Home » Analize »Economie »Global / Europa »Reactie rapida » Citesti:

Macron ne aduce o nouă Europă. Ne integrăm sau doar … aderăm? – Actualizat

Adrian Luca august 22, 2017 Analize, Economie, Global / Europa, Reactie rapida
6 comentarii 3,133 Vizualizari

Parisul a avut grijă să ne transmită din timp că tânărul și ambițiosul președinte francez are o țintă precisă în turneul său din acestă săptămână prin Est, care va include și Bucureștiul pentru câteva ore: modificarea directivei europene privind angajații detașați [1]. Subiectul nu e nou, a revenit și la ultimele alegeri prezidențiale din Franța și, de fapt, apare ori de câte ori economia merge prost, când devine apăsătoare concurența pe locuri de muncă – angajații din Vest îi acuză pe cei din Est că, prin salariile lor low-cost fac dumping social (pardon pentru englezisme, dar și francezii le folosesc)

Ca să folosim, totuși, o vorbă franțuzească, vorbim aici de un șarpe de mare (serpent de mer), adică de un  subiect care, din când în când, revine în discuții și ține capul de afiș al agendei publice: aemenea unui monstru marin mitic, mai scoate capul la suprafață pentru a reaminti sunt și eu pe aici, n-ați uitat de mine, nu?

Președintele francez n-are cum să uite tocmai de problema locurilor de muncă. Confruntat cu o  neașteptat de rapidă scădere a popularității, mai ales când se pregătește să declanșeze necesare reforme sociale la el acasă, Emmanuel Macron are nevoie să se întoarcă la Paris cu o victorie. Practic ce ar însemna aceasta – să-l ajutăm cu modificarea rapidă a sistemului actual european în domeniul muncii!

Ce facem, cum îi răspundem? Cred că cel mai potrivit ar fi să adoptăm maniera à la française. Să intrăm puțin în noua poveste europeană, cu vechile personaje fantasmele populare și interesele strategice.

Apropo de bătălia de la Whirpool

La sfârșitul lunii aprilie, înainte de al doilea tur de scrutin al prezidențialelor franțuzești, se dă o bătălie electorală decisivă în parcarea fabricii Whirpool din orașul Amiens. Situația e tensionată – se știe că gigantul american de electrocasnice își va închide și ultima unitate de producție din Franța, pentru a se muta în Polonia (care a devenit noua bază de dezvoltare europeană), iar ultimii 300 de angajați francezi au nevoia de încurajare. Având în spate răsuflarea contracanditatului naționalist, candidatul acțiunii europene, dl. Macron, care mai este și originar din Amiens, declară en fanfare – ”Apropo de Whirpool, în trei luni de la alegerea mea, vor fi câteva decizii referitor la Polonia. Îmi pun toată responsbilitatea în joc (sur la table). Nu putem avea o țară care joacă pe diferențiale fiscale, sociale, în sânul Uniunii Europene și care încalcă toate principiile”.

Au trecut alegerile și dl. Macron continua săgețile cu bătaie spre blocul refractarilor din Est – Polonia, Ungaria și cine mai dorește. Este momentul celebrei declarații ”Europa nu e un supermarket”, cu amenințarea pierderii fondurilor europene de către cei care nu-i respectă principiile. Nu e greu de imaginat că și polonezii au trimis înapoi săgeți cu bătaie lungă … apropo de supermarket, ”nici noi n-am vrea ca băncile franțuzești, supermarket-urile franțuzești să poată să-și desfășoare afacerile aici fără opreliști, iar șoferii noștri, constructorii ori IT-iștii noștri să fie subiect de restricții și poveri suplimentare. E drept că sunt mulți șoferi polonezi pe străzile din Paris sau Amsterdam, dar pe străzile din Cracovia sunt la fel de multe supermarket-uri franțuzești, bănci olandeze sau ziare germane. Am face schimbul bucuroși, dar nu cred că le-ar plăcea!”  Iarăși nu e greu de imaginat că președintele francez se va întâlni în acest turneu estic cu liderii din Cehia, Slovacia, România, Bulgaria, nu și din Polonia ori Ungaria.

Campania de toamnă pe frontul CCCTB

Bătăliile se duc azi cu multe emoții și probabil că, în sinea lor, mulți estici (rămân la acestă încadrare, chiar dacă geografic și nici economic nu mai suntem atât de omogeni) le dau dreptate polonezilor. Dar, oricât de lipsit de emoție ar suna, jocul european nu se poartă pe dreptatea fiecăruia, ci pe negociere. Dar să continuăm povestea, poate ne ajută să găsim abordarea…dreaptă.

Evident că e vorba tot de șerpi de mare. Trebuie că e o expresie populară în Franța, din moment ce am găsit-o folosită de  publicații diferite (vezi Le Figaro sau La Tribune) pentru un episod petrecut la începutul acestei luni – Franța s-a hotărât să pună piciorul în prag și vrea urgent armonizare fiscală europeană în materie de impoziatera companiilor (pentru francezi ACCIS, pentru restul Europei cunoscută ca CCCTB, cu al treilea C de la consolidare). E atât de hotărâtă încât nu mai așteaptă după procedurile greoaie ale Bruxelles-ului și, până la armonizarea mare, va opera o armonizare mică cu Germania, din 2018. [2]

Știrea a venit cu un comunicat comun al miniștrilor de la Economie și Finanțe, respectiv de la Acțiune și Conturi publice care vizează direct ”problema majoră a Franței și a partenerilor săi de a determina marile companii din IT să-și plătească impozitele corecte în țările unde realizează profiturile”[3]. Iar mesajul a fost întărit apoi într-un interviu la Bloomberg.

De reținut finalul apoteotic, în stil macronian, al comunicatului ”Franța va urmări ca aceste inițiative să se realizeze într-un timp rezonabil, în caz contrar, va trage consecințele care se impun în legislația sa națională”.

Bruxelles-ul reacționează imediat la acest apropo cu rezonabil – Pierre Moscovici declară a doua zi la un post de radio parisian, nu în calitatea de fost ministru francez al Finanțelor, ci în postura actuală de ministru (comisar) al Finanțelor în Comisia Europeană -  ”presez guvernele să adopte cât mai rapid acestă soluție europeană a bazei comune de impozitare, care este soluția reală pentru impozitarea companiilor multinaționale acolo unde își desfășoară activitatea și fac profit.”

Parisul are nevoie de o victorie rapidă și pe frontul armonizării fiscale, pentru că nu are timp politic să le explice alegătorilor cum stă treaba tehnic cu GAFA, cum numesc francezii noul univers numeric (după giganții Google, Apple, Facebook, și Amazon), cel care nu-și plătește impozitele cât ar aștepta strada [4]. Pentru că acest univers este prea puțin francez, prea puțin european din punct de vedere al tehnologiei, al proprietății intelectuale, al substanței economice, atunci singura soluție de a crește încasările la buget va fi CCCTB, adică schimbare regulilor jocului european în acest domeniu.

Sigur că și acestă schimbare își are polonezii ei. De acestă dată e vorba de irlandezi, primii care spun pe șleau că, oricum ai da-o (de altfel, puțini i-ar putea contrazice) acest CCCTB presupune pierderea unei părți esențiale din suveranitatea fiscală, printre ultimele pârghii de intervenție rămase în mâna unui stat membru. Într-un gest de frondă, Dublinul a ținut să-și mai exercite cât mai poate acest drept, dând în judecată Bruxelles-ul, după ce anul trecut a fost obligat de Comisie să ceară peste 13 miliarde de la Apple. După ultimele estimări se pare că suma ar ajunge până la 15 miliarde. ”Deși este total nejustificat, vom strânge suma de la Apple și o vom pune într-un cont escrow până la soluționarea cazului, dar să fie clar că nu suntem perceptorii de taxe ai altora” – a transmis, diplomatic și nu prea, ministrul irlandez de Finanțe într-un interviu apărut săptămâna trecută.

În traducere pentru nucleul dur, mai ușor cu armonizarea, nu vă rezolvați  problemele cu GAFA pe seama noastră!

Așadar, care mai e interesul nostru?

În interviul către Bloomberg în care anunța și CCTB-ul franco german, ministrul francez al Economiei încerca să explice și decizia președintelui Macron de naționalizare a celui mai mare șantier francez, doar pentru a nu intra sub controlul competitorilor italieni, singurii, de altfel, care vroiau să-l cumpere: ”nu am naționalizat, doar ne-am apărat interesele strategice”.

Și după 60 de ani de Europa, jocul se cheamă armonizarea intereselor strategice naționale. Unii, în calitate de părinți fondatori, au, desigur, strategia mai eficientă și forța mai mare de … armonizare, dar acesta nu exclude șansele celorlalți de a-și juca inteligent cartea.

Și noi, ca și polonezii, s-ar putea să cumpărăm cam scump schimbarea directivei pe detașare. Nici noi, nici irlandezii, nu putem avea entuziasmul franțuzesc în materie de CCCTB [5]. Dar, în ciuda retoricii, și polonezii, și irlandezii știu că nu ajungi nicăieri doar dacă te opui tel quel unor proiecte care mai devreme sau mai trâziu se vor realiza. Și se vor realiza nu doar pentru că așa vrea Franța sau Germania, ci pentru că aceasta e calea naturală de împlinire a Uniunii Europene, de mai multă Europă.

Cel mai eficient e însă să dai replica prin articularea unui interes strategic real și convingător, care să poată fi pus la masa europeană. Apropo – care e, vorba francezului, șarpele nostru european? Să ne apărăm veșnicul drept de a avea cele mai mizerabile venituri pentru angajații noștri, să ne menținem atuul sărăciei?

Dacă joi m-aș afla la masă cu dl Macron, i-aș spune – oricât de dureros ar pica în acest moment pentru noi o modificare, interesul nostru pe termen lung nu e să ne agățăm de directiva actuală a detașării. Interesul nostru nu e să vă șicanăm cu acuzații – da, dar și investitorii voștri beneficiază de salariile noastre mici, fac aici economii (location savings). Interesul nostru nu e să ne cramponăm dacă ne repartizați câteva sute de imigranți în plus etc. [6]

Dar apropo de interes – am auzit că vreți urgentarea CCCTB. Da, asta e cu adevărat o miză uriașă. Poate înțelegeți și punctele noastre de vedere: ne trebuie noi atuuri pentru atragerea investițiilor cu valoare adăugată, care să ofere salarii bune, dar mai ales perspective reale de dezvoltare. Dacă vorbim de armonizare fiscală ne apropiem practic de sistemul de funcționare federal și asta presupune ca voi, marile economii, să vă implicați mai mult în marile proiecte. Nu putem reduce decalajele fantastice actuale doar din consumul de supermarket. Nu putem juca de la egal la egal, dacă noi nici măcar nu ne putem compara la modul cum funcționează o administrație fiscală…

Nu e visul meu să ajung la masa negocierilor cu dl Macron, dar e visul meu să trăiesc într-o țară cu adevărat integrată în povestea europeană, nu doar aderată. Și pentru asta ne trebuie realmente o altă abordare.

Până una-alta, măcar un lucru să înțeleagă Guvernul nostru care în toamnă se va duce la următoarea ședință de Consiliu European crezând că totul e BAU (business as usual) [7]. Ei bine, nu, o să fie bau-bau! Și nu o să fie nici ca-n prăvălia celebră ”La Vulturul de mare cu peștele în ghiare” unde găseai albituri, perdele, preșuri și alte asemenea, dar pește ioc. Vor intra în ”La șarpele de mare cu armonizare pe spinare” și armonizare ni se va da, la un preț pentru care noi nu am negociat nimic!

Actualizare – 25 August

Cehii și slovacii aleg pista pragmatismului, polonezii șiungurii sunt captivi poziției lor inflexibile, bulgarii vor un rolde mediator. Cât despre noi, probabil că și nouă, nu doaraltora, ne e greu să ne dăm seama cum jucăm. Cred că înturneul său estic, tânărul și ambițiosul președinte francez a avut ca miză mai mult decât să testeze pozițiile statelor din Est față de modificarea directivei muncitorilor detașați, cât să lanseze provocarea – Vrem schimbarea Europei. Unde sunteți voi, ce rol vă doriți și ce faceți pentru asta?

Dacă după ziua de ieri am reținut cea mai picantă știre referitoare la costul machiajului aceluiași tânăr și ambițios Macron, cel puțin să apreciem că în fața noastră a vorbit frust, fără fard -

”Ce viitor vă doriți pentru România? Doriți ca, în mod durabil salariile din România să rămână la o treime față de cele din Franța? Vă doriți ca munca calificată sa se dezvolteinsuficient? Sau vă doriti ca țara Dvs. să intre pe deplin înEuropa, sa aveți calificări mai bune, sa atrageți talente, să vapăstrați talentele, să aveți oameni mai bine plătiți care să aibă avantaje sociale și tranziția să se facă pe deplin. (…) Nu va avea loc un Frexit, ci o explozie a Uniunii Europene. O parte din Brexit se datorează tocmai acestei situații. Trebuie să privim lucrurile în față”.

Cu câtă francofonie ne-a mai rămas, chiar sper să privim lucrurile în față. În rest, rămâne cum am stabilit. Apropo – care e, vorba francezului, șarpele nostru european? Să ne apărăm veșnicul drept de a avea cele mai mizerabile venituri pentru angajații noștri, să ne menținem atuul sărăciei?

Note:

[1] Este vorba de o prevedere din 1996 care permite unui muncitor din statul membru A să lucreze ca detașat în statul B, primind condițiile minime salariale din B, dar plătind contribuțiile sociale la nivelul din A.

Datorită (ei ar zice din cauza) acestei facilități, România are peste 30 de mii de muncitori detașați doar în Franța ( din Polonia vin aproape 50.000).

[2] În proiectele de directivă lansate de Bruxelles toamna trecută, datele de implementare sunt 2019 pentru CCTB și 2021 pentru CCCTB

[3] Comunicatul este o reacție la eșecul Google din iulie, când Tribunalul administrativ din Paris a decis că Google – prin baza din Irlanda – nu datoarează niciun impozit în plus pentru afacerea derulată în Hexagon. Acum statul e într-o poziție delicată – vrea să facă și o negociere cu compania, cum au făcut britanicii și italienii (care au evitat însă ajungerea în instanță), dar vrea să fie și ”principial”, deci face apel. Puteți găsi detalii aici – Eroarea 404 – de ce (nici) francezii nu au găsit ”sediu permanent” la Google și aici – Google a câștigat în Franța înseamnă că se apropie mai repede soluția CCCTB.

[4] În GAFA a intrat zilele trecute și Airbnb, platforma devenită atât de populară în rândul turiștilor, dar care a plătit anul trecut un impozit de 93.000 de euro,  în condițiile în care Franța este a doua țară ca venituri pentru acestă platformă, cu 400.000 de anunțuri de locuințe disponibile pentru turism.

[5] În ultimii doi ani, de la primul comentariu începând cu iunie 2015, pe contributors.ro, am încercat să arăt consecințele unei armonizări forțate, privind atragerea investițiilor mari ori repartizarea masei impozabile (în baza algoritmului CCCTB), în condițiile în care românii vor juca pe același teren fiscal cu restul Europei, de la Vest la Est, de la Nord la Sud.

[6] Nu mai pomenesc aici de faptul că anul trecut ne mândream cu stilul de negociere – nu lăsăm UE să semneze acordul comercial cu Canada, până nu primim eliminarea vizelor de la canadieni

[7] Mă gândesc și acum cu stupoare că Guvernul mai avea puțin și s-ar fi dus la Bruxelles – știți, noi nu putem introduce CCCTB – tocmai am scos impozitul pe profit și l-am înlocuit cu impozitul pe cifra de afaceri! Și ăsta era doar unul din argumentele pentru care nu ar fi mers aventura cu impozitul pe cifra de afaceri.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "6 comments" on this Article:

  1. Iustinian spune:

    Am si eu o nelamurire. Nu e fix tema articolului, dar e putin atins. De unde a fost scoasa asta cu impozitatul companiilor americane gen Google, FB, Amazon si Apple? Adica Valoarea este produsa in California si Seattle si eventual in China (dar acolo e treaba Foxconn) si UK (google, daca nu cumva cunosc insuficient). Cum isi permit europenii sa vrea bani de pe urma valorii produse in SUA? E ca si cum eu as produce ceva in zona A si vand cuiva din zona B, iar fiscul din zona B vrea bani din profitul meu pentru ca il am din cauza celui din zona B (care plateste impozit in zona B, si nu in zona A). Asta daca nu e doar o gaselnita de a mai jupui niste bani pentru asistatii sociali, cu argumentul principal mascat ca noi suntem statul si putem sa iti luam banii.

  2. Kurt spune:

    Autorul spune de la început cea ce la Paris se șoptește mai încet și numai pe ocolite. La arte TV (emisiune ora 20 si 15 la Paris) „28 minutes” invitații „intelectuali” francezi ezită să spună direct „lipsa de competitivitate economică a Franței”, e economiei franceze, a intreprinderilor franceze, a produselor franceze, e o problemă franceză. Se caută, se discută la TV o „strategie politică”, deci o „economie politică” bazată pe o monedă moale (pe inflație permanentă cum cere de la BCE Frankfurt domnul Draghi- el fost bancher la Goldmann Sachs N.Y…, E. Macron a fost scurt timp bancher la Rothschild Paris, cu o renumerație gigantică … .. de milioane Euro.. … pentru preluarea unei firme a primit milioane Euro!).

    ………. „ … modificarea directivei europene privind angajații detașați [1]. Subiectul nu e nou, a revenit și la ultimele alegeri prezidențiale din Franța și, de fapt, apare ori de câte ori economia merge prost….. „….

    Nu cred că schimbarea legii UE(16) din 1996 pentru „angajații detașați” din est rezolvă problemele 2017 (UE28-1) economice la Paris 2017. Concurența cu salariile modeste ale angajațiilor detașați” din UE (16+12=28) est, salarille sunt ceva mai mici decît cele tarifare franceze (la angajații francezi mai în vîrstă… tinerii nu prea au jobs..) ale francezilor tineri e o problemă. E vorba de scăderea salariilor francezilor tineri după aderarea 2004/2007 la UE a statelor din estul continentului. Problema nu are soluții 2017 în Franta și în UE28-1. Telul pe termen lung al UE e apropierea condițiilor de viață (nu numai a salariilor) în toate regiunile UE. Azi e numai un vis frumos? In domeniul constructii, agricultură, gastronomie, transport rutier, etc. „angajații detașați” din est au ocupat jobs în Franta și în UE8-1. Unde sunt ceele 3 milioane de români „„angajații detașați”, sezonieri (copii români fără părinți), care au preluat răspunderea pentru jobs în propriile mîini 1990-2007-2017, în spiritul UE28-1 fără „limes”, fără bariere, fără discriminare după țara de origine?

    … „… Nu e visul meu să ajung la masa negocierilor cu dl Macron, dar e visul meu să trăiesc într-o țară cu adevărat integrată în povestea europeană, nu doar aderată. Și pentru asta ne trebuie realmente o altă abordare … „…..

    Sunt de acord cu autorul. Numi convine UE28-1 cu două viteze. „Une et indivizibil” (constituția Franței), unitate în diversitate e de la început conceptul UE. Să sperăm că așa va continua UE (extinderea de la UE.6, la UE.16, UE.28-1, UE.35… Moldova, Turcia, Georgia, Bosnia Herțegovina, Albania, Serbia… Montenegro, Kosovo, Macedonia…..), fără două viteze, fără model ceapă cu cercuri concentrice (zona Euro mai mult integrată).

    Idei mai sunt, nu numai la Paris, Vișegrad (Varșovia, Budapesta, Bratislava 2016, Praga)!

  3. amicu spune:

    Sau poate ca ne apucam si noi sa ne vedem de treaba, sa ne rezolvam problemele (nu putine) si sa nu mai umblam dupa cai verzi pe pereti.
    Cit despre initiativele frantuzesti ele sint traditional deosebite, sublime chiar si conduc in cele mai multe cazuri la esec.

  4. cib spune:

    E foarte bine ca Macron a iesit presedinte in Franta. Si e foarte bine ca preseaza. Astfel, UE se va destrama mai repede. Dl Macron e un bun catalizator al reactiei deja pornite de destramare a UE. Ii dorim mult succes!

  5. Andrei Mocearov spune:

    CCCTB este un proiect 100% al Marelui capital. Al treilea C – Consolidarea este un instrument de optimizare fiscala pentru marele corporatii. Dar diavolul sta in detaliile bazei comune, proiectata sa produca facilitati marelui capital, desigur sub pretextul stimularii cresterii economice. Resultatul final al aplicarii CCCTB va fi o combinatie intre profituri mai mari pentru corporatii si incasari mai mici pentru state, in ansamblu. Adica, o optiune care va agrava decalajul capital – munca si asa deteriorat de decenii de optiuni neoliberale. Oare Macron pe cine reprezinta? Nu-I greu de ghicit. Desigur, mai conteaza si repartitia pierderilor pe state, din cauza asta se opun asa tare irlandezii.

  6. Lucifer spune:

    Polonia,Cehia,Slovacia şi Hungaria îşi permit să fie refractari la propunerile franco-germane fiindcă şi-au terminat dezvoltarea şi au început să se apropie de nivelurile de trai din Vest(de ex.Cehia aproape a egalat pib/PPC/loc al Spaniei,depăşind Portugalia).România nu-şi poate permite asta,are în continuare nevoie de fondurile UE şi în plus are nerezolvată şi problema Moldovei.Totuşi,şi România “a început să mârîie” în problema cotelor de refugiaţi,a muncitorilor detaşaţi şi a spaţiului Schengen.
    Problema de principie e alta:”motorul fraco-german” s-a săturat de Ţările din Est devenite costisitoare şi care în plus au început să le facă concurenţă.Chestiunea vehiculată de şmecheraşul Macron(a muncitorilor detaşaţi…) este doar încă un “cassus beli” prin care să îndepărteze ţările din Est de noua Europă germano-franceză.
    Totuşi,spre deosebire de Polonia,România are un atu în această chestie a “noii Europe”.Şi anume că “noua Europă” are nevoie de România pentru a avea acces la spaţiul estic,respectiv Rusia,Asia şi Orientul Mijlociu,calea nordică prin Polonia fiind mai complicată şi insuficientă.Vreau să zic că România are ceva cărţi bune de negociere cu şmecherii şi ipocriţii franco-germani.Numai că trebuie multă atenţie,suntem în “triunghiul Bermudelor”,prinşi între cele trei mari puteri:UE(Germania şi Franţa)-SUA-UK+sa-Rusia.Cam aşa se scrie istoria acestei perioade…ca întotdeauna.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Adrian Luca


Adrian Luca

Adrian Luca, 38 de ani, este unul din primii specialiști din România în domeniul prețurilor de transfer, participant la introducerea în legislația națională a standardelor ... Citeste mai departe


Bucharest Science Festival 2017

Bucharest Science Festival 2017, 27 septembrie - 1 octombrie

Cateva dintre evenimente:
  • Exploratorii frontierelor Cosmice - Conferința susținută de Prof.l Mark McCaughrean, Senior Advisor pentru Ştiinţă şi Explorare în cadrul Agenţiei Spaţiale Europene
  • Food Evolution - Cum decidem cum să ne hrănim? - vizionarea documentarului Food Evolution + o discuţie prin Skype cu scenaristul şi producătorul lui, Trace Sheehan
  • Atelierele de chimie Kids' Lab
  • Atelierele GeneEd - ateliere practice de extragere a ADN-ului
  • Noaptea Cercetatorilor de la Muzeul Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa" si de la Muzeul National de Geologie

Pentru detalii despre programul complet al festivalului și rezervări vă invităm să vizitați siteul www.BucharestScienceFestival.ro.

E randul tau

Nu se pune problema „acceptării” anonimatului. Pur și simplu nu am fost întrebați, am fost r...

de: Gabriel Fornica-Livada

la "Învățământul care îl merităm. Despre țapul ispășitor și arderea canapelei"

Cauta articole

septembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)