Modelul european de agricultură reprezintă unul dintre catalizatorii integrării europene, un exemplu de evoluţie în tadem între aşteptările societăţii europene şi dezvoltarea durabilă. Asigurarea unei asemenea sincronizări reprezintă chintesența reformelor successive ale PAC. Din această perspectivă, fostul comisar pentru agricultură, dezvoltare rurală și pescuit, Franz Fischler, afirma în 2001 că adaptarea instrumentelor existente de politică agrară la obiectivele modelului european de agricultură reprezintă cea mai importantă provocare a UE în cadrul procesului de reforma a PAC, probabil chiar mai însemnat decât procesul de extindere sau negocierile comerciale multilaterale.[i]
Actuala reformă a PAC continuă promovarea modelului european de agricultură şi pune şi mai mult accent pe dezvoltarea durabilă a agriculturii. Din această perspectivă, Comunicarea Comisiei din 18 noiembrie 2010 – PAC în perspectiva anilor 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentaţie, resurse naturale şi teritorii – cuprinde următoarele obiective strategice: 1. Menținerea potențialului de producție sustenabilă de alimente în întreaga UE, pentru a garanta cetățenilor europeni securitatea alimentară pe termen lung și pentru a contribui la satisfacerea cererii de alimente la nivel mondial; 2. Sprijinirea comunităților agricole care oferă cetățenilor europeni alimente de calitate, valoroase și diverse, produse în mod sustenabil, cu respectarea cerințelor referitoare la mediu, apă, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și sănătatea publică; 3. Menținerea comunităților rurale viabile, pentru care agricultura este o activitate economică importantă, care creează locuri de muncă la nivel local, fiind generate astfel numeroase beneficii economice, sociale, de mediu și teritoriale.[ii]
Reforma PAC își propune, de asemenea, să contribuie şi la Strategia 2020 în ceea ce priveşte creșterea inteligentă[iii], creșterea durabilă[iv] şi creșterea favorabilă incluziunii[v].[vi]
Începutul procesului de negociere îl constituie lansarea, de către Comisie, a propunerilor legislative care vor sta la baza politicilor celor doi piloni ai PAC – plățile directe și dezvoltarea rurală. Comisia a prezentat propuneri inovatoare, menite să răspundă tendințelor de dezvoltare specific europene, dar care să rămână totuși în consonanța cu specificul fiecăruia dintre cele 28 de state membre UE. Astfel, deși structura PAC și-a păstrat elementele esențiale, axa conceptuală a noii politici este puternic extinsă. Apar termeni noi, de a căror implementare depind durabilitatea agriculturii europene, dar și profitabilitatea agriculturilor naționale. Menționez doar câteva noțiuni inovatoare: fermierul activ – respectiv o mai bună orientare a subvenției și excluderea celor care nu au nicio legătură reală cu agricultura (ca de ex. aeroporturi, terenuri de sport și recreere, fonduri de vânătoare, locuri de campare etc); ecologizarea – o plată adiţională pentru respectarea anumitor practici agricole benefice pentru mediu; zonele de interes ecologic, schema pentru fermele mici, schema pentru tinerii fermieri etc. Reforma prevede și o ajustare a sprijinului direct acordat fermierilor, astfel încât diferențele nivelului plăților directe dintre statele membre vechi și cele noi să se diminueze într-o manieră mai echitabilă. Este vorba de așa numita convergență externă (între statele membre, se reduce plata de la statele aflate peste media UE și se completează plata directă pentru cele sub media europeană), secondată și de o convergență internă, la nivelul statului membru, astfel ca, în 2020, nivelul plăților directe să fie cât mai corect distribuit în cadrul Uniunii.
Majoritatea statelor membre au îmbrățișat ideile inovatoare ale reformei, fără a pierde însă din vedere nevoia unei implementări cât mai facile, adaptată la specificul național. Același raționament l-a avut și România în cadrul procesului de negociere. Atât la nivel tehnic, în cadrul Grupurilor de Lucru din Consiliu, cât și la nivel politic, în cadrul Comitetului Special pentru Agricultură și a Consiliului de Miniștri, România a reușit să își impună majoriatea punctelor de vedere. Prezența României în cadrul Grupului de la Vișegrad a permis o mai bună coordonare a pozițiilor similare ale celor șapte state membre ale acestui organism regional, printre care: menținerea plăților directe pe suprafață (SAPS) până în 2020 sau alocarea unui procent mai mare sprijinului cuplat de producție în sectoarele cu dificultăți.
Negocierile ne-au permis și creionarea unui program național de dezvoltare rurală care să aibă în prim plan sprijinirea fermei durabile, competitive, precum și încurajarea activităților non-agricole, ca premise necesare pentru creșterea economică și pentru crearea de noi locuri de muncă în mediul rural. Astfel, în perioada 2014 – 2020, trebuie să punem accent pe: 1. Creșterea competitivității agriculturii și a industriei alimentare, fiind imperios necesar să recâștigăm piața internă pentru produsele alimentare românești; 2. Sprijinirea fermei familiale în sensul restrângerii și a evitării fenomenelor de depopulare a spațiului rural sau a abandonului terenurilor agricole. 3. Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri în valoare de 70.000 euro pentru fiecare tânăr fermier care decide să se stabilească în mediul rural și să pornească o afacere; 4. Sprijin pentru investiții în active fizice, în vederea creșterii performanței generale a exploatației, în corelare cu infrastructura legată de dezvoltarea agriculturii; 4. Dezvoltarea echilibrată a teritoriului rural prin intermediul programului LEADER, care are la bază inițiativa locală, ca abordare de jos-în-sus: de la propuneri locale ale comunității la surse de finanțare pentru proiecte de dezvoltare locală.
Unul dintre cele mai importante rezultate ale negocierilor constă, indiscutabil, în posibilitatea acordării de Plăți Naționale Directe Complementare până în 2020, degresiv, pornind de la nivelul stabilit în anul 2013 şi ajungând la 20% din acest nivel în anul 2020. Trebuie să mulțumim aici, în mod deosebit, Comisiei și Președinției Irlandeze pentru că au venit în întâmpinarea situației noastre specifice. În concluzie, noua Politică Agricolă Comună va oferi multe instrumente pentru a crește competitivitatea agriculturii românești, dar sunt unele exclusiv la îndemâna noastră. Nu mă refer doar la nevoia acută de a dezvolta sistemul național de irigații (anul acesta, Guvernul României finanțează prima umplere, după mulți ani, a marilor canale magistrale) sau la nevoia de a acorda, din bugetul național, a unui sprijin suplimentar cât mai bun fermierilor români. Mă refer la măsuri de încurajare a consumului de produse românești, având în vedere și faptul că așa cum arată toate analizele, la nivel internațional, competiția pentru piețe va fi tot mai dură. Presiunile concurențiale asupra pieței agro-alimentare interne vor crește, de aceea diversificarea produselor și investițiile în marketing sunt obiective care trebuie avute în vedere mai mult ca niciodată, de la marii la micii producători. Un parteneriat efectiv între industrie, stat, comercianți și consumatori, în favoarea produselor româneștri, este un parteneriat de miliarde de euro în plus pentru agricultura românească.
_______________________
[i] Fischler, Franz (2001) : Reform of the common agricultural policy – The CAP must continue to adapt to society’s evolving expectations, Intereconomics, ISSN 0020-5346, Vol. 36, Iss. 3, pp. 115-117,
[ii]http://www.madr.ro/pages/afaceri-europene/comunicare-comisie-viitorul-pac-dupa-2013.pdf
[iii] Este vizată creșterea eficienței resurselor și îmbunătățirea competitivității cu ajutorul cunoașterii tehnologice și al inovării, prin dezvoltarea unor produse de calitate și cu valoare adăugată ridicată; prin dezvoltarea de tehnologii ecologice și utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor, prin investițiile înformare, oferirea de stimulente pentru inovarea social în zonele rurale și îmbunătățirea utilizării rezultatelor cercetării;
[iv]Presupune menținerea bazei de producție a alimentelor, hranei pentru animale și energiei din sursere generabile, asigurarea gestionării sustenabile a terenurilor, furnizarea de bunuri publice de mediu, limitarea pierderii biodiversității, promovarea energiilor din surse regenerabile, promovarea sănătății animalelor și plantelor, sporirea eficienței resurselor cu ajutorul dezvoltării tehnologice, utilizarea rezultatelor cercetării, reducerea și mai mult a emisiilor, îmbunătățirea gradului de stocare a carbonului și dezvoltarea deplină a potențialului zonelor rurale
[v] Presupune deblocarea potențialul economic al zonelor rurale, dezvoltând piețele și locurile de muncă locale, furnizând asistență învedereare structurării agriculturii și sprijinind veniturile agricultorilor pentru a menține o agricultură sustenabilă în întreaga Europă
[vi]http://www.madr.ro/pages/afaceri-europene/comunicare-comisie-viitorul-pac-dupa-2013.pdf
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
In principiu, pare de bine, dl ministru isi afirma aderenta la politicile agricole europene si la ideile comisarului roman pe agricultura, Daniel Ciolos.
La nivel de discurs suna bine, sa vedem practica…
buna ziua
in plan doctrinar si propagandistic continutul scris este remarcabil.
1 Cum se aplica ? termenul de inceput 2014 din punctul meu de vedere este ca si „maine”
2. Sprijinul financiar acordat tinerilor fermieri este convertibil in tehnologie ? material biologic ? face fiecare ce vrea de capul lui ?
3. terenurile din Romania seamana izbitor cu parcelele agricole olandeze, exista o colaborare cu membrii UE pentru a „transpalnta” expereinta lor in plan logistic in Romania ?
4. Care sunt conotatiile fiscale pentru 2014-2020, recent s a adoptat sau era in adoptare bugetul UE, acest este strans legat si de partea fiscala…cum va fi reprezentat in Romania 2014-2020 ?
5. Nu vad nici o vointa politica de a reorganiza mediul rural , aici m arefr prin Lege Rurala, cu tot ceea ce presupune acea lege rurala (constitutie rurarala) cum se vor ralia interesului national partidele beligerante din Parlamentul Romaniei ?
6. Ce angajamente a semnat Romania in acest sens ?
Aaaa…ce bine-mi pare ca ati intrat pe contributors, sunt multe de lamurit..in niciun caz nu o sa scapati cu nite generalitati care dau bine. Vreau sa detaliati , daca sunteti dispus la dialog, cateva aspecte, altele decat cele generale, de care sunt(em) satui:
1.Ati spus intr-un interviu ceva care chiar mi-a placut (desi nu am o parere prea buna despre ministerul pe care-l conduceti , de ani sia ani conducerile MA sunt captive in aceleasi stereotipii cu asocierea si fermele mari, de sute de ha..etc). Ati bagat si Dvs de sama ca 1% din ferme iau peste 50% din subventii. Doriti sa dezvoltati o clasa de femieri mici, bazata pe activitatea familiala, avand ca target 50 ha/ferma sau 20 vaci/ferma. (o idee excelenta..ei vor fi si contrapartea celor mari, se evita monopolizarea unui sector strategic) Corect? Daca da as vrea sa stiu, la concret:
a. cum ati calculate aceste valori? De ce 50 ha si nu 32… sau 16? Va intreb acest lucru stiind ca media in UE este de 14ha …datele (2010) le am de aici:
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-FK-12-001/EN/KS-FK-12-001-EN.PDF
La 170 milioane ha si 12 miioane ferme, rezulta o medie de 14, 16 ha. De unde pana unde ati ajuns la acel 50 ha?
Desigur, Romania “strica” statistica, 32% din agricultural holding-uri, ca nu le prea putem zice ferme, sunt la noi. Chiar si asa, daca am “extrage” Romania din calcul ar iesi sub 20 ha/ferma.
Deci…cum ati socotit acele valori?
b. cum vedeti Dvs atingerea acestor targeturi? Ati spus despre proiecte tip, pe care sa le completezi la primarie cu datele personale, si apoi pot fi depuse. O idee care nu e noua, dar Dvs ati spus clar ca vreti sa o puneti in practica. Excelent, ca intentie…ati deveni extrem de respectat daca reusiti. Cand? Cum? Cand voi putea sa merg la primaria mea si sa aplic? Cum vedeti finantarea? Sa presupunem ca vreau sa ating acel 50 ha, eu am, sa zicem 10 ha…trebuie musai sa ating 50..sau pot sa ating si 20? Va rog sa dezvoltati, daca se poate intr-un articol dedicat, aceste aspecte (cum vedeti, la modul concret, formarea unei clase de fermieri cu xx ha, de ce xx si nu yy, modul de finantare, cine e eligibil..etc)
2.Ati introdus impozitul pe venit. Am cateva intrebari:
a. logica impozitarii permite impozitarea veniturilor mici, chiar foarte mici…in timp ce venituri mai mari pot sa “scape”, perfect legal. Astfel se impoziteaza cineva carea are 3 ha de grau( pe diferenta 3-2=1ha) dar nu se impoziteaza cineva care are 2 ha grau+2ha floare+2 ha cartof +etc..putand ajunge la 15.5 ha, conform tabelului de la art 72, cod fiscal. Practic nu impozitati venitul realizat ci cu totul altceva…nici macar ceva legat de UDE, ceva cu totul “original”, care nu are nicio legatura cu venitul.
Chiar si daca luam in calcul culturile din tabel, fara a fi cumulate nu exista o logica legata de venit: nu impozitati 2 ha de cartof, care produc-dupa tabel- un venit de cca 7.000 de lei..dar impozitati ce e peste 2 ha de grau, care produc un venit-tot dupa tabel- de cca 900 lei. Altfel spus la cartof aveti baza minima impozbila 7.000 de lei iar la grau 900 lei. Care-i logica, de schimbati baza de la o cultura la alta?
Logic era sa aveti o baza comuna, exprimata fie in UDE, lasand neinpozitate fermele de subzistenta (sub 2 UDE-daca nu chiar si mai mult)..rezultand astfel alte limite de neimpozitare decat cele din tabel, ), fie intr-o valoare corelata cu alte venituri nete minime ( sa zicem salariul net anual din industrie..sau macar un procent din el, un 80% de ex). Dar sa fie ceva clar, logic, corelat si cu alte categorii de oameni..nu ceva care pare scos din burta. Sau daca nu e scos…spuneti-mi si mie logica, bazata pe venit, ca de aia-i spune impozit pe venit, nu? De ce difera baza..si de ce nu e corelata cu baza de la oras? Mergeti in continuare pe idea: las` ca se descuraca ei, mai au o gradina, mai cresc un porc…nici nu sunt pretentiosi, le bagam cabul la Tv si i-am rezolvat.
b. spuneti ca incepand cu 2014 normele vor fi stabilite de directiile teritoriale din MA. Domnule draga, eu am experienta normelor de venit aplicate unui PFA, care tot la “mana” directiilor judetene este. Este o harbabura infernala, fiecare judet nu numai ca are norme de venit diferite, si nu cu putin, pe acelasi cod CAEN, dar interpreteaza diferit chiar si normele de aplicare (unii fac compensara cu vadul, timpul de lucru alocat activitatii, daca esti la sat sau oras..altii nu). Va iesi o harababura infernala, plus posibilitatea coruperii celor care stabilesc aceste norme , fie din interes electoral, fie daca “lobbyul” este puternic.
c.normele de aplicare nu lamuresc metodologia de aplicare. Sa zicem ca am o scroafa si 7 purcei (chiar am…) Pe ce platesc impozit? De la ce greutate sunt considerati porci la ingrasat? 25 kg? 50? Si la ce data? Dat depunerii declaratiei? Apoi sa spunem ca nu-I tai in primul an..ci in al doilea. Mai platesc impozit pe ei? Pentru ca la porc venitul este obtinut doar odata..la taiere. Daca se fac mai greu, in 2 ani sa spunem, platesc 2 ani impozit pe ceva pe care nu am venit? Este un impozit pe proprietate, nu pe venit. Plus ca la porc nu se primeste subventie decat la abtorizare, ori in Timis (de ex) nu exista niciun abator, nu este concurenta neloiala a celor care primesc si subventia?
Apoi cum credeti ca se vor descurac cei de la fisc, cand vor primi 2-3 milioande de declaratii, care trebuie prelucrate, trimise impunerile, rezolvate contestatiile? Sunt pregatiti penrtu acest surplus de date de prelucrat?
3.Cum vedeti rezolvabila problema canalizarii la tara? Stiti ca mai bine de jumate din tarani au WC-ul in curte..sau in gradina ! De ce acest paradox: avem nevoie de infrastructura rurala (care tine de un minim de confort si igiena ) de miliarde, perfect compatibila cu programe de finatare europeana..si in acelasi timp avem absorbtie total insuficienta. Ce nu merge? Din cate stiu parca era un program national, ca pana in 2018 sa avem canalizare peste tot. Mai e valabil?
Da, stiu..depinde de autoritatile locale, dar “astia” se vaita ca nu le sunt aprobate programele, sau nu-i intereseaza.
4.Cum vedeti rezolvata problema cadastrala? Taxele de intabulare, pe fiecare parcela in parte , sunt prohibitive. Exista cumva programe cu finantare UE care sa aplice pe aceasta tema? Sa zicem ca la nivel de comuna…pentru ca nu poate sa aplice unul care e sarac, are 2 ha in 5 parcele,sa zicem, nici nu poate sa vanda pentru ca taxele sunt mai mari ca valoarea pamntului, etc.
No, amu nu stiu daca domn’ ministru va raspunde, dara sa incerc o tzara de raspuns:
1.a is calcule economice bazate pe tip de cultura si/sau tip de ferma zootehnica. Cifrele difera de la caz la caz, dar mi-s curios ce o sa raspunda domn ministru’…
1.b – precum si pana acum – dar rezultatele, impactul este dezastros.Cum apar, asa dispar realizarile- vezi SAPARD. Unde nu este cap, vai de picioare, dar mi-s curios ce o sa raspunda domn ministru’…
2.a. imi scapa logica – mai ma gandesc, dar mi-s curios ce o sa raspunda domn ministru’…
2.b.mare greseala – aveti perfecta dreptate, dar mi-s curios ce o sa raspunda domn ministru’…
2.c – vezi 2.b. am o parere, dar mi-a pastrez pana zice oficialul ce a gandit…
3. – nervi imi face programul cu canalizarile! stiti cati bani se arunca aiurea? ce se intampla daca mere omu’ in gradina si are costuri mai mici cu intretinerea, si culmea este mai igienic si mai ecologic? In prezent exista solutii tehnologice mai bune decat crearea unei retele de canalizare – un mic efort de documentare si puteti face bani frumosi daca puneti in practica…
No, amu sper ca v-ati mai linistit si dar mi-s curios ce o sa raspunda domn ministru’…
Sara Buna!
Domnule draga, as baga mana-n foc ca n-ati fost iarna la buda, la tara, cu WC-ul in curte. Cocosat de frig si cu pantalonii-n vine…ziceti ca e mai ecologic? Mi se rupe…mai ales daca ma gandesc si la duhorile pestilentiale, atunci cand curat rahatu`.
Da, am fosa ..dar nu am unde sa deversez ..acel spatiu de drenaj, care musai trebuie sa-l ai, ca sa nu strici panza freatica. Car cu cisterna in camp. E o daravela intreaga cu fosele astea…ca nici apa curenta nu avem, trebuie protejata si panza freatica.
Si pe mine ma-nerveaza de mor cand (nu) aud despre solutiile aplicabile unor localitati mici. Ma gandesc ca nu trebuie inventat nimic..doar vazut cum se face prin alte parti, si aleasa solutia cea mai buna.
E usor de zis ..mai greu de trait.
Nu mai fiti asa curiosi ce-o sa va raspunda dom’ ministru, pt. ca nu cred ca o sa va raspunda. Nu cred nici ca a scris acest… acest… acest ce e el, special pentru Contributors, dar chiar daca l-ar fi scris, sa fim rezonabili, nu e tocmai firesc sa te astepti ca un ministru sa stea la chat pe net.
Acestea fiind zise, probabil ca e mai intelept sa ne lamurim intre noi – si, in general, e intelept sa asteptam cat mai putin de la stat. Pentrru buna masura, sa asteptam cat mai putin, dar si sa dam cat mai putin ;-)
D-le Modan, dvs. nu aveti de fapt nevoie de raspunsuri la multe din intrebari, le stiti bine raspunsurile, da’ aveti asa, samanta de vorba ;-)
1.a.
In ceea ce priveste cele 50ha, ele sunt probabil scoase „din burta”, dar trebuie citite in spiritul mentionat de eu****** (a nu se confunda, in niciun caz, cu eu******* si nici cu eu***** ;-)
15 sau 20 ha pentru „cultura mare” e putin, dupa cum sugerati implicit chiar dvs. – 900 lei/ha x 20 ha = 18.000 lei, minus impozite si cheltuielile pt. reluarea ciclului, raman sa zicem 1000 lei/luna, mult prea putin pentru un trai civilizat, chiar si la tara.
Pe de alta parte, o ferma legumicola sau o vie de 20 ha e practic imposibil de lucrat in regim familial. Samd.
Deci, cred ca acele 50ha trebuie interpretate cu multa larghete – o suprafata „umana”, nici prea-prea, nici foarte-foarte.
3. eu****** are din nou dreptate (in partea a doua a comentariului sau, prima a fost doar asa, sa va intarate…). Exista suficiente solutii pentru problema, altele decat canalizarea (care de fapt nici nu e o solutie, canalizarea este, hmmm, doar teava care duce la solutie), solutii accesibile ca pret – desi oricum mai scumpe decat alea „de oras” – si cu performante intrutotul multumitoare, ba chiar mult superioare canalizarilor „de oras”. Multe dintre acestea din urma nu fac, de fapt, decat sa mute problema mai departe de nasurile noastre.
In treacat fie spus, cu rahatul de la scroafa si aia sapte purcei (in curand porci in toata firea) ce faceti? Ei, ce faceti cu ala, faceti si cu cel de productie proprie, sa zic asa…
Altfel, eu****** are iarasi dreptate; canalizare/epurare de tip urban „nu se merita” la tara, iar asta in principal din cauza densitatii mult mai scazute a populatiei.
Nu stiu prea bine cum sunt satele prin Timis, parca mai „indesate”, dar prin partile mele satele sunt foarte rasfirate, fiecare gospodarie are de la 30-40 de ari pana la un hectar sau chiar mai mult. Costurile conectarii unor astfel de gospodarii (multe locuite de unul sau doi oameni) la o retea centralizata de canalizare ar fi extrem de mari, nejustificat de mari. Daca se mai intampla ca satul sa fie si dispus de-o parte si de alta a unei culmi de deal… o astfel de investitie nu s-ar amortiza niciodata.
Solutia ramane una individuala, sau cel mult pe grupuri mici de case.
4. Pai, cum s-o vada??? Foarte simplu; sa o faca statul pe banii lui, o data pentru totdeauna – la urma urmelor, inteleg ca n-ar costa nici macar cat 20 de kilometri de autostrada intre localitatile Denicaieri si Pananicaieri – iar apoi sa-si recupereze banii in timp prin impunerea unei taxe modice pe fiecare tranzactie cu terenuri. Asa cum au stiut sa faca in cazul Companiei Romane de Petrol (in cazul caruia au incasat cate un cent pe litrul de combustibil multa vreme DUPA ce datoria fusese platita…).
Problema cu cadastrul e alta – de fapt nu se doreste treaba asta, fluidizarea pietei terenurilor. Sunt multi oameni, baroni, baroneti, viconti si alte grade, care profita de pe urma acestei situatii tulburi (care, iata, tine de un sfert de secol, de o generatie…), ei la randul lor finanteaza pe cine trebuie samd.
Dar, din nou, d-le Modan – stiti toate astea cel putin la fel de bine ca si mine.
Pai tocmai d`aia vroiam explicatii, logica, alea,alea. M-am bucurat banuind ca Dl. Ministru a postat pe contributors pentru a intra in „direct” si cu alti oameni interesati de problema…si nu doar cu cei organizati in sindicate, sau mari fermieri, care au poate probleme de alta natura..uneori „contra” celor mici.
Cat priveste observatiile…pai sa le discutam.
1.Evident ca 50 ha nu este un target pentru orice tip de exploatatie, ba chiar nici macar pentru orice tara. Sa ne uitam doar la tipologia urban-rural, bazata pe NUTS3.(pag 134 in linkul mentionat in comentariu)
Astfel in UK avem 13 regiuni predominant rurale,41 intermediare si 79 predominant urbane. In In Ro invers, avem 25, rurale,15 intermediare, si 2 predominant urbane.In Italia 41,48,18..in Franta 54,30,16..Polonia 28,22,16..etc. Pare logic ca acolo unde sunt putine zone rurale exploatatiile sa fie ma mari, suprafetele arabile find lucrate de oameni mai putini. In UK de ex, media este 70 ha. Dar chiar si la ei jumatate( ca nr. de exploatatii) au sub 20 ha. Dinamica generala este de a se micsoara nr de exploatatii..dar in mod natural dureaza decenii. Ceea ce nu este neaparat rau, exista avantaje si dezavantaje.
In concluzie nu poti aplica o marime medie pe structuri diferite, pe domenii diferite…nici macar dinamica nu este la fel, de aia doream o explicatie..nu doar economica.
3.Poate m-am exprimat nu foarte clar. Cand am spus canalizare nu m-am referit musai la un sitem complex, inclusiv statie de epurare pentru fiecare catun. Se poate face un sistem de fose in puncte nodale..unde sa deverseze doar partea lichida, partea solida fiind extrasa cu vidanjele..etc. Intr-o localitate vecina cu a mea „imping” cu un sitem de pompare intr-o localitate care are statie de epurare. Nu sunt specializat in asa ceva, evident ca nu exista o solutie universala…dar trebue sa existe un plan national pentru o problema atat de importanta. (daca nu te lovesti de ea habar n-ai cat de importanata e) Cum se face, de ex, in Austria ? Macar o parte de consultanta, care sa cuprinda o analiza unitara pe sisteme de canalizare, oricum ar fie ele gandite, trebuie „dirijata” de stat. Aici chiar ca trebuie o strategie la nivel national..la fel cum trebuie si la gropile de gunoi…alta problema grea, gropile de gunoi sunt tot in zona rurala, cu „belele” care nu sunt niciodata compensate . (miros, ciori, caini, gunoaie imprastiate pe zeci de ha, pretruri mici la imobiliarele din zona, etc). Probleme sunt extraordinar de multe de rezolvat…dar absorbtie canci.
4.Aici sutem 100% de acord.
Cat privste chatuirea, de ce nu? Dl Socol poate sa raspunda, ba chiar foarte documentat (chiar daca uneori partizan..este normal pana la urma, dar raspunde)..de ce nu ar putea si Dl Constantin? ma intreb care a fost atunci scopul postarii pe contributors, daca nu vrea sa dezvolte? Putea sa faca un comunicat prin purtatorul de cuvant, TV, ziare..alea, alea
No, amu, multam fain pentru raspunsuri si apai dara daca tot ne-ati dat o tara de liniste apai nu vreti sa luati in serios treaba ceea guvernamentala, caci aistia de is la putere au inrosit raportul la americani, pe aceia pe care si mosii mei i-au toooot astept…Apai vreme trece, dara vreme vine…
No apai trag nadejde ca daca oi ajunge matale colo, in frunce, la oras, is mai ordonate treburile si oitelele mele or sa fie mai mandre…
Sa man oitele spre Bucuresti, ori te descurci matale?
Acu cred ca nu merse tocmai ghine dom ministru pe ceasta ulita!
Serios buda din gradina functioneaza!
Exista o mica statie de benzinarie intre Buzau si Braila, izolata pe traseu, unde intotdeauna – pentru ca visul meu a fost sa am o statie de benzinarie si un mic magazin si…etc.- , cand treceam prin zona opream si alimentam si ma duceam si in acel loc… Am avut prima data o surpriza: am primit invitatia sa merg la buda din gradina, si aleea ducea mai departe in miriste. Am trecut si prin anotimpuri friguroase – mergeam frecvent in zona.Nu mi-a mirosit niciodata, era curat de fiecare data – cred ca foloseau clor… De inghetat,nu am inghetat caci tup, tup si gata…Nu am obiceiul sa citesc acolo. Cred ca mai functioneaza mica statie de benzinarie -check it!
Daca dati un goagal puteti gasi ceva info despre sisteme moderne mono=post, daca vreti…
:-) :-)
Cea dintre Surdila-Greci si Filipesti???
O stiu si eu foarte bine; e o lectie si din alt punct de vedere, unul mai semnificativ pentru agricultura si mediu in general.
Acolo exista pe vremuri (cladirea mai exista si acum, dar e abandonata) un popas, un restaurant, parca si niste camere de motel. In spatele „complexului” era un lac, destul de mare, cateva hectare. Imi amintesc foarte bine, pentru ca a fost primul loc in care am vazut lebede in libertate (sa tot fie vreo 40-45 de ani de-atunci :-) )
Incet-incet debitele au scazut, izvoarele s-au colmatat, iar lacul a disparut cu desavarsire.
Cativa kilometri mai spre est, la iesirea din Ianca, in spatele fostei fabrici de zahar – care acum arata numa’ bun de platou de filmare pentru un film post-apocaliptic… numai pentru asa ceva ar mai fi bun, ca fabrica in sine a disparut si ea – era un lac mult mai mare, zeci bune de hectare. Ala n-a disparut inca de tot, dar nu mai are nici jumatate din suprafata de altadata, iar solul e saraturat in asa masura incat nicio buruiana nu creste; e ca un mic desert.
Pare ca vorbim despre aceleasi lucruri – ce mare este internetul si goagal asta…
Dar ati incercat solutia de acolo? caci aceea impreuna cu canalizarea erau in debate…
Toate bune!
P.S.
Nu stiu povestea cu lebedele, dar o stiu pe cea cu Ianca,fabrica de zahar si lacul…
Ne trebuie cooperative agricole de productie, de marketing, distributie, asociatii, si sa nu ne fie frica sa legalizam agricultura. Vom avea alimente de calitate.
Unul din obiectivele politice al d-lui ministru si a ministerului si ale Guvernului, conform articolului de mai sus ar fi „Creșterea competitivității agriculturii și a industriei alimentare, fiind imperios necesar să recâștigăm piața internă pentru produsele alimentare românești”.
Aici avem o problema legata de lipsa unei viziuni (pe parte de politica publica dar si la nivel social) de organziare si asistenta pe lant de productie, lant valoric. Avem o problema de lant alimentar si mai ales lant alimentar scurt. Toate intrebarile puse anterior, nu pun sub nici o forma accesul la piata, mai ales accesul la PIETE. Ci cauta raspunsuri la probleme mici, pe fragmente.
O solutie ca sa avem organizare pe lant si o viziune pe lant alimentar este constituirea de asociatii, cooperative, in lanturi de productie, cu functii si de marketing si distributie. Nu este eficient ca resursele publice, subventiile, sa fie acordate doar pe verigi, pe bucati ale lantului. Ca apoi sa ne uitam la stiri, noi ceilalti din urban, la cum se pling fermierii ca nu acces la piata. Politica Agricola Comuna va sprijini grupurile de producatori si lantul alimentar, mai ales cel scurt. Sa treaca fermieri la treaba, sa se asocieze, sa faca cooperative. Sa arate ca ei fac ceva si ca merita sa fie ajutati CA grup. De catre noi,noi ceilalti. Povestea cu frica de cooperative este o baliverna, pentru ca de fapt este vorba de evitarea iesirii la suprafata a agriculturii, legalizarea ei. Cooperativele sunt evitate pentru ca totul va fi masurabil si vizibil. Dar atunci de ce sa redirijam bani in acea directie ? Toti trebuie sa platim taxe si impozite.
Domnule Cazacioc, recunosc sincer ca nu va inteleg, si iata de ce:
1. In mediul rural autohton cuvantul „cooperativa” este un sinonim pentru „satana”, si nici macar nu imi arog dreptul (moral) de a critica aceasta atitudine. Cat despre „legitimitatea” (observati va rog ghilimelele) actiunii de a impune cooperativizarea in mod indirect – de exemplu, prin suprataxarea terenurilor agricole necultivate sau conditionarea ajutoarelor de „intrarea in CAP” – ea contravine atat exercitarii depline a dreptului de proprietate cat si intereselor electorale ale clasei politice.
2. Nu inteleg de ce ar trebui ca „noi, noi ceilalti” sa ajutam fermierii: agricultura este o afacere ca oricare alta si ar trebui sa se supuna regulilor pietei (nu ma refer la cea agroalimentara), fara ca statul sa bage mana in buzunarul contribuabililor pentru a o sustine. Sau vorba dumneavoastra: „Dar atunci de ce sa redirijam bani in acea directie ?”, doar ca eu pun aceasta intrebare indiferent de asociere, cooperativizare, „iesire la suprafata” etc.
3. Subventiile nu ar trebui acordate nici „pe verigi” si nici „pe tot lantul”, ele nu ar tebui acordate deloc! In aparenta, subventionarea ar permite obtinerea unor produse agricole mai ieftine, competitive cu cele importate, deci ar sustine
“Creșterea competitivității agriculturii și a industriei alimentare, fiind imperios necesar să recâștigăm piața internă pentru produsele alimentare românești”.
In realitate insa banii castigati de cumparator „la taraba” ar fi pierduti de acelasi cumparator prin redirectionarea taxelor. Sa precizez ca pretul excesiv al produselor agricole romanesti nu -i afecteaza pe cumparatori (care pot opta pentru produse de import)? Sa ca cei care prefera produsele romanesti si-au asumat aceasta preferinta si sunt afectati strict in functie de consum? In schimb, deturnarea taxelor si impozitelor i-ar afecta inclusiv pe cei care nu consuma (sau prefera produsele importate) in functie de venit? Deci singurul castig real ar fi cresterea competitivitatii la export, de care „noi, noi ceilalti” nu am profita cu nimic!
Socialismul este falimentar prin definitie, domnule Cazacioc, iar orice „cosmetizare” este similara imbalsamarii: face ca decedatul sa arate (temporar) mai bine, dar nu-l ridica dintre scanduri!
@IosiP
1. Spuneti ca nu intelegeti de ce propun si sustin cooperativa, asociatia, grupul de producatori. Dar de fapt spuneti ca nu ati inteles, ci ca nu este acceptat conceptul la tara. Eu propun conceptul de cooperativa, asociere, pentru simplul motiv ca este solutia ca sa nu mai vedem fermieri care apar la programele de stiri, pentru ca au probleme, ei singuri. Raspunsul societatii ar trebui sa fie „Adunati-va fortele, lucrati impreuna!”. Chiar daca nu vrem eu cu dvs., reforma PAC va sustine lanturile de producatori si asocierea. Si ca sa explic, si mai concret: dvs., societate civila, politicieni, trebuie sa mearga impotriva curentului si atunci cand unii si altii se pling ca nu au subventii sau acces la piata sau dificultati sa le spunem: v-ati asociat ? Daca nu, nu primit bani (bine, trebuie nuantat). Eu nu am spus sa primeasca bani ca sa fie fortati producatorii sa se asocieze, UE oricum da bani. Ci sa ii descurajam public sa ceara subventii individual. Asadar suntem de acord.
2. Femierii nu se asociaza pentru ca inseamna asta legalizarea afacerii, facturi, fisc. Nu ar fi corect ? De asta se feresc de cooperative si asociatii, nu pentru ca iubesc libertatea. Poate fermierii americani iubesc libertatea mai mult. Fermierii romani ? Ei vor sa ii ia supermarketul in brate, asta inseamna ca vor libertate si nu vor cooperativa ? Pai mai sclav decat la supermarket ?
3. Cand am spus verigi, lant m-am referit la faptul ca toata lumea care cere bani, cere pe bucati. Daca TOT se dau bani, pentru ca este o PAC pentru urmatorii ani, macar sa nu mai dam la ha, la cap de vita, etc. Ci daca se aduna in cooperative, daca isi fac lant de productie, vinzare, marketing, distributie. Ca sa ajunga la piata. Chiar sa isi faca propria piata privata. Este o alternativa pe care am propus-o. Nu subventii pe verigi, ci pe lant. Este urmatoarea etapa.
In ce priveste agricultura oe baza de piata, sunt de acord cu dvs., cred ca nu m-ati inteles realmente. Am propus actualului model un alt model, urmator, incluziv. Desigur ca la orizont trebuie sa fie inlaturarea subventiilor, probabil in ciclul 2020-2027. Este o problema de durata.
Dezavantajul pe care vi-l va aduce dvs. liberalizarea agriculturii si a pietei, este ca parizerul va domina frigiderul dvs. Si 3-4 feluri de rosii, doar 2-3 feluri de dovlecei. Si acelea produse si vandute de altii. Se va produce o maxim industrializare a agriculturii si a hranei.
Daca credeti ca noi vom fi un Silicon Valley peste cativa ani si vom minca rosii de la altii, adica vom vinde foarte multa inteligenta si vom avea bani de vinete din alte tari, nu-i nici o problema.
Probabil ca nu unora nu le va pasa industrializarea consumului.
Recastigarea pietei romanesti de catre alimentele romanesti se va face nu cu cantitati imense de alimente, nu cu alimente care se bat cat de ieftine pot fi, pentru ca este contraproductiv si distrugator pe termen lung. La orice criza alimentara, consumatorul iti intoarce spatele si cauta produse de substitutie. Recastigarea pietei va avea loc cand vom repune in valoare mica industrie alimentara. Acea industrie de volum mic, care este aproape de consumator, care are o legatura cu el, se intalneste cu el. Degusta, vorbeste, este alaturi de el. Traieste cu el, nu il minte cu produsele alimentare, nu le falsifica.
Astfel intervin cu o opinie si pe partea legata de primul obiectiv declarat de ministrul Constantin, „Creșterea competitivității agriculturii și a industriei alimentare, fiind imperios necesar să recâștigăm piața internă pentru produsele alimentare românești”.
Atat timp cat alaturi de marea industrie alimentara, marea agricultura industriala, nu punem si o viziune pentru sustinerea micii industrii alimentare, pornind de la constientizarea existentei ei, nu avem cum sa castigam piata doar declarand ca vrem cota de piata.
Trebuie sa facem curat in politica de produs traditional, sa punem schema de calitate in prima pozitie, sa educam productia sa tinda spre produs alimentar de calitate si nutritiv.
Nu este misiunea Romaniei, exclusiv sa exporte grau si porumb. Sa revenim cu fata la produsele de calitate. Da, E-urile, MDM-urile, distrug calitatea produselor. Ce facem ?
Am pierdut trenul!!!! Noi micii fermieri (am ~6 ha de la bunici) in scurt timp vom fi mancati de straini, iar mai tarziu vor fi mancati si fermierii mai mari. Sa ne lamurim, eu practic agricultura ca hobby, am alta activitate din care traiesc binisor. Investesc in agricultura ca sa respect tehnologia specifica destul de mult, noi avand printre cele mai mari preturi la imputuri din EU, produtia obtinuta este la nivel EU. Un mic ex.: in ro combustibilul pt agricultura si irigatii costa 6 lei/l iar in Spania 2,6 lei/l si ex pot continua in defavoarea romaniei la toate capitolele ( apa pt irigatii, la poarta fermei, sub presiune este mai ieftina de 3,5 ori decat in ro).
Specialisti statului verifica stare culturilor direct in camp si sfatuieste gratuit producatorii din ES. Exemplele pot continua, aproape la ……nesfarsit
„Am pierdut trenul!!!! Noi micii fermieri (am ~6 ha de la bunici) in scurt timp vom fi mancati de straini, iar mai tarziu vor fi mancati si fermierii mai mari.”
Altfel spus, treaba merge exact asa cum trebuie, nu trebuie sa ne ingrijoram. Trebuie doar sa stam linistiti la locurili noastre.