Home » Economie »Global / Europa »Sinteze » Citesti:

What is a COP? Sau ce are de oferit Europa dupa Kyoto?

Bogdan-Alexandru Chelariu iunie 5, 2015 Economie, Global / Europa, Sinteze
14 comentarii 861 Vizualizari

În 2015, Franța va prezida și găzdui cea de a 21-a sesiune a Conferinței Părților (COP 21) a Convenției Cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC), concomitent cu a 11-a sesiune a Întâlnirii Părților (CMP 11) a Protocolului de la Kyoto. De reținut că în Decembrie 1997, la adoptarea Protocolului de la Kyoto, Statele Unite ale Americii n-au ratificat protocolul, cu intrarea în vigoare din Februarie 2005. Mai mult, Canada s-a retras din cadrul protocolului în 2011.

Firește că susținătorii reducerii emisiilor de CO2 au fost dezamăgiți în primul rând de faptul că Statele Unite nu au ratificat acordul, în condițiile în care, la acel moment, se făceau responsabile de 1/3 din emisiile cu efect de seră, la nivel global. Au urmat alte negocieri, acorduri preliminare, mecanisme de flexibilizare, metode de comparație, mecanisme de verificare, pentru că nu-i deloc ușor a măsura ceea ce nu emiți, și mai ales când părțile sunt în competiție, iar competitivitatea nu compensează. Din nou, post-Kyoto, Doha, Copenhaga.

O narațiune informală

În anii ‘90 și apoi în vecinatatea Mileniului, economiile atlantice turau la maximum. Cu inima Europei în plin avant economic, cu piețe noi deschise și în diferite stadii de maturitate, în toate fostele dictaturi din sud, din Portugalia până în Grecia, și din est, din Albania până în Estonia, cu deflație în Japonia și crize monetare în Pacific și în Argentina.  De la grupul celor 6, din ’75, la grupul celor 7, în ’76, la puternicul G8 între 1998 și 2014, ultimul fiind responsabil de majoritatea covarșitoare a deciziilor globale a ultimelor două decenii, această lume eurocentrică a ratat o decizie forte cu privire la schimbările climatice.

Pentru cine își amintește cum arăta Europa la mijlocul anilor 2000, cu avântul mișcării anti-nucleare reactivate, cu noul cult al sortării deșeurilor, al furnizorilor alternativi de energie, al Eurail și mai puțin al zborurilor low-cost, al revoltelor anti-OMG, își cam poate spune astăzi că Europa a ratat și oportunitatea de a decide politic și șansa de a excela la acest proces de tranzitie spre o economie cu mai puține emisii de carbon.

Ce ne aduce astăzi prezentul?

1)    Conform ultimului raport al FMI cu privire la subvenții, la capitolul energie, subvenția globală pe energie non-regerabilă și poluantă este de aproximativ 603 000 000 de dollari (US) pe oră. Gândiți-vă în primul rând la faptul că FMI nu este o organizație de mediu, și la câte alte scheme adiționale de subvenții prea puțin transparente mai pot exista, spre exemplu în China.

2)    Europa, și Uniunea în particular, valorează foarte puțin în dinamica panourilor solare, a bateriilor și a altor sisteme de stocare a energiei.  Pe plan global, statul California (US) și China colaborează și sunt în competiție în acest domeniu. În plus, California exelează în cercetare, dar China își păstrează un avantaj strategic, faptul că deține zăcămintele și minereurile esențiale bateriilor.

3)    Din nou Pacificul, de data California și Japonia, preia stafeta in privinta mașinilor electrice. În timp ce în Europa foarte mulți bani destinați cercetării și dezvoltării au fost și sunt direcționati spre proiecte driver-free, de automobile care se conduc singure, Pacificul a direcționat resurse spre tehnologii emission-free, spre hidrogen și electricitate.

4)    Cât despre energie, să spunem că există zone în Europa care excelează nu numai la capitolul producției de energie curată, ci și la capitolul echitate. Spre exemplu, mișcările de “civic energy” din Germania au ajuns să produca 50% din energia regenerabilă. Asta înseamnă mai puțină influență din partea Big 4 (cele mai mari 4 companii de energie din Germania), și multe inițiative locale și multe schimbări vizibile. De remarcat faptul că producătorii de energie civică sunt chiar orașele, sau cooperativele energetice și cetățenii de rând. La polul opus, tot în Europa, se află țările cu sisteme centralizate, care nu permit astfel de aventuri autonome. Spre exemplu, orașul Bristol (Marea Britanie) încearcă să-și dezvolte propria companie de energie, aceasta fiind singura variantă posibilă pentru a intra în sistemul național energetic.

5)    Norvegia, parte a Spațiului Economic European, cu exporturi uriașe de gaz natural, și care încearcă să facă tranziția spre o economie post-carbon, a ajuns să performeze la capitolul mașini electrice (o cotă de piață de peste 30%) și la constructii facute integral din lemn, cu un record al celei mai înalte clădiri cu structură de lemn (15 etaje).  Mai mult decât atât, alimentarea mașinilor electrice se face cu energie hidro, fiind exclusă alimentarea cu energie electrică care provine din combustibili fosili sau cu energie nucleară.

Acestea fiind spuse, la mai putin de 6 luni până la debutul COP21, Comisia admite că statele încă nu și-au făcut cunoscute ofertele de negociere și marjele de concesii, scurgerea timpului însemnând un singur lucru: mai puțin timp, sau deloc, pentru negocieri, iar asta ar însemna un eșec la fel de mare ca la Copenhaga.

Pe lânga asta, Comisia, înțepată și avertizată de organizațiile de mediu cum ca n-a făcut mai mult în perioada în care avea mai multa greutate în lume, se apără spunând că nu i-ar prinde rău puțină susținere în fața unor actori gigantici, cu preocupări mai deloc post-industriale, spre exemplu India sau Indonezia. Între noi fie vorba, nu știm cum ar fi fost o negociere cu China, daca aceasta din urmă n-ar fi fost determinată de propriile interese să renunțe la carbune și să îmbunătățească calitatea mediului.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "14 comments" on this Article:

  1. Decebal spune:

    In unele zone ale lumii, inclusiv in SUA si in China, fenomenele meteorologice extreme sunt din ce in ce mai dese si mai devastatoare. Efectele nocive ale emisiilor poluante se pot manifesta zonal, astazi, dar maine vor fi o problema globala, iar iresponsabilitatea marilor poluatori va afecta tari de pe intreaga planeta.
    Dar nu e nimic nou. Romanul spune “pana nu te lovesti cu capul de pragul de sus, nu vezi pragul de jos”. Societatea moderna are o traditie in a trata efectele si nu cauzele. Se pare ca e mai “logic”, d.p.d.v. economic sa dezvoltam institutii ce se ocupa de urmarile dezastrelor, decat sa incercam sa prevenim dezastrele. Pana nu vom constientiza “pragul de sus” (sub forma unei catastrofe planetare), vom merge inainte, cu ochii inchisi. Orice reglementari, comisii si comitete ce se preocupa de reducerea poluarii sunt doar elemente de butaforie. Cu cele cateva “flori” mentionate in articol nu se va face primavara. Japonia, Germania, Norvegia sunt tari bogate, care-si permit sa cheltuiasca bani pentru marirea ponderii energiei curate. Dar si aceste tari, care dau dovada de responsabilitate, vor fi afectate de fenomenele generate de iresponsabilitatea celor carora nu le pasa.

    • Bogdan-Alexandru Chelariu Bogdan spune:

      Adevarat, totusi, dincolo de comitete si comisii, cea mai trista chestie in toata povestea de mai sus este ca Europa isi pierde puterea soft atasata problemelor de mediu si de sustenabilitate.

      E discutabil cine exceleaza in fapt la sustenabilitate, dar poate ca este mai important cine este perceput asa, iar timp de cateva decenii a fost Europa.

      Dar lucrurile se mai schimba …

  2. miki spune:

    Buna ziua!
    Un articol informativ/generalist. Dincolo de ceea se reprezinta COP/UNFCCC sunt masurile luate de UE. Asteptarile pentru COP 21 sunt mici, personal nu cred ca se va ajunge la nici un acord. Masurile luate de UE se vor aplica insa.

  3. Florin Oprea spune:

    “Mai mult decât atât, alimentarea mașinilor electrice se face cu energie hidro, fiind exclusă alimentarea cu energie electrică care provine din combustibili fosili sau cu energie nucleară.”
    Intrebare: au prizele de pe strada fire directe si unice cu hidrocentralele? Hai sifon!

    • donquijote spune:

      …Ca sa nu mai vorbim ca, de fapt, hidrocentralele sunt si ele nocive pentru mediu, fiindca perturba migratia unor soiuri de melci, sau perturba viata mondena a unor familii de castori, care evident, sunt mai importante decat existenta umana. Este atat de evident si de revoltator, incat merita sa treci cu gipanu (probabil era unul actionat cu pedale, nepoluant, cu care s-a ajuns in varf de munte) peste oasele constructorului unei hidrocentrale, ca sa faci dreptate naturii, ca justitia umana nu apucase inca sa se pronunte daca omul era vinovat sau nu.
      Si mai sunt si eolienelea alea de care se strivesc pasarile in zbor si trebuie oprite si alea!

      Orice forma de generare a energiei este impotriva naturii…

      Si daca ramanem in pesteri si ne imbracam in piei de animale (bietele animale, tot ele devin victime!) si ne incalzim cu lemne si taiem copacii pentru asta (si iar generam ceodoi)…

      S-a facut (spontan, fara intentia cuiva) o mica demonstratie in mijlocul Bucurestiului, dar mesajul pare a fi ignorat: douazeci si ceva de ani dupa ce omul a incetat sa mai actioneze intr-un areal pe care l-a poluat la greu, fara restrictii, asa cum este vestita microdelta din Vitan – natura si-a facut loc ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Peste deseuri si peste materiale toxice si neprecizate, natura a inflorit, entuziasmandu-i pe ecologistii cool…

      Problema este: cum si cat sa prezervam natura astfel incat sa permita viata omului, nu cum sa facem in asa fel incat planeta sa nu sufere in nici un fel, din cauza actiunii omului.
      Omul exista si a evoluat prin lucrarea lui asupra naturii.
      Dupa ce, ipotetic, omul va disparea (printr-o actiune excesiva, nesabuita), planeta isi va reveni intr-o clipa (la scara geologica douazeci de ani sunt un timp infim). Deci, nu natura este in pericol, ci existenta omului. Nu putem renunta sa exploatam natura când este vorba de a asigura existenta omului. Actiunea noastra asupra planetei, este ca o mica zgarietura pe piele: dispare in cateva zile.
      Trebuie doar sa constientizam fiecare pas, nu sa ne blocam ca sa protejam nustiu ce specie sau ce peisaj, nu sa inghetam in stadiul primitiv al civilizatiei in care natura domina omul, dar sa gandim in ce masura distrugem ireversibil o resursa de care depinde existenta speciei noastre.

  4. Bogdan-Alexandru Chelariu Bogdan spune:

    Vasta majoritate a prizelor, a statiilor de incarcare, ca sa fim mai precisi, sunt ale municipalitatilor. Multe dintre ele au energie “curata”, poate mai putin in cazul Frantei. Dar aici sunt detalii pur tehnice, despre mix-ul fiecarei tari.

    Daca firele sunt directe? Luati in ras un subiect serios. In multe tari in care legea functioneaza mai bine, reteaua de distributie este cu adevarat libera. In unele orase germane puteti alege ce furnizor de energie vreti, fireste ca n-o sa va traga un fir separat, cum de altfel s-ar putea intampla in Romania.
    Este energia respectiva hidro? Cu siguranta da, energia este in general contractata si pre-contractata cu mult timp inainte.

    Oricum, la cum e formulata intrebarea dumneavoastra, ne-am putea intreba daca monedele Euro stantate in Grecia raman intre propriile granite?

    • donquijote spune:

      Se vede ca n-aveti si suportul tehnic. Energetica a ajuns subiect de politica si de drept. Curentul care vine pe cele doua sarme din priza dvs nu are miros si nici culoare. Nu se poate stabili originea lui. Poate veni de oriunde. Faptul ca l-am contractat cu o firma de energie regenerabila nu insemana obligatoriu ca electronii pusi in miscare de eoliana acelui furnizor, vin la mine in priza, , iar cei care au contractat cu termo primesc electroni de la termo, generati din negrul carbune, plin de CO2 si doar ei cresc codoiul planetei…
      De fapt este doar o conventie si acelasi lucru se intampla si la gaze. Explicat intr-un mod trivial: fiecare furnizor varsa energie in sistemul de transport; cantitatea de energie introdusa in sistem se contorizeaza prin mijloace de masura suficient de precise ca sa reduca eroarea de masura (deci sa se calculeze cu precizie pretul), iar consumatorii primesc o cantitate de energie, masurata la rândul ei si decontata furnizorului cu care respectivul consumator a facut contract (plus banii platiti transportatorului, plus acciza samd).
      La fel ca si la bani, daca cineva te plateste in, sa zicem, Chile cu 100 de dolari, n-ai sa vezi in viata ta bancnota cu care a platit omul ala, dar, vei primi o suta de dolari fie fizic, fie pe card; nu conteaza, atat timp cat ii vei folosi cu aceasta valoare ca sa-ti cumperi ceva.
      Asadar, nu va mai fandositi cu ideea ca folositi energie curata; folositi (proportional) atata energie curata cat se varsa in sistem, nu puteti alege. Sau, mai plastic, ca un bidon cu vopsea: unul pune rosu, altul albastru, verde, galben… cantitatea conteaza; culoarea finala este greu de definit.

      • gobru spune:

        Si totusi demonstratia d-voastra are un punct slab….mi-as permite sa afirm: atit timp cat cotele (cantitatile) de energie care sint permise a fi livrate unui sistem energetic national sint respectate ,nici nu ma intereseaza ca niste electroni “rebeli” au fost produsi intr-o centrala nucleara si nu de vreo eoliana.Banii mei vor merge catre cel cu eoliana si asta il va incuraja sa incesteasca mai mult si va si primi o cota mai mare de piata in viitorul apropiat.
        Daca eu cumpar un produs bio,produs cat de ecologic posibil,si patesc prin transfer bancar ,este evident ca nu chiar bacnota care o am in buzunar va ajunge in buzunarul acelui producator.Dar efectul economic va exista oricum.
        eu zic sa ne oprim sa mai numar electronii si monezile,important e ca acolo unde si consumatorul incurajeaza un anumit fel de a produce ceva ,efecte se vor vedea in timp.

        • donquijote spune:

          Poate m-am exprimat prea radical, dar cama celasi lucru am vrut sa zic: eu nu cumpar energie curata in sensul ca am un fir direct cu sursa de energi curata, cumpar energie si dau banii unuia care o produce curat. Dar multi isi inchipiuie (iar din context apare destul de clar imaginea asta naiva) ca sunt statii de alimentare care sunt conectate direct la sursa curata. Ar fi extrem de dificil de facut asa ceva si de-a dreptul ruinator pentru economie.
          Si nu ar fi neaparat nevoie de cote, decat pentru a nu dezechilibra sistemul, fiindca nu se poate sa introduci energie in sistem atunci când iti convine tie ca producator (de exemplu când bate vantul sau cand a plouat) fiindca trebuie sa existe consumatori tot atunci (asta nu este o ecuatie simpla). Intre timp, mergem tot pe combustibil fosili sau nuclear – acestea mai au si dezavantajul major ca nu se pot opri / reporni dintr-o simpla apasare de buton.
          Pana când se vor gasi solutii de stocare eficiente, mai dureaza. Atunci vom avea cu adevarat sansa sa folosim energia curata la pondere maxima.
          Si, daca mai gasim si solutii pentru reciclarea deseurilor radioactive (in paralel cu reducerea riscului de accident radioactiv in proces) … atunci ne-am scos! Putem sa salvam planeta si s-o tinem curata. Eu zic ca nu este imposibil, dar trebuie sa ne concentram efortul pe tehnologii.

    • Florin Oprea spune:

      Stiti ce, asta este ca in bancul cu ala care statea cu o buca pe plita si cu una intr-o galeata cu ghiata. Media celor doua era ideala si puteai spune ca omul ala se simte excelent. Oare? Sau daca familia Dacianei Sirbu maninca rosii “organice (sic!)” si familia mea maninca din alea hidroponice nu inseamna ca si eu maninc jumatate eco. Nu amestecati lucrurile ca nu tine. Faptul ca sunteti complet atehnic nu justifica concluziile. Traim intr-o lumea reala in care fiecare om are dreptul la tot ceea ce au ceilalti. Si daca tot ridicati in slavi energia hidro intrati in conflict cu ecologistii puri. Norvegia are central hidro de multi, multi ani si acum se lupta ca altii sa nu aiba, si ei “ca nu sunt ecologice” si omoara nu stiu ce gugustiuc care la ei e mort de mult. A se slabi!

  5. Gabriel I. spune:

    Cu tot respectul dar se porneste din start de la o premisa gresita si care se clatina din ce in ce mai mult.
    Ipoteza ca actuala “incalzire globala” evoluata dealtfel intre timp in “schimbari climatice” este un rezultat al cresterii concentratiei de CO2 este destul de subreda si nu e de mirare ca natiuni ca Australia sau Canada au decis sa spuna pas nebuniei.
    Daca autorul este amabil ne poate prezenta o singura simulare a IPCC care sa coincida cu temperaturile masurate in ultimii 18 ani? Da, vorbesc de cei 18 ani in care temperaturile planetei au facut “misto” de simularile oamenilor de stiinta( a se citi, alarmistilor). De asemenea ar fi interesant de stiut care sunt obiectivele COP si ale UNFCC si anume o frumoasa re-distributie a avutiei intre tarile industrializate(bogate si vinovate) si cele in curs de dezvoltare. Mai precis tarile dezvoltate trebuie sa-si opreasca dezvoltarea si sa plateasca clemente catre fostele colonii in timp ce acestea (India, China, etc) au voie in continuare sa polueze in continuare(si aici vorbesc de poluarea adevarata nu de benignul dioxid de carbon). In articol se mentioneaza o cifra a subventiilor catre industria energetica clasica fara insa a mentiona cat din acele subventii sunt pur si simplu deductibilitati generale aplicabile oricarei alte industrii si cate din ele sunt subventii reale in sensul celor acordate de exemplu industriilor eoliene sau solare.
    Va urez incalzire usoara!

  6. MariS spune:

    Trei tare ale omenescului ne trag spre propria dispariţie: lăcomia, agresivitatea şi iresponsabilitatea. Lăcomia ne împinge la a aduna cât mai mult, dar şi la a risipi inutil resursele. Consumerismul actual e vârful de lance în această direcţie. Agresivitatea ne împinge la confruntare între noi, generând conflicte şi războaie, totalitarism şi terorism. Nu ar fi mai de folos să cooperăm şi să prosperăm împreună? Iar iresponsabilitatea noastră îşi are deviza: “după noi, potopul”. Desigur, nici să dăm cu măturiţa în faţa noastră atunci când mergem, nu e o soluţie. Responsabilitatea stă în respectarea echilibrului naturii, în protejarea ei prin grija de a o ajuta să se regenereze, de exemplu în cazul pădurilor, soluţia nu e netăierea lor, ci tăierea rezonabilă şi replantarea altora în loc. Echilibrul este cuvântul cheie atât în cazul omului, al comportamentului nostru cotidian, cât şi în cazul protejării naturii. Schimbările climatice provoacă tocmai inversul, adică dezechilibrul total. Nu e nevoie să stăm cu termometru în mână, să măsurăm centigradele în plus, ci doar să observăm tendinţa tot mai accentuată spre dezechilibru şi fenomene extreme a naturii, ca să ne dăm seama că ceva rău se petrece sub ochii noştrii.
    Trebuie să fim conştienţi că suntem cu toţii “în călătorie” pe Titanic, şi depinde de noi direcţia spre care acesta se îndreaptă. Spre destinaţia .. “lumea nouă”, adică o civilizaţie liberă şi responsabilă, sau spre destinaţia cealaltă, cea .. finală.

  7. Bogdan-Alexandru Chelariu Bogdan spune:

    For the record, textul nu este despre incalzirea globala, desi daca sunteti negationisti, asta nu-i o problema, statele din Golf abia asteapta sustinatori pentru Pax Saudita.
    Ca fapt divers, nici macar in cercurile conservatoare din SUA nu se mai neaga schimbarea climatica, dar nu ma stept la asa schimbare de paradigma printre romani.

    Donquijote, e lesne de inteles ca nu vroiam sa scot in evidenta curatenia energiei hidro, vroiam sa spun ca Europa si-a pierdut chiar si acest ultim instrument de putere soft.

    Nu va convine, nu-i bai, o sai traiti in viitorii 40 de ani dupa niste standarde de mediu ale Asiei de Sud-Est, sa vedeti atunci ce-o sa va lipseasca discutia asta a noastra. In genere, vorbiti cu o siguranta, de parta ati/am insemna ceva. :)

    • donquijote spune:

      M-am referit exact la partea aceasta:
      “Mai mult decât atât, alimentarea mașinilor electrice se face cu energie hidro, fiind exclusă alimentarea cu energie electrică care provine din combustibili fosili sau cu energie nucleară.”
      Daca nu ati vrut sa ziceti ca in clipa când bag stecherul in priza am ales sursa de energie curata si am posibilitatea sa nu utilizez energie fosila sau nucleara, inseamna ca v-am inteles gresit. Dar nu stiu cum sa-mi figurez altfel ceea ce ati scris acolo.

      Sunt convins ca trebuie sa existe niste standarde de mediu, (nu am sugerat ca trebuie sa urmam calea Asiei) insa deocamdata nu cred ca acestea se fac pe baze tehnice reale, cat sunt influentate de “politically correct”, de presiunea mass media si de miscari mai vocale din voluntari, care nu sunt, nici pe departe, mai putin excesive decat ceea ce combat…
      Veti vedea ca “incalzirea globala” va face curând loc unui alt concept, care va fi si mai larg mediatizat, când acesta se va uza iar opinia publica va putea fi directionata catre alte tinte. Nu ar fi prima oara. Pentru campaniile acestea, care doresc mobilizarea unei opinii publice adevarul argumentat stiintific, are mai putina importanta decat ceea ce se poate promova in media, ca digerabil si acceptabil.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Bogdan-Alexandru Chelariu


Bogdan-Alexandru Chelariu

Bogdan-Alexandru Chelariu, e din Iasi, a absolvit studii universitare si post-universitare in domeniul stiintelor politice, fiind afiliat in decursul timpului la universitatile din... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)