Home » Opinie »Politica & Doctrine »Reactie rapida »social-democratie » Citesti:

… de fapt, nu de puscarie se teme Ion Iliescu. De Aristotel se teme!

Alin Fumurescu februarie 26, 2016 Opinie, Politica & Doctrine, Reactie rapida, social-democratie
29 comentarii 2,641 Vizualizari

… sincer, nu credeam sa mai apuc sa scriu despre Ion Iliescu. Nu credeam sa mai gasesc in strafundurile sufletului resursele motivationale. Crezusem ca le-am stors pe toate, pana la ultima picatura, acum vreo cinci ani. Dar, iata, au fost suficiente cateva replici pentru a le redescoperi tot acolo, la fel de proaspete precum in 1990, un sfert de veac mai tarziu. Banuiesc ca nu sunt singurul care simte la fel, ceea ce ma face sa-mi fie cumva mila de Ion Iliescu. Trebuie ca nu e usor sa ai pe constiinta o natiune intreaga.

Ganditi-va: iesiti din gaoacea comunismului, romanii au reactinat aidoma puilor de gaina sau de gasca (pentru curiosi, Douglas Spalding, Oskar Heinroth si Konrad Lorenz au fost pionierii in domeniu) – s-au luat dupa ce-au vazut ca noul “parinte”. Asta, in psihologie, se numeste “imprinting”. Altii, insa, printre care si subsemnatul, s-au simtit precum ratusca-cea-urata, straini printre cei care trebuiau sa fie “de-ai lor”. Are si imprinting-ul asta opusul sau. Indiferent de tabara, cu totii am iesit din gaoace afectati profund, pe viata, de acest model.

Iar Ion Iliescu, in strafundurile subconstientului sau, stie asta. Si-si reprima gandul. Pentru ca se teme.

Si-atunci spune ca redeschiderea de catre CEDO a dosarelor Revolutiei si mineriadelor nu slujeste nimanui: “Revolta [sic! "revolta", nu"revolutia" - nota mea] din decembrie a insemnat sacrificii umane. Acum sa stam sa tot … plangem mortii, in loc sa tragem concluziile politice adecvate pentru tot procesul de dezvoltare a societatii romanesti…A fost un moment de istorie cu parti bune si cu parti mai putin bune, cu stari conflictuale. Am trecut peste ele, am depasit. Ce rost are sa dezgropam…?

Dar nu de puscarie se teme, de fapt, Ion Iliescu. Ce i se mai poate intampla? Omul n-are vicii (precum Hitler, nu bea, nu fumeaza, e cumpatat), conditiile de detentie ar fi, cu siguranta, mai mult decat decente, s-ar putea uita in continuare la televizor, ar putea scrie, etc – adica tot ce (mai) poate face si-n libertate.

Nici de Judecata de Apoi nu se teme, ca doar s-a declarat agnostic cu tot riscul de a pierde presedintia (laudabil).

Si-atunci de ce se teme, de fapt, Ion Iliescu? De el insusi se teme si de istorie, asa cum o intelege.

Ca orice om, si Ion Iliescu are o imagine despre sine insusi – se vede, sincer, ca un “facator de pace”, un element benefic in “meandrele concretului”, pe calea “multi-dezvoltarii” Romaniei si alte aschii ale limbii de lemn. Asa spera sa-l vada si istoria materialist-dialectica, unde, la scara numerelor mari, trebuie sa se mai sparga si niste oua pentru a face o omleta (“cu bune, si rele“, dar per ansamblu cu bune, c-a iesit omleta).

Si-acum vin unii si-i ameninta si imaginea si istoria! Cum sa mori asa? Asta ar insemna ca s-a mintit toata viata. Asta ar insemna ca si-a ratat toata viata. La aceasta varsta, o asemenea posibilitate nu e usoara pentru nimeni.

Asa ca de Aristotel se teme, de fapt, Ion Iliescu. Pentru ca Aristotel zice, in Etica Nicomahica, ca viata unui om nu poate fi catalogata drept fericita, indiferent cat de glorioasa a fost mai tot timpul, cand o sfarseste prost, aratata cu degetul. Mai mult, ca si dupa moarte poti fi rusinat – si-atunci ce fel de viata fericita a fost asta?

Nu de un viitor petrecut la puscarie se teme, asadar, Ion Iliescu, ci de trecut – de intelesul intregii sale vieti.

Una e sa te inseli cu o ideologie, sa zicem comunsimul, alta e sa te inseli cu intelesul intregii tale vieti.

Asa ca se zbate. E normal ca se zbate. Cine a pescuit si-a simtit stiuca la capatul firului, a vazut-o facand salturile cele mai spectaculoase si inutile, stie si ce simte acum Ion Iliescu. E la capatul firului.

PS Exprimarea eliptica” la care face referire in incercarea de a mai drege ulterior busuiocul, face parte din categoria “succeselor” Elenei Basescu. Sau nu? In defintiv, o exprimare eliptica presupune un termen subinteles dar ne-exprimat, gen “chiar buna, n-o poate spune“. Ce n-a putut spune Ion Iliescu, daca s-a exprimat, cu adevarat, eliptic? Ce era subinteles?

PPS N-am uitat de partea a treia – si ultima – a “serialului” “… cat sa ne (mai) tinem de urat?”. Dar cotidianul ne prinde uneori din urma.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "29 comments" on this Article:

  1. Dragoş spune:

    De acord, cu un mic amendament: “cotidianul ne prinde uneori din urma” – înlocuiţi, vă rog, cu “concretul” – e mai în spiritul personajului :-)

  2. ion adrian spune:

    Dle Alin Fumurescu, daca prin absurd, poate v-ati intalni cu dl Iliescu undeva si acesta, un personaj popular si va asigur ca am vazut scena, ar merge pe la mai toti sa dea mana cu ei.(poate insa ca azi nu ar mai avea curaj sa o faca, dar sa zicem ca si-a pastrat acest obicei) ce ati face cand ar ajunge in fata dvs?

    • Pink Panther spune:

      In ’99 daca-mi amintesc bine, a venit acest nesimtit (Iliescu carevasazica) la noi in companie..cica sa faca o vizita. ERA SAMBATA!

      Am fost obligati sa venim la costum, sa ne prefacem ca lucram.
      Mi-am pus si eu intrebarea asta: ce dracq fac daca imi intinde mana?!

      Din fericire, cred ca a vazut niste fete mult prea iritate si s-a multumit sa se bucure in sinea lui de umilinta de a ne forta sa venim pentru EL, la servici intr-o sambata.

      Se intampla la ALCATEL Timisoara!

      PS: Ghinion Iliescu a lovit din nou…la nivel global de data asta….brandul Alcatel nu mai exista!

    • Alin Fumurescu Alin Fumurescu spune:

      M-am intalnit de cateva ori, la inceputul anilor ’90. Nu dadea mana cu “mai, animalelor” si golanii :) O data am reusit sa-i pun si cateva intrebari intr-o conferinta de presa, printre care si de ce a fost supravgheat de Serviciul de Informatii Externe al Securitatii (nu-i mai retin exact nici titulatura, nici numarul). Pentru curiosi, interviul poate fi gasit in colectia revistei “NU”.

      • Maria spune:

        Aș fi curioasă ce v-a răspuns la acea întrebare. Umbra frunzelor moscovite nu avea cum să nu-l urmăreasă pretutindeni. Altfel, cred că era vorba despre Direcția Generală de Informații Externe, compusă din Direcțiile a V-a, a VI-a și a VII-a, cu vreun număr oarecare, format din patru cifre. :)

      • Maria spune:

        Sau cinci cifre, în funcție de anul când a fost deschis…

      • ion adrian spune:

        Probabil ca dupa “mai animalule “a inceput si la dlui un triaj, dar ca lider comunist asta facea dadea mana si se bataia cu toata lumea. :)

  3. val spune:

    „cat sa ne (mai) tinem de urat?” Destul de eliptică exprimarea.Pentru fostul președinte „urâtul” din decembrie 1989 este o bătaie de cap și pune exact aceeași întrebare. Eliptic, bineînțeles…

  4. victor L spune:

    Mila? de Satana nu trebuie sa-ti fie mila.
    Mai degraba dispret: mă, ţie nici ca om batrin nu ti-a venit mintea la cap?
    Mult mai bine pare sa-l dibuie Aristotel (s-or fi cunoscut?): “ca viata unui om nu poate fi catalogata drept fericita, indiferent cat de glorioasa a fost mai tot timpul, cand o sfarseste prost, aratata cu degetul. Mai mult, ca si dupa moarte poti fi rusinat – si-atunci ce fel de viata fericita a fost asta?”
    In niciun caz nu il bintuie cosmarurile si regretele pentru trecut. Altfel ar manifesta si ceva regrete, dar el o tine maia-gatu ca tot ce a facut a fost bine pentru natiune ca sa prospere tot natu` :P
    NB,
    – corect “succesurile” Elenei Basescu;
    – alaturarea celor doua nume s-a potrivit ca nuca in perete, caci exista un exemplu recent al unui omolog de exprimare eliptica “banal act administrativ”.
    Ziaristului bataios din anii `90 i s-au tocit antenele de cind filozofia e dominanta?

  5. dusu spune:

    nu va lamentati ! nu se teme de nimic tovarasul iliescu !dimpotriva, el da tonul, ha ha
    da de ce s ar teme? doar traieste printre ai lui si cum el i o ajutat sa ajunga din clasa exploatata in clasa exploatatoare, amu ei il pazesc impotriva imperialistilor

  6. ilidia spune:

    I. Ilici Iliescu s-a declarat agnostic si nu “ateu” pentru ca multa lume stie f. bine ce inseamna ateu -adica fara dumnezeu – dar nu si ca agnostic inseamna cam acelas lucru. Parsiv pana la capat…Nu-i dorim neaparat sa stea in puscarie, dar dorim sa fie judecat, sa stea in fata procurorilor si judecatorilor asa cum stau toti ticalosii.

    • Sampalean spune:

      Nu agnostic, adica neincrezator in posibilitatea omului cunoastere obiectiva a lumii si a esentei fenomenelor, s-a declarat Iliescu, ci liber cugetator. Dar nu in sensul originar al sintagmei – recunoasterea faptului ca lumea este creatia unei forte supranaturale, dar pe care n-o cunoastem negand religiile, nu divinitatea ( filzofii sec XVII – XVIII), ci in sensul marsist al expresiei adica, ateu. Deci, a raspuns in asa fel incat marea majoritate a romanilor sa nu mpriceapa.

  7. sile spune:

    O inexactitudine. Afirmati la un moment dat “…“cu bune, si rele“, dar per ansamblu cu bune, c-a iesit omleta…”. Dar se pare ca personajul s-a exprimat altfel: “cu parti bune si cu parti mai putin bune”. Aparent, in mintea lui nici macar moartea unosr oameni nu poate fi etichetat ca un lucru rau. Probabil din cauza barierei mentale ridicata de perspectiva descrisa in articol.

  8. Sampalean spune:

    De fapt a revenit ca sa intareasca ce a spus prima data si anume, ca “redeschiderea dosarelor nu mai foloseste nimanui” si deci, “ce rost nmai are sa dezgrapam mortii”.

    “Iar acolo unde au fost identificati vinovati de represiune, acestia au fost judecati si condamnati, pentru fapte concrete”. Cu alte cuvinte : mai lasati-ma in pace ! N-am nici o legatura cu mortiii vostri !
    Fraza asta este chintesenta “revenirii”. Restul, abureala. Garegara de activist PCR.

  9. Horatiu Pepine spune:

    Excelent, domnule Fumurescu. Am mai citit cateva texte foarte bune semnate de dumneavoastra, dar acum mi-am infrant ”zgircenia” si m-am hotarit sa va scriu. Pe linga ascuțimea ideii și stilul arghezian, pretuiesc la dvs capacitatea de a gindi concret, de a refuza reducționismele și plierile partizane

    • Alin Fumurescu Alin Fumurescu spune:

      Multumesc.

    • Sergiu Simion spune:

      Pe linga ascuțimea ideii ( 1) și stilul arghezian (2), pretuiesc la dvs capacitatea de a gindi concret (3), de a refuza reducționismele (4) și plierile partizane( 5 )”

      Nu zau ! Pe cuvantul dvs de onoare ?! Unde ati vazut dvs in acest ( e drept, interesant text…. ) aceste mirifice calitati enumerate atat de generos ( 1) , (2) , (3) , (4) , (5) ?!
      Nu de alta , dar o minima argumentatie ar fi fost absolut salutara in acest context.

  10. dominic diamant spune:

    După umila mea părere consider că atitudinea bolşevicului nu ţine atât de ideologia îmbrăţişată cât de patolologie.
    De ce ? Dispreţul afişat în faţa întregii naţiuni cu o superbie sinistră, când a avut prilejul să vadă cum e privit şi judecat în urma actelor sale, nu poate fi decât de domeniul patologicului.
    Acest individ ce se închipuie creator de istorie prin gestionarea de crime împotriva umanităţii suferă de un sindrom extrem de grav şi este în veci irecuperabil
    Dar judecat şi condamnat trebuie să fie ! Altfel, de ce ne-am mai considera fiinţe raţionale ?
    Aşa că eu tot mai aştept să-l văd în boxă, jurând cu mâna pe Biblie..După care liniştea din celulă n-ar fi decât propice pentru noi şi noi făcături pretenţioase şi ridicole.

  11. ernest hemingway spune:

    Iliescu a fost catastrofic pt tara si efectele mandatelor lui se vad din plin:

    -bolsevic fiind credea ca si Gorbaciov intr-o perestroika si nu intr-un sistem de economie liberala cu institutii democratice puternice, cu mai mult partide (amintiti-va ca daca nu erau Coposu si ceilalti probabil opozitia ro ar aparut mult mai tirziu, caci Iliescu acaparase deja societatea transformind FSN in partid)

    - folosirea mijloacelor comuniste pt a se mentine la putere : manipulare (Revolutie, nu ne vindem tara, Tg Mures, Pta Universitatii) , violenta, lovitura de stat (dat jos Petre Roman) controlul tututor institutiilor nou infiintate prin plasare vechilor prieteni comunistiii), interpretarea Constitutiei dupa cum vroia (cele 3 mandate)

    -toate personajele cheie in Revolutia Ro au avut ulterior parte de mortii subite

    -toti mari corupti care astazi au fost sau sint inca in puscarii (gen Nastase, Copos, Vintu Voiculescu) au acaparat statul Ro in timpul guvernarii sale.Unii dintre ei ERAU COPII LA REV (gen Ponta & Udrea etc) si in loc sa fie agentii schimbarii Ro prin virsta lor au devenit complici unui sistem de tip infractional care a furat din RO ce mai ramasese dupa Ceasca

    -toate masele de Ro care au plecat in strainatate au luat decizia de a pleca in timpul lui(si au infaptuit-o cind i-a dezamagit Emil) golind astfel Ro de creiere & forta de munca

    -a ruinat sansele de a trai mai bine a citorva generatii de copii care s-au nascut dupa Rev sau erau copii atunci propovaduind minciuna & ura de clasa coruptia non-valoarea

    Sper sa sfirseasca in puscarie pt ca el a fost STARTERUL ROMANIEI CORUPTE & BOLNAVE pe care o avem astfel

    PS Daca chiar se va intimpla i-am promis lui taica-meu ca ma intorc acasa (lol)

  12. Geologu spune:

    Dominic,
    Ca sa fie judecat, un procuror trebuie sa-i faca dosarul penal. Cine sa i-l faca?Procurorul Nitu care a declarat la inscaunare ca Procuror general ca a aparat revolutia romana cu arma in mana fiind pe atunci militar in termen in trupele de securitate ce aparau televiziunea romana? Ca doar el a inchis dosarul asazisei revolutii. Pai, daca este adevarat ce spune ar trebui sa ne spuna si daca a tras si in cine a tras? In teroristi? Cine au fost aceia si cati a prins sau a omorat? In oameni inarmati? Cine erau acei oameni? In civili? Cine erau acei civili?
    M-ar interesa foarte tare raspunsul lui caci, in noptile acelea am fost si eu pe acolo. Nu m-a nimerit glontul.M-a salvat bunul Dumnezeu. Daca nu ma salva, acum eram revolutionar erou si copiii mei orfani. Asa, nu sunt nici martir nici revolutionar cu certificat. Ci raman doar unul care s-a dus sub gloante ca un bou. Si nu am fost singurul. Dar asta nu ma consoleaza.

  13. dusu spune:

    pe multi ii auzi “Iliescu a fost catastrofic pt tara”
    dar atunci cei care il urmeaza ( si cred, sint majoritari) nu sint tara ?

  14. DanC spune:

    Remarca lui Ilici seamana bine cu scaparea lui Hillary Clinton, cind la audierea pt Bengazi 2012 si-a iesit din pepeni: “What difference at this point does it make?” Adica stinga de peste tot are cam aceleasi caractere.

    Iar chestia cu CEDO mi se pare rusinoasa: deci noi romanii nu sintem in stare sa ne rezolvam problemele? Sintem atit de impotenti ca ne trebuie organizatii externe sa ne spele rufele din casa.

  15. Sergiu Simion spune:

    „ Altii, insa, printre care si subsemnatul, s-au simtit precum ratusca-cea-urata, straini printre cei care trebuiau sa fie “de-ai lor” (1) . Are si imprinting-ul asta opusul sau. Indiferent de tabara, cu totii am iesit din gaoace afectati profund, pe viata, de acest model(2 ).
    Iar Ion Iliescu, in strafundurile subconstientului sau, stie asta. Si-si reprima gandul. Pentru ca se teme.(3)”

    Domnule Fumurescu , este dreptul dvs sa va simiti ca ratusca cea urata ( 1) atunci cand sustineti ca ati fost afectat profund (2). De fapt , ati spus-o singur cu cativa ani in urma si fara sa va oblige nimeni :

    „ …ma stiu cu Nasu’ de prin 1994-5. Ma simt asadar dator de a-l prezenta cu lumini si umbre. Nu era inger. Nu era demon, Era … Nasu’. Am lucrat impreuna la Ultimul Cuvant (isi mai aduce cineva aminte de acel ziar care incerca – si reusea – sa fie occidental?), la Ziua de Nord-Vest, unde eram redactor-sef, si la Ziua. Santaja pe atunci? Fara doar si poate, dar o facea cu un stil inocent, greu daca nu imposibil de incadrat la “penal”. Amintire de pe strada Campeanu (? Ceva de genul asta, vis-à-vis de Inter). Ma nimeresc din intamplare (sincer, din intamplare) in biroul Nasului cu un afacerist transpirat, caruia ii dadusem de urma. Palme umede, atitudine de molusca, tot tacamul. Molusca isi spune pasul. Eu imi spun dovezile. Nasul se uita la amandoi. E ca rabinul din banc. Amandoi avem dreptate. “Si”, zice, “fara nici o legatura cu aceasta ancheta” – (iar cand spunea asta se apleca peste masa si vorbea ceva mai tare, just in case) “ati fi interesat inttr-o reclama in Ziua?” Molusca zice “cum nu?” Si zice 2000 de dolari. Nasu’ se uita la el si bufneste in ras: “Pai draga domnule, dumneata iti imaginezi ca 2000 de dolari pot sa iti spele imaginea?”
    Atentie! NU era vorba despre acuzatii. Era vorba despre imagine. Molusca da din colt in colt si marseaza in cele din urma. Nu mai retin suma, si nu mai are, de fapt, importanta. Ceva de genul dublu sau triplu. Sa fie primit. Oricum, eu nu aveam suficiente date pentru a infunda molusca in puscarie. Molusca, iertat-mi fie metafora, se simtea cu musca pe caciula (imaginati-va o molusca avand o caciula). Atat. A meritat? Da – credeam atunci: mi se parea un soi de haiducie – luam de la aia care au si dam… cui? Nu mi-am pus atunci aceasta problema. Sincer. Eram un tanar idealist care avea dreptate dar nu avea dovezi. Atat.
    Nu ne-am deranjat – eu si Nasul – reciproc. Dimpotriva. Eu la Cluj, el la Bucuresti, nu mi-a oprit nicodata vreo ancheta documentata “beton”, chiar daca de cateva ori a incercat sa ma convinga sa le las balta. Cand vedea ca nu are cu cine, renunta. Stia pana unde sa intinda coarda. Nu s-a varat niciodata peste deciziile mele editoriale. Cand m-am judecat cu generalul Caba – si-am castigat, m-a sustinut. Se multumea cu anchetele imposibil, din motive obiective, de finalizat. Se multumea cu resturile de la masa, ca sa zic asa. Ce facea cu ele, puteam doar sa-mi imaginez. Mai primeam, la rastimpuri, telefoane. De multe ori erau ”ponturi” – unele se verificau, altele nu, important, cred acum, privind retrospectiv, era doar sa se declanseze “ancheta jurnalistica” si omul sa stie. Alteori erau telefoane date din birou, de fata cu “impricinatul”: “Bai, Fumi, uite sunt aici cu dl. X, se vaita ca il acuzati de niste lucruri… E adevarat?” “Adevarat”, spuneam eu, explicandu-i ce si cum, care-s dovezile, etc” pai n-ar fi frumos sa-i luati si lui pozitia?” “Ba da, Nasu’, de-abia astept, de cand incerc sa-l contactez pe X”. “X ma contacta in genunchi. Daca aveam ceva “beton” impotriva lui, publicam. Daca nu, publicam aluzii. Da, am facut-o si pe asta si mi-e rusine.
    Mi-e rusine.
    Acum n-as mai face-o. Atunci, insa, am facut-o. Mi se parea inca un soi de haiducie chiar daca mie nu-mi “pica” nimic. Si nu mi-a “picat” in viata vietilor mele. Veneau oameni cu plicuri. Veneau. Ma chemau afara din redactie si-mi dadeau plicuri. N-am refuzat nici unul. Luam si plicul si persoana si mergeam (fara sa deschid – nici plicul. , nici persoana:)) la secretariat: “Ica” – Ica ne era secretara pe atunci – “Ica, domnjul X vrea sa faca o donatie redactiei!” Domnului X I se bulbucau ochii, noi beam bere si cafele o vreme pe banii lui, toata lumea era multumita. Si-apoi, ca un traznet a venit deicizia de inchidere a redactiei de Ardeal. Il suparasem pe Patriciu.Cum? Cu ce? Habar nu mai am – ca sa vedeti ce subiectiva e memoria… O ancheta, ceva. Managerul redactiei Ziua de NV – un om si el acolo – vine si ne zice cu satisfactie prost disimulata: “s-a inchis redactia”. (El, managerul, urma sa primeasca bani in continuare.) Nasu’ era in strainatate. Vine Nasu’. Ii zic lui Zoso (cunoscatorii stiu despre cine vorbesc) ce si cum. Zoso mi-l da pe Nasu’. II zic si lui. Nasu se enerveaza: “Cum, vorba aia, Patriciu se baga peste mine? Da-mi cinci minute”. I-am dat, ca nu aveam incotroJ \
    Ard detaiile, ajung la concluzii: recadctia Ziua de NV s-a redeschis cu chiuituri. Nasu, la o bere, mi-a zis: “Bai, Fumi, sa stii ca adoua oara nu mai imi pun pielea-n joc pentru tine”. Nici n-a mai fost nevoie. Cateva luni mai tarziu plecam de la Ziua sa fac Ziarul de Cluj – acolo unde puteai publica pe acceasi prima pagina o reclama la Napolact si un articol unde compania era, argumentat, facuta ghiveci.”
    http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/nasul-srs-lumini-si-umbre-14358.html

    In sfarsit , conform dreptului la libera exprimare a opiniei , sunteti liber sa presupuneti „psihanalitic” cum gandeste Ion Iliescu (3) , cititorii sunt la fel de liberi sa-si formeze o parere proprie citind opiniile exprimate de acesta in nume propriu si consemnate de presa ultimului sfert de secol, si toata lumea este multumita.

    Problema este ca in acest caz sistemul dvs de repere morale este atat de relativ si de original incat seamana cu girofarul Politiei care trece cu aceeasi usurinta de la rosu la albastru si de stanga la dreapta . Mai exact, seamana cu lipsa de repere morale de care da dovada Ion Iliescu :

    “CE ROST are să DEZGROPĂM MORŢII (s.n.)? Îi înţeleg pe cei care au avut PIERDERI(s.n.), dar asta a fost(s.n.)” (http://www.evz.ro/iliescu-despre-redeschiderea-dosarelor-revolutiei-si-mineriadei-nu-stiu-cui-slujeste-cedo-e-alimentata-de-oameni-de-aici.html )

    In loc sa pledati pentru justitie sociala si sa empatizati cu cei ucisi la Revolutie, dvs simtiti mila fata de Ion Iliescu :

    „ …ceea ce ma face sa-mi fie cumva mila de Ion Iliescu. Trebuie ca nu e usor sa ai pe constiinta o natiune intreaga.”

    Dar nu va este suficient si deplasati discutia din cadrul responsabilitatii juridice, sociale si politice in zbuciumul constiintei morale a lui Ion Iliescu ( este foarte interesant ce postulati dvs acolo unde altii nu prea vad nimic ) :

    „Si-atunci de ce se teme, de fapt, Ion Iliescu? De el insusi se teme si de istorie, asa cum o intelege.
    „Nu de un viitor petrecut la puscarie se teme, asadar, Ion Iliescu, ci de trecut – de intelesul intregii sale vieti.”
    „..viata unui om nu poate fi catalogata drept fericita, indiferent cat de glorioasa a fost mai tot timpul, cand o sfarseste prost, aratata cu degetul.”
    „Una e sa te inseli cu o ideologie, sa zicem comunsimul, alta e sa te inseli cu intelesul intregii tale vieti.”

    Empatia dvs in acest caz este de-a dreptul zguduitoare, devine chiar universala, stiti nu numai ce simte Ion Iliescu , ci si stiuca la capatul firului :

    „ Asa ca se zbate. E normal ca se zbate. Cine a pescuit si-a simtit stiuca la capatul firului, a vazut-o facand salturile cele mai spectaculoase si inutile, stie si ce simte acum Ion Iliescu. E la capatul firului.”

    Rezultatul acestor volute intelectuale atat de gratioase incat devin inutile , este unul de-a dreptul apoteotic printr-un paralogim inevitabil in relativismul dvs moral respectiv in deturnarea atentiei de la problemele importante pentru o societate atat de traumatizata ca a noastra :

    „ Asa ca de Aristotel se teme, de fapt, Ion Iliescu.”

    Deci nu de justitie ! Pai daca este asa , si in logica dvs originala ( ca sa nu-i spunem diversiune ) , daca il judeca suficient propria constiinta morala ( respectiv traieste deja intr-un infern interior ) atunci ce rost ar mai avea ca justitia sa-si spuna cuvantul in dosarul Revolutiei si in dosarul Minerioadei din 1990 ?

    Din fericire, nici societatea noastra , nici Uniunea Europeana nu dau doi bani pe asemenea diversiuni si volute amorale deoarece normalitatea sociala si europeana sunt de neconceput in absenta reperelor morale iar justitia terestra are datoria sa-si spuna cuvantul ( http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Justitie/Romania+condamnata+din+nou+la+CEDO ).

    • cititor spune:

      Ce fel de infern? e greu de crezut; asta chiar este o inventie-metafora tot pentru unii ca noi; doar mintea noastra confectioneaza asa ceva, pentru a ne mai indulci nerealizarile, ca – orice ai face – exista categorii care nu vor disparea; eu ma tot mir cum de sunt atat de multi urmasi in randul tinerilor de pana in 40 de ani.

  16. Ili spune:

    Mai draga iti multumesc pentru grija purtata constiintei mele si te asigur ca dumneaei constiinta mea e bine-mersi , asadar poti dormi linistit macar de acum inaite si macar in aceasta privinta , lipsit fiind iata de aceasta grija. Ca sa te scutesc de framantari viitoare te asigur ca libertatea mea se afla in pericole la fel de mari sau de mici cum a fost si este libertatea oricarui alt actual sau fost Presedinte de Republica ales democratic si liber de o majoritate covarsitoare a electoratului si confirmat si acceptat de toate puterile politice internationale relevante la data alegerilor si pe tot parcursul exercitarii mandatelor. Adevarul incontestabil este ca “omleta” a iesit si este evident ca fara bucatari si fara spargerea unor oua ea omleta n-ar fi existat. Ceea ce in Arabia Saudita te-ar costa 10 ani de puscarie si 300 de bice pe spinare plus 5000 de dolari amenda , iata poti publica azi in Romania iar la aceasta libertate am contribuit si eu. Indiferent daca esti sau nu recunoscator pe mine ma multumeste sa stiu ca este asa.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alin Fumurescu


Alin Fumurescu

om Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Perfect de accord. In plus, copy-paste ajunge un mod de viata, o dezumanizare totala. Multe personae...

de: Dedalus

la "Mintea copy-paste"

Cauta articole

iulie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)