Home » Analize »Economie »Financiar »Macro »Opinie »Sinteze » Citesti:

Taxe, pentru ce?

Bogdan Glavan noiembrie 18, 2013 Analize, Economie, Financiar, Macro, Opinie, Sinteze
52 comentarii 3,363 Vizualizari

The democracy will cease to exist when you take away from those who are willing to work and give to those who would not. To compel a man to furnish funds for the propagation of ideas he disbelieves and abhors is sinful and tyrannical. (Thomas Jefferson)

Some experts have declared that it is necessary to tax the people until it hurts. I disagree with these sadists. (Ludwig von Mises)

Înainte de a da curs ofertei de nerefuzat a economiștilor care ne îmbie cu măriri de impozite, ar trebui să ne punem două întrebări: (1) care este rolul statului? și (2) cât de eficient este statul? Pentru simplificarea problemei ar trebui să ne punem aceste întrebări în contextul ideologic dominant și referitor la cazul României.

Conform înțelepciunii convenționale rolul statului este acela de a furniza bunuri publice, adică acele bunuri care nu ar putea fi oferite spontan pe piață sau care ar putea fi oferite în cantități prea mici. Pentru a ilustra să luăm exemplul educației. Educația privată a existat dintotdeauna dar ea a ajuns să fie considerată un caz în care externalitățile pozitive sunt copleșitoare: de pe urma educației cuiva toată societatea are de câștigat, fără ca cineva să-l recompenseze totuși pe cel care decide să acumuleze capital uman; drept urmare, stimulentul investiției în educație este insuficient iar activitățile educaționale derulate pe o piață liberă vor fi prea mici față de optimul social; este momentul ca statul să ajute la dezvoltarea acestora, punând desigur membrii societății la plată.

Din această definiție a rolului statului înțelegem că trebuie să plătim impozite strict pentru ceva ce nu am putea dobândi pe piața liberă. Altminteri, dacă în mod voluntar am putea dobândi exact serviciul pe care ni-l oferă statul – sau unul de calitate superioară – impozitele și intervenția statului nu s-ar justifica. Să ne amintim, de asemenea, un principiu important al democrației europene, cel al subsidiarității. Acesta consacră ideea potrivit căreia este bine ca decizia politică la cel mai mic nivel societal cu putință, în funcție de posibilități; dacă este să fim consecvenți cu acest principiu, atunci trebuie să recunoaștem că autoritatea politică nu are competență să intervină în viața individului atunci când acesta este în măsură să acționeze mai bine, singur sau în colectiv, pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă.

Această clarificare este importantă dacă vrem să tratăm cu seriozitate activitatea statului. Statul nu are nici un drept să îmi ceară taxe, măcar atât timp cât îmi refuză dreptul de a mă descurca fără ajutorul lui.

Vă propun să trecem în revistă câteva domenii și să vedem dacă impunerea unor impozite mai mari este justificată.

Aș începe chiar cu educația, la care am făcut deja referire în teorie. Unul din rolurile asumate de stat – și pentru care suntem impozitați corespunzător – este furnizarea educației publice. În prezent, statul (la nivel central și local) folosește banii noștri pentru a construi și administra școli și pentru a-i plăti pe dascăli. Această stare de fapt nu poate fi însă justificată deocamdată. Cred, în primul rând, că nu există motiv temeinic pentru a plăti statului taxe, măcar atât timp cât acesta refuză indivizilor dreptul de a-și procura acest serviciu prin intermediul pieței. Părinții nu au posibilitatea reală de a decide asupra educației copiilor decât la nivel de grădiniță. Învățământul primar, gimnazial, liceal și universitar – inclusiv cel privat – este aproape complet controlat de stat. În România nu îți poți înființa o școală primară sau o universitate ca pe oricare altă firmă, pentru a răspunde nevoilor publicului, fără medierea ministerului învățământului. Ministerul stabilește în esență ce și cum trebuie să învețe elevii și studenții. În al doilea rând, implicarea statului ar trebui să se reducă în teorie doar la sponsorizarea educației, nu la gestionarea școlilor. De ce nu privatizăm școlile, de ce trebuie să plătim impozite pentru un serviciu care poate fi oferit cu ușurință pe piața liberă? În al treilea rând, În România nu ai dreptul să îți educi copilul acasă. Coincidența face ca autorul acestui text să fie certificat de stat pentru a educa sute de tineri anual, la cel mai înalt nivel, însă nu deține dreptul de a-și educa propriu copil (aflat în învățământul primar) și de a face dovada performanțelor cu care își poate exercita acest drept. În al patrulea rând, performanța învățământului public este lamentabilă, dacă ne gândim la procentul celor care nu reușesc să depășească examenul de Bacalaureat. De ce trebuie să suportăm prin taxe un sistem care produce rebuturi pe bandă rulantă?

Să luăm un alt domeniu. Plătim impozite pentru a beneficia de pensie. Avem dreptul de a contribui la fonduri private de pensii, dar doar după ce cotizăm la stat. Este un fel de a spune „beneficia”, deoarece sistemul public de pensii este un sistem de pauperizare a angajaților. Un om normal lucrează 40 de ani, timp în care cotizează o treime din venit. Dacă această cotizație ar fi uitată într-un seif, ea ar asigura 13 ani de salariu gratis, după împlinirea vârstei de pensionare. Adica 26 de ani de pensie, pentru că pensia medie reprezintă în prezent jumătate din salariul mediu. Dacă am lua în calcul faptul că prin investire și acumulare la un randament de 5% anual respectiva contribuție s-ar transforma într-un capital echivalent cu salariul pe 42 de ani. Așa ar putea sta lucrurile. În realitate după ce ieșim la pensie mai trăim 15 ani – deci primim tot atâta pensie. Deci plătim taxe… pentru a plăti. Dar scopul statului nu este să te facă mai sărac, ci mai bogat decât poți deveni tu singur. Este evident că statul eșuează dramatic în acest rol și că sistemul public de pensii este un veritabil „rău public”.

De ce vrea statul să crească taxele? Fiindcă nu are suficienți bani pentru toate proiectele sale de infrastructură. Dar multe din aceste proiecte apar ca fiind „necesare” doar fiindcă piața este interzisă în acest domeniu! Construcția privată de drumuri și poduri este practic interzisă – știrile cu localnicii unui sat din Moldova care au făcut „greșeala” de a a-și construi singuri un pod – au făcut turul televiziunilor. La peste două decenii de la prăbușirea comunismului România are în continuare un regim socialist în infrastructură. Rezultatele acestui regim sunt elocvente: multe miliarde de euro cheltuite în zadar, de multe ori pentru a proiecta și construi autostrăzi care merg în paralel cu actualele drumuri naționale (deja modernizate), uneori doar pentru a finanța companii de consultanță sau achiziții de terenuri de la clientela politică.

Putem generaliza discuția și la alte domenii. Am păstrat la urmă un exemplu mai special. Unii susțin că statul trebuie să ofere un bun public mai aparte – stabilitatea macroeconomică. În acest sens investițiile publice trebuie să crească atunci când economia în ansamblu funcționează sub potențialul său. Dacă ne uităm fără prejudecăți etatiste la cazul României, vedem că inclusiv în acest domeniu statul ajunge să dețină un rol doar fiindcă, mai întâi de toate, reușește să omoare mediul privat. România are una din cele mai ridicate poveri fiscale din lume. Banca Mondială socotește această povară atât în funcție de procentul în sine al impozitării dar și de dificultatea concretă a plății taxelor (costuri contabile ș.a.). În clasamentul pe națiuni realizat de această instituție România ocupă locul 136, învecinându-se cu Zimbabwe și Burundi. Concluzia? Ni se spune că trebuie să plătim taxe pentru ca guvernul să stimuleze economia deoarece… mediul de afaceri nu mai mișcă sub povara fiscalității!

Am impresia că nu mai vedem pădurea din cauza copacilor. Propun să ne întoarcem la o discuție principială despre impozite și rolul statului, înainte de a intra în hățișuri contabile despre tipul și destinația acestora și fără aprecieri nerealiste despre competența clasei politice de face bine societății.

Taxe pentru ce? La cum ne tratează și la ce performanță dovedește, statul are prea mulți bani, nu prea puțini.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "52 comments" on this Article:

  1. DanielS spune:

    Pina la capat. Asta astept de la analiza taxelor. Intre zero si 100% e loc destul pentru moderatie si limitarea statului.

    Se poate afirma orice dupa ne bazam pe statistici dubioase si mai ales, rupte din contextul lor.. Dar viziunile remarcabile reusesc sa ofere macar claritate. Din pacate articolul nu ofera claritate. Scaderea taxelor pare un subiect populist, ales la intimplare, fara convingere si sustinere riguroasa.

    Ca sa continui nota populista a articolului, intreb: Ce-ar fi sa aducem taxele la zero? Sint sigur ca majoritatea cititorilor gasesc cel putin apetisanta o asemenea intrebare. Dar eu am dat doar un exemplu. Asa merge treaba daca nu avem nimic remarcabil de spus.

    • Catalin_N spune:

      Pfft…”Din pacate articolul nu ofera claritate…”. Articolul nu s-a scris singur, domnule DanielS, ci este scris de o persoana.

      Oricum se vede ca nu ati inteles esenta mesajului transmis si anume ca ,tocmai , trebuie sa se faca o analiza profunda a intregului sistem de impozitare/ taxare facuta de stat pt a descongestiona initiativa privata. Se vede de la o posta ca “Statul” e ineficient in a cheltui banul public.

      Vii cu tot felul de “petarde” aici de genul ” Ce-ar fi sa aducem taxele la zero?”.
      Sunt domenii unde statul trebuie sa actioneze/ sa echilibreze anumite tendinte si chiar sa ofere ajutor, dar nu de genul celor cum se practica acum unde primesc bani numai cei care sprijina puterea politica a celor de la givernare.

      • DanielS spune:

        Cine “trebuie sa se faca o analiza”? Am inteles ca trebuie, Dar cine?

        Sint sute si mii de analize prin presa. Si mai bune si mai putin bune. Dar articolul asta a ratat prilejul analizei taxelor. Deci despre ce vorbim?

        • IOnel spune:

          Analiza trebuie sa inceapa cu o justificare.
          Statul, adica guvernul, ar trebui sa justifice cheltuiala fiecarui ban din impozite atat timp cat banii din impozit sunt “centralizati”. Acum impozitele par sa mearga intr-o “gaura neagra” si contribuabilii nu vad niciun beneficiu.

  2. Harald spune:

    Mai rămâne să-i convingeți și pe Ponta, pe MRU sau pe Boc de justețea punctului dvs. de vedere. Dar presupun că nu veți reuși asta, pentru că niciunul dintre ei nu a obținut vreodată bani din activități private, ci au fost doar remunerați de stat. Așa că în viziunea lor, creșterea de taxe este cam singura opțiune, nu credeți? :)

    Am un exemplu interesant din sistemele de învățământ despre care pomeniți. În Anglia sunt câteva zeci de mii de copii care urmează școala acasă, pentru că se recunoaște nocivitatea sistemului public și este permisă o astfel de opțiune. În State, s-a ajuns la 2,9% dintre copii școlarizați acasă , ceea ce e destul de mult pentru o națiune de 320 de milioane. Însă în Suedia sau Germania este strict interzis să urmezi școala acasă, în Germania se ajunge să-ți ia tribunalul copiii dacă nu-i trimiți la școală. Cam asta e viziunea socialistă în materie, iar admirația românilor pentru Germania și Suedia este cunoscută.

    • Andrei George spune:

      Ce înveți copiii acasă- dle. Harald ? Ai matale- sau orice particular- resursele pe care le are o școală ? A , e cel mai simplu lucru, desființăm școlile și eu, dl.X știu și geografie, și matematică și ceva limbă engleză iar dacă nu știu- ce contează ? Mă enervează prostia asta care vine pe filieră neo-protestantă și e gândită să-ți ferești micuții de ”pervertirea” școlii. Hai să ne întoarcem la comuna primitivă- și vom avea și ecologie și școală acasă- tot confortul…

      • Retardo spune:

        Eu am resursele necesare sa mi-l educ acasa…. Daca Dvs nu aveti bani sa va angajati profesori privati la toate materiile asta nu inseamna ca nu sunt oameni care au..

        • Harald spune:

          Nu e vorba de profesori la toate materiile, nu trebuie să facă și liceul acasă. E vorba de clasele I-IV în principal, astea sunt cele mai traumatizante pentru copii. Unii psihologi și pedagogi sunt de părere că majoritatea copiilor ar fi pregătiți să înceapă școala la vârste între 8 și 12 ani. Iar forțarea lor să se înregimenteze la 6 ani naște mai târziu monștri. Plus obligativitatea de a fi împreună cu orice fel de copii, doar pe criterii de vârstă. Clasa devine un fel de haită de maidanezi și cei mai mulți copii ajung adulți timorați în viață. Ceea ce este exact ce dorește statul de la ei, să fie o turmă ușor de controlat, însă pentru ei este nociv.

          Așa că soluția pentru clasele I-IV este școlarizarea acasă, cu sau fără meditator (tutore, guvernantă, whatever). În clasele I-IV și la școală au tot un singur învățător, nu ”profesori la toate materiile”.

          • Andrei George spune:

            Stimate domnule Harald,
            Prin prisma experienței proprii- o învățătoare idioată făcută dintr-o fostă activistă de pionieri- aș fi de acord cu dvs. Din punctul de vedere al realității din păcate nu. Educația acasă înseamnă un părinte care stă acasă- și mai înseamnă că respectivul părinte are resursele pedagogice și materiale necesare. Câți dintre cetățenii României pot așa ceva ? Ar mai fi niște aspecte legate de integrarea în colectivitate- așa vreo 17 ani de catedră îmi spun că șansele ar fi ceva mai reduse din clasa a V-a- și de o anumită performanță școlară pe care respectivul părinte ar trebui să o dea. Și aici cu performanța e iarăși o problemă- și prilej pentru o discuție ceva mai largă- pentru că oricât de ciudat ar părea- la vârste fragede nu e bine să exagerezi. Forțajul în educație- adică ceea ce majoritatea părinților cu resurse ar face- dacă ar avea ocazia- e contraproductiv. Undeva- copilul dvs. va trebui să se confrunte cu colectivitatea- și marele avantaj al unei școli normale e tocmai ăsta- că permite o confruntare 1: 1 – fără să țină seama de ”cine e tata sau mama sau cât câștigă ei”. Cea mai mare prostie post- decembristă a fost eliminarea unei discipline de bun simț- existentă în perioada comunistă- disciplină care spune la articolul 1 că la școală ai venit să înveți nu să-ți exhibi toaletele sau gadget-urile.

            • Harald spune:

              Da, exact asta spun psihologii respectivi, că unii copii nu sunt pregătiți pentru confruntarea asta 1:1 decât după vârsta de 8 ani, iar alții abia la 12 ani.

        • Andrei George spune:

          Să vă fie de bine dle. Retardo și la cât mai mulți bani. Problema dvs.- exact pe textul clientului – e faza cu ”eu am bani”. Aveți și până la ce vârstă aveți de gând să vă ”protejați” copilul cu profesori particulari ? O vagă parcurgere a oricărui manual de pedagogie – și mă refer aici la clasici- de la Pestallozi la Montessori.- v-ar spune că cea mai mare greșeală pe care poate să o facă un părinte este exact ce susțineți dvs. Autismul social -Doamne ferește de cel natural- exact așa începe. Dar, cum ar spune un profesor de-al meu ”E copilul dvs., puteți face orice fel de experiențe pe el”.

          • iosiP spune:

            “E copilul dvs., puteți face orice fel de experiențe pe el”
            Pai tocmai ca nu pot, ca nu ma lasa onor statul.

            Adicatelea, hai s-o luam altfel, nu cu bugetul fiecaruia: sunt invatator cu o vechime de vreun deceniu si tatucul-stat ma considera apt sa predau unei clase cu 45 de copii – din care unul autist (ca tot veni vorba) vreo doi asociali si inca 4-5 cu IQ sub valoarea numerica a unghiului drept. Asta, desigur, fara a-i mentiona pe cei carora le lipsesc cei sapte (scuzati, sase) ani de-acasa. In schimb, acelasi stat nu considera ca am capacitatea sa-mi educ fiica in linistea casei, alocand fiecarei materii timpul necesar (nu cel impus prin programa) sau adaptand lectiile la capacitatea ei intelectuala.

            Cat despre socializare, nu va faceti griji, este si aceasta una dintre “materiile” pe care sunt capabil sa i le predau, inclusiv pe baza de practica. Si macar nu mai am grija ca vine de la scoala injurand ca ultimul birjar, ca asa i-a explicat Sandel ca e “cool”…

          • Harald spune:

            Sunteți incredibil de îndoctrinat, pentru dvs. școala publică e un fel de biserică și învățământul de stat e un fel de religie. Chiar susțineți că vârsta de 6 ani, a înscrierii obligatorii la școală, este cea mai potrivită pentru ORICE copil? Chiar susțineți că uniforma este un lucru bun? Chiar susțineți că înregimentarea în turmă este destinul potrivit pentru orice copil?

            Sau haideți să încercăm altfel: în Germania și Suedia legea spune într-un fel, în State și în Anglia legea spune altfel. Puteți argumenta coerent de ce pretindeți dvs. că Anglia și Statele Unite greșesc? Puteți argumenta coerent de ce Anglia și Statele Unite, împreună, au totuși cele mai bune 10 universități de pe planetă în timp ce nemții sunt o turmă de roboți?

            • Andrei George spune:

              E interesant unde vedeți dvs.- sau ce înțelegeți dvs. prin ”îndoctrinare”. DIn prisma experienței mele pedagogice spun că da, uniforma e necesară- pentru că școala e despre învățătură și nu port de țoale iar vârsta de școală e între 6 și 7 ani. Și cer iertare pentru impresia personală- după ce am lucrat și cu DARPA și cu cei din Germania- nemții sunt mai buni.Indiferent de indienii cu Nobel pe care îi are USA- educația la nivel de școală și liceu e varză tristă.

          • Marian Grigore spune:

            Trebuie sa facem diferenta intre finantarea si gestiunea invatamantului. Cred ca invatamantul acasa este posibil, asa cum s-a facut inainte de raspandirea invatamantului public obligatoriu, in secolul XIX, cand politicientii au descoperit avantajele spalarii creierului tinerelor generatii prin inregimentarea pentru studierea programelor obligatorii.
            Problema pusa de dl Glavan este foarte reala: platim un sistem de invatamant care produce, eufemistic spus, mediocritate. Ajunge sa rasfoiti manualele sa descoperiti aproape aceleasi programe ca acum cateva zeci de ani cand am facut si noi scoala. Nu mai vorbesc de conditiile generale de invatamant, de politizarea sistemului pana la nivelul la care director de scoala la tara sunt cei care sunt membri in partidul potrivit, fara legatura cu performanta sau capacitatile persoanei. Mai cercetati si statisticile internationale si veti vedea ca imaginea mandrului sistem romanesc de invatamant este o mare minciuna la ora actuala.
            In cadrul acestui sistem, eu ca multi alti parinti mi-am inscris copilul la scoala stand la coada la usa dnei directoare cu cadoul si buchetul de flori iar dna directoare avea un registru cu cine a venit “in vizita”. Nu vreau sa continui, toti cei care citesc aceste comentarii si au copii la scoala au avut o experienta similara, sunt convins.
            Am avut sansa sa studiez (post-universitar) si intr-un sistem occidental. Plecand de la abordare, programa si profilul profesorilor, pot spune, cu mahnire, ca este o diferenta uriasa. Cu tot respectul, nu poti fi profesor intr-un domeniu economic fara a fi lucrat verodata tu insuti direct sau macar ca si consultant in conditii de piata. Eu ca si “client” al invatamantului romanesc, dupa ce am experimentat altceva, marturisesc ca sunt profund dezamagit. Dl Mihai Maci a descris foarte bine sistemul in aceste pagini cu niste luni in urma.
            Concluzia este clara: platim taxe pentru NIMIC.
            De ce sa nu incercam atunci alte solutii? Atentie, invatamantul privat nu este o idee neconventionala, ci una care a asigurat progresul omenirii pana la inventarea invatamantului obligatoriu de stat pentru spalarea creierelor. Daca nu sunteti siguri de spalarea creierelor, ganditi-va ce ati invatat la scoala inainte de 1989.
            Despre istoria raspandirii invatamantului de stat si resorturile din spatele acesteia, cititi aici: http://mises.org/books/education_free_rothbard.pdf.
            Daca credeti ca Rothbard este prea radical pentru spiritul etatist cu care am fost spalati pe creier, solutia prezentata de Milton Friedman la aceasta problema este de bun simt. El face aceeasi distinctie intre finantare si administrare si este atent la ce motivatii pot fi introduse in sistemul de invatamant pentru a creste calitatea. Un element critic este concurenta. Parintii isi pot inscrie copiii la ce scoala considera iar familiile fara posibilitati materiale suficiente primesc tichete cu care platesc scoala. Se elimina sistemul de titularizare, care distruge orice motivatie de performanta si arondarea obligatorie la scoala de cartier, care creaza efecte limitative pentru copiii care vor sa mearga la o scoala mai buna. Nu insist, recomand capitolul dedicat din “Capitalism and Freedom”. Recomand toata cartea de altfel.
            Revenind la rolul statului, dl Glavan are perfecta dreptate: trebuie sa intelegem rolul statului. De la furnizarea de servicii publice, care nu pot fi oferite de piata libera, statul (adica birocratia) a crescut pana la a decide in aspecte esentiale ale vietii noastre private pentru ca noi am cedat din libertatile noastre in ideea unui confort social care in aceste zile se dovedeste iluzoriu – vezi criza datoriilor suverane printre altele. Problema este ca aceste lucruri nu sunt in programa de invatamant obligatoriu, pentru ca “tara te vrea prost”. Pentru o baza de reflectie asupra rolului statului, am gasit aceasta lucrare: http://mises.org/books/anatomy_of_the_state.pdf, este revelatoare.
            Stiu, pot fi unele voci care critica filosofia clasic-liberala. Nu mentionez decat ca principiile ei au permis revolutia industriala, au pus bazele Americii si au condus la progresul civilizatiei occidentale. Statul asistential de azi a devenit nesustenabil, din cauza birocratiei excesive si a descresterii demografice.

            • Andrei George spune:

              Ah, domnule Grigore, studiul dvs. în Occident nu v-a învățat că sistemul educațional nu produce nimic ? (Citatul dvs. :platim un sistem de invatamant care produce, eufemistic spus, mediocritate.):Neplăcut pentru dvs. dar sistemul educațional ”produce” abso0lvenți care sunt exact la fel de buni pe cât vrea mușchiul lor propriu. Nu poți acuza ”sistemul educațional” pentru faptul că tu n-ai la ora actuală industrie- ți facem o scurtă comparație cu perioada de dinainte de 1989- n-ai industrie n-ai evident nici învățământ tehnic- și dacă n-ai industrie nu prea poți să ții umanioarele așa cum trăiau în anii 80- pentru că un profesor de limba română- de exemplu- nu va putea trăi niciodată decent în România anului 2013. Idem profesorii de istorie, geografie, etc. Repet, nu e sarcina sistemului educațional să producă genii, repet educația este o marfă și un bun pe care-l optimizăm după puterile proprii.

          • Retardo spune:

            Să vă fie de bine dle. Retardo și la cât mai mulți bani. Problema dvs.- exact pe textul clientului – e faza cu ”eu am bani”. Aveți și până la ce vârstă aveți de gând să vă ”protejați” copilul cu profesori particulari ? O vagă parcurgere a oricărui manual de pedagogie – și mă refer aici la clasici- de la Pestallozi la Montessori.- v-ar spune că cea mai mare greșeală pe care poate să o facă un părinte este exact ce susțineți dvs. Autismul social -Doamne ferește de cel natural- exact așa începe. Dar, cum ar spune un profesor de-al meu ”E copilul dvs., puteți face orice fel de experiențe pe el”.

            Faptul ca (teoretic) imi educ copilul cu ajutorul profesorilor particulari nu inseamna ca il protejez, inseamna ca il educ. Scoala nu este un scop in sine, ci este un mijloc ca sa ajungi undeva – adica sa ajungi sa stii ceva. In plus, ideal este sa ajungi sa stii ceva care iti foloseste si care este real. Eu am fost elev intr-o alta lume cand oamenii erau mult mai uniformi si cand se aplicau niste standarde mult mai stricte la invatatura.

            Nu vreau sa deturnez discutia asa ca revin la subiectul principal: scolile particulare. Am un fiu pe care nici macar nu m-am gandit vreo secunda sa il dau la stat, si in concluzie l-am dus la o scoala particulara de care sunt multumit. Principalul motiv pentru care am facut asta e ca pot sa influentez educatia copilului de la scoala. Cu alte cuvinte pot sa vorbesc cu invatatoarea si sa aflu ce face copilul, la ce nu se descurca la fel de bine samd.

            In plus copilul primeste 3 mese la scoala (are si afterschool) consistente care, nu stiu daca o sa va vina sa credeti, chiar conteaza. El este la clasa pregatitoare (o inventie imbecila postdecembrista) si vad diferenta de greutate datorita alimentatiei fata de gradinita de stat la care a fost pina acum. Plus ca educatoarele nu tipa la copii, nu ii lasa sa se bata si in general atmosfera este mult mai relaxata. Sunt 14 copii in clasa, dotarile scolii sunt mult mai bune si in general totul e mult mai bun ca la scolile de stat.

            Pentru oricine a intrat vreodata intr-o scoala particulara superioritatea acesteia fata de o scoala de stat este evidenta. Conditii mai bune, profesori cel putin la fel de buni ca la stat, organizare mai buna, posibilitatea sa dai feed-back care sa fie implementat, astea sunt avantajele.

            Reversul medaliei este ca nu toata lumea isi permite sa isi duca copilul la o astfel de scoala care costa, asa ca merg la scolile de stat gratuita. Asta este si motivul pentru care ele exista si pentru care vor exista in continuare – copii looserilor trebuie sa invete si ei undeva iar parintii nu isi permit sa plateasca pentru scoala copiilor lor si cel mai probabil nici nu le pasa unde invata si ce invata. In societatea de azi sunt foarte putini copii care vor sa invete si nu pot din cauza ca nu au capacitatea intelectuala sa faca asa ceva. Cei care vor sa invete chiar daca sunt mai prosti au rezultate mult superioare celor inteligenti care nu invata.

            Over an out!!

            • Andrei George spune:

              Dle. Retardo, sunteți amuzant până la un punct. Punctul în care îi considerați pe cei care n-au banii dvs. -looseri. Îmi este străin motivul acestei aprecieri și nici nu sunt interesat- cu excepția faptului că spune imens de multe despre dvs.
              Revenind la subiect, da, există școli particulare și școli de stat. Școlile de stat- cu un pic de efort- vor scoate școlile particulare de pe piață- cel puțin pentru clasele 1-8 și pentru orașele mari. Am susținut și susțin o selecție corespunzătoare pentru profesorii de la școlile de stat dublată de un micromanagement eficient- care să permită concurența adevărată. Practic- în afară de limbile străine- care pot fi predate și ele în școala de stat cu un pic de voință- nu există motiv de existență a unei școli private- la momentul la care discutăm despre copii normali și nu despre nu știu ce genii.

  3. ruritanian spune:

    … si uite asa vor ajunge (oare?) si romanii sa descopere conceptul de “taxation without representation”. Cu o intirziere de doua secole jumate’, dar mai bine mai tirziu decit niciodata.
    Si acuma, ca stim, ce putem face?

  4. SKB spune:

    Absolut de acord. Iar exemplul care-mi vine în minte instantaneu e Elveția. Taxe mult sub medie, dar infrastructură de excepție. Educație și cercetare mult peste medie, cel mai mare număr de câștigători de premii Nobel pe cap de locuitor. Iar ca și calitate a vieții, eu cred că sunt pe locul 1, nu mai are nimeni altcineva mixul de climă perfectă, densitate mare a populației fără aglomerație, lipsa poluării de orice fel.

    Nu văd însă soluții magice pentru noi. Pentru un stat minimal, ne trebuie instituții extrem de puternice, care să poată să ia măsurile necesare atunci când goana unora după profit afectează societatea în ansamblul ei. Pentru instituții puternice, trebuie caractere verticale și puternice. Ori exact asta a distrus comunismul. Și exact asta au elvețienii și alții care o duc bine. Nu sunt nici mai deștepți și nici mai harnici. Doar verticali.

    Suntem într-un cerc vicios din care putem ieși foarte greu și doar prin educație. Singura șansă e să prindem trenul industriilor noi, ceea ce se pare că facem, dar oarecum în ciuda statului și nu cu ajutorul său.

    • Un prieten spune:

      Solutii exista, nu cred ca sunt din domeniul magiei, important este sa fim capabili sa dialogam/dezbatem. Situatia in care ne zvarcolim este atat de dezastruoasa incat suntem de-a dreptul siliti sa iesim din acel cerc vicios, pana sa asiguram educatia necesara vor intelege chiar si cei a caror constiinta trece prin stomac imperativul reformei, caci stomacul le va fi tot mai gol.

    • Patraulea spune:

      Bun exemplu, Elveția. O țară de 8 milioane de oameni aflată în inima Europei, unde 70% din forța de muncă lucrează în domeniul serviciilor, vedeta fiind sectorul financiar-bancar. Se potrivește cu România mânușă.

      Succesul elvețian nu are nici o legătură cu stabilitatea lor politică și economică, cu modelul societal și instituțional funcțional, sau cu poziția lor istorică privilegiată. E doar chestie de impozite mici.

      Sunt convins că dacă și România va reduce taxele la nivelul elvețian, vor da buzna marile companii europene să-și înființeze sedii: Nestle, Novartis, Roche etc. Ferentari va deveni noul Zug.

  5. Dreapta spune:

    In viata, orice lucru (inclusiv sexul) se poate obtine prin doua moduri:
    - prin negociere (cu vorba buna)
    - cu forta, cu de-a sila, cu pistolul la tampla

    Lucrurile nu se vor schimba pana cand oamenii nu vor intelege ca nimic din ce face statul nu este prin negociere, ci doar cu pistolul la tampla.
    Taxele le platim nu pentru ca le-am negociat sau ne-am inteles asupra lor, ci pentru ca – daca nu le platim, ne impusca.

  6. Mircea Lutic spune:

    Excelent articol!
    Toata sustinerea!
    Acest articol ar trebui publicat prin toate mijloacele!
    Ar trebui infiintate cercuri de studiu pentru aceasta tema!
    Anuntati-ma si pe mine daca apare vreunul
    0722882376
    mircea_lutic(ad)yahoo.com

  7. euripide spune:

    articol binevenit. taxe pentru ce?
    raspuns : pentru perpetuarea clasei politice (leprelor) si uciderea initiativei private.
    nu i nimic nou, o boala cronica, de 24 de ani. doar ca acum lucrurile se precipita. cancerul a ajuns la metastaza. in lipsa de solutii, zapciii nu au prea mule alternative decit vinderea resurselor naturale in forma lor bruta, imprumuturi externe (pentru plata lefegiilor, asistatilor, trepadusilor de partid) si inventarea de taxe si impozite.
    intrebare : unde i statul de drept si domnia legii care sa analizeze starea de fapt?

  8. Gogu Bosorogu spune:

    Din tot ce spuneti dvs reiese un singur lucru, stiut dealtfel de toata lumea: ca statul roman e foarte slab – sau neperformant daca vreti. Solutia nu este sa nu mai platesti taxe, ci cum sa-l faci – pe stat – mai “puternic” – mai normal as zice eu.
    Daca aveati o idee in acest sens, atunci articolul mi s-ar fi parut interesant. Asa, nu e decat un soi de “mai da-i dracului pe toti” in plus…

  9. euripide spune:

    Articol binevenit. Taxe pentru ce? Raspuns : pentru perpetuarea clasei politice (leprelor) si uciderea initiativei private.nu i nimic nou, o boala cronica, de 24 de ani. doar ca acum lucrurile se precipita. cancerul a ajuns la metastaza. in lipsa de solutii, zapciii nu au prea mule alternative decit vinderea resurselor naturale in forma lor bruta, imprumuturi externe (pentru plata lefegiilor, asistatilor, trepadusilor de partid) si inventarea de taxe si impozite.
    intrebare : unde i statul de drept si domnia legii care sa analizeze starea de fapt?

  10. Mircea Modan MirceaM spune:

    Am cateva observatii:
    1. “Conform înțelepciunii convenționale rolul statului este acela de a furniza bunuri publice, adică acele bunuri care nu ar putea fi oferite spontan pe piață sau care ar putea fi oferite în cantități prea mici.”
    Cred ca plecati de la o premisa gresita, sau probabil simplificati pra mult. Nu inteleg ce-i aia intelepciunea conventionala. Daca luam , de ex, celebra carte “Capitalism and Freedom” a lul Milton Friedman, pe post de intelepcine conventionala (liberala), rolul statului este si acela de arbitru, de rule-maker, de a contracara deviatiile care pot sa apara prin monopol, inclusiv de stat, sau prin efectul de vecinatate..si abia in ultimul rand acela de furnizor de bunuri. si acelea doar din categoria celor care altfel nu ar fi accesibile , din varii motive.
    “A government which maintained law and order, defined property rights, served as a means whereby we could modify property rights and other rules of the economic game, adjudicated disputes about the interpretation of the rules, enforced contracts, promoted competition, provided a monetary framework, engaged in activities to counter technical monopolies and to overcome neighborhood effects widely regarded as sufficiently important to justify
    government intervention, and which supplemented private charity and the private family in protecting the irresponsible, whether madman or child such a government would clearly have important functions to perform. The consistent liberal is not an anarchist.”
    2.Educatia.
    Daca aplicam principiul libertatii de a alege, ar trebui sa avem alternativa la “educatia de stat” pe toate palierele, incepand de la gradinita si terminad cu universitatile. Din cate stiu exista si gradinite private, la ciclul primar nu stiu, avem si licee private..de universitati ce sa mai spun. Probabil ca multi nu si-ar permite un invatamint privat de la cap la coada, asa ca cel de stat trebuie sa existe . Cat de mare sau mica este ponderea, sau ar trebui sa fie, nu stiu, exista specialisti care probabil ca au idee, cunosc domeniul pe ansamblu, dar orice propunere trebuie sa fie argumentata, si sustenabila pe ntru populatie.
    3.Pensiile.
    Dupa mine socoteala este gresita, pensia de stat se raporteaza la un puncatj corelat cu salariul mediu anual, rezultand un punctaj final care se inmulteste apoi cu valoara punctului depensie, care este in crestere, si nu ca valoarea nominala, indexata sau nu, a totalului contributiilor.
    Astfel daca am socoti cat am platit in 1960 si cat am platit in 1990, la un punctaj egal, ca pondere din salariul mediu brut , am avea valor simtitor diferite. Acel 5% este anulat atat de inflatie cat si de dinamica salariului mediu brut.
    Acest tip de socoteala se face la pensiile private, catti bani cotozezi, atatia primesti, cu un randament oarecatre atasat, sau nu, ei nu prea garanteaza randamaentele.Iar in primii ani pot fi chiar negative. Plus un bonus asigurare de viata sau mai stiu eu ce. Daca traiesti mai mult decat ai “prognozat” ramai fara pensie, dupa epuizarea banilor cotizati.
    Mi se pare corect un mix, pensie de stat, minimala, cu contributie pe masura, minimala +pensie la privat, unde poti sa-ti planifici surplusul anual.
    In rest sunt de acord…problema de baza nu este ca nu avem suficienti bani la buget , ci ca se cheltuie prea mult. Si aiurea. Plus ca se fura mult, mai ales la TVA. Poate ar trebui micsorat, astfel s-at fura mai putin (pastrand procentul), ca la paine. S-a micsorat pentru ca oricum se fura, noa, acum se va fura mai putin. Cu de compensam? Exista o puzderie de companii de stat pe minus, ele trebuie privatizate cat mai rapid, vor elimina o multime de probleme, arierate, subventii de stat, capusare si concurenta neloiala, etc. Solutii s-ar gasi, punctual. Trebuie minimalizata interventia statului, inclusiv nevoia de finantare (fiind activitati mai putine)…dar pe cifre.
    Concluzie:
    In mare sunt de acord cu ideea principala, aceea de a clarifca rolul statului. Implicit si daca acele cheltuilei actuale care necesita crestere de taxe chiar sunt necesare, sau pot fi “pasate” in privat.

  11. Daniel spune:

    Presiunea din partea cetatenilor pentru impozite mai mici este minima, chiar spre 0. Un politician care ar avea o abordare radicala in ceea ce priveste minimizarea rolului statului in economie, ar avea sanse nule de a fi apreciat la scara larga.

    Ar fi intresant ca orice impozit sa fie achitat direct de care fiecare cetatean in parte. Spre exemplu, sa nu primim salariul net, ci cel brut, iar ulterior angajatul si nu angajatorul sa fie nevoit sa faca virament (sau plata la ghiseu) pentru CAS, s.a.m.d. In acest fel am constientiza fiecare in parte, mult mai bine, ca nimic din ce ne ofera statul nu este gratuit, si ca platim extrem de mult in fiecare luna. Aceasta constinta este acum mai puternica in randul antreprenorilor, care trec prin aceste procese.

    De curand vor aparea, probabil, comentarii care dau exemplu Suedia, ca model de economie puternica, cu taxe si impozite printre cele mai mari :)

    • Paul_ spune:

      Nu cred oamenii nu ar accepta taxe mai mici. Cine vrea sa plateasca taxe?

      Programatorii au impozit pe venit 0%. A protestat cineva impotriva?

      Din contra, a ajutat economia foarte mult. Este de asemenea, singurul domeniu in care salariile au crescut de aproximativ 3-4 ori in ultimii 10 ani.

    • Harald spune:

      Normal așa ar fi, ca angajatorul să vireze salariul brut în contul angajatului, iar banca să facă în numele salariatului toate plățile obligatorii. Însă statele socialiste (Germania inclusiv) au găsit metode de a obliga prin lege angajatorul să facă tot felul de plăți în favoarea angajatului, astfel încât statul are grijă de ”oamenii muncii de la orașe și sate”, dar pe banii angajatorilor.

      Și cum nimeni nu învață niciodată nimic din istorie, Europa se îndreaptă din nou voios spre socialism, de parcă evenimentele din 1989 nici n-ar fi existat. Așa cum a fost nevoie de WWII pentru a corecta aranjamentele greșite de după WWI, se pare că e nevoie și de un nou faliment al statelor socialiste europene, pentru a corecta aranjamentele greșite de după 1992.

  12. Andrei George spune:

    Dvs. în calitate de profesor ar trebui să știți cel mai bine că nu poți da voie oricui să facă orice. Fără reglementarea statului nimeni nu l-ar opri pe X sau pe Y să-și deschidă n școli- foarte frumoase și promițătoare pe dinafară- dar care nu au nici un fel de conținut- Facultăți de Parapsihologie, Școli de Gândire Transcedentală, etc. După cum n-ar opri nici pe părintele X- care n-are chiar resursele dvs.- să spună că copilul lui n-are nevoie de școală și să stea acasă să lucreze de la 8 ani- vi se pare normal ? Am mai auzit chestia asta de n ori- și tot de n ori am remarcat că există deja un caz celebru- în Germania- unde părinții au fost condamnați penal pentru că și-au ținut copilul acasă- fugind între timp cu copil cu tot în nu știu ce comunități penticostale din Canada. Dacă desființăm educația putem să desființăm statul în secunda 2- și ne vom întoarce fericiți în peșteri…

    • Harald spune:

      Nu desființăm educația, domnul meu, desființăm obligativitatea școlii, ceea ce e cu totul altceva. Ceea ce face școala românească, cu greu se poate numi educație. Este adevărat că pentru 75% dintre copii, școala oferă mai mult decât ar primi acasă, dar la restul de 25% le-ar fi mai bine dacă ar fi școlarizați acasă, ar învăța mai puține prostii.

      Care e problema dacă cineva înființează Facultăți de Parapsihologie și Școli de Gândiri Transcedentală. Atât timp cât găsește studenți care să plătească taxele și atât timp cât acei studenți găsesc locuri de muncă pe baza diplomelor respective, să fie sănătoși și unii și ceilalți.

      Aveți impresia că universitățile de stat sau acreditate de stat pregătesc studenții pentru cerințele reale de pe piața muncii?

      • Andrei George spune:

        Dle. Harald, oricât de ciudat s-ar putea să vi se pară- opinia mea este că învățământul este o marfă- furnizată de niște prestatori de servicii- care sunt profesorii. Și aici vine partea cu competența și evaluarea performanțelor- într-un sistem normal dacă ești competent și performant rămâi, dacă nu, dispari .Nimeni nu împiedică onor Ministerul Educației să angajeze o firmă externă – pentru că sistemele de evaluare din România sunt varză- pentru evaluarea performanțelor didactice- de la învățătoare la profesorii universitari. Și iarăși nimeni nu împiedică onor Ministerul Educației să lase un profesor bun să devină un manager educațional bun- să-și ”vândă” marfa- chiar dacă ne referim la banii de la buget.

    • iosiP spune:

      Domnule Andrei George,

      Va dau partial dreptate: concret, sunt de acord ca invatamantul este necesar, in schimb nu aprob ideea “Fără reglementarea statului nimeni nu l-ar opri pe X sau pe Y să-și deschidă n școli- foarte frumoase și promițătoare pe dinafară- dar care nu au nici un fel de conținut- Facultăți de Parapsihologie, Școli de Gândire Transcedentală, etc.”

      Daca piata de munca are nevoie de specialisti in parapsihologie, absolventii acestor facultati isi vor gasi un serviciu, devenind platitori de taxe “spre binele public”. Daca nu, nu!
      Pe de alta parte, realitatea economica a aratat ca reglementarile statului consuma timpul si energia tinerilor cu materii a caror utilitate este practic nula. Pe langa consecintele inevitabile pentru piata muncii (si competitivitatea produselor romanesti pe plan extern), situatia creaza un cerc vicios: profesorii invata la randul lor chestiuni inutile, deci orice incercare de a schimba radical curicula ar lasa mare parte dintre ei fara obiectul muncii… Iar asta, desigur, “nu se face” (!?)

      • Andrei George spune:

        Domnule IosiP,

        Nu există ”piață a muncii” din păcate. Există firme colorate frumos- care încearcă mai mult sau mai puțin să ofere un proces educațional de calitate. Întâmplător lucrez (și) în învățământul superior privat- cam de prin 1993- și am văzut suficiente inițiative bune care au pardosit iadul- de la Pro-Humanitas și până la Lumina. Atâta vreme cât nu se va instaura un sistem de evaluare a performanței, helas, controlat de stat- dar nu ARACIS ci ceva din UE vrăjelile gen Parapsihologie vor avea publicul lor- dacă am vorbi despre oameni maturi care riscă- n-ar fi probleme. Din păcate vorbim despre copii și tineri.

        • iosiP spune:

          Imi permit, cu tot respectul, sa nu fiu de acord: ca angajator, sunt un “jucator” pe piata muncii, cea pe care dumneavoastra o cunsiderati inexistenta. In aceasta calitate, imi permit sa accept in colectiv pe cei care dovedesc cunostinte utile, indiferent de universitatea absolvita. Pe de alta parte, recunosc ca CV-urile absolventilor unor anume universitati private nu se bucura de prea multa atentie ;)
          Din pacate insa – si asta este o problema pe care am mai ridicat-o, in comentariile unui articol al doamnei Gorga – ma astept oricand sa apara o lege care sa considere aceasta triere ca fiind discriminatorie, si sa ma oblige sa ofer “cota” la angajare absolventilor de SH (nu, nu e “second-hand” dar are tot atata valoare).

          Din punctul meu de vedere problema este alta: absolventii “fabricilor de diplome” nu sunt stimulati sa pretinda calitate la banii (destui!) cheltuiti pe educatie. Motivul este simplu: exista destule posturi de bugetari la care tot ceea ce conteaza este hartia “recunoscuta” de ministerul de resort, iar rezultatul se vede: compar cunostintele angajatilor din mediul privat (strict in sectorul meu de activitate, desigur) cu cele ale “specialistilor” omologi din sectorul de stat. Nu vreau sa elaborez, deci va ofer doar un sugestiv “Of-of, mai-mai…”

          • Andrei George spune:

            Stimate domnule IosIP- haideți să facem un experiment- vă găsesc universitate care să vă formeze specialiștii doriți de dvs.- angajați cel puțin 4 absolvenți în cel puțin 2 serii .Vă băgați ?

            • iosiP spune:

              “Ma bag” cu bucurie, domnule Andrei George!

              Mai mult, nu le pretind, asa cum fac alti angajatori privati, sa stie lucruri ultra specifice (din subdomenii diferite, de nulte ori, adica “si desteapta, si frumoasa, si devreme-acasa”).
              De format profesional ii formam noi, la firma sau prin inscrierea la cursurile oferite de catre marile companii IT (contra cost, dar platite din banii firmei, nu ai angajatului).

              Mai mult, va invit sa asistati la procesul de selectie, in care verificam calitati native (intelectuale si psihologice) si asimilarea cunostintelor fundamentale din domeniul pe care l-au studiat.

              N.B Din punctul meu de vedere, este inadmisibil ca un absolvent de informatica sa nu cunoasca metodele (teoretice) de sortare a informatiei dar sa pretinda un loc de munca in gestiunea bazelor de date. Desigur, n-am pretentia sa stapaneasca implementarea practica (optimizata ca utilizare a memoriei, sau ca viteza, sau ca utilizare a procesorului etc.): pentru asta exista cursuri de specializare.

        • Harald spune:

          Poate ar fi o idee bună să vedeți pe dinăuntru și niște universități britanice. Vă dau cuvântul meu că ajută! :P

    • Daniel spune:

      Stimate domnule Andrei,

      Invatamantul “gratuit” nu trebuie desfintat, cel putin in aceasta etapa de dezvoltare economica in care ne regasim.
      Ce putem face acum, este sa optimizam sistemul astfel incat forma de invatamant de stat sa nu fie singura acceptata. Spre exemplu, ce alta forma de organizare face impartirea pe varste? Daca un elev este in clasa a 5-a, dar capacitatea intelectuala este cu mult peste clasa a 5-a, statul nu-i ofera posibilitatea sa se regaseasca intr-o treapata corespunzatoare inteligentei lui. 8 ore pe zi este obligat sa stea la nivelul de clasa a 5-a, chiar daca el este mult peste acest nivel.
      Imaginati-va cum ar performa o firma daca structura departamentala s-ar face pe varste?

    • ionel spune:

      Si daca pana acum in RO puterea statala a fost mare cum puteti justifica Dvs. ca facultatile particulare au scos generatii de oameni care nu si-au cumparat decat o diploma iar mare parte din ei lucreaza la stat caci la privat nu sunt in stare.
      Cate pensii si si drepturi banesti platim pentru niste competente false certificate de acele diplome? Statul prin institutiile abilitate cea facut? Cum justificati ca multi din parlamentari sunt profesori de carton la aceste universitati. Daca acestia aproba legi cum ar mai putea statul controla si proteja pe cetatean?

      • Andrei George spune:

        Mulțumesc, dle. Ionel, pentru prilejul oferit. Haideți să vorbim despre ”cumpărarea de diplome” și despre ”fabricile de diplome” care sunt o invenție idioată a unor handicapați mental din întâmplare profesori. Am avut ocazia să am oarece contribuții didactice- mai ales în domeniul e-learning-ului- și pot să vă spun că o universitate perfect onorabilă- Open University- face exact același lucru pentru care pudiboandele noastre moaște- au sărit în sus la Spiru Haret. Problema ”cumpărării” e fundamental greșită- pentru că ceea ce dă un absolvent pregătit este propria voință. Poți cumpăra diplome și la stat- și sunt n exemple. Nu există fabrici de diplome- ci doar persoane cu o agendă. Dacă agenda respectivă spune că vrei să te pregătești pentru a fi competitiv- o faci. Universitatea- fie ea de stat sau privată- e doar o poartă între student și cunoștințe.

    • molotov...cu dragoste spune:

      Stimate domn,

      Mai bine ne intoarcem in pesteri decat asa! Tot discutam si intoarcem pe toate partile aberatia asta de societatea creata de omul cult si avansat tehnologic. Turmele placide de palmasi muncesc ca sa le fie bine celor mai egali ca altii. Si ca si cum asta nu ar fi suficient, trebuie sa ne asiguram, noi, societatea care am iesit din pesteri, ca si odraslele lor vor urma aceasi cale. Sa ne supunem cu obedienta? Oare n-ar fi buna o rascoala?

  13. Paul_ spune:

    Daca nu beneficiezi de taxe, prin intermediul statului, atunci reprezinta furt.

    Practic are loc, prin forta, un transfer de propritate de la un grup de indivizi la alt grup de indivizi.

  14. Red spune:

    “Statul nu are nici un drept să îmi ceară taxe, măcar atât timp cât îmi refuză dreptul de a mă descurca fără ajutorul lui”

    Aceasta propozitie care da nota intregului articol e o pozitie extrema si arhaica, populara in randul libertarienilor din Americe ce vad in statul modern un dusman si viseaza la vestul salbatic cu poc-poc si se descurca fiecare cum poate ca piata rezolva absolut tot. Taxele sunt costul logic al societatii moderne.

    Problema nu e ca exista taxe pt educatie, sanatate, pensii sau categorii defavorizate dar si pt infrastructura, politie, aparare, transport, etc. Problema e ca in mod tot mai accentuat si in prea multe locuri de pe planeta taxele sunt abuzate necenzurat.
    In Romania sunt aratati cu degetul asistatii social uitandu-se de alte gauri negre, taxofage:
    -coruptia care tripleaza costul oricarui proiect public (plus proiecte cu beneficii dubioase),
    -un aparat adminstrativ mamut cu multi angajati la prea multe nivele
    -compensatiile nesimtite a anumitor categorii (consilii de administratie ale unor entitati majoritar publice si anumite categorii de pensii sunt doar doua exemple).

    • iosiP spune:

      “Aceasta propozitie care da nota intregului articol e o pozitie extrema si arhaica, populara in randul libertarienilor din Americe ce vad in statul modern un dusman si viseaza la vestul salbatic cu poc-poc si se descurca fiecare cum poate ca piata rezolva absolut tot.”

      Aceasta propozitie (care este de fapt o fraza, la fel cu cea pe care ati citat-o) este o pozitie tipica pentru o persoana care primeste de la stat mai mult decat contribuie, si ca atare nu este deranjata de faptul ca banii – ai altora, desigur – sunt cheltuiti in mod ineficient.

      Spre minima culturalizare, libertarianismul nu s-a nascut in vestul salbatic ci in Austria (si asta-i la vest, dar numai salbatica nu se poate numi) iar domnii Mises, Rothbard et al. numai poc-poc n-au facut. Desigur, exista tendinta (tendentiozitatea?) de a-i confunda cu anarhistii si “militiile cetatenesti” de prin unele state americane, ca poate pune poporul botul si-l preaslaveste in continuare pe tatucu’, cel care are grija ca noi sa dormim in pace (…tara asistati ne face)!

      Lasand insa ironia la o parte, astept si eu o explicatie logica a faptului ca statul ma obliga sa platesc 2 lei pentru un serviciu de care nu am nevoie, si pe care oricum l-as putea obtine cu 1 leu (si in conditii mai bune) din mediul privat?

  15. ionita spune:

    Bogdane,fii cinstit !!,de ce stat si nu guvern !!!,este ceva palpabil este ceva scuipabil,este ce nu-i !!!.
    Sa fim la obiect ! -gasca asta mincinoasa se face ca face ,tracaneste toata ziua ,dar nu se vede nimic de pe urma ei.Trancaneste ,trancaneste ,dar si consuma ,dar si fura ,se capatuiesc plosnitele ,vine iarna si le prinde hibernarea fara osinza !!!
    Nu se trezesc romanii o sa le ia astia si piinea de la gura si tolul de pe lavita !!!.
    Sa-ti fie de cap romane !!!

  16. Catelu spune:

    Faptul ca statul roman este un “failed state”, adica un proiect esuat, nu mai e nici o noutate. Noi ar fi solutiile de iesire din impasul acesta. Dizolvarea voluntara a statului national unitar se poate face printr-un referendum? Ce prag de prezenta se aplica?
    Ca orice parazit, si statul are mijloace de aparare: bugetul ministerului de interne a crescut in conditiile in care cel al educatiei a fost taiat. Asta da o perspectiva asupra directiei in care merge statul roman.

    • Harald spune:

      România nu este un stat eșuat, stat eșuat înseamnă cu totul altceva, a se vedea Somalia. De-ocamdată nu avem lorzi războinici cu armate proprii, avem un stat, dar este un stat feudal. Cu nobili locali de operetă (Mazăre, Oprișan) care recunosc suzeranitatea cuiva, dar conspiră permanent pentru a pune domnitorul care le convine. Soluția e clară, ar cam fi vremea să apară burghezia :)

  17. Punisher spune:

    Vorbe si iar vorbe. Stim cu totii ce face statul. Stim cu totii ca Statul FURA. Da domnilor fura. SI nu statul in esenta lui ci cei care il reprezinta. Si dorind sa fiu impartial, TOTI REPREZENTANTII STATULUI FURA. fara exceptie. De la doamna de la ghiseu pana la marele licurici. In acest vartej care se alimenteaza din saracia oamenilor, din bolile lor, din visele lor, se scufunda totul. Nici macar speranta nu mai scapa de aceasta gaura neagra nimicitoare.
    Degeaba scriem la gazeta, degeaba iesim in strada. Este in ADN-ul politicianului sa fure si nicio operatie pe creier nu il va schimba. Asa ca domnilor, nu va mai intrebati de ce platim taxe. Intrebati-va de ce stam cu bratele incrucisate in fata celei mai mari catastrofe din istoria Romaniei, neegalata nici macar de al doilea razboi mondial, “CLASA POLITICA”.

    Sa traiti bine! Ca mult nu mai poate fi cazul.

  18. Ala cu pumnii' spune:

    Sefu, dar piata bataii cu pumnii cand o liberalizati? Ca m-am saturat ca statul ticalos sa ceara taxe ca sa reglementeze strict piata asta. Eu si cu fartatii mei ne descurcam de minune pe aceasta piata, nu-i asa pretenarii mei?

    Adica cum vine asta, toti ochelaristii ‘telectuali cu minte vor liberalizarea educatiei si a pensiei, ca la asta se pricep ei cel mai bine bine, dar si noi baetii de baeti cu muschi vrem liberalizarea caftului, ca acolo ne pricepem noi bine. Ieconomistii cu ochelari castiga bine pe piata muncii ca-s mai destepti ca noi, noi cu muschii castigam bine pe piata bataii, ca suntem mai puternici ca ei. Asa e corect nu?

    Dar pare-mi-se ca matale vreti libertate doar acolo unde va pricepeti mai bine. Dar dincolo unde ne pricepem noi? Acolo sa fie socialism?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Bogdan Glavan


Bogdan Glavan

Bogdan Glăvan este profesor universitar de economie, Director al Centrului de Economie Politică și Afaceri “Murray Rothbard” din cadrul Universității Româno-Americane (... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)