Home » Economie »Politica & Doctrine » Citesti:

Salariul minim și tehnocrații-ideologi din Guvernul Cioloș

Victoria Stoiciu decembrie 8, 2015 Economie, Politica & Doctrine
53 comentarii 3,089 Vizualizari

Ministrul Finanțelor ne anunță că de la 1 ianuarie 2016 salariul minim nu va mai crește. Suntem anunțați sec că petrecerea s-a terminat. Nu pentru că am fi în recesiune economică, nu pentru că efectele creșterilor succesive începând cu 2011 s-ar fi dovedit a fi negative, ci pur și simplu, pentru ca așa a decis Guvernul – să ia o pauză și să analizeze.

Mă întreb care o fi motivele acestei decizii. Să fie oare presiunea mediului de afaceri? Presiunea mediului de afaceri nu reprezintă nimic nou – nici guvernul Ponta nu era imun la aceste presiuni, ba din contra. Cazul Roșia Montana și cazul Chevron sunt emblematice pentru felul în care Guvernul s-a sucit la 360 de grade imediat ce a ajuns la guvernare ca urmare a „sensibilizării” sale de către investitorii străini. De la întâlnirile regulate, în afara unui cadru legal stabilit de legislația dialogului social cu o grupare informală de lobby a marelui capital, numită Coaliția pentru Dezvoltarea României și până la reducerea CAS pentru angajatori, Guvernul Ponta s-a arătat cât de poate de prietenos cu mediul de afaceri și totuși, în pofida acestei atitudini, salariul minim a continuat să crească constant și cu regularitate.

Și atunci? Mai există o explicație – noul Guvern e  mai sensibil la presiunile și cererile mediului de afaceri, care s-a opus în mod repetat creșterilor salariului minim. Iar această sensibilitate e explicabilă prin similaritatea de gândire și viziune dintre mediul de afaceri și guvernul tehnocrat.  Și pentru unii, și pentru alții, România e o mare corporație care trebuie administrată și condusă după reguli și principii care să asigure la finalul zilei creșterea vânzărilor și a profitului. În cazul României, asta înseamnă să fim competitivi (adică să ne putem vinde mai  bine decât concurența) și să avem creștere economică.  Cine și cum beneficiază de rezultatele acestei creșteri economice e mai puțin important, așa cum e puțin important că aproape 1,5 milioane de români trăiesc dintr-un salariu minim care, realist vorbind, îi condamna la mizerie și sărăcie. Dar într-o corporație, managerul nu e preocupat de cum își plătesc angajații facturile, managerul e interesat de productivitatea salariaților, exact așa cum Guvernul și doamna Ministru al Finanțelor, Dragu, e preocupată de competitivitatea economică, nu de sărăcia cetățenilor. Prin urmare, bănuiala mea e că dincolo de cererile sau presiunile mediului de afaceri, decizia de a nu mări salariul minim e rezultatul unei opțiuni ideologice.

Cum adică ideologice, se vor mira unii, doar avem un guvern tehnocrat?! Iar un guvern tehnocrat guvernează pe baze științifice, nu ideologice! Or, aici este marea, fenomenala reușită a neoliberalismului și a promotorilor săi – aceea că reușește să vândă ideologia drept știință. În istorie, acest lucru l-au mai încercat și l-au reușit, pe alocuri doar marxiștii ortodocși  – supremația economicului în raport cu politicul și subordonarea politicului și socialului de către economic este ceea ce au în comun marxismul ortodox și neoliberalismul, deși în rest, pleacă de la premise diferite și ajungi la concluzii extrem de diferite. Dar și pentru unii, și pentru ceilalți, economia e știința supremă, iar economicul este un supra-domeniu care dictează și influențează toate sub-componentele societății, care trebuie să se supună legităților economice inexorabile. Nu putem fugi și nu ne putem emancipa de sub economic – acțiunea politică este fie neputincioasă, fie de-a dreptul periculoasă (în cazul neoliberalismului) prin raport cu impetuozitatea forțelor economice. Chiar dacă pretinde a se fundamenta științific, aceasta asumpție este  ultra- ideologică.

Aceeași gândire o vedem ascunsă și în decizia de a nu mări salariul minim începând cu anul viitor – economia nu ne permite, economia ar putea suferi, economia ne dictează ce facem și cum facem. Din păcate, nu e ceva specific românesc – peste tot, tehnocrația a fost mâna de fier care a implementat austeritatea în Europa. Lipsită de legitimitatea populară, nefiind nevoită să răspundă în fața alegătorilor, tehnocrați poate guverna după reguli economice, științifice. Își permite luxul de a acționa nepopular, pentru că există și acționează în afara spațiului democratic, iar legitimitatea sa nu provine de la votanți, ci de la știință. De la autoproclamata tribună a științei, tehnocrația declară ce este științific și deci fezabil și acceptabil și ce este neștiințific, ideologic, populist, deci indezirabil. A vorbi despre competitivitate este științific, a vorbi despre sărăcie este populist.

Doamna Ministru Anca Dragu Palii ne anunță că are nevoie de timp pentru a face un studiu cu privire la impactul măririi salariului minim. Studiile sunt, desigur, binevenite, mai ales la noi, unde se guvernează după ureche. Cu toate astea, nu poți guverna doar în  baza unor studii, mai ales doar în  baza unor studii economice. Tare mă tem  că studiul de impact va fi o înșiruire de prestidigitații statistice și econometrice despre competitivitate, mediul de afaceri, etc. Sper să mă înșel. Dar când premisele pentru stoparea creșterii salariului minim sunt legate de preocuparea pentru competitivitate și atât, există o suspiciune rezonabilă că studiul va porni de la premise și întrebări de cercetare foarte asemănătoare. Or competitivitatea e importantă, dar o țară nu este o corporație – într-o corporație, vânzarea și profitul sunt scopul suprem, iar într-o țară, competitivitatea și creșterea economică sunt- sau ar trebui să fie, mai bine spus – un mijloc, nu un scop în sine. La ce ne folosește să fim competitivi, dacă competitivitatea nu se traduce într-o viață mai bună pentru cât mai mulți? De bun simț este să vrem să fim competitivi pentru a trăi mai bine, și nu invers: a trăi mai prost, pentru a fi competitivi. Se pare că pentru guvernul Cioloș, a fi competitivi e un scop în sine, un scop care scuză mijloacele, adică sărăcia, subdezvoltarea, etc.

Ce vreau să subliniez aici este o chestiune extrem de controversată – și anume aceea că discuția despre salariul minim nu este și nu poate fi purtată în termeni  strict economici, deși tendința este exact aceasta. Chestiunea salariului minim trebuie purtată în termeni atât economici,  cât și sociali, politici și mai ales etici. A situa știința deasupra moralei se cheamă cinism, iar a situa economicul de asupra socialului, cum fac marxiștii și neoliberalii, se cheamă dictatură a economicului. Miza felului în care e purtată discuția e mai importantă decât pare la prima vedere – de fapt, ea conține în sine premisele acțiunii politice. Proclamând supremația absolută a economicului, abdicăm de la mijloacele politice de acțiune, singurele prin care economicul poate fi îmblânzit, domesticit și controlat. Este eroarea pe care a făcut-o social democrația europeană până în preajma celui de-al doilea război mondial – contagiată de doctrina marxistă și convinsă că legile economice sunt ineluctabile, iar  politicul nu poate interveni în a modela mersul lucrurilor, social-democrația interbelică a sucombat într-o paralizie politică quasi-totală, cu rezultatele dezastruoase pe care le cunoaștem cu toții. Deși originea credinței oarbe în supremația economicului nu mai e azi de sorginte marxistă, ci neoliberală, efectul este același, din păcate și anume impotența deliberată a politicului. Criza, sărăcia, recesiunea sunt, așa cum ne arată istoria, doar relele cele mai mici pe care le produce o astfel de gândire.

Anexe:

În 2000, salariul minim din Romania reprezenta doar 20% din salariul mediu, ajungând, ca urmare a creșterilor succesive, la 36 % în 2014. Și ponderea salariului minim în salariul median a crescut, dublându-se, practic, de la 28% în 2000  la 53 în prezent.

Sursa : OECD

Grafic 2. Ponderea salariului minim în salariul median – o comparație cu alte state

Sursa : OECD

Grafic 3. Grafic 2. Ponderea salariului minim în salariul mediu – o comparație cu alte state

Sursa: OECD

Ponderea salariilor în PIB a scăzut îngrijorător, situându-se la numai 31%, cea mai mică din cele 28 de ţări membre ale UE. Acest procent a continuat să scadă, deși numărul salariaților a crescut sistematic din 2011 până în prezent.

Grafic 4. Evoluția compensației salariaților ca % din PIB în România


Sursa: Monitorul Social, www.monitorsocial.ro date Eurostat


Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "53 comments" on this Article:

  1. dorin valeriu spune:

    Nu numai guvernele sunt sensibile la amenintarile corporatiilor ca vor parasi Romania daca nu li se face pe plac. Vedeti reactiile presei la amenintarile celor de la Renault ca-si vor muta productia in Maroc daca muncitorii romani isi ceri mariri salariale. Parca francezii, dupa ce au cheltuit miliarde ar putea parasi Romania de la o zi la alta. Presa se aliaza cu patronii : “nu plecati ca astia pleaca si voi ramaneti someri “! Pai in felul asta orice revendicare – indreptatita – a muncitorilor va fi anihilata. Si-ar permite cei de la Renault in Franta, unde sindicatele sunt cum stim, o atitudine de felul asta ?
    Pentru bugetari salariul minim a crescut oricum cu 10%. Studiul de impact sa si-l faca privatii !

    • Paul Butoi spune:

      @ dorin valeriu
      Saptamana trecuta au fost in media stiri / articole despre un program de crestere a utilizarii in productie a robotilor industriali pe platforma Dacia de la Mioveni .
      Cred ca responsabilii Renault au declarat ca vor ajunge de la 5 % la 20 % , pana in 2020 .
      In articole se vorbea si despre incurajarea ” plecarilor voluntare ” ale salariatilor ; se mentiona ca – deocamdata – nu se pune problema concedierilor .
      Parea ca actualii sefi ai Renault – Dacia nu sunt constienti de faptul ca firma lor a cheltuit bani la Mioveni cu scopul – principal – de a oferi salarii cat mai mari muncitorilor romani .
      Pare ca dv. aveti conceptii mult mai corecte despre fundamentele pe care se desfasoara – in Realitate – activitatea economica ; va rog sa ma aveti in vedere pentru a-mi oferi o slujba ( platita cum vreau eu , evident ) .

  2. ion spune:

    /Ai pus cateva grafice, care arata ca salariul minim e foarte aproape de salariul mediu, dar habar n-ai ce inseamna. La ce ajuta un salariu minim mai mare, daca omul respectiv isi va pierde locul de munca si va fi inlocuit d eun robot?!!! E mai bine somer disperat decat angajat chiar si pe bani putin, intr-o anumita faza a vietii, psihologic vorbin ca economic nu te pricepi! NU vezi ca somajul e tot aproape 7% cat era in varful recesiunii, cum nu e Romaniaa in criza din punct de vedere al angajarii?! – Continua mantra cu neoliberalismul si alte iresponsabilitati care banale copiate din limba engleza ca habar n-ai altceva.

    • pehash spune:

      Graficele alea ajuta. Ajuta sa intelegem ca de fapt salariul minim este cam mare.. pana si Olanda are un ecart mai mic intre salariul minim si cel median.

      Care este definitia salariului minim “obligatoriu” in economia de piata? Nivelul minim de productivitate de la care poti sa angajezi. Daca Dorel nu poate produce macar cat sa merite salariul minim impus autoritati, Dorel nu va gasi nici un loc de munca.

      Autoarea crede ca fara acest salariu minim bietii Dorei vor fi exploatati de patronii cei rai, care ii vor pune sa munceasca pe nasturi. E posibil, dar o solutie mult mai buna ar fi sa se implice autoare intr-o campanie de informare a populatiei.. sau poate una de educatie permanenta?

      • Hantzy spune:

        Sau e salariul median prea mic! Daca aproape jumatate de populatie munceste pentru salariu minim, asta nu e un lucru imbucurator, atata vreme cat si salariul asta minim abia daca asigura traiul zilnic.

        Economic, inteleg si sunt impotriva oricaror reglementari ale statului, din nevoia de a evita efectele nedorite. Insa, presupunand ca un lucrator isi petrece cam 10 ore pe zi pentru a-si castiga salariul, e aproape imposibil sa mai aiba un al doilea job numai pentru a-si asigura cosul zilnic pentru el si familia sa. Cred ca, sub acest aspect, impunerea unui salariu minim nu e o greseala. Mai ales in Romania!
        Statul nu trebuie doar sa aiba rolul de a prezerva concurenta, de a veghea la intrecerea capitalista pe ramura, ci si de a crea si mentine echilibre, de a evita polarizari ale capitalului, ale repartizarii fortei de munca, de a incuraja diverse fenomene sociale, ce pot avea conjunctural efecte pozitive in societate, de a descuraja altele cu potential negativ. Nu e intotdeauna vorba doar de Dorei si de exploatatorii capitalisti!

        • pehash spune:

          O piata de forta de munca sanatoasa va creste natural salariile prin echilibrul cerere-oferta.

          • George Gafencu spune:

            Nu prea sunt de acord cu afirmatia asta, Pehash. O economie sanatoasa poate tine salariile la un nivel, nu poate sa le creasca la infinit.

            Numai o economie care produce produse de inalta valoare tehnologica poate produce salarii mari si foarte mari (aerospatiala, farmaceutica, medicala, transporturi, IT, etc.). Firmele care activeaza in domeniul respectiv platesc salarii mult peste medie si pana si posturile mai joase or sa plateasca mai bine decat in restul economiei. Numai asta ridica consumul si poate ridica nivelul de trai al celorlalti.

            Am vazut un studiu facut in SUA vreo 10 ani in urma. Pentru fiecare job din industriile performante apar 3 joburi in industriile adiacente. Asta pentru ca oamenii au nevoie de produse si servicii profesionale, recreere, vacante, etc. E valabil si invers. Orice job pierdut in industriile performante duce la pierderea a 3 joburi in industriile adiacente.

  3. Marian Grigore spune:

    Daca e vorba de o abordare ideologica, aceasta este evidenta in articolul dnei Stoiciu, care vede in continuare conflictul de clasa capitalist veros – proletar asuprit.
    Germania nu a avut salariu minim pe economie decat la presiunea socialistilor, fara de care Angela Merkel nu putea forma guvernul, si cred ca traiesc foarte bine.
    Cu aceasta vreau sa spun ca obiectivul bunului trai trebuie cautat in alta parte, nu in marirea salariului minim. Directiile sunt coruptia, miopia si lipsa de responsabilitate a clasei politice, si alte aspect care ne duc spre o tara de tip sud-american.
    Salariul este pretul fortei de munca iar salariul minim este un control al preturilor impus de guvern. S-a demonstrat atat in teorie cat si in practica faptul ca un control al preturilor creaza efecte negative. Daca guvernul creste salariul minim, angajatorul face alegerea rationala economic, aceea de a mentine costurile sub control, si are doua optiuni.
    Prima, va reduce numarul angajatilor. Rezultatul este ca vor avea de suferit tocmai cei pe care aceasta masura pretinde ca ii protejeaza, si anume cei in situatii fragile – muncitori la baza piramidei – cei fara calificare sau la inceput de cariera. Se creaza astfel o excludere a a acestora din campul muncii. Vedem rezultatele in Franta sau Spania, care se plang de somaj in randul tinerilor dar unde sistemul de salariu minim, ajutoare si altele nu stimuleaza angajarea la aceste niveluri.
    A doua, va trece la munca la negru, cu acelasi rezultat in fragilizarea pozitiei celor mai expusi, asa cum am descris mai sus.
    Recomand tuturor o lectura din Milton Friedman – “Capitalism and Freedom” – care demonteaza toate aceste mituri pe care ideologia de care dna Stoiciu pare apropiata le vinde in ciuda evidentelor.

    • Andrei Pena spune:

      Germania are sindicate extrem de puternice care negociază contracte colective şi creşteri salariale corecte. Cred că e o comparaţie hazardată (şi nu doar din acest motiv).

    • Harald spune:

      În opinia subsemmnatului, un salariu minm este necesar într-o țară ca România. Și da, el eficientizează economia tocmai prin renunțarea la locurile de muncă unde nu se poate asigura acel salariu minim în condiții de profitabilitate. E greu de spus dacă din cauza salariului minim a dispărut lohn-ul din industria confecțiilor, însă este exact genul de activitate constând în extrem de multă muncă, slab calificată și pe bani foarte puțini, activitate pe care nu e bine ca economia unei țări să se bazeze.

      În mediul rural și în micile orașe foste mono-industriale lucrurile stau destul de rău, oamenii acceptă salarii incredibil de reduse iar tentația de a desfășura activități a căror profitabilitate să se bazeze exclusiv pe salarii reduse este foarte mare. Într-o exprimare mai liberă, ”în România se muncește mult, prost și pe degeaba”, iar salariul minim, deși criticabil per se, mai eficientizează cât de cât lucrurile.

      Valoarea ”corectă” acestui salariu minim este o altă discuție, însă existența lui este necesară, date fiind condițiile din România de azi. Poate că în București, Cluj sau Timișoara el nu este necesar, însă România nu se rezumă la București, Cluj și Timișoara. În România mai există și Dorohoi, Huși sau Târgu-Jiu

      • George Gafencu spune:

        Domnule Harald,

        Ca sa adaug la ce ziceti Dv, problema salariului minim nici nu se pune la nivelul marilor corporatii pana la nivelul la care devine nesuportabil.

        In firmele de tehnologie de varf (aeronautica, farmaceutica, tehnica medicala, petrol si gaze, etc), salariile platite sunt mult peste salariul minim.

        Problema cea mare este ca tehnologia de varf cere investitii imense. Un centru de cercetare costa poate si un miliard de dolari de implementat. Cine sa investeasca banii astia in Romania?

        Joburile de productie nu sunt platite prea bine nicaieri in lume cu exceptia specialistilor care stiu sa construiasca si sa puna in functionare noi facilitati. Singurele facilitati care mai exista performante in Romania (insa nici ele ultra-performante sunt Dacia si poate ceva produse mai mici, in rest lucreaza sa produca pentru altii. Nu se face cercetare de produs in Romania si toti specialistii au plecat de multa vreme din tara.

        Daca prin absurd salariul minim creste foarte mult in Romania, primul efect ar fi este ca toate pizzeriile si fast-foodurile or sa dispara peste noapte. Nimeni nu isi permite sa plateasca o pizza de exemplu 25 de euro in Romania sau vreo 10 euro un burger la McDonnalds. In industria serviciilor, numai stabilimentele de lux o sa mai reziste.

        Ca un corolar, nu poti sa decuplezi cresterea salariulului minim pe economie. Daca un muncitor care castiga de exemplu zece lei pe ora produce ceva vandabil cu 12 lei si produsului ii trebuie o ora ca sa iasa pe poarta, degeaba cere muncitorul salariul mai mare, nu o sa il aiba.

        Nici nu se merita vorbit de productivitate la nivel bugetar…

        • Hantzy spune:

          Daca nimeni nu-si permite sa plateasca 25 euro pe o Pizza sau 10 euro pe un hamburger, atunci cu siguranta un salariu minim foarte mic va face ca familiile ospatarilor de la Fastfood-uri sa nu-si permita a cumpara nici o Pizza de 5 euro. Iar daca ponderea salariului minim e tot mai mare, ajungenm exact la ceea ce spunea autoarea: ce rost are sa ai o balanta economica buna, daca lumea traieste prost?! sau altfel spus: ce rost are sa ai o afacere echilibrata dpdv costuri vs. preturi, daca posibilii clienti nu-si Permit produsele tale?
          Lucratorii sunt si consumatori, in acelasi timp. Din salariul minim nimeni nu face economii, oricat de mare ar fi acesta. Acumularaea de capital, desi un foarte bun Agent motivational, nu e de dorit: ideal ar fi ca intreaga masa monetara sa circule. Ori un salariu minim, optimizat la maximul sau, are un rol catalitic in economie: nu produce direct bunuri, dar prin transferurile monetare impulsioneaza ramurile productive, marind cererea. A miza doar pe o oferta scazuta, inclusiv a locurilor de mc, pentru a-si putea impune politica de preturi e aventuros pe termen lung.

          • pehash spune:

            Pornesti de la premisa gresita ca salariatii sunt obligati sa accepte salariul minim. De ce este gresita:
            1. pe o piata libera, salariul trebuie sa reflecte productivitatea resursei. un angajat bun a fi “cautat” si “ofertat”
            2. pe o piata libera unde capitalul circula si statul sustine initiativa privata, individul are oricand optiunea sa sara peste “intermediar” si sa isi porneasca propria afacere. ca urmare, doar in companiile foarte mari care detin un monopol pe industrie exista riscul impunerii acestor salarii minime. risc acoperit de sistemul alte legi – sindicate, contract de munca colectiv etc.

            • Hantzy spune:

              Nu, Ph, pornesc de la premisa că, dacă șeful de restaurant trebuie să vândă o pizza cu 25 EUR pentru a-și permite să ofere doar un salariu minim angajaților săi, atunci afacerea sa e păguboasă și mai bine fără ea. Atât pentru el, pentru angajații săi, cât și pentru clienți. Să vină altul care poate să ofere un salariu decent oferind pizza la 10 euro. E perfect posibil asta și corespunde perfect idealurilor unei piețe libere.
              Am spus mai sus că sunt împotriva reglementărilor. Dar economia României nu a ajuns încă la acel nivel de echilibru, cu relații economice armonizate, în care relația cerere-ofertă să nu fie perturbată de probleme sociale, de lipsa acută a locurilor de muncă, șamd. Când România va avea un șomaj real, nu doar statistic, de 4 – 5%, care să releve o economie sănătoasă, atunci mai discutam. Dar în condițiile când proprietarul unei afaceri, cum ar fi un restaurant fără pretenții sau a unui fast-food, își permite o viață luxoasă în vreme ce angajații săi n-ar primi nici măcar un salariu minim (căci asta ar fi consecința directă a renunțării la acest concept), eu zic că distribuirea încasărilor este unfair. Iar motivația e, așa cum spunea cineva mai sus, ca mai bine mai puțin decât deloc. De ce trebuie aplicat principiul ăsta doar pentru angajat, nu și pentru angajator, încă n-a reușit nimeni dintre vajnicii luptători care-și spun “de dreapta” să explice.

          • George Gafencu spune:

            Domnule Hantzy,

            Aveti o atitudine care poate fi interpretata ca socialista.

            Numai o intrebare. De ce un lucrator la salariul minum trebuie (si articulez cuvantul trebuie) sa fie capabil sa isi permita o pizza la un restaurant? Din cate imi dau seama, pizza nu e un produs de imediata necesitate consumata intr-un restaurant.

            O sa va dau exemplul de cum se petrec lucrurile cu salariul minim in SUA. Un lucrator la salariul minim in nici un caz nu poate trai pe picioarele lui. Nu poate lua un credit, nu poate cumpara si mentine o masina fara ajutor si de trait trebuie sa traiasca cu altii.

            Singura cale prin care cineva poate sa se salte de la salariul minim este calificarea si munca grea, nu munca necalificata. Oamenii se mai si duc la scoala si obtin certificate care le permit accesul la munci mult mai bine platite. Toate restaurantele si locurile platind salariul minim cauta in mod permanent lucratori pentru ca oamenii pleaca pentru joburi mai bune tot timpul.

            Stiu exemple de studenti americani care se intretin in scoala cu trei joburi la salariul minim si munca foarte grea.

            Ca sa pun o contrapondere de dreapta la atitudinea Dv, un salariu minim mare incurajeaza lenea si munca usoara si nicidecum productivitatea.

            Ca sa raspund mai bine la ce spun mai sus despre un salariul minim mare, pizzeriile or sa se inchida pentru ca patronii nu mai pot plati salariile fara sa creasca pretul produsului si daca il cresc dispar clientii care nu si-l mai pot permite.

            Ce urmeaza dupa, devreme ce cererea de pizza inca e acolo, e automatizarea. Lumea o sa cumpere pizza de la stand automat care livreaza o felie de pizza calda, si ea produsa de alta linie automatizata, la acelasi pret cu care era platita aceeasi felie in restaurant mai inainte (oamenii dispar din ecuatie, exceptand cei care umplu automatul si ridica banii incasati). Asta se intampla deja in Japonia, unde salariul minim este mare si robotii au inceput a inlocui oamenii.

            • Hantzy spune:

              Dle Gafencu,
              E singura dată când răspund unui comentariu care începe astfel. Dacă doriți să -mi induceți un sentiment de culpabilitate sau încercați să vă creați un atuu, dumneavoastră fiind cel cu vederi sănătoase de dreapta, în vreme ce eu as fi “socialist”, atunci vă reamintesc că doar bărbații adevărați poartă roz.
              Faptul că în USA nu se poate trăi cu salariul minim, dar în același timp ar trebui renunțat la acest salariu, pentru că s-ar scumpi pizza e un nonsens. Pizza nu e “gourmet”, iar traiul modern implică și necesitatea ca, măcar uneori, să fii nevoit a-ți procura alimente la fast-food.
              Dar permiteți-mi și mie o întrebare: de ce ar trebui sa fie viața un chin pentru cei fără calificare? Nu cer pentru ei nimic luxuriant, dar dacă în toată istoria sa, omul s-a desfășurat între individualitate, ca reușită personală, și colectivitate, ca întrajutorare necesară, de ce să institutionalizam acum doar una din cele două trăsături complementare umane?!

              P.S. Pe când vor mânca roboții japonezi și pizza în locul oamenilor? Intrebarea este foarte serioasă!

          • George Gafencu spune:

            Domnule Hantzy,

            Doamna Ioana Ene-Dogioiu a scris un articol in Ziare.com care descrie exact problematica salariului minim pe economie. Nu l-as fi putut scrie mai bine, asa ca dau doar linkul:

            http://www.ziare.com/social/salariu-minim-pe-economie/salariul-minim-nu-e-ajutor-social-de-la-stat-spectrul-somajului-1397733

            • Harald spune:

              @ George Gafencu – iar dvs.nu vedeți nicio contradicție în acel articol? Deci e greșit să existe salariu minim fiindcă statele care au salarii mari și șomaj redus nu au salariu minim?!

              Autoarea respectivului articol deplânge situația antreprenorilor sufocați de obligativitatea salariului minim, dar are sincer impresia că ei ar putea plăti salarii mai mari dacă n-ar exista acel salariu minim? :) Nu e amuzant, e pur și simplu aberant ce scrie doamna respectivă acolo.

              Salariul minim poate să nu existe acolo unde economia merge deja foarte bine, adică legiferarea lui ar fi practic inutilă. Însă într-o economie care nu merge (și dacă milioane de români sunt plecați la muncă în străinătate înseamnă că economia românească NU merge!) desființarea salariului minim va determina și mai mulți oameni să emigreze. Adică procesul de ”downsizing” al economiei românești se va accentua.

              Dacă trebuie să crească profitabilitatea economiei românești (și ea trebuie să crească, fiindcă altfel nu există dezvoltare) soluția este reducerea taxelor, nu reducerea sau desființarea salariului minim.

              Pe lângă asta, în multe firme românești salariul minim este doar pe hârtie. Adică angajații sunt plătiți în realitate ceva mai bine (de ex,1.200-1.500 RON, cifre reale) pentru că altfel nu stau în acea firmă, însă în contract au trecut doar salarul minim. Din perspectiva asta, majorarea salariului minim doar aduce la suprafață niște venituri. Și niște taxe pentru ele, într-adevăr. Iar aici soluția ar fi complet alta: salariul brut ar trebui virat angajatului în bancă, astfel încât el să vadă clar impozitul pe care i-l ia statul. Primind suma netă de la firmă, el nu conștientizează valoarea reală a impozitelor. Asta e ceea ce ar trebui schimbat, dar nu prea sunt șanse să vedem un guvern român dispus să facă asta.

            • George Gafencu spune:

              @Harald,

              Cred ca v-a luat tastatura pe dinainte.

              Daca citeati cum trebuie articolul respectiv (si eu l-am citit de vreo cateva ori), ati fi vazut ca doamna Ene nu contesta existenta unui salariu minim in Romania.

              Argumentul dansei sunt consecintele la o crestere aberanta a salariului minim (somaj, inflatie, crestere de preturi), fara sa fie asociata cresterea respectiva cu crestere in productivitate a muncii (mai pe sleau din pix).

              Insa asta se intampla cand oamenii vor sa contrazica cu tot dinadinsul…

            • Harald spune:

              @ George Gafencu – stimate domn, mai uitați-vă și la cifrele concrete. 250 de euro e acea valoare ”aberantă” până la care nu trebuia să crească salariul mediu?! Dvs.ați încerca să trăiți în România cu 250 de euro pe lună? Fără familie, fără copii, fără mașină, fără câine. Doar dvs.singur, credeți că puteți trăi o lună cu 250 de euro, în România de azi?

              Ar putea exista valori exagerate ale salariului minim, valori care să împiedice economia să desfășoare activități realmente necesare. Dar 250 de euro nu este în niciun caz o asemenea valoare ”aberantă”, cum spuneți dvs.

            • Hantzy spune:

              Dle Gafencu,

              ei, da, am citit articolul si n-am gasit nimic relevant in el, decat aceeasi regula de trei simpla aplicata al un buget de salarii considerat inflexibil (anvelopa). Eu cred ca acel buget de salarii poate fi ajustat tocmai pentru ca angajatii/consumatori isi vor permite un consum mai mare. Usoara decalare temporala intre incasare si cheltuiala permite, incetul cu incetul, ca spirala pozitiva sa inceapa a se invarti. Lucrul asta il expediaza autoarea cu niste exemple exceptionale: Elvetia Lichtenstein, Norvegia. In Elvetia, de exemplu, doar zilierii straini lucreaza pentru salariul minim, iar astia n-au drept de vot.
              Iar in plus, nimeni nu-l opreste pe angajator sa ofere mai mult decat salariul minim. De ce se cramponeaza atunci ca acesta sa fie eliminat? Atata vreme cat un somer este obligat sa accepte oferta de lucru venita din partea fortelor de munca, indferent cat este salariul oferit, pentru ca altfel i se taie ajutorul de somaj, atunci gasesc foarte normal sa existe un salariu minim.

  4. DanT spune:

    Asta e monumentala: “marxiștii ortodocși (au incercat si pe alocuri au reusit) supremația economicului în raport cu politicul și subordonarea politicului și socialului de către economic”, pentru ei “economia e știința supremă, iar economicul este un supra-domeniu care dictează și influențează toate sub-componentele societății, care trebuie să se supună legităților economice inexorabile”.
    Domna, deschideti orice carte de analiza a totalitarismului comunist si veti gasi acolo ca IDEOLOGIA determina intreaga organizare politica, sociala si ECONOMICA. De-aia au fost distruse economic tarile comuniste: pentru ca ideologia era imuna la realitatile economice, si politicul dicta evolutia economiei.
    Adica exact ce incercat sa faceti dvs.//
    In ianuarie 2013 salariul minim era de 700 lei, astazi este de 1050 lei. Asadar a CRESCUT in mod consistent (unii ar putea spune ca a crescut deja prea mult).
    Avem nevoie de competitivitate, de crestere economica nu ca obiective abstracte, ci pentru ca doar asa putem ajunge la un nivel de trai ridicat. Nu prin cresteri salariale pripite care sa blocheze cresterea economica si sa blocheze astfel cresterile salariale in anii urmatori. Adica sa nu ne furam singuri caciula.

  5. coercitiv spune:

    Dna Stoiciu, pentru a sublinia importanța acestui factor în economie, daca salariul minim crește în România cu 10%, cu cât crește puterea de cumpărare a românului?

  6. vasile v spune:

    daca cineva care confunda 0.5 cu 0.5% ne explica despre numere e de bine ?
    si unde e germania in histograma aia ?

  7. Alius spune:

    Nu la 360, ci la 180 de grade (cu privire la “rasucirea” guvernului Tonta).

  8. Adrian spune:

    Chestia cu rotația de doi pi e interesantă. Odată, că, în realitate, e o mișcare de doi .. bani, precum calitatea actului guvernamental, iar pe de altă parte sugerează că rezolvarea problemelor necesită o altă… dimensiune ; sau mai multe) .

  9. berenger spune:

    dacă nu am începe cu o mică manipulare („Cazul Roșia Montana și cazul Chevron sunt emblematice pentru felul în care Guvernul s-a sucit la 360 de grade” – altfel spus, opoziția față de creșterea salariului minim e la fel de rea ca afacerea Roșia Montana), ar fi ceva… dar văd că articolul se încheie cu afirmații de genul „În 2000, salariul minim din Romania reprezenta doar 0,20% din salariul mediu”, când e evident că virgula trebuie mutată în dreapta peste o cifră. problema e că eroarea continuă și-n rândurile următoare, ceea ce mă face să cred că nu e chiar nevinovată.

    dincolo de toată discuția, de nemulțumirea stângii, de platitudinile de dreapta ale ministrului, rămâne un fapt: dacă salariul minim ar fi crescut cu 150 de lei, 50 de lei per salariat ar fi mers la stat. înmulțit cu cca 1,4 milioane de salariați, dă 70 de milioane lei pe lună, 840 de milioane de lei pe an. asta e suma cu care cei mai săraci angajați ar fi contribuit în plus la buget. la această sumă se adaugă diferența în plus plătită de angajatori, de 184 lei/ angajat/ lună, adică 3,09 miliarde lei pe an. altfel spus, la fiecare leu primit de angajat, statul primește încă 2,34 lei. chiar și cu o colectare parțială, creșterea salariului minim e o afacere foarte bună pentru stat. bineînțeles, autoarea nu vorbește de beneficiile statului din toată afacerea asta – deși cifrele dovedesc că orice creștere salarială forțată are ca principal câștigător statul -, nici de riscul creșterii șomajului sau al muncii la negru, de parcă acestea n-ar exista.

    și dacă intelectualii români de stânga ar fi preocupați atât de mult de cei săraci și nu de îmbogățirea statului, ar deplânge nivelul impozitării muncii celor mai săraci salariați. și aici ar fi o mare marjă de soluții. una dintre ele ar fi deducerea totală a impozitării salariilor sub 1000 de lei, de exemplu. creșterea netă de salariu nu ar fi de doar 100 de lei, ci de 230, presiunea pe angajator ar scădea, iar toată lumea ar fi mulțumită. bineînțeles, banii rezultați din impozitarea celor mai săraci angajați ar dispărea, dar, teoretic, stânga, nu ar putea deplânge ușurarea poverii fiscale a angajaților săraci, din contră, ar trebui să se bucure. nu o face. oare de ce?

  10. John Galt spune:

    Bastiat a fost primul care a vorbit despre salariul minim. Insa voi nu l-ati citit. smile emoticon #fandacsie. #lunaplocoanelor.

    Legal Plunder Has Many Names

    “Now, legal plunder can be committed in an infinite number of ways. Thus we have an infinite number of plans for organizing it: tariffs, protection, benefits, subsidies, encouragements, progressive taxation, public schools, guaranteed jobs, guaranteed profits, minimum wages, a right to relief, a right to the tools of labor, free credit, and so on, and so on. All these plans as a whole — with their common aim of legal plunder — constitute socialism”.

    De parca bunastarea ar fi vrodata creata prin decret. De parca masa monetara ar putea fi marita prin ordin guvernamental. Reminescente staliniste, altfel nu-mi explic de ce doriti acest lucru.

    • Harald spune:

      Într-o lume ideală, salariul minim n-ar trebui să existe. Însă într-o lume în care există taxe aplicate uniform la nivel național, într-o lume unde pentru sticla de ulei pe care o cumperi din satul tău tre’să plătești același TVA, iar pentru litrul de benzină cumpărat de la stația de benzină din satul tău tre’să plătești aceeași acciză la pe care o plătește și funcționarul de stat salarizat cu 2.000 de euro pe lună, ei bine, într-o astfel de lume trebuie să existe și salariu minim.

      Inclusiv în State și în UK există salariu minim, deși venitul minim neimpozabil din UK (10.600 de lire pe an, adică peste 880 de lire pe lună) ar trebui să-i facă pe mulți români să se întrebe de ce ei plătesc taxele pe care le plătesc, la salariile pe care le au.

    • John Galt spune:

      Domnule, sa tipareasca Isarescu mai multi bani si sa dea salariul minim la oameni. Ce e asa de complicat?

      :) )))

      • George Gafencu spune:

        Asa, asa,

        Dupa aceea sa nu se mai mire nimeni ca euro sare la vreo 5 lei bucata cu scumpire generalizata. Marfurile romanesti nu pot fi vandute la mai mult decat valoreaza ele pe piata si cursul o sa adapteze la realitatile pietei.

        Daca cineva isi inchipuie ca poate creste din pix salariul in economie, sa se mai gandeasca la consecinte… Legile economice nu pot fi fentate.

  11. dana eugenia spune:

    vad ca stiti sa postati grafice … diferenta intre mediu si median le-o puteti explica cititorilor? asteptam cu intgeres analiza privind cresterile procentuale per quartile de venit … poate faceti o coproductie cu prietenul – tot socialist – care se crede voce publica :)

  12. Cetatean spune:

    Am citit mai sus tot felul de comentarii “docte”. Totusi, dupa 26 de ani de “economie de piata”, rezultatele politicilor economico-sociale din Romania sunt urmatoarele (statistica – adica feedback-ul politicilor economico-sociale, nu ideologie):

    Romania are un coeficient de inegalitate sociala cu aproape 40% mai mare decat media europeana (pe ULTIMUL LOC in Europa), in conditiile in care are unul dintre cele mai mari procente de cetateni saraci din Uniunea Europeana (printre cei saraci regasindu-se si copii cu parinti angajati cu norma intreaga – si asta nu este populism, ci drama). Iata, intr-o lista a tarilor din Europa, cat este raportul inegalitatii veniturilor (S80/S20) in anul 2014:

    Iceland – 3.1
    Norway – 3.4
    Czech Republic – 3.5
    Finland – 3.6
    Slovenia – 3.7
    Belgium – 3.8
    Netherlands – 3.8
    Slovakia – 3.9
    Sweden – 3.9
    Malta – 4.0
    Denmark – 4.1
    Austria – 4.1
    Hungary – 4.2
    Switzerland – 4.2
    France – 4.3
    Luxembourg – 4.4
    Ireland – 4.7
    Poland – 4.9
    Germany – 5.1
    Croatia – 5.1
    United Kingdom – 5.1

    Media Europeana – 5.2
    Media noilor state membre (12 tari) – 5.3

    Cyprus – 5.4
    Italy – 5.8
    Lithuania – 6.1
    Portugal – 6.2
    Estonia – 6.5
    Greece – 6.5
    Latvia – 6.5
    Bulgaria – 6.8
    Spain – 6.8
    Romania – 7.2

    http://tinyurl.com/nhmx5w3

    Romania aloca doar 15% din PIB pentru “cheltuieli cu protectia sociala”, in timp ce media europeana este de 29,8%.

    Denmark – 34.6
    France – 34.6
    Netherlands – 33.8
    Finland – 32.7
    Ireland – 32.5
    Greece – 31.2
    Sweden – 31.1
    Belgium – 30.9
    Italy – 30.7
    Austria – 30.7

    Media zonei Euro – 30.4

    United Kingdom – 30.3
    Germany – 29.9

    Media Europeana – 29.8

    Portugal – 28.4
    Switzerland – 28.4
    Spain – 25.9
    Norway – 25.5
    Slovenia – 25.4
    Iceland – 25.2
    Cyprus – 24.4
    Luxembourg – 23.6
    Croatia – 21.9
    Hungary – 21.6
    Czech Republic – 21.2
    Malta – 19.4
    Slovakia – 18.8
    Bulgaria – 18.5
    Poland – 18.1
    Lithuania – 15.4
    Estonia – 15.1
    Romania – 15
    Latvia – 14.1

    http://tinyurl.com/nhqx5bs

    In cifre absolute, Romania aloca 851 Euro pentru “protectia sociala”, fata de media europeana de 6805 Euro si fata de media zonei Euro (care este 7656 Euro):

    Luxembourg – 16835.14
    Norway – 16085.67
    Switzerland – 13080.65
    Denmark – 12994.98
    Ireland – 11639.42
    Sweden – 11184.92
    Netherlands – 10665
    Iceland – 10279.23
    Finland – 9686.84
    France – 9633.91
    Austria – 9554.58
    Germany – 8973.27
    Belgium – 8951.57
    United Kingdom – 8926.25

    Media zonei Euro – 7656.16
    Media Europeana – 6805.35

    Italy – 6770.96
    Spain – 4773.08
    Greece – 4503.95
    Portugal – 4000.14
    Cyprus – 3935.6
    Slovenia – 3633.35
    Malta – 2827.96
    Czech Republic – 2286
    Hungary – 1810.55
    Croatia – 1789.48
    Slovakia – 1579.94
    Poland – 1525.42
    Estonia – 1500.71
    Lithuania – 1279.12
    Latvia – 1099.42
    Romania – 851.43
    Bulgaria – 757.92

    http://tinyurl.com/om2v6eu

    Daca folosim “paritatea puterii de cumparare standard” (cheltuielile raportate la preturile din tara respectiva), Romania aloca pentru “protectia sociala” doar 2.200 PPS/locuitor, adica CEL MAI PUTIN DIN EUROPA (Bulgaria aloca 2.316 PPS/locuitor – Norvegia aloca 11.554 PPS/locuitor – media europeana este de 7.649 PPS/locuitor, in timp ce media zonei Euro este de 8.472 PPS/locuitor):

    http://tinyurl.com/qdz3n2c

    “Romania a inregistrat, de departe, cea mai redusa pondere a compensarii salariatilor in PIB, de doar 31,3% (n.m. vezi ultimele date Eurostat). Edificator este faptul ca pe locul al doilea al acestui nedorit top se situeaza Grecia, cu 32,8%.”

    http://tinyurl.com/pm3b4q6

    Switzerland – 59.4
    Iceland – 53.3
    France – 52.8
    Denmark – 52.3
    Belgium – 51
    Germany – 50.9
    Netherlands – 49.6
    Finland – 49.4
    Slovenia – 49.3
    United Kingdom – 49.2
    Luxembourg – 49.1

    Media zonei Euro – 48.2

    Austria – 48.2
    Sweden – 48

    Media Europeana – 47.8

    Croatia – 47.6
    Spain – 47.1
    Estonia – 46.2
    Norway – 45.9
    Malta 44.9
    Cyprus – 44.3
    Portugal – 44.2
    Latvia – 41.8
    Hungary – 41.7
    Bulgaria – 41
    Czech Republic – 40.2
    Italy – 39.9
    Lithuania – 39.8
    Slovakia – 37.8
    Ireland – 37.4
    Poland – 37.4
    Greece – 32.8
    Romania – 31.3

    http://tinyurl.com/pb5ptnb

    Este foarte important de subliniat faptul ca realitatea dramatica relevata de procentele din statisticile de mai sus este amplificata de nivelului foarte scazut al veniturilor din Romania:

    “Mai mult de jumatate dintre romanii au venituri nete din contractele munca de cel mult 1.000 lei pe luna … o treime dintre salariati obtine cel mult 850 lei net” (articol aparut in revista “Capital”, in data de 26 august 2014 – situatia nu este mult diferita nici in 2015).

    http://tinyurl.com/krcxpg2

    ***

    P.S. Angel Gurría, Secretar-General al OECD:

    “Coeziunea sociala – liantul care tine societatea unita – este amenintata peste tot in lume (…). Exista spatiu amplu pentru actiuni guvernamentale in tarile in curs de dezvoltare si in economiile emergente, pentru a satisface cererea crescuta de coeziune sociala”.

    “Poate fi adevarat ca banii nu aduc fericirea insa acest lucru se aplica doar daca ai destui bani ca sa iti asiguri nevoile de baza: o locuinta, mancare, haine pentru familie, educatie pentru copii.
    Coeziunea sociala a societatilor noastre democratice este construita pe premisa ca exista mecanisme de echilibrare («checks and balances») care sa previna crearea unei prapastii asa de mari intre cei bogati si cei saraci incat oamenii sa puna la indoiala bazele unui sistem care lasa mari mase de oameni in saracie”.

    http://tinyurl.com/cydzbe8

    • dusu spune:

      un popor strins unit,harnic si ospitalier, condus de acelasi tip uman care azi se chema capitalist si ieri bun fiu al poporului
      ce s o fi schimbat in romania ? pina in 90 se spunea:” noi ne facem ca muncim,ei se fac ca ne platesc”
      io as zice: romini ( ca asa si au luat de curind numele) se fac ca sint un popor,ca au o tara,ca se guverneaza conform regulilor democratiei si ca realitatea nu i ce se vede ci ce se spune

  13. Daniel spune:

    buna ziua,
    chiar astazi imi spunea cineva ca sensul salariul minim este – pentru Germania – sa isi protejeze forta de munca domestica in fata competitiei externe, iar pentru Romania – sa faca protectie sociala.
    oare simpla “facere” din pix a salariului minim are vreo legatura cu economia reala. a intrebat “Statul” pe cei peste 600 de mii de antreprenori daca au de unde sa creasca salariile, daca pot sa o faca? Evident, zic eu, nu a intrebat nimeni, pentru ca “statul” este obisnuit sa-i considere pe cei 600 de mii drept infractori si nu platitori de taxe, de impozite si de salarii.

    Cat priveste tenta din comentariu, e ca in biblie, “sa arunce piatra cine nu a pacatuit”. O ideologie critica o alta ideologie, fie transparenta, fie ascunsa. Critica, si ideologiile. Nimic nou sub soare.

  14. DC spune:

    Un mare efort al unei persoane care nu stim ce produce de a obliga alti oameni sa dea bani mai multi altor oameni, esenta socialismului – a face binele dand din gura si aratand cu degetul la ceilalti ca trebuie sa scoata banii din buzunar. Nu functioneaza niciodata pentru ca oamenii raman liberi si vor gasi solutii sa-si recalculeze planul. In speta, asa cum economisti seriosi au aratat – nu doamna cu specialitate non-economica- daca statul obliga cu politia un antreprenor sa dea salarii minime mai mari, in loc sa angajeze 3 oameni, antreprenorul angajeaza 2 oameni. Deci ce rezolva doamna demagog este ca un student ramane fara un job de 11 milioane pentru ca generoasa doamna si-a facut rating de om bun obligand pe altul sa dea 12 milioane. Cam atat rezolva socialismul.

  15. Chianti spune:

    Ce-mi plac mie oamenii astia care cred ca birocratii sunt indreptatiti sa stabileasca din pix vietile oamenilor…

  16. George Coman spune:

    Pt angajatii din microintreprinderi, orice crestere a salariului minim e o veste foarte proasta, adica in firma mea cel putin e un posibil motiv de layoff.

    Studiu de caz: am un biznis minuscul (4-6 angajati in functie de piata), in servicii. La fiecare crestere a salariului minim am avut de ales intre desfiintarea unui loc de munca (cu redistribuirea – (ah, ce cuvant iubit de d-na autor!) sarcinilor catre restul echipei) si cresterea preturilor pt clienti. Pana acum am reusit sa nu desfiintez nici un loc de munca, dar prin cresterea preturilor pt clienti am facut o mizerie fata de client, pt ca clientul a platit un pret marit fara sa primeasca virgula calitate sau cantitate in plus, ci pur si simplu am transferat in carca clientului majorarea TAXARII salariului minim marit. Nu stiu cat o sa mai imi mearga.

    Iar pt o microintreprindere, unde contactul managerului (in cazul meu) cu membrii echipei e maxim (interviuri, angajare, training, munca cot la cot zi de zi, iesit impreuna de sarbatori, etc etc), sa desfiintez un loc de munca din motive independente de capacitatea mea – in cazul asta motivul fiind costul prea mare al taxelor pe munca – e unul din cele mai groaznice lucruri posibile. Mai bine mi-as scoate o masea decat sa fiu nevoit sa desfiintez un loc de munca.

    Intre timp, prietenii mei bugetari isi freaca mainile. Am un bun amic care lucreaza in SRI (35 de ani, deci nu general) si are aproape 2 luni de concediu pe an, plus salariu si sporuri care ma fac sa salivez si imi doresc sa inchid tot si sa ma fac bugetar.

    • casandra spune:

      Amicul din SRI nu este un bugetar de rând, este contraspion. Drepturile salariale şi extrasalariale ale acestei specii sunt cu totul speciale.
      Vă înţeleg pe deplin invidia amicală. Şi, la bugetul SRI de 0,45% din PIB (220 mil. euro), chiar aţi putea spera. Dar aveţi abilităţile necesare? Judecând după comentariul dumneavoastră, aş zice că da…

  17. George Coman spune:

    “Nu stiu cat o sa imi mai mearga”.

  18. Azaru spune:

    Doamna Victoria Stoiciu, de ce nu va deschideti dumneavoastra propria fabrica unde fiecare este platit cu salariul pe care il vrea? Oamenii nu fac munca patriotica atunci cand deschid firme, ci cauta sa faca profit. Salariile cresc din competitia dintre antreprenori care se imbulzesc sa investeasca intr-o anumita tara in special datorita mediului de afaceri prietenos.

    Creierul uman functioneaza pe baza de stimulente si nu pe baza de donatii. Nu sunt neoliberal ci un individ care intelege legile economice si cum functioneaza creierul uman.

    Cat priveste masura de a nu mari salariul minim, daca nu merge mana in mana cu o politica monetara severa pentru a nu permite masei monetara sa creasca (lucru ce duce la inflatie, crestere generala a preturilor), intr-adevar este daunatoare stratului de jos al populatiei. Trebuie luat in calcul tot pachetul de masuri.

    Totusi nu am vazut astfel de critici atunci cand guvernele trecute crestea salarile la nivel nominal, dar la nivel real la o analiza atenta, de fapt, acestea scadeau.

    Citind articolul am impresia ca este scris de cineva care nu a lucrat niciodata in economia reala, ci doar la stat.

    • dana eugenia spune:

      subscriu in totalitate;

      mai mult, cine doreste sa sustina cresterea salariului minim, sa fie obligat sa “sponsorizeze” minim 3 ani, 2-3 persoane cu salariul dorit de fiecare dintre respectivii (cele 2-3 persoane) …

  19. ion adrian spune:

    Cu cat ar creste salariul minim daca toti banditii care sunt liberi desi ar trebui condamnati la munca silnica pe viata ar da inapoi ce au furat?

    • mithrill spune:

      De regula, dupa cresterea salariului minim urmeaza cresterea salariului mediu. Spun regula, pentru ca asa ar trebui sa se intample, daca cresterea minimului ar avea o baza logica si nu doar o decizie politica. Ce observam din graficele dvs? Ca salariul minim este asa cum decide guvernul, iar salariul mediu (ATENTIE, ala e decis de piata in cea mai mare masura) nu pofteste sa creasca. Procentual, in ultimul am minimul a crescut cu ceva cu doua cifre, iar mediul doar cu una si m-as hazarda sa spun ca doar bugetarii au adus acea crestere. Viata la privat e pe baze naturale: atat cat esti bun primesti bani buni, cand nu mai esti bun…. te mananca lupii tineri :) Nu e bine asa, nu va place asa? Pai, asta e natura planetei, cel slab e papat de cel puternic. Cand faci protectie sociala fara cap insa, se ajunge la aberatii mai mari. Ca acum, de ex. Taranul doreste 50-70 lei./zi munca+masa+tigari. E mult, e putin? Fara banii aia, prefera sa stea, ca nu moare de foame. Si nu vorbesc de pensionari. Banii aia ceruti sunt complet la negru. Plata pe 20 de zile te duce la 2000 lei/luna. Banuiesc ca vi se pare foarte normal. Mie nu.

      • ion adrian spune:

        Graficele nu-mi apartin.Partial ai dreptate.Dar referinta le pensii nu are ce cauta caci pensia este azi doar o restitutie partiala a ceea ce ai contribuit ca salariat, desigur cu exceptia pensiilor speciale care trebuie separate in doua o parte bazata pe contributivitate si platita din fondul adunat prin CAs si o parte speciala platita si votata motivat de catre parlament daca exista o jutificare desi nu cred ca este caci un salariu mare pe care-l au acele categorii profesionale aduc deasemenea o pensie mai mare prin simpla contributivitate.
        Dar ce samai discut asemenea lucruri simple dar care depasesc fie nivelul de inteligenta al dobitoacelor care conduc natiunea, fie nivelul lor de corectitudine.

  20. ion adrian spune:

    Nu poti plati un om pentru munca mai putin decat un asistat social pentru nemunca si uite deja un criteriu. de minim minimorum
    Dar atunci al doilea criteriu ar fi cat sa fie raportul dintre salariul minim si ajutorul social de subzistenta si de handicap si ajungem la un criteriu de maxim.
    Si am rezolvat aproximativ dar totusi pentru toti natafletii aceasta spinoasa problema. :)

  21. Ultima Gaina spune:

    Desi intentiile impunerii unui salariu minim sunt nobile, nu sunt multi cei care au taria sa recunoasca efectele perverse, contra-intuitive, pe care asemenea masuri populiste le produc:
    1. Cresterea somajului. Antreprenorii sunt nevoiti sa-si reduca personalul pentru a face fata noilor reglementari.
    2. Reducerea personalului duce si la reducerea productiei, urmata de o invitabila crestere a preturilor produselor, fie pentru a face fata salariilor mai mari, fie prin reducerea concurentei. Creșterea preturilor este simțită în special de cei u salarii minime, adică cei ce se doresc protejati.
    3. Salariul minim pe economie este o masura care defavorizeaza tinerii fara experienta. Prin ingreunarea acesului tinerilor fara experienta pe piata muncii, acestori tineri li se limiteaza oportunitatea de a invata o meserie, de a avansa si de a castiga mai mult.
    4. Acesta masura este o masura protectionista care nu face decat sa-i protejeze pe cei cu salarii peste nivelul minim de concurenta celor care sunt dispusi sa faca acelasi job pe bani mai putini.
    5. Stimularea platilor la negru.
    6. Statul in mod cert va plati marirea de salarii pentru angajatii guvernamentali din tiparitul de bani, deci din inflatie. Iar inflatia este un impozit mascat, pe care-l platim cu totii, care ii afecteaza in special pe cei cu salariul minim.

    • Harald spune:

      Singur valabil este punctul 5. Pentru cine nu știe cum funcționează mintea unui antreprenor (chiar și a unuia care vinde țigări de contrabandă la colțul străzii) punctele 1-4 pot părea ”de bun simț”, însă n-au nicio acoperire în practică. Un antreprenor își face treaba pe care o are de făcut, iar încadrarea în prevederile legale e realizată pe cât posibil, dar nu cu orice preț.

      Contrraexemplu pentru punctul 4: în urmă cu 12-15 ani aveam mereu la firmă puști aflați în clasa a XI-a sau a XII-a, veneau 3-4 ore pe zi și erau plătiți în consecință, însă la același salariu pe oră ca și angajații de la același nivel de activitate. Dacă ar fi lucrat 170 de ore pe lună ar fi depășit cu mult salariul minim, însă ei adunau 60-70 de ore în cel mai bun caz. Dar lucrau, învățau o mulțime de lucruri interesante comparativ cu colegii lor și aveau întotdeauna bani să iasă cu o fată în oraș. În timpul ăsta, alții cu 6-7 ani mai mari, cu facultatea terminată, veneau cu mama de mână la interviu și solicitau salariul minim pe economie. Credeți că îi trebuiau cuiva astfel de angajați?

      • Harald spune:

        ”singurul valabil”, scuze.

      • Ultima Gaina spune:

        Este evident ca punctele 1-4 nu sunt valabile pentru cine este dispus sa incalce legea.
        La fel, este evident ca punctele 1-4 pot fi evitate prin aplicarea punctului 5.

        Insa altfel sta treaba cu punctul 6: spre deosebire de vanzatorul de tigari, statul nu isi poate permite sa-si plateasca functionarii “la negru”. Si cum statul are nevoie de bani pentru a sustine marirea artificiala de salariu, solutia cea mai la indemana unui guvern populist este tiparitul de bani, deci inflatia (marirea taxelor fiind extrem de nepopulara, si, deobicei, evitata)

        Inflatia anihileaza sistematic maririle de salariu, si nu creeaza decat iluzia bunastarii.
        Bunastrea se creeaza prin crestere economica adevarata, sustenabila, prin promovarea libertatilor economice autentice, si nicidecum, din senin, prin “fiat money”

  22. Vasile M spune:

    @Azaru (09/12/2015 la 6:30)

    “…….Doamna Victoria Stoiciu, de ce nu va deschideti dumneavoastra propria fabrica unde fiecare este platit cu salariul pe care il vrea?”

    Credeti dvs. ca ar putea sa va urmezea sfatul ? Este evident ca nu; este o mare distanta dintre a vorbi despre economie/inginerie/medicina sau orice alta profesie/meserie si a “castiga o paine” din practicarea ei (profesie/meserie).

    D-na este jurnalist/comentator/contributor si daca cititi in coltul din dreapta sus veti afla, ca d-na a absolvit Facultatea de Ştiinte Politice din cadrul SNSPA (dupa unii un fel de urmas al defunctei Stefan Gheorghiu;eu nu am argumente sa subscriu) si ca “a publicat articole de specialitate în…………..”.

    • Harald spune:

      Ideile de stânga din aceste articole sunt de multe ori deplasate. Adesea cu o componentă ideologică sau susținute la modul cel mai stângaci, gen ”întoarcerea de 360 de grade”. Însă asta nu înseamnă că problematica salariului minim nu este reală în România.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Victoria Stoiciu


Victoria Stoiciu

Victoria Stoiciu a absolvit Facultatea de Ştiinte Politice din cadrul SNSPA. A publicat articole de specialitate în revista Dilema Veche, pe platforma CriticAtac si in Romania Li... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)