Home » Economie »Global / Europa » Citesti:

Ipocrizia elitelor politice, a sistemului financiar global şi a celui fiscal internaţional trebuie oprită

Theodor Stolojan mai 26, 2016 Economie, Global / Europa
60 comentarii 3,609 Vizualizari

La adoptarea Agendei 2030 pentru dezvoltare sustenabilă, liderii politici ai lumii au ajuns la concluzia că mobilizarea resurselor proprii ale ţărilor în curs de dezvoltare,  sub forma impozitelor, este o parte importantă a soluţiei pentru finanţarea dezvoltării.

De la declaraţii la fapte este însă cale lungă, atât timp cât, în construcţia actuală,  sistemul financiar global  şi sistemul fiscal internaţional   contribuie din plin la ieşirea acestor resurse din ţările în curs de dezvoltare, sub forma fluxurilor ilicite de fonduri, provenite din evaziunea fiscală, activităţile criminale şi spălarea de bani, precum   şi ca urmare a planificării fiscale agresive, respectiv a folosirii “portiţelor” existente în legislaţiile fiscale ale diferitelor ţări pentru reducerea impozitelor asupra veniturilor şi a averilor sau chiar evitarea lor în totalitate.

Dar fenomenul fluxurilor ilicite de fonduri şi cel al planificării fiscale agresive nu priveşte numai ţările în curs de dezvoltare.  Acesta este   prezent şi în ţările dezvoltate, unde oameni politici, de afaceri şi alţii indivizi bogaţi sunt “sfătuiţi” de către bancheri, avocaţi, consultanţi fiscali, contabili cum sa-şi pună la adăpost veniturile şi averile de impozitare, iar companiile cum să reducă sau chiar să evite impozitele.

Astfel, dezvăluirea publică  (LuxLeaks) a practicii prin care autoritatea fiscală din Luxemburg a incheiat mai mult de 500 de aranjamente fiscale cu peste 300 de companii multinaţionale, în perioada 2002-2010, pentru obţinerea de reduceri mari ale impozitelor a declanşat un scandal european, cu reacţii şi în SUA. Aceste companii multinaţionale şi-au stabilit  subsidiare în Luxemburg, cu activităţi economice minime, dar unde transferau cea mai mare parte a profiturilor realizate în alte ţări europene,  în care desfăceau produsele sau prestau serviciile, prin folosirea de structuri financiare complexe.

Prin aducerea la lumină a 11,5 milioane de documente (Panama Papers) ,  a fost dezvăluit mecanismul , la scară industrială şi globală, prin care companii şi indivizi bogaţi pot deveni invizibili cu veniturile şi averile lor, în raport cu impozitele pe care ar trebui să le plătească în statele unde realizează veniturile şi averile respective; de asemenea, s-a înţeles mai bine cum pot fi spălaţi banii proveniţi din activităţi criminale , cum sunt, de pildă, comerţul cu droguri şi traficul de persoane.  Este suficient să te adresezi unei bănci “respectabile” care deschide un cont în numele unei companii înfiinţată offshore , respectiv o companie înregistrată într-un paradis fiscal de către o firmă de avocatură, aflată în cooperare cu banca.   O singură firmă de avocatură din Panama, a creat peste 210 mii de entităţi offshore (companii, organizaţii de trust, fundaţii), în 21 de paradisuri fiscale şi alte jurisdicţii fiscale, conectate la oameni din peste 200 de ţări şi teritorii; din primele analize, rezultă că dezvăluirile implică cel puţin 12 şefi de state (din care 6 în activitate), 128 politicieni sau funcţionari publici de rang înalt şi 29 de membrii din lista Forbes 500.[1] Înregistrarea unei companii într-un paradis fiscal nu este ilegală, atât timp cât nu este folosită pentru evaziune fiscală şi spălarea banilor proveniţi din activităţi criminale.

Recent, în scandalul  dezinfectanţilor diluaţi, românii au putut afla concret la ce poate servi o firmă înfiinţată în Cipru de către un cetăţean român sau o companie înregistrată în România.  De exemplu, firma din Cipru, controlată de acelaşi om de afaceri care controla şi firma Hexi Pharma,  importa un anumit tip de dezinfectant din Germania,  la preţul de cca 8 euro litrul şi refactura acelaşi produs la preţul de cca 100 euro pe litru către firma Hexi Pharma[2].  Suma reprezentând diferenţa între 100 de euro şi 8 euro  primea destinaţia dată de către cei care controlau firma din Cipru, în mod netransparent şi fără a fi declarată în vederea impozitării.

O firmă înfiinţată în Cipru poate servi însă şi la evitarea totală a impozitării unui venit obţinut printr-o investitie efectuată în Romania.

De exemplu, un om de afaceri vinde un pachet de acţiuni la o bancă  din România, printr-o firmă deţinută în Cipru.  Deşi creşterea în valoare a băncii este realizată în România, totuşi câştigul de capital nu poate fi impozitat în România cu cota de impozit de 16 la sută,  deoarece, potrivit convenţiei de evitare a dublei impozitări, încheiată între România şi Cipru, câştigul de capital se impozitează în Cipru, unde este înregistrată compania care deţine acţiunile la banca din România.    Prin urmare, România, care a încheiat această convenţie , înainte de anul 1990, a abandonat dreptul său de a impozita câştigul de capital.  Dar în Cipru, câştigul de capital este scutit de la impozitare.  În consecinţă, în cazul prezentat, convenţia de evitare a dublei impozitări a devenit, în fapt, o convenţie de evitarea a oricărui impozit asupra câştigului de capital, atât în România , cât şi în Cipru.  Dacă această poziţie corespundea , într-un fel, intereselor României de atunci, cand investiţiile străine în ţara noastră   erau aproape inexistente, în prezent, convenţiile de acest tip ne sunt total dezavantajoase.  Prin urmare, se impune ca România să renegocieze, cât mai rapid posibil, toate convenţiile de eviatare a dublei impuneri , incheiate înainte de 1990, astfel încât câştigul de capital să fie declarat  şi impozitat în România.  În acest fel, procedează deja ţări precum India.

O întrebare legitimă este ce dimensiune are fenomenul ascunderii veniturilor şi al averilor obţinute prin intermediul entităţilor înfiinţate în paradisurile fiscale? Cifrele sunt izbitoare: potrivit estimărilor făcute de Jim Henry, fost economist şef al firmei de consultanţă McKinsey&Co., începând cu anul 1970, averile scoase din 150 de ţări sărace şi ascunse în paradisuri fiscale reprezintă peste 12 trilioane de dolari SUA; dacă se iau în calcul şi averile scoase din ţările bogate, suma se ridică la 36 trilioane[3].  O sută de mii de proprietăţi în Londra au fost cumpărate prin companii offshore, la care numele proprietarilor beneficiari este ţinut secret[4].   Aceeaşi sursă, precizează că între 10 şi 25 la sută din averea lumii scapă impozitării, fiind ascunsă prin intermediul paradisurilor fiscale.

Desigur, evaziunea fiscală şi spălarea  banilor nu ar fi posibile dacă politicienii corupţi şi indivizii bogaţi nu ar avea unde să-şi ascundă veniturile şi averea.  Iar sistemul financiar global şi cel fiscal internaţional , în construcţia actuală, favorizează aceste fenomene care distrug încrederea în democraţie şi statul de drept, în elitele politice, reduc resursele mobilizate la bugetele publice pentru euducaţie, sănătate, infrastructură etc.  şi determină creşterea inegalităţii în cadrul societăţii.

Este distrus contractul social pe care se bazează democraţiile moderne: fiecare trebuie să plătească impozite, într-un mod transparent şi corect, pentru a se finanţa accesul la bunurile şi serviciile publice[5].

Oamenii care au suportat măsurile de austeritate impuse de criza financiară, opinia publică din ţările bogate şi din cele în curs de dezvoltare  solicită transformarea radicală a sistemului financiar global şi a celui fiscal internaţional , prin cooperarea tuturor statelor lumii, astfel încât evaziunea fiscală şi spălarea  banilor să fie stopate , iar planificarea fiscală agresivă să fie redusă.  În fapt, se doreşte şi aducerea celor două sisteme, financiar şi fiscal,  la cerinţele secolului 21, în care globalizarea, digitalizarea şi creşterea comerţului cu bunuri intangibile îşi pun tot mai mult amprenta.

Comunitatea politică internaţională răspunde cerinţelor cetăţenilor declarând lupta împotriva corupţiei, a evaziunii fiscale şi a spălării banilor o prioritate.   Rezistenţa însă  la transformarea celor două sisteme, financiar şi fiscal, este încă mare,  deoarece , după cum s-a văzut, în urma scandalului dezlănţuit de către Panama Papers, chiar oameni politici, cu mari responsabilităţi oficiale din unele ţări, se folosesc de către companii şi alte entităţi înfiinţate în paradisuri fiscale.

Iată de ce, se impune să înceteze ipocrizia elitelor politice, a celor care acţionează în sistemul financiar global şi în cel fiscal internaţional, dintre care mulţi şi-au pierdut compasul moral.  Este vremea acţiunilor concrete şi nu a limitării numai  la comunicate de reafirmare a voinţei de  a lupta  împotriva spălării banilor, a evaziunii fiscale şi a planificării fiscale agresive.

În prezent, organizaţii internaţionale cum sunt ONU, OECD, FMI, Grupul Băncii Mondiale şi altele îşi coordonează eforturile pentru transformarea celor două sisteme, financiar şi fiscal.  Au fost elaborate standarde internaţionale pentru transparenţă fiscală, la care sunt chemate să adere toate statele lumii, iar Forumul global pentru transparenţă şi schimb de informaţii în scopuri fiscale monitorizează modul în care fiecare ţară adoptă legislaţia necesară şi ia măsurile practice pentru respectarea  acestor standarde.

Obiectivele maximale care ar trebui atinse prin transformarea celor două sisteme, financiar şi fiscal, pot fi sintetizate astfel:

1.       Asumarea de către fiecare stat a schimbului automat de informaţii financiare cu privire la conturile deschise şi la veniturile realizate şi activele deţinute de către cetăţenii şi companiile din alte ţări. În acest fel, nu ar trebui să mai existe niciun loc în lume,  unde să poată fi ascunse veniturile şi activele obţinute prin corupţie, evaziune fiscală, spălare de bani proveniţi din activităţi criminale.  Aplicarea acestei măsuri ridică problema echilibrului între transparenţă şi protecţia informaţiilor personale.  De aceea, unele ţări îşi propun să efectueze schimbul de informaţii financiare numai la cererea autorităţilor fiscale din ţări terţe (şi nu în mod automat), iar o serie de paradisuri fiscale stau încă pe gânduri dacă să adere sau nu la standardele de transparenţă fiscală;

2.       Identificarea de către fiecare stat a proprietarilor beneficiari ai entităţilor create în paradisurile fiscale şi alte jurisdicţii cu acest statut (comanii, organizaţii de trust, fundaţii) şi înregistrarea acestora în registre speciale.  În acest fel, va fi înlăturat secretul cu privire la  proprietarii beneficiari, secret sub care operează reţelele criminale de spălare a banilor şi cele de evaziune fiscală;

3.       Impozitarea profiturilor realizate de către companiile multinaţionale în ţările unde valoarea este creată.  În acest scop, OECD a pus în circulaţie standardele pentru raportarea de către companiile multinaţionale a vânzărilor, numărului de angajaţi şi a profiturilor pe  fiecare ţară în care acestea îşi desfăşoară activitatea, urmărindu-se împiedicarea transferării profiturilor în jurisdicţiile fiscale cu cele mai mici cote de impozit.  În mod normal, aceste informaţii ar trebui să fie publice, dar există şi păreri contrare, potrivit cărora numai autorităţile fiscale să aibă acces la ele.  Se are în vedere echilibrul între transparenţă şi eficienţă, respectiv  riscul de a pierde din competitivitate, în raport cu firmele rivale care nu au obligaţia unor astfel de raportări.

4.       Înscrierea pe lista neagră şi penalizarea paradisurilor fiscale care nu doresc să adere şi să aplice standardele de transparenţă fiscală şi de identificare şi dezvăluire a numelui proprietarilor beneficiari.  Penalizarea poate lua forma impozitării cu 50 la sută a oricărei tranzacţii financiare dispusă de un paradis fiscal ne-cooperant pentru orice cont deschis la o bancă sau la altă instituţie financiară, din orice ţară;

5.       Cooperarea tuturor statelor la recuperarea activelor , de orice natură, furate de către politicienii corupţi, companiile şi indivizii bogaţi care practică spălarea banilor şi evaziunea fiscală;

6.       Protejarea prin lege a cetăţenilor care, în interesul public, dezvăluie actele de corupţie, spălare a banilor, evaziune fiscală şi de planificare fiscală agresivă.

Uniunea Europeană se află în avangarda luptei împotriva spălării banilor, a evaziunii fiscale şi a evitării impozitelor, înscriind acest obiectiv în cadrul celor 10 priorităţi ale programului Comisiei Europene.

NOTE_________


[1] Parlamentul European, “Request for setting up of a Committee of inquiry to investigate alleged contraventions and maladministration in the application of Union law in relation to money laundering and tax avoidance and tax evasion”, 25th of May, 2016.

[2] Sursa: HotNews.ro, RISE Project, 4 mai 2016

[3] David, Cay Johnston, “How Dictators Stole $12 Trillion”, Investopedia.com, 04/05/2016.

[4] Jemi Russell, The Tines, April 14, 2016.

[5] Gabriel Zucman, “The Hidden Wealth of Nations”, the University of Chicago Press, 2015.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "60 comments" on this Article:

  1. Dan Coe spune:

    Povesti din astea am mai auzit. In goana dupa profit sistemul finaciar bancar international va gasi in continuare cai si mijloace de a canaliza banii negri prin ograda proprie incasand comisioane substantiale. Serviciile secrete fac si ele parte din angrenaj si isi iau partea lor, asa ca UE, ca deobicei da din gura, se agita, dar fara efecte notabile…

  2. Rasvan Lalu Rasvan Lalu spune:

    Un text de mare valoare practică, prin aceea că atacă frontal problema sistemului financiar mondial și a celui fiscal internațional, care, așa cum funcționează acum, favorizează corupția, prădarea resurselor și evaziunea fiscală la nivel global.

    Anticorupția din România rămâne o farsă ridicolă, atâta timp cât mediul financiar și fiscal global nu este la rândul său asanat prin măsuri ca acelea propuse în acest text.

    Problematica ridcată aci este cunoscută pe plan mondial de decenii, soluțiile, la fel. Este momentul ca și acea parte a publicului românesc doritoare de progres, civilizație și anticorupție, să iasă din naivitatea provincială a iluziei că evaziunea fiscală și corupția ar fi exclusiv probleme autohtone, cărora este suficient să le vii în întâmpinare cu o legiune de magistrați de oțel.

    Economic și financiar, România este inexistentă la scară globală, în absolută dependență de contexul regional și internațional. Iar dacă acesta favorizează sisteme predatorii și evazioniste fiscal la scară mondială, cruciada internă anticorupție, oricât de meritorie, rămâne fără efect.

  3. Vlad spune:

    Suna ca o imbunatatire a metodei de colectare a taxelor. Intrebarea e cum se recupereaza si cuantifica pierderile generate ?

  4. Harald spune:

    A propos de ipocrizie, aș repeta o întrebare pe care am mai adresat-o de multe ori pe platforma asta și a rămas de fiecare dată fără răspuns, atât din partea autorilor, cât și din partea comentatorilor:

    Care este nivelul de fiscalitate dincolo de care evaziunea fiscală devine de fapt justificată?

    E simplu să perorăm împotriva evaziunii fiscale, atât timp cât ne prefacem că nu înțelegem distincția între ”tax avoidance” și ”tax evasion”. Dar care este pragul de impozitare dincolo de care orice om cinstit ar trebui să înceteze să mai plătească taxe? Ca persoană sau ca firmă, nu contează.

    • anonymous spune:

      19.19%

    • Adi spune:

      Probabil nu vi s-a raspuns pentru ca raspunsul este destul de greu de dat si nu tine doar de economie, de fapt, probabil de asta tine cel mai putin. Articolul nu la asta se refera ci spune ca unii, sub adapostul anonimitatii, nu platesc nimic (sau foarte putin) in comparatie cu majoritatea care nu-si permite luxul anonimitatii. Un alt autor propunea pe acest site ca intr-o perioada rezonabila (pana in 2025 parca) orice activ de pe teritoriul tarilor civilizate care nu este revendicat de o persoana fizica sa fie confiscat. Personal, desi in general sunt de acord cu dvs., mi se pare o chestie de bun simt (si nu o nationalizare, asa cum imi amintesc ca ati comentat dvs). Pana la urma, dreptul de proprietate este al omului (si in esenta orice activitate economica este legata de acest drept si de transferul sau) si nu al unei fantome. Dupa ce scapam de fantome, putem discuta si de cat este pragul discutat de dvs. Parerea mea este ca daca acesta este zero, fantomele de azi vor cere bani de la stat si de la concetateni pentru favorul pe care il fac de a fi contemporani cu prostimea (sau cine stie, vor descoperi o metoda sa-si ascunda averea si pe lumea cealalta).

      • Harald spune:

        @Adi – in realitate, oamenii au nevoie de activitate economica, nu de confiscarea proprietatilor. Proprietatea se poate confisca o singura data, dupa cum s-au putut convinge comunistii. Dupa care ramane sa se degradeze si nu produce nimic. Si tot dupa cum s-au putut convinge comunistii, oamenii ajung foarte repede la un dezinteres total fata de munca si activitate economica, in lipsa unei motivatii bazate pe simtul proprietatii.

        Sigur ca un functionar public sau un politician de profesie, care n-au produs in viata lor vreun ban real, ci au trait doar din salarii platite de la buget, n-au nicio problema sa propuna confiscari de proprietati si masuri draconice impotriva evaziunii fiscale asa cum e definita de ei insisi. Pentru ca asta le creste lor puterea, chiar daca ingroapa economia. Iar unii dintre ei sunt atat de rupti de realitate incat nici macar nu constientizeaza ca niste activitati economice reale trebuie sa existe, pentru ca statul sa aiba de unde sa le plateasca salariile.

        Nu in ultimul rand, elanul asta revolutionar bazat pe “stergem tot, scapam de fantome si pornim de la zero” face mai mult rau decat bine. Societatile performante sunt cele stabile, asezate. Revolutiile dezorganizeaza societatea, ele reprezinta un mod de a da foc la casa, nu un mod de a corija disfunctionalitati.

    • Cetatean spune:

      “Oxfam a tinut prima pagina a ziarelor anul trecut la Davos dupa ce a prezentat un studiu care arata ca cei mai bogati 85 de oameni din lume detin aceeasi avere ca cei mai saraci 50% (3,5 miliarde de oameni). In acest an, proportia este si mai mare: doar 80 de oameni au aceeasi avere ca mai mult de 3,5 miliarde, fata de 388 in 2010″.

      http://tinyurl.com/jw37xpg

      Dupa cum vedem, 80 de oameni au castigat premiul cel mare la loteria globala “Vreau sa fiu Miliardar” – in timp ce 3,5 miliarde de oameni si-au irosit vietile, acceptand (sau fiind constransi) sa participe la acesta loterie.

      Daca niste sisteme economice fac posibila situatia in care 80 de oameni au aceeasi avere ca mai mult de 3,5 miliarde de oameni, atunci toate propunerile de discutii despre “care este nivelul de fiscalitate dincolo de care evaziunea fiscala devine de fapt justificata” nu reprezinta decat niste subterfugii cinice ale unor ipocriti egoisti.

      Sa vedem niste statistici din SUA aparute in articolul din 2010 (dupa administratia de dreapta a lui Bush) intitulat “Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema”:

      - 61% dintre americani traiesc de la un salar la altul.
      - 50% dintre americani detin mai putin de 1% din bogatia natiunii.
      - 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie.
      - Raportul dintre salariul mediu al managerilor si salariul mediu al angajatilor “de rand” este de pana la 500 la 1.
      - Mai mult de 40 milioane de americani au nevoie de tichete pentru alimente (asigurate de stat) pentru a supravietui.
      - 21% dintre copiii din USA traiesc SUB LIMITA SARACIEI !
      - 43% dintre americani au contribuit cu mai putin de 10.000 dolari pentru pensie.
      - In ciuda crizei economice, numarul milionarilor din SUA a crescut cu un “procent enorm” de 16%, ajungand la 7.8 milioane (2,5% din populatia SUA).

      Aceste date arata ca:

      1. Regulile “jocului” economic si social nu sunt corecte. Cu un alt set de reguli am avea alte rezultate. Discrepanta URIASA dintre cei putini si bogati (pe de o parte) si cei multi si saraci (pe de alta parte) nu se poate justifica cu argumentul diferentei de valoare, de efort sau de inspiratie dintre aceste categorii, ci este rezultatul acestor reguli economice imorale.
      2. “Scara valorilor” a fost distorsionata de cei care doresc mentinerea statu-quo-ului, pentru a justifica aceasta situatie (iar masele manipulate – care au o gandire critica precara – o accepta, fara sa isi puna intrebari).
      3. Cei care sunt dezavantajati de aceste reguli nu pot sa le schimbe (este evident, vezi rezultatele obtinute de “Occupy movement”, cu sloganul “We are the 99%”), deci sunt condamnati la saracie, in numele “moralitatii” religiei al carui dumnezeu este “Mana Invizibila”.

      http://tinyurl.com/muydca8

      Angel Gurría, Secretar-General al OECD:

      “Coeziunea sociala – liantul care tine societatea unita – este amenintata peste tot in lume (…). Exista spatiu amplu pentru actiuni guvernamentale in tarile in curs de dezvoltare si in economiile emergente, pentru a satisface cererea crescuta de coeziune sociala”.

      “Poate fi adevarat ca banii nu aduc fericirea insa acest lucru se aplica doar daca ai destui bani ca sa iti asiguri nevoile de baza: o locuinta, mancare, haine pentru familie, educatie pentru copii.
      Coeziunea sociala a societatilor noastre democratice este construita pe premisa ca exista mecanisme de echilibrare («checks and balances») care sa previna crearea unei prapastii asa de mari intre cei bogati si cei saraci incat oamenii sa puna la indoiala bazele unui sistem care lasa mari mase de oameni in saracie”.

      http://tinyurl.com/cydzbe8

      • Harald spune:

        Asta e o prostie propagandistică și chiar dacă o mai postezi de încă 30 de ori pe forum tot prostie propagandistică rămâne. Dacă îți dă Bill Gates 10% din Microsoft, crezi că știi la ce să folosești acei 10%? Ăsta e visul dintotdeauna al săracului, o rentă. Și findcă așa are el impresia, că Bill Gates are o rentă, că Warren Buffett are o rentă și că Richard Branson are o rentă, săracul se consideră și el îndreptățit la o rentă. Plătită din taxele încasate de stat, evident.

        Și numărul milionarilor din UK a crescut nemaivăzut în ultimii ani, e suficient să aibă omul o casă cu 4 dormitoare moștenită de la bunici și e deja milionar în ochii și în statisticile guvernului, deși respectivul om lucrează în realitate pentru 25 sau 30.000 de lire pe an și face zilnic naveta între satul unde are casa moștenită și orașul unde lucrează.

        ”Cei mulți și săraci” votează politruci cu vederi socialiste, asta-i menține săraci. Taxele trebuie să scadă, nu să crească, pentru ca oamenii să iasă din sărăcie.

        • Cetatean spune:

          @Harald

          Intrebarea ta, care “a ramas de fiecare data fara raspuns” era urmatoarea:

          “Care este nivelul de fiscalitate dincolo de care evaziunea fiscala devine de fapt justificata?”

          1. Atunci cand am prezentat date statistice care evidentiaza ipocrizia care se ascunde in spatele acestei intrebari, tu mi-ai raspunzi prin lozinci neoliberale de tipul: “asta e o prostie propagandistica si chiar daca o mai postezi de inca 30 de ori pe forum tot prostie propagandistica ramane.” Deci, o afirmatie care se bazeaza pe date statistice este “propagandistica”, in timp ce o lozinca neoliberala care o “desfiinteaza” fara nici un argument reprezinta intruchiparea adevaralui. Atitudine dogmatica, tipica adeptilor “religiei” neoliberale.

          2. De unde stii ca eu sunt sarac? Aceasta insinuare reprezinta de fapt un subterfugiu. Nu sunt nici invidios pe Bill Gates (dimpotriva, il admir pentru actiunile caritabile pe care le face) si nici nu astept nici un cent de la el. Ceea ce eu astept este ca distributia (nu redistributia) rezultatelor economiei sa se faca in mod echitabil – nu pentru mine, pentru societate in ansamblul ei. Averea lui Bill Gates nu a fost produsa de Bill Gates ci de oamenii care au lucrat pentru Bill Gates. Bill Gates, de unul singur, ar fi trait dintr-un salariu si astfel ar fi fost in situatia angajatilor lui, care pierd prin redistributie catre Bill Gates o buna parte din valoarea contributiei lor la producerea bogatiei acestuia. Deci, redistribuirea are sensul de la angajati catre Bill Gates si nu invers. Ceea ce neoliberali numesc redistribuire reprezinta de fapt o mica corectie a nedreptatii care se face prin redistribuirea initiala (care produce diferentele uriase de bogatie relevate de studiul Oxfam – vezi comentariul meu de mai sus).

          4. Stai prost cu gandirea logica: daca si oamenii care “lucreaza in realitate pentru 25 sau 30.000 de lire pe an” intra in categoria bogatilor, atunci situatia este si mai dramatica decat cea relevata de statistici, deoarece fara acesti “milionari” procentul milionarilor veritabili este si mai mic – deci inechitatea este si mai mare.

          4. In final, decretezi dogmatic: “taxele trebuie sa scada, nu sa creasca, pentru ca oamenii sa iasa din saracie.” Esti contrazis insa, din nou, de realitatea relevata de statistici: in tarile nordice (care au taxele cele mai mari) procentul oamenilor saraci este cel mai mic.

          • Harald spune:

            Iar acum urmează să postezi indexul fericirii, pe care l-ai mai postat tot de vreo 30 de ori până acum :) Cu țările scandinave pe primele locuri, evident :P

            Hai să facem un concurs de logică: dacă în UK un om care obține 800 de lire pe lună (1.000 de eiro, roughly) nu plătește niciun fel de impozit pe venit, iar în România un om care obține jumătate din suma asta plătește 16% impozit, creșterea taxelor va reduce decalajul, zici tu?

            • Cetatean spune:

              @Harald

              Acest “exercitiu de logica” este de fapt o incercare de manipulare, deoarece in argumentatia mea nu era vorba despre cresterea taxelor platite de catre cei saraci, ci de distributia corecta a rezultatelor economiei.

              Inechitatea distributiei creste prin “cresterea taxelor” celor saraci, adica a celor care oricum au fost dezavantajati prin “redistribuirea initiala”. Dupa cum aratam mai sus, ceea ce neoliberali numesc redistribuire reprezinta de fapt o mica corectie a nedreptatii care se face prin redistribuirea initiala (vezi comentariul anterior). Si scutirea de impozit a salariatilor cu venituri minime intra in aceeasi categorie: o mica corectie a nedreptatii care se face prin redistribuirea initiala (care produce diferentele uriase de bogatie relevate de studiul Oxfam – vezi primul meu comentariu). In Romania, din pacate, nu se aplica nici macar aceasta minima corectie – pe langa faptul ca nu se aplica nici impozitarea progresiva (mult mai echitabila), precum in UK:

              Taxarea (progresiva) in UK:

              Pragul de impozitare (0%) – Pana la 10.000 Lire Sterline
              Procent “de baza” (20%) – 10.000 to 31.865 Lire Sterline
              Procent “crescut” (40%) – 31.866 to 150.000 Lire Sterline
              Procent “aditional” (45%) – income over 150.000 Lire Sterline

              http://www.economicshelp.org/macroeconomics/fiscal-policy/progressive-tax/

              P.S. De ce nu compari taxarea din UK cu cea din Suedia? (intrebare retorica, evident)

          • claudius spune:

            Domnule @Cetatean, nu iti mai bate capul cu @Harald. Daca nu stiai deja, @Harald se pricepe la toate subiectele de pe acest site. Si oricat de bine fundamentat pe dovezi stiintifice ar fi argumentul dvs, ei bine, @Harald va va arata ca este exact pe dos. De ce? Pentru ca @Harald se pricepe la toate! Este cel mai bun la politica, fizica, geopolitica, econnomie, geologie, probabil si ginecologie sau genetica si lista continua la infinit, evident…

            • Dan G spune:

              @ claudius (27/05/2016 la 23:54)

              Cel care posteaza sub acest nickname (Harald) marturisea pe acest blog – cu ceva timp in urma – ca se ocupa de infiintarea de firme (nu preciza daca numai in UK si/sau in alte tari), pe care le “pune pe picioare” si cand acestea incep sa mearga se retrage de pe acest blog (isi ia o vacanta) pentru cel putin sase luni.

              Nu ma intereseaza cat de des posteaza ……dar dupa cum se observa in ultimul timp este foarte prezent cu indicatiile sale pretioase.

              “Teoria ca teoria dar practica/rezulatatele ne omoara” spune un proverb romanesc.

              ractica ii omoaracat experienta/expertiza

              Domnule @Cetatean, nu iti mai bate capul cu @Harald. Daca nu stiai deja, @Harald se pricepe la toate subiectele de pe acest site. Si oricat de bine fundamentat pe dovezi stiintifice ar fi argumentul dvs, ei bine, @Harald va va arata ca este exact pe dos. De ce? Pentru ca @Harald se pricepe la toate! Este cel mai bun la politica, fizica, geopolitica, econnomie, geologie, probabil si ginecologie sau genetica si lista continua la infinit, evident…

            • Harald spune:

              @Dan G & @claudius – eu zic să faceți un sindicat și să o puneți de-o grevă :P atât timp cât @Harald continuă să scrie pe Contributors. Dar la modul serios, voi vă dați seama care e diferența de nivel de stimă de sine între a scrie despre un subiect și a scrie despre ceilalți comentatori de pe forum? :)

            • Harald spune:

              @ claudius – nu există ”dovezi științifice” pentru socialism. Există doar ideologie și doctrină.

            • Dan G spune:

              @ Harald (29/05/2016 la 14:37)

              N-ati-o buna ca ti-am frant-o ar spune concitadinul tau Ion Creanga.

              Toate interventiile tale pe acest forum sunt cu rezultat ZERO BARAT in viata (sociala, politica, economica etc.) din Romania…….asa ca scrii ca sa scrii asa cum indemna Ion Heliade Radulescu

              In plus te crezi atoate-stiutor in orice domeniu (vai ce destept sunt eu, Harald!); le fel un personaj politic celebru din istoaria recenta a Romaniei.

              Succesuri in continuare !

            • Harald spune:

              @Dan G – dacă ai impresia că postările pe forum se punctează, cred că ai avea nevoie de o reevaluare. Forumul e un loc de joacă pentru adulți, nimic mai mult. Un loc de joacă mult mai civilizat decât altele, dar totuși un loc de joacă.

          • Harald spune:

            Ti-ar fi placut tie sa-l vezi salariat pe Bill Gates, dar asta se putea intampla doar intr-o tara comunista. Intr-o lume normala, tot niste oameni creeaza locuri de munca, nu statul. Iar daca Bill Gates nu ar fi creat software si n-ar fi adus cresterea de productivitate datorata acelui software, toata planeta ar fi fost mai saraca. Oamenii nu au cumparat Windows si Office pentru ca ar fi fost niste jucarii dragute, ci pentru ca erau realmente utile si necesare.

            Iar banii lui Bill Gates de la acei clienti provin, nu de la angajati. In cursul dezvoltarii produselor au existat esecuri, au existat linii moarte, dar si acei angajati au fost platiti, chiar daca valoarea muncii lor era zero. Insa tu n-ai inteles nici astazi de ce s-au prabusit economic regimurile comuniste, a fost un sistem bun, insa gresit aplicat, asa e? :P

            Ei, tocmai de aia s-au prabusit, pentru ca o multime de oameni erau platiti, desi valoarea reala a muncii lor era zero.

            • Cetatean spune:

              @Harald

              1. Spui ca: “Ti-ar fi placut tie sa-l vezi salariat pe Bill Gates”. Din nou, fals! Eu am spus mai sus: “nu sunt invidios pe Bill Gates (dimpotriva, il admir pentru actiunile caritabile pe care le face)”. Nu sunt impotriva oamenilor de afaceri ci impotriva distibutiei profund inechitabile (imorale) a bogatiei produse de oamenii care lucreaza in firmele acestor oameni de afaceri (atentie, am spus “distibutie inechitabila”, nu distibutie inegala!).

              2. Cu toate ca in comentariul meu anterior explicam: “Averea lui Bill Gates nu a fost produsa de Bill Gates ci de oamenii care au lucrat pentru Bill Gates. Bill Gates, de unul singur, ar fi trait dintr-un salariu si astfel ar fi fost in situatia angajatilor lui”, tu continui cu aceeasi dezinformare: “daca Bill Gates nu ar fi creat software”. Windows XP contine 40 de milioane de linii de cod, Windows 8 intre 50 si 60 de milioane iar Windows 10 aproximativ 80 de milioane. Ca sa nu mai vorbim despre suita de programe de birou “Office”, care a adus si ea mult profit firmei Microsoft. Oricine cunoaste aceste realitati isi da seama imediat ca afirmatia ta nu reprezinta nimic altceva decat o manipulare.

              https://www.quora.com/How-many-lines-of-code-does-Windows-10-contain

              3. Mai spui ca: “banii lui Bill Gates de la acei clienti provin, nu de la angajati”. Cata substanta, cata profunzime, o lectie pentru cei ca mine (“socialisti”, “comunisti”) care credeau ca Bill Gates s-a imbogatit obligandu-si salariatii sa isi cumpere propriile produse! :D

              4. Per total, valoarea muncii angajatilor NU “a fost zero”, pentru ca intr-un astfel de caz, si valoarea “bogatiei” lui Bill Gates ar fi fost tot zero. Deci, aceasta afirmatie a ta reprezinta o noua incercare de “aburire” a cititorilor.

            • Harald spune:

              @Cetatean – sigur că per total valoarea muncii angajaților Microsoft nu a fost zero, dar agregarea, coordonarea și valorificarea muncii lor i se datorează lui Bill Gates.

              Niciun angajat nu e capabil să scrie de unul singur milioane de linii de cod și nici măcar Bill Gates nu e capabil să scrie de unul singur milioane de linii de cod. Dar meritul lui Bill Gates este acela de de a fi avut viziunea de ansamblu, exact cum alții înaintea lui au avut viziunea de ansamblu pentru a produce o locomotivă sau o navă transatlantică.

              Munca unui om valorează exact atât cât se poate obține pe ea. De asta un român muncește în general mai mult și e în general mai prost plătit decât un occidental în aceeași meserie, pentru că munca românului e mult mai prost valorificată. Iar un exemplu pe care-l poate înțelege oricine e munca unui șofer de camion: în vest există autostrăzi și se obține o viteză comercială a camionului de aproximativ 70 km/h, în timp ce în România drumurile trec prin toate localitățile și se obțin aproximativ 35 km/h. Deci românul muncește mult mai mult, pe mai puțini bani.

              Acum, după mintea ta, ar trebui ca Uniunea Europeană să oblige toate firmele să plătească toți șoferii egal, în funcție de numărul de ore lucrate. Însă la nivel macroeconomic asta e rețeta pentru dezastru, fiindcă n-ar mai ști nimeni care activități merită derulate în diverse zone și care nu.

              Exact la acest nivel macroeconomic activând Bill Gates, Microsoft a plătit angajații în funcție de așteptările lor sau poate chiar un pic mai bine, însă a valorificat munca lor mult peste așteptări. Adică în loc să vândă licența de Windows cu 40 de dolari, cât era necesar pentru break-even, a vândut-o cu 100 sau uneori chiar mai mult. Ce treabă are angajatul cu asta? Crezi că strategia lui Microsoft se stabilea prin referendum în rândul angajaților? Astfel încât deciziile să fie meritul lor?

        • Cinicul spune:

          Iaca ma bag si eu nepoftit in cearta asta, in care unii uita ce e un dialog civilizat.
          Taxele trebuie sa scada ca sa iasa unii din saracie. Chiar asa. Teoria trickle down economics a fost demontata si desfiintata statistic de nenumarate ori, inclusiv de Joseph Stiglitz, laureat la premiului Nobel pentru economie. Un simplu exemplu: de la Reagonomics incoace tricke down a avut ca rezultat doar diminuarea clasei mijlocii din US.
          Mult mai multe date reale gasiti la Thomas Piketty, un economist francez, care a scris o carte, Capital in the Twenty-First Century, care este in esenta o carte de statistica, dar de obicei, talibanii neoloberalismului urasc statisticile, ei cred numai in teoria pura.
          Teoria trickle down economics functiona in sec 19 cand brutarul traia in sediul unei comunitati si nu-si exporta capitalul. Sa luam o situatie ipotetica, dar nu total implauzibila. Sa zicem ca UK da o lege speciala pentru Apple , in care aceasta companie plateste numai 5% taxe. Cum va iesi din mizerie saracul din Croydon, de aceasta reducere de taxe ? Va scadea Apple pretul telefonului ? Posibil dar imaterial. Singurul rezultat este ca si mai multi bani vor pleca in US. Principala fisura in rationamentul celor care sustin tricke down economics este ca majoritatea marfurilor sunt produse in China, India, Vietnam, Bangladesh, Pakistan si, mai nou, Birmania, reducerea taxelor in UK nu va determina Apple sa faca o investitie aici, cel mult ca deschide inca 2-3 magazine in care niste adolescent sunt platiti cu salariul minim.
          Principalul economist al New York Times declara: mana invizibila functioneaza mai bine daca este insotita de un invizibil pumn puternic. Mana invizibila in-am vazut-o dar pumnul nu e de loc invizibil.

          • Harald spune:

            @Cinicul – e genul de mistificare tipică: o premiză bazată pe scăderea taxelor pentru o companie anume și alegem ca exemplu tocmai Apple, o companie care de fapt nu produce nimic util societății, ci percepe o taxă de fraier de la cei care au senzația că le crește valoarea ca persoană dacă dețin un iPhone sau un iPad.

            Taxele care trebuie să scadă pentru cetățeanul de rând.

          • Harald spune:

            @Cinicul – (în continuarea postării de la 17:32)

            Taxele trebuie să scadă pentru cetățeanul de rând. Săracul din Croydon nu plătește impozit pe venit până la 10.600 de lire pe an, dar limita ar trebui să fie ceva mai sus, probabil pe la 18.000 de lire pe an. Iar săracul din România ar trebui să nu plătească nici el impozit pe venit măcar pentru sume de ordinul a 500 de euro pe lună, dar un prag inferior mai rezonabil ar fi 800 de euro pe lună.

            Asigurarea medicală ar trebui să fie asigurare pe bune, nu o taxă pe venit, iar pentru cine nu-și permite nici măcar asigurarea minimă, aceea ar trebui să i-o plătească guvernul, ca în Olanda. Întreținerea întregului sistem medical din taxe și impozite este complet greșită și reprezintă o povară nejustificată tocmai pentru omul sărac.

            Nu are nicio relevanță câți oameni dețin averi de peste 10 de miliarde de dolari și câți dețin averi de peste 10 milioane de dolari, deși inegalitatea între ei este uriașă. Este relevantă doar situația celor care nu-și pot asigura un minimum decent al nivelului de trai, pentru aceia 16% reprezintă o taxare inacceptabilă.

      • pro_fan spune:

        “Sa vedem niste statistici din SUA aparute in articolul din 2010 (dupa administratia de dreapta a lui Bush) intitulat “Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema”:

        - 61% dintre americani traiesc de la un salar la altul.
        - 50% dintre americani detin mai putin de 1% din bogatia natiunii.
        - 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie”

        In concluzie, daca cei 80 de multiimbuibati si-ar da maine foc la avere, cate procente sau cate sute de milioane de persoane vor fi direct afectate, fara a pune la socoteala pe cei care beneficiaza indirect de impozite ?

        • Cetatean spune:

          @pro_fan

          “Concluzia” ta nu are nici o legatura cu argumentatia mea. Bogatia nu trebuie distrusa ci corect distribuita, de la bun inceput.

          • pro_fan spune:

            daca patronul meu da faliment, imi oferiti dvs. sustinere financiara ? sau imi oferiti dinainte o cota din redistribuire incat sa-mi pot permite sa-i flutur ostentativ demisia ?

          • Harald spune:

            @Cetatean – bogăția trebuie mai întâi creată. Iar ora de lucru a unui antreprenor autentic (cel care creează o afacere acolo unde mai înainte nu exista niciuna) nu are o valoare anume. Ar putea să nu valoreze nimic timp de ani întregi (vezi câte eșecuri a avut Dyson, a creat mii de modele de aspiratoare nereușite înainte de primul succes). Salariatul nu-și asumă astfel de riscuri, salariatul este plătit la oră indiferent dacă munca lui va putea fi valorificată în vreun fel sau nu.

      • Josef Svejk spune:

        Domnule Cetatean,

        Regurgitati la nesfarsit gargara rasuflata propagandei socialiste, si scapati din vedere niste chestii simple:

        1. Nu toti oamenii sunt la fel. Incercarile de a-i face identici (fascismul si socialismul) s-a incheiat dezastruos. Unii sunt mai destepti, altii sunt mai prosti. Unii sunt mai harnici, altii sunt mai lenesi. Unii sunt mai norocosi, altii mai ghinionisti. Unii au neveste frumoase, altii au babe isterice. Asta e. Cum procedam sa dregem aceste inechitati? :-D

        2. Articolul ala al dumneavoastra cu nesfarsita contractie a clasei mijlocii americane a aparut cu un titlu si cifre usor diferite si in revista “Lumea” de prin 1988-1989. cand iexpertii in chestiuni internationale ai CC al PCR aratau natiei romane, ce facea foamea pe la cozile epocii de aur, ce naspa o duc americanii dupa cele doua mandate ale lui Reagan :-D . Milioane de fraieri ce n-au citti articole geniale de aceeasi categorie, asteapta la portile SUA sa primeasca hartiile de imigrare ca sa mai traieasca si ei un pic de la o leafa la alata :-D . Noroc ca dumneavoastra sunteti informat si nu o sa veniti incoace cu nici un chip. Noi o sa lacrimam un pic, da’ va garantez ca ne trece repde. Mde, imperialisti fara inima :-D :-D

        • Cetatean spune:

          @Josef Svejk

          De la tine nici nu ma asteptem la altceva decat la manipulare.

          1. Spui ca: “Nu toti oamenii sunt la fel. Incercarile de a-i face identici (fascismul si socialismul) s-a incheiat dezastruos. Unii sunt mai destepti, altii sunt mai prosti.” Eu nu am vorbit despre oameni care “sunt la fel” (adica despre “egalitate”) ci despre ECHITATE. Atunci cand “80 de oameni au aceeasi avere ca mai mult de 3,5 miliarde”, un “argument” de tipul “nu toti oamenii sunt la fel” este ridicol si cinic in acelasi timp.

          2. Mai spui ca: “Articolul ala al dumneavoastra cu nesfarsita contractie a clasei mijlocii americane a aparut cu un titlu si cifre usor diferite si in revista «Lumea» de prin 1988-1989. cand iexpertii in chestiuni internationale ai CC al PCR aratau natiei romane”. O alta manipulare nerusinata! Statistica prezentata de mine a aparut intr-un articol pe site-ul Business Insider, un respectabil site american, site care este deseori citat de alte mari publicatii, ca de exemplu New York Times.

          http://en.wikipedia.org/wiki/Business_Insider

          • Josef Svejk spune:

            Manipulrea ieftină e specialitatea dumneavoastră.

            1. Ce înseamnă echitatea?! Să-i luam banii ăluia care i-a făcut onest și-i împărțim lă ăia care preferă să-și petreacă viata meditând la o bere despre sensurile înalte ale existenței?! Păi dacă asta însemnaă echitate, de ce nu o practicați dumneavoastră în primul rând?! Indiferent cât de puțin ați câștiga oricum aveți un venit de câteva ori mai mare decât africanul care dacă nu-și procură azi un bol de orez va pieri de foame în zilele următoare. Vi se pare echitabil ca dumneavostră să vă ghiftuiți zlnic când ăia pier ca muștele de inaniție?! De ce nu vindeți tot ce aveți ca să împărțiși cu ei. Sau dacă dumneavoastră nu aveți tăria să faceți ce predicați, credeți că ar trebui să vă ia statul tot ce aveți și să împartă cu bieții africani?! Haideți, cu cuvintele dumneavoastră…

            2. Genul ăsta de articole apare periodic în presa de stânga probabil de pe vremea lui Lenin și până în zilele noastre. Manipularea o comiteți dumneavoastră când evitați răspunsul la întrebarea simplă: „Dacă e așa de rău cum spneți de ce stau milioane de oameni la porțile Americii. trecând prin procedurile complicate și costisitoare de imigrare?!” Apoi dacă articolul ăl chiar există, nu era mai simplu să dați link-ul al el în loc să dați linkul la articolul din Wikipedia despre BI? Vă spun eu cum stă treaba (nu că BI n-ar i capabil să publice genul ăsta de gunoaie :-D ). Ați citit chestiile alea de propagnda ieftină î cine știe ce fițuică sordidă care pretindea că citează un articol neprecizat din BI. Nu-i așa?

        • Josef Svejk spune:

          Așa ca să ne distrăm un pic, vis a vis de prăbușirea Americii sub alde Bush, week-end-ul ăsta suntem la Dallas la botezul mezinului unor buni prieteni. Cum am ieșit aseară din aeroport, în drum spre hotel, am trecut pe lângă un exit ce dădea tocmai în President George Bush Highway sau Tollway(nu mai rețin exact). Păi dacă ne-a făcut atâta rău alde Buj cum naiba de botează drumurile cu numele lui încă din timpul vieții :-D ?! Că io am fost și la Little Rock, AR, dar chiar nu am remarcat nici un drum botezat Bill Clinton… :-D :-D :-D

          • Cetatean spune:

            @Josef Svejk

            Lui Bush “i-au ridicat statuie” inca din timpul vietii, nu este de mirare. Adeptii “religiei ” neoliberle isi venereaza “profetii”. ;)

        • Cinicul spune:

          Chiar asa, din Lumea 1988? Ia sa vedem niste surse americane recente:
          http://www.businessinsider.com/charts-decline-of-the-middle-class-2016-1/?r=AU&IR=T

          https://en.wikipedia.org/wiki/Middle-class_squeeze#Recent_income_statistics

          Graficele din prima sursa ar trebui sa fie edificatoare. Dar, asa cum spuneam mai sus, talibanii neoliberalismului nu vor sa auda de date concrete, ei cred doar teoriile economice ale grupului de la Chicago.

          • Josef Svejk spune:

            Domnule,

            Dar graficele de la linkul din Business Insider sunt chiar incurajatoare și arată cresșterea semnificativă a prosperității americane.

            Vedem că între 1971 și 2015 numărul oamenilor din clasa mijlocie a scăzut de la 61% la 50%. Asta nu înseamnă că au sărăcit, pentru că în acelasi timp numărul bogaților și a celor de la zona de tranziție a de la clasa mijlocie la bogați a crescut de la 14% (10%+4%) la21% (12%+9%) . Numărul săracilor a crescut și el de la 16% ăn 1971 la 20% în 2005. În 1970 era 0.3 milioane de imigranți ilegali în SUA azi unt 11.5 milioane. Adică exact diferența. :-D

            Nu în utimul rând am fost surprins să aflu din același articol că la o familie de 3 persoane $41869/an reprezintă deja ”middle income”. Un sudor mediocru sau un operator de la tăietorul cu plasmă (meserii care se învață în câteva luni) scoate de pe la $20/oră în sus. Adică de la $38400/an. Avem o lipsă cronică de muncitori calificați și nici cu ăia slab calificați (de pe linia de asamblare) nu stăm mai bine – ăia fac de la $14/oră la $20/oră. Training-ul e gratis și primesc din secunda 1 leafa corespunzătoare calificării pe care o vor aveala sfârșitul cursului. Chiar și așa sunt greu de găsit. Nu e benzinărie, restaurant și magazin care să nu aibă afișe cu „we hire now”, „help wanted” etc. etc. sta înseamnă că în America numai cine nu vrea nu e în clasa mijlocie. N-așa?

            • Josef Svejk spune:

              Și nu în ultimul rând, artocolul la care faceți trimitere, nu menționeaza NICIUNA (nici măcat uns singurică singurea) din cifrele d-lui Cetățean, Unde ați găsit acolo că 61% din oameni trăiesc de la o leafă la alta?! Sau că 43% din americani au mai puțin de $10000 în fondul de pensii?!

              Io zic să vă mai acordați un pic țambalul și să mai încercți și pe la alte mese că poate chiar une cineva botu’ :-D

            • cinicul spune:

              Yn dialog cu dvs este inutil, mai ales cand nu stiti sa ramaneti civilizat (ca in replica dvs de mai jos). Ma mira ca moderstoru nu v-a barat accesul. Un sfat final cititi cativa economisti americani. Incepeti cu Josrpth Stiglitz.

    • Josef Svejk spune:

      Am dat raspunsul de mai multe ori pe acest forum, inclusiv intr-un comentariu de mai jos, inainte de a aparea al dumneavoastra.

      Evaziunea fiscala se produce intotdeauna atunci cand ea e mai ieftina decat plata taxelor. Altfel spus nivelul taxelor trebuie sa fie suficient de jos pentru ca evaziunea fiscala sa fie nerentabila, respectiv ca plata onesta a taxelor sa fie mai ieftina ca ilegalitatea.

      Cum intrebarea consecutiva va fi “Bine, dar care e numarul magic?”, va raspund preventiv si la asta: Cred ca nivelul corect de taxare e cel al zeciuelii biblice indiferent de venituri, ca tot suntem crestini, mai mult sau mai putini onesti :-D . Asta incluzand impozite pe venit, CAS-uri, contributii la pensiile sociale si orice alte chestii similare. As zice ca daca nivelul taxarii merge pana undeva la 15%-20% (incluzand inca odata CAS-uri, contributii la pensiile sociale, etc.) atunci evaziunea fiscala ramane la limte scazute si acceptabile.

      Am evitat sa folosesc termenul de “evaziune fiscala justificata” pentru ca ce e justificat pentru un individ, nu e pentru altul. As foslosi mai degraba termenul de evaziune fiscala probabila.

      • Adi spune:

        Cand vorbiti impreuna despre impozitarea veniturilor si diverse asigurari sociale amestecati lucrurile. Adica impozitarea a doi factori de productie: capitalul si munca, alaturandu-le contributii (de fapt, asigurari impuse de catre stat, in ideea ca majoritatea populatiei nu-i instare sa se ocupe de capul ei de problema sanatatii si a asigurarii traiului cand nu mai au capacitate de munca, la batranete). Cei despre care se vorbeste in articol nu aleg paradisurile fiscale pentru a evita impozitarea muncii, ci a capitalului. Daca dati deoparte contributiile, valoarea impozitarii atat a muncii, cat si a capitalului este cam pe unde ziceti dvs. Pe scurt, astazi capitalul are posibilitatea de a evita impozitarea, pe cand munca nu. In ce priveste valoarea asiguarilor impuse, aici este o alta discutie. Incepand chiar cu faptul daca acestea chiar trebuie impuse de stat. Parerea mea este ca actualele sisteme de pensii si sanatate, care promit generos tuturor sanatate si batraneti pe gratis nu vor putea sa reziste, indiferent de nivelul contributiilor, decat pacalind tocmai pe cei cu venituri mici doar din munca si aruncand in spatele generatiilor viitoare prostiile celei actuale si a celor trecute. In ce priveste nivelul impozitarii muncii (adaugand aici si pe cel al averii) problema nu tine de nivelul peste care este justificata o evitare a acestuia ( parerea mea este ca cei care pot sa-l evite il vor evita indiferent de nivel), ci nivelul peste care este descurajata puternic dorinta de a avea venituri din capital in loc de venituri din munca, adica nivelul de la care incepe descurajarea spiritului antreprenorial din motive fiscale.

        • Josef Svejk spune:

          Nu amestec nimic. E vorba de venituri indiferent din ce provin ele. Nu ințeleg de ce simțiți nevoia (comunistă :-D ) de a face distincție între venitul obținut de investitor din din investiție prin dividende și cel obținut de angajat din munca sa prin leafă?! Adică ăla care învestește nu muncește?! Ce înseamnă muncă?! Exclusiv datul cu ciocanul și seceratul cu secera :-D ?!

          Tocmai că, contribuțiile nu pot fi date la o parte. Până la urmă e irelevant cum anume se numește modul în care statul îl jupuie pe cel ce produce valoare. Contează doar suma totală. Un exemplu simplu: Polonia are o rată a impunerii pe venit între 18% și 32%. Romania o are fixă de 16%. Cu toate astea pentru cineva care vrea să investească în România (român sau străin, nu contează) costul muncii oricărui angajat este de peste două ori mai mare ca-n Polonia rrocai din cauza acelor mărunțiluri pe care doriți să le dăm la o part. Deci dacă se mențin actualele practici fiscale românul nu poate spera să câștige niciodată mai mult de 50% din cât face polonezul – lăsând la o parte și alți factori defavorizanți ce omoară competititivitatea României.

          Majoritatea populației nu e capabilă să-și poatre de grijă pentru că a fost învățată așa de către stat. Orice învăț are însă și dezvăț. Apoi atâta vreme cât beneficiile sociale sunt atractive omul nu va face nici un efort să-si poarte de grijă. Ele trebuie să redevină ceea ce erau inițial: Ultima plasă de siguranță. Altfel urmează falimentul inevitabil.

    • RazvanM spune:

      Raspunsul este greu de dat, dupa parerea mea, pentru ca trebuie luate in calcul chestiuni psihologice. In primul rand conformarea tine de frica pe care o are un individ de a avea probleme cu autoritatile. Si se ajunge la asta pentru ca indivizii simt ca autoritatile nu-si fac treaba, asa cum “scrie” in contractul social intre stat si individ – prin urmare dau bani statului doar de frica.
      Asadar, daca vrem sa stim cat la suta din venituri ar da un individ de bunavoie si nesilit de nimeni pentru un stat pe teritoriul caruia traieste, raspunsul este ZERO.

      Daca vrem sa aflam de la cat la suta in sus teama individului de stat este intrecuta de durerea de a scoate bani din buzunar, asta depinde si de probabilitatea de a fi prins combinata cu probabilitatea de a pati ceva rau daca esti prins. In Romania, probabil ca un 10-15% este maximul ce se poate obtine de la indivizi si firme. Impozit pe profit. Daca insa adaugam taxarea la banii ramasi dupa o taxare, indivizii si firmele ajung sa aiba motive tot mai serioase sa caute portite.
      Acum trebuie luata in calcul si suma concreta de care trebuie sa ne despartim. Daca vorbim de 10 lei, reprezentand 50% din 20 de lei taxabili, durerea nu este prea mare – in perspectiva unor rulaje de mii de lei. Intr-un asemenea caz mai bine se pune un impozit de 3% pe venituri si atat, fara deduceri, fara amortizari.
      Asadar putem vorbi de o taxare generala intre 5 si 15%.

      Insa acum trebuie sa ne gandim la sistemul de capusare bazat pe taxarea de vreo 50% (sau peste) din prezent. Se vor opune unei taxari scazute urmatoarele entitati: justitiarii care-si doresc taxarea bogatilor la sange, egalitaristii care-si doresc ca statul sa rezolve toate problemele inegalitatii intre oameni, avocatii, contabilii, milioane de functionari publici care ar ramane fara obiectul muncii, firmele specializate in a face evaziune fiscala sau arbitraj fiscal, consultantii de tot felul si, nu in ultimul rand, fra…cetatenii care cred ca prin taxare la sange le va fi bine lor. Exista afaceri de mii de miliarde anual bazate pe existenta acestui sistem de taxare ce suge din orice misca. Pe langa fraierii care pun botul la vrajeli egalitariste sau care isi dorec ca statul sa rezolve orice problema, exista milioane de paraziti care traiesc bine de pe urma sistemului. Inclusiv milioane de bogatasi precum jiji becali, ioan niculae, ion tiriac, adrian nastase, adriean videanu sau bajetii din panama papers. Exista milioane de indivizi care traiesc excelent din 90% din taxele noastre, care nu ajung la drumuri, poduri, sanatate, invatamant, cercetare, ci in buzunare ale ciorditorilor.

    • cinicul spune:

      Iata un posibil raspuns la intrebarea de mai sus.
      In Polonia anilor 80 circula o gluma: nu ne pot ei, comunistii, plati atat de putin, pe cat de incet putem munci noi.
      Parafrazand-o as spune : nu pot reduce ei taxele suficient de mult, pe cat de mult si rapid putem noi transfera in Cayman Islands.

    • top spune:

      Evaziunea fiscala, care nu-i altceva decat lupta individului impotriva raptului institutionalizat ,este justificata indiferent de valoarea taxelor.Orice taxa si impozit nu sant altceva decat jaf,rapt,talharie si o incalcare a proprietatii si libertatii individului.Singurele taxe si impozite legale, sant cele cu valoare ZERO.

    • eu****** spune:

      Atunci când va exista transparenta si un schimb de informatii operational valoare ceruta de Dvs. se va impune automat ca urmare a schimbarilor introduse in sistem.

      Cred ca acum este poate imposibil sau dificil ca cineva acum sa va ofere un raspuns adecvat.
      Asteptati introducerea sistemului propus prin articol si rezultatele vor veni.

      Nu este o valoare pe care Dvs. sau Io, sau oricine altcineva va o poate da in plic, este o valoare pe care piata o va impune. Poate gresesc si altii o sa va raspunda altfel.

      Pe de alta parte, daca astazi nu avem o valoare agreata asta nu inseamna sa nu facem nimic si sa asteptam sa ne cada drobul de sare in cap….

      Articolul. dpmdv, este bine venit si atrage atentia asupra unor aspecte delicate, dar extrem de importante.

  5. euNuke spune:

    1. Cipru NU este paradis fiscal. Pentru detalii, link: https://www2.deloitte.com/content/dam/Deloitte/cy/Documents/tax/CY_Tax_TaxFacts2015EN_Noexp.pdf

    2. Nu este absolut nimic ilegal si nici imoral in vanzarea unui pachet de actiuni detinut de o firma din Cipru la o companie romaneasca. Daca nu este nimic ilegal atunci devine de’a dreptul suspecta insistenta unor politruci europeni de a lega aceste tranzactii de infractiuni precum evaziunea fiscala si spalarea de bani. In speta oferita de autor NU exista niciun indiciu ca s’ar fi savarsit o astfel de infractiune.

    3. O eventuala supraimpozitare a tranzactiilor internationale de active nu ar aduce nicidecum vreun beneficiu statului roman, dimpotriva, va speria si mai tare potentialii investitori. Vezi aici haosul provocat de reglementarile ambigue ale fiscului:
    http://www.zf.ro/burse-fonduri-mutuale/guvernul-face-inca-un-pas-spre-distrugerea-pietei-de-capital-prin-impozitul-anticipat-de-16-dar-fiscul-nici-nu-stie-cati-bani-incaseaza-de-la-investitori-9663997

    4. Vreti cu adevarat sa reduceti evaziunea fiscala si sa stopati fuga capitalului? pai e foarte simplu: reduceti rapid numarul de taxe si cuantumul acestora. Noile reglementari represive vor impinge oamenii de afaceri sa faca exact contrariul, adica sa accelereze evacuarea activelor transferabile [nu numai capital, ci chiar intreprinderi intregi, cum s'a intamplat recent cu un industrias italian ce si'a mutat efectiv peste noapte o fabrica in Polonia. cu totul, cu utilaje, cu stoc de materie prima, marfa etc]. Deci hai sa lasam ipocrizia, recunoasteti deschis: fiscalitatea excesiva genereaza exodul capitalului si al capitalistilor. Nimeni nu e dispus sa fie penalizat fiscal si vanat de hoarde de politruci ce agita biciul patriotard, ca sa nu mai vorbim ca UE nici macar nu poate fi considerata o patrie, si nu e nicidecum in vreo avangarda, ci e parte a problemei, una din principalele cauze ale cresterii costurilor de productie pentru industria europeana in ultimii 24 de ani [de cand exista in actuala forma de uzina reglementativa Uniunea ].

  6. Hermann von Salza spune:

    Am si eu o intrebare – desigur retorica – atunci cand s-a incheiat conventia de evitare a dublei imuneri intre Romania si Cipru (exemplu este luat la intamplare, se aplica ORICARUI “paradis fiscal”) NU se stia ca in cazul investitiei in capital impozitul este zero? Sau ca sa fiu RAU, nu cumva este facuta SPECIAL pentru a se evita plata impozitelor? Ca doar nu Doreii investesc in capital, nu? Ci oamenii care au bani=influenta=facatorii de legi (din germ. macher=factor)…

    • Mihai spune:

      A fost facuta special asa – pentru a atrage investitori. Doar dl Stolojan vrea sa ia tot caimacul…
      Am sa ma explic: un investitor strain are o firma in Cipru, care printre alte afaceri, investeste in Romania, creeaza locuri de munca, plateste impozite, dividende etc – devenind o afacere de succes. Investitorul, sa-i zicem dl.T – dupa niste ani se hotareste sa vanda afacerea, poate e prea batran, poate are nevoie de bani ptr. alte afaceri – treaba lui; asa ca vinde firma din Cipru, care detine afacerea profitabila din Romania, la o valoare mai mare decit valoarea investitiei initiale – ceea ce se numeste cistig de capital. Insa firma e cipriota si castigul e in Cipru – si Dl Stolojan e verde de oftica ca nu pun romanii mana pe tot; dar nu isi pune o intrebare elementara:

      Daca nu era conventia de evitare a dublei impuneri, mai investea dl T in Romania???

  7. Vlad spune:

    Pai exista tari, parca Lichtenstein, in care neplata taxelor nu e un delict. Ideea e ca taxele ar trebui defalcate pe categorii: infrastructura, sanatate, educatie. Biletul de transport in comun trebuie sa includa taxa de drum.

    Cred ca intrebarea ar trebui sa fie care e contributia minima la serviciile publice ? E clar ca ea nu poate fi mai mica decat zero cu cazul absolut firesc in care daca nu ai, nu platesti, nu beneficiezi.

    • Harald spune:

      În UK, contribuția la serviciile publice e plătită prin taxa la Consiliu și chiar e prezentată defalcat în fiecare an: ce sumă e pentru pompieri, ce sumă e pentru gunoi, ce sumă e pentru poliție etc. Deci teoretic e fundamentată, dar asta nu i-a împiedicat pe unii consilieri să propună majorarea cu 50% a taxei la Consiliu pentru locuințele neînchiriate, drept dovadă a locului unde se situează ipocrizia în realitate. Ideea fiind una autentic socialistă: pentru o locuință închiariată, respectiva taxă o plătește chriașul, deci majorarea taxei cu 50% pentru cele neînchiriate ar forța proprietarii să le ofere spre închiriere.

  8. Vlad spune:

    Ultimul comentariu era pentru domnul Harald …

  9. athos spune:

    D-le Stolojan, personal cred ca ipocrizia se gaseste de partea opiniei pe care o reprezentati:

    1. Nu exista contractul social de care faceti vorbire, fie si prin citare: “Este distrus contractul social pe care se bazează democraţiile moderne”. Ipocrizia acestei asertiuni este maxima, si daca numai ne gandim la modul in care “democratiile” moderne isi pun contribuabilii in fata celor mai abuzive masuri fiscale sau confiscative, menite sa finanteze foamea unor guverne clientelare, pentru care stabilitate inseamna spagatul intre popularitate si hotie? Despre ce contract vorbim atunci cand politicianul isi face agenda pe genunchi, cu singurul obiectiv de a fi ales/reales, iar orice urma de principiu este diluata pana la disparitia in supa electorala premanenta in care ne scaldam de zeci de ani?

    2. “Transaparenta” pe care o sugerati, nu inseamna de fapt nimic altceva decat control, control, control.

    In fine, nu am nervi pentru tot restul porcariei, pe masura marimii ei…

  10. MIHAI 2 spune:

    Un articol extrem de interesant – mi-as dori ca dl Stolojan sa revina si cu alte analize.
    In mod special mi-a atras atentia referirea la aranjamentul facut de autoritatile din Luxemburg pentru a atrage prin mijloace unfair-play fluxurile financiare de care ar fi trebuit sa benefieze prin impoitare alte tari. Ma cam mira . Luxemburg ? Pai Luxemburgul a dat Uniunii Europene mari lideri de moralitate ireprosabila. Viviane de exemplu.

  11. casandra spune:

    Foarte bun text.
    Sistemul acordurilor pentru evitarea dublei impuneri trebuie să fie înlocuti cu unul al acordurilor pentru evitarea supraimpunerii, adică a impunerii complete în cele două state. Concret, dacă o companie care își realizează profitul în România vrea să transfere câștigul în Cipru poate să o facă. Dar diferența de impozit dintre România și Cipru trebuie să fie plătită statului român.
    Da, Panama Papers arată că politica a fost capturată de tâlhari și evazioniști. Poate că expunerea cazului a fost un avertisment adresat politicienilor cu apucături evazioniste: și voi sunteți la fel, dacă schimbați regulile jocului vă distrugem!.

    • Harald spune:

      Nu e vorba despre a transfera câștigul din România în Cipru,
      vedeți comentariul lui @Mihai de la 27/05/2016 la 1:46

      • casandra spune:

        @Harald, îmi pare rău, nu aveți dreptate. convenția privește mai multe categorii de venituri și mai multe categorii de persoane.
        https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsistentaContribuabili_r/Conventii/Cipru.htm

        ”ART. 1
        Persoane vizate
        Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
        ART. 2
        Impozite vizate
        1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe avere stabilite de unul dintre statele contractante sau de unităţile lor administrativ-teritoriale ori de autorităţile locale, indiferent de sistemul de percepere.
        2. Sînt considerate impozite pe venit şi pe avere toate impozitele stabilite pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cîştigurile provenite din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile.
        3. Impozitele existente care cad sub incidenţa convenţiei sînt, în special, următoarele:
        a) în ceea ce priveşte România:
        i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice şi juridice;
        ii) impozitul pe veniturile societăţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice române şi a partenerilor străini;
        iii) impozitul pe venitul realizat din activităţi agricole;
        (mai jos denumite impozit român)
        b) în ceea ce priveşte Cipru:
        i) impozitul pe venit;
        ii) contribuţia specială;
        iii) impozitul pe cîştigurile din capital
        (mai jos denumite impozit cipriot).
        4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor identice sau analoage care se vor institui, după data semnării prezentei convenţii, în plus sau în locul celor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc orice modificări importante aduse legislaţiilor fiscale respective.”.

        Cam la fel arată toate convențiile pentru evitarea dublei impuneri. Efectele nu au fost dramatice atâta vreme cât s-a creat spațiu de expansiune și de creștere. Întâi prin deschiderea Chinei cu diferențialul de dezvoltare cunoascut, apoi prin căderea sistemului economic comunist. Festivalul s-a mai prelungit prin diferitele războaie limitate (distrugere și construcție, nu-i așa?). Dar acum nu prea mai este loc de întors și efectele se răsfrâng inclusiv asupra populațiilor statelor dezvoltate. De aceea a devenit democrația o cămașă cam strâmtă pentru marile interese și noua religie este ”statul de drept”.

  12. DorinMD spune:

    Eu zic sa mai cititi si alte opinii pe aceasta tema decit cele – etatist-totalitare, arhicunoscute si falimentare – ale dlui Stolojan. Cele exprimate de dl prof. Bogdan Glavan (Profesor universitar la Universitatea Romano-Americana), de exemplu:

    “Paradisurile fiscale nu servesc nici un scop economic”?!
    https://logec.ro/paradisurile-fiscale-nu-servesc-nici-un-scop-economic/

    “Paradisurile fiscale încalcă suveranitatea altor țări? Nici vorbă!”
    https://logec.ro/paradisurile-fiscale-incalca-suveranitatea-altor-tari-nici-vorba/

    • eu****** spune:

      Am citit cele 2 articole.

      Dar cred ca o mai mare transparenta si schimbul de informatii intre state nu strica nici unei parti. In acest moment acest lucru nu se intampla. Aici este o mare buba.

      Decizia de a impune anumite impozite si taxe va ramane la nivelul fiecarui stat.
      Dar se vor putea fundamenta mai bine aceste decizii.

      Daca RO nu face nimic in ceea ce priveste competita sa cu taxele din Bulgaria este o alta discutie. Dar informatii exista, sunt cunoscute si se pot verifica relativ usor de catre gov.ro.

      Odata ce informatia este analizata si de o parte si de alta se poate face o mai buna si corecta analiza.

      In acest moment, cazul cel mai dramatic, cu numeroase implicatii pe care presa probabil le va dezbalui in timp, este cel de la Hexi Pharma. Si aici clar vorbim despre ipocrizia unora care a atacat ireversibil sanatatea unor oameni. Inacceptabil din punctul meu de vedere!

      De ce toate acestea??? Cum vi s-ar parea Dvs. sa aveti un membru din familia Dvs. care sa fie victima a unei infectii preluate din spital??? De ce sa plateasca statul roman nepermis de mult pentru un produs care nu este produs la standardele necesare??? evident ca multi au stiut si va veni vremea când toti acestia vor plati – no regret for them!

      • Harald spune:

        Soluția este una singură – nu trebuie să mai plătească statul. Spitalele trebuie să aibă un proprietar clar, chiar și atunci când acest proprietar va fi un minister sau un consiliu județean. După care spitalele care vor continua să cheltuie bani în mod iresponsabil vor intra în insolvență, vor fi cumpărate de alți proprietari mai responsabili, iar sistemul de sănătate va fi asanat în felul ăsta.

        Nu este nicio problemă dacă UMF Cluj ajunge să dețină un spital din Bistrița sau dacă un ONG din Brașov ajunge să dețină un spital din Focșani. Dar sistemul actual, cu dinozauri care tratează spitalele pe care le conduc drept terenul propriu de vânătoare, nu mai poate continua nereformat pentru că se va comporta exact ca și până acum. ”Relațiile de producție” sunt cele care trebuie să se schimbe, altfel nu se poate reforma nimic.

        Exact cum primarul de la Bacău, Romeo Stavarache, a devenit la fel de corupt ca și cel pe care-l înlocuise (Dumitru Sechelariu) pentru că ”relațiile de producție” din primărie rămăseseră de fapt neschimbate, tot așa orice manager de spital actual va fi înlocuit de unul care va deveni la fel de corupt, dacă ”relațiile de producție” în care sunt implicate spitalele nu se schimbă.

        • eu****** spune:

          Din experienta spun ca un cap schimba multe lucruri chiar daca pare ca relatiile in sistem raman la fel.

          Cel mai interesant experiment pe care l-am avut in viata mea a fost cum am schimbat cultura intr-o societate comerciala in mai putin de 1 luna. Veneam dintr-un alt mediu, si cu o aboradare normala dar ferma am reusit ceea ce nici nu speram.

  13. Adrian B spune:

    “Este distrus contractul social pe care se bazează democraţiile moderne: fiecare trebuie să plătească impozite, într-un mod transparent şi corect, pentru a se finanţa accesul la bunurile şi serviciile publice[5].”
    Domnule Stolojan, poate dumneavoastra ati semnat un asemenea contract social si poate ca l-ati si citit pe undeva, ati vazut si clauzele, poate si pe cele abuzive. Noi, restul, nu prea am vazut contractul si nu l-am semnat, platim taxe sub amenintarea puscariei si nu pentru serviciile convenite si livrate.

    Intelegeti de ce articolul dvs. e departe de realitate? Vorbiti despre o alta lume, una cu un contract intre parti, agreat de ambele parti. In nici un caz de o tara de pe planeta asta.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Theodor Stolojan


Theodor Stolojan

Economist si politician. Prim-ministru al Romaniei in 1991-1992. Presedinte al PNL (2002-2004). Consilier pe probleme economice al Presedintelui Romaniei (2004-2007). Deputat in P... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)