Sa ridem cu facebook

Reclama pe facebook nu e asa de eficienta cit parea. General Motors a renuntat, chiar inainte de listarea facebook de saptamina asta, la un contract de 10 mil, pentru exact acest motiv : nu (prea) merge. S-a intimplat pocinogu’ chiar in preziua listarii facebook pe Nasdaq (o fi fost intentionat? o fi fost justificat?). Cert e ca, desi gratuita, usor de utilizat si aparent generoasa – sa socializeze, dom’ne’, tot omu, nu? – platforma de socializare, in genere, e mai degraba o platforma de advertising si PR, multe din mesajele care apar instantaneu pe pagina fiind nimic altceva decit spam. Unele dintre ele sunt chiar agresive. Obosesc ochiul. Imbicsesc mintea. Desi distantele sunt mari, si reclama comerciala, si reclama politica, sufera de aceleasi boli. Poate ca sefii de campanii electorale care imi umplu mie pagina de facebook cu reclama electorala nesolicitata (spam) vor avea ceva de invatat de aici.

S-a intimplat ca incidentul cu General Motors sa se situeze in vecinatatea temporala a listarii la bursa electronica Nasdaq a facebook, eveniment astepat, marketizat, ridicat in slavi, umflat cu pompa, timp de vreo luna de zile. Combustibilul necesar umflarii balonului a fost emotia, alimentata masiv si de evaluarile “independente” care duceau valoarea facebook (o platforma de socializare pe internet care nu are nimic palpabil, fiind un loc virtual, i-material) la peste 100 de mld, cu mult peste valoarea de piata a General Motors (o companie care, totusi, produce ceva palpabil). IPO-ul – listarea la bursa – nu a fost un esec in sine, chiar daca in ziua listarii actiunile au cazut cam cu 16% fata de pretul ofertei. Pina la urma, facebook este, totusi, listata, iar diferenta de curs fata de pretul ofertei nu este asa de mare incit sa nu poata fi recuperata de un facebook care isi va fi dovedit valoarea in timp. Esecul si ingrijorarile – cu mult exagerate de presa americana, care au emis ideea ca “esecul” listarii facebook pune in pericol economia americana – vin din asteptarile prea mari, din emotia si irationalul care au insotit pregatirea IPO-ului facebook. Diferenta dintre aceste asteptari nerealiste, irationale, si pretul de bursa cu 16% mai mic decit cel al ofertei a transformat un eveniment global (facebook are peste 500 milioane de utilizatori) intr-o mare dezamagire si chiar in furie. Compania fusese evaluata in vederea listarii la peste 100 mld dolari (valoare despre care se spune acum, post factum, ca e mult umflata), dar cei care s-au bulucit sa cumpere actiuni se asteptau la o explozie a acestor actiuni, de unde si vinzarile mult prea rapide ale actiunilor proaspat achiztionate : pur si simplu, ele “ardeau”, oamenii au vrut sa scape de ele ca de niste taciuni incinsi. “Pierderile” sunt estimate, fata de tranzactii de 16 mld, la peste 2,6 mld, si aceasta in doar citeva zile. Cifrele nu imi apartin : sunt preluate din presa de specialitate.

Ceea ce este, intr-adevar, frustrant pentru un investitor, inclusiv pentru acei romani (mult prea multi) care au cumparat actiuni facebook, este faptul ca “pierderea” nu are doar explicatii de acest gen. Intr-adevar, riscul este risc : in afaceri, mai ales in cele cu actiuni, exista intotdeauna probabilitatea de a pierde; intr-adevar, investitia emotionala, irationala, exuberanta, este deseori sanctionata dur de piata, de realitate; in fine, este clar ca omul, roman, american, chinez, nu a invatat nimic din crizele anterioare, care au survenit ca efect al spargerii unor “bule speculative” si, de aceea, mai merita cite o astfel de smetie; numai ca, atunci cind pierderea nu e generata de riscul firesc si nici nu e o sanctiune naturala a “exuberantei irationale” (termen folosit inca din 2002 de fostul sef al FED, Alan Greenspan), ci de alte chestii, cum ar fi informatia incompleta, inexacta, selectiva, marketingul agresiv si orientat catre speculatia emotiei, erorile tehnice ale sistemului de tranzactionare etc., atunci nu mai vorbim de riscul in afaceri, ci de raspundere, de bani care trebuie recuperati de la cei vinovati : emitentul, persoanele intiate ale emitentului (fondatorii, managerii), intermediarii (au fost peste 30, organizati intr-un pool de traderi, condus de Morgan Stanley; pool-ul a avut membri de vaza, cum sunt JPMorgan, Goldman Sachs, Bank of America etc.), piata reglementata pe care se tranzactioneaza titlurile (in acest caz, piata electronica Nasdaq) etc.

Am citit in presa de specialitate de azi, 25 mai, ca pentru furnizarea de informatii selective s-a declansat in Los Angeles un mare proces de tip class action, in care investitorii furiosi au cerut daune masive de la intermediari, dar si de la fondatorii facebook (inclusiv de la celebrul Mark Zuckerberg, despre care s-a facut si un film, nominalizat la Oscar; visul american, nu? poate ca omul a facut bine ca s-a casatorit repede : in acest fel va putea sa doseasca mare parte din avere, pentru a o apara de furia investitorilor, transferind-o sotiei, asa cum a facut si dl Fuld, fostul sef al Lehman Brothers, aflat acum in puscarie). Se pare ca unele informatii despre starea si profitabilitatea nu prea bune ale facebook au fost tinute secrete pentru publicul investitor, in timp ce unii investitori, mai ales cei “priceputi”, au stiut aceste detalii si secrete. Adica, nu toata lumea a pierdut, ci numai vulgul, investitorul naiv. Foarte interesant de urmarit acest proces, nu? Chiar mai interesant decit cele declansate in cazul unor falimente celebre cum ar fi Lehman Brothers, General Motors, Enron etc. caci, daca acestea din urma au fost declansate dupa faliment, procesul de la Los Angeles s-a declansat imediat dupa listare. Nu stiu daca este facebook in preziua faliment, dar in mod sigur acest proces este benzina care va transforma focul mocnit in incendiu.

Tot din presa imi rezulta ca vinzarile de actiuni facebook au fost atit de multe, incit Nasdaq s-a blocat! Cea mai mare si eficienta bursa electronica din lume (modelul dupa care s-a organizat si fosta bursa romaneasca over-the-counter, rasdaq) s-a blocat dupa un IPO de 100 mld si tranzactii de 16 mld in 2 zile! Oficialii de la Bursa din New York (NYSE) cred ca exulta in acest moment, de vreme ce au propus deja listarea facebook la pe NYSE. Culmea este ca si Nasdaq este acum pirit intr-un proces de tip class action : pentru blocarea sistemului, investitorii au dat judecata Nasdaq, intermediarii, fondatori, autoritatile (SEC), practic, tot ce putea fi dat in judecata! Procesul de tip class action este declansat, de data asta, in New York. Si acesta este un litigiu foarte, foarte cool. De urmarit.

Inainte de concluzie, voi spune ca cred sincer ca facebook a fost si este umflata artificial. Nu poate valora mai mult decit General Motors, totusi. Este un bubble despre care persoanele avizate si care nu sufera de amnezie si-ar fi putut da seama imediat. Ca de fiecare data in ultimii anii, si in aces caz au fost evaluari mult prea optimiste, intentia de investitie nefiind ghidata de calcule rezonabile, ci de emotie, de entuziasm irational si de expectatii nerealiste. Oare cum poate valora o companie peste 100 mld dolari, cind profitul sau este in jur de 1 mld dolari (adica 1%)? Eu as atrage atentia, in primul rind, asupra evaluatorului si a altor emitenti de opinie sau bagatori de seama (auditori, consultanti, market maker-i, avocati, agentii de rating). Toti sunt emitenti ai unor opinii care impacheteaza frumos fumul sau intunericul, ingrediente transformate ulterior in aur; este, totusi, un aur al alchimistilor, care nu exista decit atita timp cit lumea este sub efectul magiei; cind magia dispare, doar fumul si intunericul ramin, iar imparatul ramine gol. Celor care nu isi mai amintesc, le indic sa re-citeasca istoria recenta a Lehman Brothers, care era foarte puternica si foarte valoroasa vineri, cind inca purta stampila AAA a agentiilor de rating, dar care, peste week-end, luni, s-a vazut in faliment, caci ratingul AAA se transformase, intre timp, in junk. In cazul Lehman Brothers lumea a pierdut, a fost zguduita din temelii si nimeni nu a fost tras la raspundere, in niciun caz nu a fost tras la raspundere evaluatorul, agentia de rating, borkerul, auditorul etc. Va fi la fel si acum?

Lumea – americanii si europenii si chnezii si romanii deopotriva – nu a invatat nimic din experienta 1999-2001 (crahul “dotcom” –urilor din Sillicon Valey), 2002 (enron, worldcom) si 2008 (lehman bro). Nu va invata nimic nici din experienta – sa speram, de scurta durata – nefericita a facebook. Nu va invata nimic nici din falimentele Greciei, Spaniei, Portugaliei, Irlandei si, poate, al Italiei (piigs). Va pierde bani, va face razboaie ca sa ii recistige si o va lua de la capat.

Deci, sa ridem cu facebook?