Home » Analize »Global / Europa »Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

Democraţia suverană versus statul de drept? O dilemă falsă dar foarte corozivă

Valentin Naumescu iunie 26, 2018 Analize, Global / Europa, Opinie, Politica & Doctrine
72 comentarii 6,628 Vizualizari

Puncte cheie:

  • De la Varşovia la Budapesta şi de la Bucureşti la Ankara, câştigătorii alegerilor mai mult sau mai puţin recente clamează dreptul suveran al majorităţilor parlamentare şi al guvernelor de a decide şi de a face „orice doresc”, în baza unui tot mai fetişizat „program de guvernare”, din care nimeni nu mai înțelege nimic. Voinţa schimbării politice acoperă tot mai mult, de la legislație și politicile judiciare, respectarea/nerespectarea angajamentelor europene şi internaţionale privind independenţa justiţiei, libertatea presei şi finanțarea societăţii civile (ONG-urilor), până la slăbirea luptei anti-corupţie, limitarea autonomiei universitare, reinterpretarea normelor bunei guvernări şi sfidarea valorilor fundamentale ale Uniunii Europene;
  • Noile regimuri autoritariste, care par, la prima vedere, legitimate prin vot popular, asediază în prezent justiția și statul de drept, ultimele redute ale ordinii liberale și totodată cei mai mari adversari ai corupției și abuzurilor politice și administrative ale clientelei de partid. Totul este așadar pus în discuție, nu mai există principii de neatins, așa cum erau, de exemplu, cu un deceniu în urmă;
  • În unele cazuri, se merge pe soluţii maximale, până la modificarea Constituţiei în sensul întăririi puterii executive discreţionare (Turcia lui Erdogan, deși având încă statut de stat candidat la integrare, sau Ungaria lui Orbán), în timp ce în altele se optează pentru formule aparent mai „blânde”, precum modificarea legislaţiei judiciare şi subordonarea politică a conducerii justiţiei (Polonia, România), efectele practice fiind însă la fel de nocive în toate situațiile;
  • Suveranismul şi autoritarismul renăscut sub hainele democraţiei iliberale, ale populismului radical şi refuzului de a mai accepta logica integrării sau criteriile supranaţionale, atacă peste tot ideea angajamentelor internaționale ale ţărilor respective şi temelia valorilor liberale din practica guvernării, sub acoperişul ideologic atotcuprinzător al „voinţei poporului”;
  • Teza fundamentală care animă „suveraniştii” de pretutindeni este că nimeni şi nimic nu poate opri o putere care a câştigat alegerile pe plan naţional să impună în practica guvernării tot ceea ce consideră a fi „voinţa politică a majorităţii cetăţenilor” (chestiune relativă, căci votul nu a presupus niciodată, de exemplu, acordul alegătorilor pentru demantelarea statului de drept sau salvarea infractorilor), mergând până la modificarea arhitecturii legislative şi a structurii de rezistenţă a statului de drept, inclusiv a independenţei justiţiei;
  • Curţile constituţionale, acolo unde există, sunt şi ele, în fond, tot o reflectare a majorităţii politice, fie mai agresivă, mai grobiană şi mai politizată (aşa cum e cazul în România) fie mai discretă, mai reţinută şi mai sublimată (ca în Germania sau Franţa), din vreme ce în procedura de numire a membrilor acestor curţi/consilii constituţionale apare invariabil factorul politic;
  • Tensiunea apărută între cele două principii fundamentale ale sistemelor de organizare politică modernă, democraţia suverană şi statul de drept, este în fapt o falsă dilemă, aşa cum voi arăta în continuare, dar cu dezastruoase consecinţe politice pe termen lung, mergând până la posibilitatea revenirii în Europa a regimurilor autoritare, de forţă și intimidare, „legitimate” însă, în mod paradoxal, prin așa-zise voturi democratice (de cele mai multe ori manipulate copios) şi prin parlamentarism (trucat, cu false dezbateri care anulează șansele opoziției de a aduce amendamente);
  • În România, recăderea în suveranismul de tip ceauşist este mult mai gravă decât ce se întâmplă în regiune sau în lume, fiindcă ascunde încercarea de legitimare „sub fustele poporului” şi ale „Marii Adunări Naţionale” a unor lideri cu grave probleme penale, spre deosebire de Polonia, Austria, Italia sau Ungaria (ca să nu mai vorbim de Statele Unite sau Marea Britanie), unde liderii naționali, chiar dacă nu reprezintă cea mai strălucită generație de politicieni occidentali, cel puțin nu sunt infractori condamnaţi sau inculpaţi în diferite procese penale;
  • Ca întotdeauna, ideile şi „moda” din Vest ajung pervertite în România, sub culorile ipocriziei locale, în care lideri ieri repetenţi la şcoală iar astăzi infractori la putere preiau rapid teme ale discursului populist şi suveranist din democraţiile occidentale, pentru a-și ascunde interesele personale sub aura unei așa-zise ideologii. Inculpaţi şi condamnaţi, membri de vază ai puterii de la Bucureşti, „tropăie” mândri alături de Donald Trump şi de britanicii din tabăra Brexitului, de populiștii din Italia sau Austria, pe ideea că și ei apără voinţa poporului suveran şi fac ce vor în ţara lor, pentru că au câştigat alegerile şi nu îi interesează ce spune opoziția, „strada” sau Uniunea Europeană;
  • La o privire mai atentă, diferențele sunt însă enorme, dincolo de aparenta convergență a discursurilor suveraniste de la Washington, Londra, Roma, Viena, Varșovia, Budapesta și București. E simplu, ai noștri sunt doar „penali”, n-au nicio legătură nici cu Trump, nici cu Theresa May, nici cu Mateusz Morawieczki, n-au nicio ideologie, nicio viziune asupra lumii, nici de dreapta, nici de stânga, vor doar să scape de pușcărie și să poată să fure liniștiți, de aceea nici în clubul suveraniștilor și populiștilor occidentali nu sunt, de fapt, primiți, fiind receptați peste tot cu neîncredere și dispreț;
  • Rezilienţa unei democraţii liberale şi a unui stat de drept este dată de stabilitatea şi puterea instituţiilor, precum şi de integritatea profesioniştilor care le populează. Cu cât instituţiile unui stat sunt mai puternice şi mai depersonalizate, bazându-se pe valori internalizate, norme şi proceduri, cu atât democraţia şi statul de drept sunt mai stabile. Dimpotrivă, cu cât oamenii sunt mai slabi, mai incompetenți şi mai dependenţi de favorurile puterii, cu atât democraţiile şi societăţile respective devin mai vulnerabile în faţa tentaţiei autoritarismului liderilor iar puterea se personalizează. Oamenii bine pregătiți sunt și cei care rezistă mai bine abuzurilor șefilor și nu sunt dispuși la a face compromisuri. Calitatea resursei umane din politică, administrație și instituțiile specializate face, în fapt, diferența între țările guvernate credibil și cele slabe, atât la nivel de vârf, cât și la nivelurile ierarhice inferioare. Faceţi doar comparaţia (greu de făcut, de altfel) între pregătirea educaţională şi profesională a premierului României şi cea a premierilor Poloniei, Italiei, Ungariei etc. De fapt, nici „suveraniştii” aceştia despre care vorbim şi cei din spatele lor (inclusiv votanţii lor) nu sunt toţi la fel, de aceea nici ţările pe care le conduc nu arată toate la fel.

*

Ceea ce se întâmplă în prezent în România este deopotrivă parte a unui proces politic mai amplu, în plină desfăşurare în numeroase democraţii ale Europei şi ale lumii, dar este totodată şi unic în regiune, printr-o anumită particularitate a sa. Este aşadar parte a tendinţei cvasi-generale de erodare a încrederii în valorile liberale şi a tentaţiei discursului iliberal, protecţionist şi suveranist, şi este unic prin faptul că sub aripa suveranismului românesc se ascunde strategia evidentă de salvare personală a unor lideri corupți sau cu grave probleme penale, situaţie care nu mai este întâlnită nicăieri altundeva.

De fapt, nu există nicio incompatibilitate între democrație, suveranitate națională, Uniunea Europeană și statul de drept. Toate cele patru paradigme slujesc interesul public, atunci când sunt aplicate cu bună credință. Când sunt folosite cu ipocrizie, ele pot deveni însă nocive, puse în serviciul și interesele meschine ale unor persoane ajunse la vârful puterii. Și cum partidele politice locale (a se vedea România dar și alte cazuri din regiune) ajung mai greu să acapareze Uniunea Europeană și justiția, un bun refugiu al ipocriziei politice se dovedesc ideile de democrație și suveranitate națională, mult mai ușor controlabile. În numele lor încearcă acum liderii cu probleme penale ultracunoscute de la București, respinși de Bruxelles și investigați de justiția internă, să mobilizeze mase de manevră dependente de favorurile puterii, transmițând mesaje otrăvite despre Uniunea Europeană și statul de drept rebotezat de ei în mod caricatural.

Din nefericire, falia creată artificial și interesat între democrația suverană, pe de o parte, și Uniunea Europeană și statul de drept de partea cealaltă, se adâncește. Strategia de manipulare a început, iată, să dea roade. Tot mai mulți oameni, în tot mai multe țări, ajung să creadă că Uniunea Europeană nu le servește interesele și că demni de încredere sunt mai degrabă politicienii locali care le vorbesc despre protecție și suveranitate, nu Tratatele și nu legislația comunitară adoptată pas cu pas în ultimele decenii. Mulți din acești oameni fie nu au termen de comparație (nu au trăit războiul și nu au trăit în comunism), fie au niveluri educaționale joase, care îi duc inevitabil în zona ignoranței ușor de manipulat și a dependenței de putere, fie pur și simplu au interese personale și de grup care îi determină să acționeze conștient în acest sens.

Un episod elocvent al nefericitei „bătălii” (în accepţiunea tot mai multor actori politici, presei şi opiniei publice) democraţie + suveranitate naţională vs. Uniunea Europeană + statul de drept (Tratatele, legislaţia UE, deciziile Consiliului European) se consumă chiar în prezent, prin activarea art. 7 al Tratatului împotriva Poloniei şi, recent, prin propunerea oficială de activare a art. 7 împotriva Ungariei.

Sunt voci pertinente care spun că Uniunea Europeană (Angela Merkel) a greşit tolerând atât de mult sfidarea lui Orbán, doar pe ideea că aducea europarlamentari în grupul PPE, şi că sancţionarea comportamentului Budapestei faţă de valorile şi deciziile UE trebuia să vină mult mai devreme, cu ani în urmă.

În felul acesta, văzând că lui Orbán nu i se întâmplă nimic în pofida referendumurilor absurde făcute, a „vânătorii de vrăjitoare” (obsesia anti-Soros), a sfidării deciziilor Consiliului European, alţi politicieni şi alte partide din regiune au început să procedeze la fel. Ţările Europei Centrale au început să privească Uniunea Europeană doar ca pe un sac de bani, în care singura componentă a apartenenţei la organizaţie este extragerea unor sume cât mai mari pentru investiţii în infrastructură şi participarea la piaţa unică europeană. Fără valori comune, fără obligaţii, fără norme şi bune practici, fără respectarea legislaţiei şi deciziilor europene. Doar vot popular şi suveranitate naţională. Fireşte, aşa nu o să mai meargă mult. Într-un fel sau altul, balanţa va înclina iar una din opţiuni va fi învinsă.

Această criză absurdă provocată de politicienii populişti se apropie de momentul tranşării. Cam târziu, dar Uniunea Europeană a înţeles că trebuie să se întoarcă la valori şi la setul de criterii fundamentale ale apartenenţei la Uniune. Soluţii sunt. Legarea accesului la fondurile europene de statul de drept devine o măsură obligatorie în actualul context, pentru a controla avansul mişcărilor care sfidează statul de drept, înţeles şi ca legislaţie naţională, dar şi ca legislaţie europeană (deciziile Consiliului European).

În opinia mea, deşi vociferează intens împotriva acestei idei, nici Ungaria, nici Polonia nu vor ieşi din Uniunea Europeană, chiar dacă Bruxelles-ul adoptă aceste condiţionări şi exigenţe pentru accederea la beneficii. Pentru că nu au alternative. Rusia vinde doar poveşti anti-occidentale, neavând nimic concret de oferit şi nereprezentând un model de reuşită economico-socială şi cultural-educaţională, demn de a fi urmat într-o alianţă, în cazul ieşirii din UE. Britanicii, la rândul lor, au început să se îndoiască de Brexit. La doi ani după referendum, n-au realizat nimic iar economia lor înregistrează pierderi, nu au un acord post-Brexit cu Uniunea Europeană şi, cred că spun a patra oară în ultimii doi ani, nu este exclus să dorească amânarea cu un an a ieşirii din Uniunea Europeană, iar cel mai târziu în primăvara lui 2020 să facă un nou referendum, pentru rămânere. Nu e sigur că aşa se va întâmpla, dar nu este nici exclus.

Să vedem cum vor gestiona situaţia populiştii şi euroscepticii aflaţi acum la guvernare la Roma. Aşa cum am mai spus, nu îi văd bine: ori acceptă politicile UE şi nu fac ceea ce au promis în campanie, aliniindu-se cu Berlinul şi Parisul şi pierzând sprijinul susţinătorilor radicali iniţiali (este ceea ce cred eu că vor face, fiindcă este mai comod), ori fac ceea ce au promis şi provoacă o imensă criză europeană şi naţională, scufundând inclusiv economia Italiei (scăderea masivă a taxelor şi creşterea substanţială a subvenţiilor bugetare!), ceea ce va avea acelaşi rezultat politic pentru M5S şi Liga, adică dezumflarea gogoşilor populiste servite…poporului italian.

Acesta este, pe scurt, tabloul confruntării absurde dintre „democraţii suveranişti” care vor să revizuiască tot şi „europeniştii legalişti” care apără ordinea europeană actuală. Peste câteva zile, Summitul UE ne va da o nouă imagine a turbulenţelor şi lipsei de consens din Uniune, pe tematica reformelor anunţate şi a soluţiilor la criza migraţiei.

Personal, nu am nicio îndoială că, pe termen mediu şi lung, Uniunea Europeană va deveni din ce în ce mai conservatoare şi mai protecţionistă (pare a fi o victorie a suveraniştilor) dar în acelaşi timp mai intransigentă cu cei care nu respectă regulile UE (triumful compensatoriu al europeniştilor). S-ar putea ca astfel să arate Uniunea Europeană a următoarei generaţii de politicieni şi de votanţi: mai închisă pentru cei din exterior, mai fermă în decizii şi sancţiuni, mai exigentă cu „rebelii” politici, mai protecţionistă, divizată între un nucleu central al Zonei Euro şi o periferie veşnic frustrată de diferenţele existente, îndepărtându-se treptat de Statele Unite (şi invers) dar totuşi o Uniune Europeană, adică mult mai bine decât competiţia tradiţional dezastruoasă a statelor naţionale de pe continent, aducătoare de războaie, aşa cum a fost în întreaga istorie a Europei, înainte de începutul integrării.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "72 comments" on this Article:

  1. Omics spune:

    Cine e Europa? Germania e pentru ea însăși, acuma își zice “Europa”. La un moment dat vom avea un nou “război din Algeria”, al celor din Estul (de fapt Centrul, Estul e Rusia) și din Sudul Europei. Folosirea de sintagme ca “populiști”, “suveraniști”, “inamici ai statului de drept” are o doză de adevăr, dar până la urmă adâncește confuzia.

    Mai mult în cărți:
    -http://www.niculescu.ro/prod/Regulile_Berlinului
    -https://www.amazon.com/German-Europe-Ulrich-Beck/dp/0745665403

    Faptul că niște penali români se folosesc de conjunctură pentru a-și urmări interesele nu este surprinzător.

    • JB spune:

      “Regulile Berlinului” este o carte de propagandă ptr. ideilor unora care nu a vrut niciodată unitatea europeană….. De ce nu au vrut?!? E o discuție lungă ce are de-a face cu fostul joc al “echilibrului puterilor europene” care să favorizeze intotdeauna interesele britanice, divide et impera, istoria unui măreț imperiu care a revenit la satutul de insulă…..
      Chiar de la inceput NU a vrut să facă parte din CECA/CEE deși statele fondatoare i-au invitat/rugat cu insistență. Aveau planurile lor separate AELS/EFTA. Cum bine știm, a fost o creatură destinată eșecului….. deși s-a născut “en fanfare”….. Acum vreți să-i credem pe cei care dau vina pe alții ptr.propriul eșec?!? Nimic nu probează spusele lor.
      Curios e cum credibilitatea unor astfel de politicieni nu se știrbește de tot in fața evidenței. Explicația ar fi alimentarea cu faptele/actele unei istorii glorioase…..si nu includ sec.XX in aceasta. Secol dezastruos ptr.UK…..

      • Zev spune:

        Legenda spune ca Roger Muldoon, prim ministru al Noii Zeelande, la un moment dat a vrut, in stilul voluntarist caracteristic, sa trimita trupe neozeelandeze sa potoleasca nu stiu ce insulari, Fiji parca, aflati intr-o criza politico-militara specifica zonei. Seful statului major, fost colonel in Tartanele Negre, i-a spus-o pe sleau – fara ordinul Reginei nu iese nici un soldat din cazarma. Muldoon era premierul democratic ales al statului. Nu zic ca la fel s-ar intampla azi, poate da, poate nu. Dar sa privesti UK fara restul Commonwealthului care e totusi maricel si include Canada, Australia, Noua Zeelanda, imi pare umpic superficial.

        • JB spune:

          Când s-a întâmplat chestiunea?!? Anii ’30?!?
          Si Canada a trecut printr-o asfel de dezbatere constituțională pe timpul lui Mackenzie King. Și lucrurile s-au reglat de maniera: forțele politice canadiene fac ce cred ele de cuviință….. Guvernatorul general NU se poate opune voinței primului ministru…… și asta chiar dacă acest drept era prevăzut explicit in constituție….. Și intre timp lucrurile au evoluat și mai mult….. și în Can si NZ si AUS….
          Evident că există un fel de solidaritate/conivență in destule probl. politice internaționale. Dar….UK NU mai are statutul acela de metropolă. Și asta nu de azi de ieri.
          Va pierde si mai mult din statutul internațional. Nu o spun cu satisfacție, reproș, desconsiderare sau mai știu eu ce. Nu. E o constatare.
          Dar ptr.UE nu e rău. UK are o altă viziune despre lume. La acest moment nu e deloc profitabilă proiectului european și se vedea atunci când se punea problema coeziunii, integrării si (mai ales) cea a apărării comune…. Nu e vorba despre poporul britanic ci despre clasa politică.

          • Zev spune:

            Muldoon a fost PM din 75 pana in 82. N-am cautat sa vad cand exact au avut fijienii o c riza in perioada, dar oricum este clar ca n-a fost atat de demult incat sa fie irelevant. In plus, Aussie au avut si ei o situatie in care GovGen a refuzat sa dea Royal Assent pe o lege contestata de populatie, tot in trecutul nu tocmai indepartat. De acord cu dv ca UK nu este o metropola in sensul in care Moscova ramane metropola indiferent cat de departe e Vladivostokul. Tot ce spun este ca exista inca o legatura puternica data de faptul ca o mare parte din populatia Canada, Aus, NZ sunt englezi la prima, a doua, a treia generatie. Stiti unde se vede legatura asta foarte bine? La rezultatele campaniilor ditch the Queen. Desi mandri feroce, independenti, cu sisteme politice sanatoase, nici Can nici Aus nici NZ nu s-au hotarat sa o termine cu regina. Nu ma intelegeti gresit, nu sunt convins ca UK o sa o duca mai bine in afara EU, cel putin nu pe termen scurt, dar nici nu pot sa fiu de acord cu ideea ca gata, se scufunda insula cand nu mai vine lumina de la Brux, si ca strangerea legaturilor cu Commonwealthul e o alternativa logica de a compensa niste pierderi inerente de piete etc.

            • JB spune:

              Bineînțeles că UK va supraviețui. Nu contestă nimeni asta.
              Credeți că strângerea rel.cu Commonwealth compensează…..?!? Eu as zice că nu. But who knows ?!!?
              Campaniile republicane, anti monarhice din CND, NZ, Aus sunt niște prostii fără sens. Prind la oameni needucați sau care mostenesc ranchiuni vetuste. Nu există nici un motiv real, practic, rational si rezonabil ptr.a renunța la monarhie. Ba dimpotrivă: strategic, tactic si foarte rezonabil e să ai niște “apropiați” care fac parte din aceeași familie….. Mă rog….e un alt subiect.

              Curios, despre Brexit e că motivele invocate ptr.nemultumirile, concrete, față de UE viziunea despre o UE reformată AU FOST DEJA INCERCATE. Tot de către UK. Nu a mers, că de aceea a bătut ani de zile la ușa UE si s-a supărat foc si pară când De Gaulle a opus veto primirii…. Crede cineva că ar fi abandonat propria creație ptr. altceva?!? No way.

              Domnule, noi românii descoperim, astăzi, UE. Așa cum e, cu bunele (vasta majoritate) si cu relele…. Dar e bine de știut că UE arată asa cum vor statele membre și, nicidecum, altfel.
              Obsesia forumistilor cu DE si Merkel e o bazaconie.
              In afară de criza migrației (care e un subiect f.delicat…..raportat la complexele occidentului și DE) ce i se poate reproșa?!? Concret !

  2. AdrianS spune:

    Democratia nu poate fi suverana decat intr-un stat de drept. Nicio putere nu poate folosi ca scuza mandatul acordat democratic pentru a submina restrictiile si balanta de puteri stabilite tot democratic si constitutional. Cand este poporul mai suveran, acum ca vrea sa faca prostii sau in trecut cand a impus niste restrictii ca sa evite exact situatia actuala? Suveranitata nu poate fi exercitata legitim decat daca poate fi mentinuta consistent si asta nu se poate intampla decat intr-un stat de drept.

    Chiar si in aceste situatii puterea politica va avea tot timpul capabilitatea sa foloseasca votul democratic pentru a schimba ordinea constitutionala, cu acordul democratic acordat. Nu exista situatii in care sa nu existe riscuri reale, totul se rezuma la cum este exercitata puterea politica.

    Dar ce ma deranjeaza este ca aceste schimbari pot fi facute mult prea usor, fara majoritati covarsitoare, doar cu majoritati simple. Si nu exista mecanisme de control pentru a preveni astfel de situatii. Nu doar la referendum, dar si in parlament, opozitia ar trebui sa aiba mai multa putere de veto si anumite schimbari legislative majore (vezi coduri penale, fiscale) sa nu poata fi realizate decat cu voturile a 66% sau chiar 75% dintre toti parlamentarii. Doar asa opozitia poate conta intr-o democratie. Altfel, stam si ne uitam cum fiecare care ajunge la putere isi face de cap de fiecare data.

  3. Harald spune:

    Brexit-ul a fost deja amânat de facto pentru 31 decembrie 2020, iar săptămâna asta au apărut printre Brexiteers primele voci care sugerează că e nevoie de o nouă amânare.

    Problema nu e asta, problema e că orice politician care înțelege ceva din comportamentul oamenilor ar trebui să fie conștient despre riscul permanent al refugiului în naționalism. Angela Merkel ori nu e conștientă, ori așa a fost crescută ea, obișnuită să ignore naționalismul, deși germanii din vest, ”la firul ierbii”, sunt cât se poate de naționaliști.

    Accesul la fondurile europene nu trebuie să devină un mecanism de șantaj, dar dacă va deveni, va fi un pas în direcția greșită și va crește influența Moscovei în Europa Centrală și de Est. De altfel, ca opinie personală, despre asta toată povestea cu ”refondarea” UE, despre a restitui Moscovei vechea ei sferă de influență.

    În asta constă scopul piesei de teatru absurd puse în scenă de Macron și Merkel, în a lăsa Estul fără opțiuni: ori merge cu Rusia ghidonat de Merkel, orice merge cu Rusia ghidonat de Putin. Răspunsul e evident: problema actuală e de fapt Merkel. Trump a înțeles deja asta, iar o mare parte din societatea germană a înțeles și ea asta. În concluzie, ne vedem în Bundestag, la desemnarea lui Horst Seehofer :)

    • Harald spune:

      erată: ”ori merge cu Rusia”.

    • victor L spune:

      “Regina Elizabeth a II-a a Marii Britanii a promulgat legea privind ieşirea Regatului Unit din Uniunea Europeană, care abrogă Tratatul de aderare a ţării la Comunităţile Europene din anul 1972, anunţat John Bercow, preşedintele Camerei Comunelor, informează site-ul agenţiei de ştiri Reuters.”

      • Harald spune:

        @victor L – tu ai înțeles ce spune de fapt Brexit Law? :)

        Rezumatul rezumatului ar fi următorul: începând cu data Brexit-ului, 29 martie 2019 11pm (23:00 GMT) toată legislația europeană aplicată de Marea Britanie din 1972 încoace devine legislație britanică :)

        Asta era singura problemă cu-adevărat serioasă care trebuia rezolvată: în momentul Brexit-ului UK ar fi devenit țara lui Papură-Vodă, toată legislația europeană aplicată în UK din 1972 încoace ar fi fost abrogată de jure și fiecare era liber să facă ce vrea. Asta a rezolvat Brexit Law, toată acea legislație europeană e acum legislație britanică.

        Acum spune tu ce se schimbă pe 29 martie 2019 :)

        • victor L spune:

          @ Harald,
          “Brexit-ul a fost deja amânat de facto pentru 31 decembrie 2020,” Care, de fapt, e 29 martie 2019.
          Si ti-am dat un citat din presa, care contrazice ceea ce spuneai: nu exista aminari, ci e stabilit, semnat si parafat. Nu discutam despre conditii, urmari, etc.
          Iti cunosc sentimentele fata de UK, asa ca nu intru in dispute cu tine.
          NB,
          si eu pot sa te intreb: ai inteles ce spune citatul pe care l-am reprodus? caci nu face vorbire despre ce vrei sa-mi explici :P
          Ca atare, ramine cum a semnat Majestatea Sa, Regina.

          • Harald spune:

            @victor L – chiar nu poți opera cu două idei diferite, dar complementare, în același timp?

            De jure, Brexit-ul va avea loc pe 29 martie 2019. Dar a fost deja negociată o perioadă de tranziție de 21 de luni în care nu se va schimba nimic, până la 31 decembrie 2020. UK a solicitat 2 ani, Bruxelles-ul acceptat 1 an și 9 luni, așa s-a ajuns la stabilirea datei de 31 decembrie 2020 pentru încheiere perioadei de tranziției. Pe care unii dintre Brexiteers o vor acum prelungită, deși încă nici nu a început.

            Majestatea Sa Regina a promulgat o lege care stabilește data ieșirii din UE, dar care stabilește și că în primul moment după ieșirea din UE nu se va schimba absolut nimic :) Poți înțelege asta?

            În rest, eu nu operez cu ”sentimente față de UK”, eu operez cu observații practice. Mă uit la ei ca la o ceată de maimuțe :) Exact cum te poți duce la grădina zoologică să arunci un ciorchine de banane în țarcul maimuțelor, ca să le vezi cum se comportă, tot așa îi poți urmări și pe britanici de când le-a fost aruncat în țarc Brexit-ul, tot ca să-i vezi cum se comportă. Asta fac eu în prezent, sunt la grădina zoologică numită UK :)

      • Harald spune:

        @victor L – uite un exemplu despre cum funcționează Marea Britanie în viața de zi cu zi, chiar și fără a se fi ajuns efectiv la Brexit: se restricționează aprovizionarea barurilor cu bere! :)

        https://revistapresei.hotnews.ro/stiri-faze_tari-22535473-consumul-bere-restric-ionat-marea-britanie.htm

    • ion spune:

      Merkel s-a cam retinut acolo, ma uit ca unii nu mai pleaca Merkel, Putin, Erdogan … Ai stat un mandat, hai doua, dar dupa se satura toti de tine, mai mergi la universitati si citeste lectii la studenti. Nu, odata intrati acolo, ies foarte greu.

  4. Zev spune:

    ‘stabilitatea şi puterea instituţiilor, precum şi de integritatea profesioniştilor care le populează. Cu cât instituţiile unui stat sunt mai puternice şi mai depersonalizate, bazându-se pe valori internalizate, norme şi proceduri, cu atât democraţia şi statul de drept sunt mai stabile’

    Sa auzi asta de la un fost Secretar de Stat MAE – priceless lol. M-am hlizit amar.

    Alta – ‘sunt voci pertinente’. Pai, ca la sedinta de partid, ‘unii tovarasi considera ca’. Varianta ruseasca ‘esti mnenie shto nekotorye tovarisci’. Cand eram mai tanar si citeam istorie stiam si varianta ungureasca, cea bulgara. Nimeni nu stie, cine sunt aia, ce au spus de fapt, dar asa, insidios… plus ca change, plus c’est la meme chose :)

  5. victor L spune:

    Vremile vin peste noi, iar noi (unii dintre noi) sintem ca eroul caragialean, care accepta sa se modifice pe ici pe colo, dar sa nu se schimbe nimic.
    Tot ceea ce nu se incadreaza cu binomul Merkel-Macron, este dusmanul.

  6. Lucifer spune:

    Uniunea Europeană a devenit un Bau-bau pentru unii şi un Idol pentru alţii. Ambele părţi sunt aproape fanatice în a-şi susţine poziţiile. Mai uşor, tovarăşi!
    Sunt două constatări care nu sunt discutate:
    -DE CE democraţia clasică a devenit insuficientă chiar şi pentru ţări care pozează în “marii democraţii” ( pun aici nu numai ţările din Est, dar şi Italia, Grecia, Spania, se apropie de asta Franţa şi Germania)?
    -DE CE actuala Uniune Europeană a devenit dezagreabilă pentru toţi, cu excepţia(încă!) a Germaniei şi Franţei?

    Ca părere, noua Eră a Informaţiei care a produs globalismul atacă în primul rând “statele naţionale” forţându-le să participe la Lumea globală în care nu mai este nevoie de suveranitate, democraţie, stat de drept, etc, ci NUMAI de FORŢĂ politică şi economică. Şi unde vor exista unii “mari” care vor aplica celorlalţi o politică de forţă în scopul rezolvării propriilor interese.

    Aşa că o nouă Lume începe să se nască. Şi nu va fi o lume a Democraţiei şi Libertăţii.Restul sunt doar vorbe.

  7. mike spune:

    Observ ca se fac afirmatii hazardate fara o baza reala si fara surse credibile de informatii in aceste comentarii. Asa as putea si eu sa spun orice aici, insa nu-mi permit asa ceva decat daca sunt 100% sigur si am surse credibile, fie in Camera Comunelor, fie in Downing Street 10, apropo de Brexit. Si mai cred ca nu este in interesul nimanui ca Europa de Est sa cada din nou in sfera de influenta a Moscovei, nu de alta dar deja este prin tot ceea ce se intampla acolo. Cred ca si Merkel si Macron sunt destul de ingrijorati de nationalismul din est, iar interesul lor este de a salva UE de sfera de influenta a Rusiei. Totusi, UE a fost conceputa pentru a contracara Rusia si nu pentru a atrage Rusia.

    • Harald spune:

      @mike – ”UE a fost concepută pentru a contracara Rusia” ?! Sigur n-am citit aceleași cărți și n-am văzut aceleași filme :)

      • mike spune:

        Cu siguranta nu.

        • victor L spune:

          NATO a fost creat pentru contracararea URSS/Rusiei.
          Caci UE de azi, cam pretina cu Rusia, dupa pohta ce-o pohtesc cei doi soferi, isi are fundamentul de la Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), Comunitatea Europeană (CEE) și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM)
          “Contracararea” URSS-ului era in sarcina prostilor de americani.

      • Lucifer spune:

        Nu, UE a fost creată pentru a neutraliza SUA….

  8. Leonard spune:

    “Calitatea resursei umane din politică, administrație și instituțiile specializate face, în fapt, diferența între țările guvernate credibil și cele slabe, atât la nivel de vârf, cât și la nivelurile ierarhice inferioare”.

    Ce pregatire profesionala si ce calitati au cei peste 2500 de procurori din Romania? (Parte a statului de drept, pe care il aparam cu inversunare). Va rog sa comandati un studiu pe aceasta tema la un institut credibil. Ce facultati au absolvit? Ce indice de valoare se atribuie acestor facultati? Cu ce medii au absolvit? Ce stagii de pregatire in institute recunoscute international au absolvit? Ce experienta au? Cat de bine stapanesc limba romana? Ca sa nu mai vorbim de rezultatele la un test IQ. ….Dupa ce avem rezultatele vedem cum stam cu statul de drept actual din Romania, din aceasta perspectiva. Altfel, e flecareala de gazetar partinitor!

    Pana atunci, pentru inceputul documentarii, va doresc o invitatie la Parchet, sa stati de vorba cu un procuror, parte a statului de drept!!
    Sa ne vedem in Piata, pentru a-l apara!!!

    • JB spune:

      Hank Paulson, John Paulson la Harvard si Darthmouth. Tim Gheitner la Dartmouth, Ana Birchall (!!!) la Yale law school, Blythe Masters (creatoarea CDS) la Trinity College….. Aveți impresia că….. ivy league reprezintă vreo garanție ptr.societate ?!? “Profesionalismul” absolventilor are un sens pozitiv ?!?
      De unde ideea că procurorii români nu stiu carte?!?

  9. Kurt spune:

    Ce este permis tigrului nu este permis boului,
    sau cocoşul galic la Paris pretinde pentru Franţa „suveranitate“ şi cere în acelaşi timp integrare mai prufundă şi rapidă în ZE/UE la Sofia 19 Iunie. Greu de înţeles această dublă masură a la francais. Autorul avertizează pe drept. Unii gazetari est refuză, acuză folosirea noţiunii de „balcanizare“ în secolul 21 de către vest. Acum e greu de înţeles în est şi în vestul continentului ce înseamnă „suveranitate“ în secolul 21, în era globalizării (marfa în container la 1 – 6 centi pe kg pe mare) accentuate. Dacă ingrijorarea autorului e întemeiată:

    … „… este aşadar parte a tendinţei cvasi-generale de erodare a încrederii în valorile liberale şi a tentaţiei discursului iliberal, protecţionist şi suveranist, şi este unic prin faptul că sub aripa suveranismului românesc se ascunde strategia evidentă de salvare personală a unor lideri corupți sau cu grave probleme penale, situaţie care nu mai este întâlnită nicăieri altundeva…. „….

    Cine e preocupat de binele obştesc în România de azi? Cine nu?
    O recesiune sau încetinire e economiei globale din cauza experimentelor „suveraniste“ în SUA, estul UE/iliberalii Vişegrad, mai nou în Italia, ţară fondatoare EWG 1957 poate păgubi pe mulţi.
    Care ar putea fi în secolul globalizării, al industriei 4.0 puternic intergrate între intreprinderile continentului (livrarea şi montarea JUST IN TIME) şi schimbarea accelerată a produselor şi serviciilor, avantajul pentru estul UE cu tendinţe de scindare şi separare de vest?
    Am văzut la TV cum în Cehia antreprenorii caută lucrători (Firma Borgers Brno 1500 angajati, portbagaje auto) şi nu mai găsesc lucrători la 2,4 % somaj pe ţară. Trebuie mărite rapid salariile în Cehia, Slovacia (Skoda 1800 Euro salar pe lună/ la Dacia Renault 2018?) şi investit în automatizare mai mare spunea proprietarul la TV.
    Cine investeşte în România unde penalii din guvern, parlament şi instituţiile publice sunt renumiţi ca jecmănitori şi hoţi? Furtul şi minciuna ca politică de guvern? Minciuna stă cu Dragnea & Tăriceanu la masă!
    Despre care „suveranitate“ se vorbeşte pe malurile Dâmboviţei 1964-1989-2018 de 54 de ani?
    Tinerii părăsesc ţara în anul centenarului, peste 100.000 votează an de an cu picioarele, ca ceilalţi 3 până la 5 milioane de migranţi în vest în anii democraţiei „originale autohtone“ 1990- 2018.

    Sa renunţăm la vechiul vocabular uzat populist naţionalcomunist, naţionalist izolaţionist aici şi acum?
    Să se facă cea ce se spune şi se promite în campania electorală 2019 (PE şi Prezidenţiale)?

    Lucrul bine făcut….

    • JB spune:

      D-le Kurt, apreciez mereu comentariile dvs. Aveți o privire rațională și rezonabila, în același timp.
      Aici, in general, comentatorii cad cu prea mare ușurință pradă unor patimi și ranchiuni stupide. Trec totul prin experiența proprie. Infailibilă…..
      Ciudat e că această experiență ar trebui să îi oblige la comparații firești între UE (ca org.ce regrupeaza popoare asa de dverse) si conviețuirea la bloc in Ro si nu doar. Cu timpul doar norocul ne ferește de probleme de vecinatate….. De multe ori, la ședințele de bloc lucrurile sunt haotice, in condițiile in care suntem toți români…. Dar între state/popoare diferite?!? Din acest pct.de v.UE este o întreprindere fenomenală.
      Dar NU !! Mulți focalizează exclusiv asupra unor, rare, excepții ptr.a blestema/condamna intregul.

      • Kurt spune:

        Civilizația urbană occidentală a avut în 73 de ani de pace o alta evoluție ca cea din est, în special cea rurală. La arte TV 28 minutes (Paris ora 20,15 joi 28 iunie) francezii au recunoscut că (războiul Irak, Noua Europă) comportarea vestului cu estul UE lasă de dorit. Tratatele UE și §2 nu sunt făcute (juridic, politic) pentru „pedepse“ (unanimitate de voturi). Ambasadorul maghiar a cerut la Paris o pondere „egală“ a celor de la Vișegrad (Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria) comparativ cu Franța (mărime BIP, economie). Este o iluzie la Vișegrad? Franța cere și ocupă poziția de leader în UE, pretinde o misiune „universală“. NU vom vedea „refondarea“ ZE/UE franceză a lui E. Macron până 2020? Estul și vestul nu decid în “unanimitate“ de voturi în aproape nici o problemă (ca. 500.000 imigrați 2018, după 600.000 în anul 2017) acută.
        Sper ca civilizația urbană (Vă vedem-Sibiu) din România să realizeze o nouă majoritate cât mai repede. O altă cale în democrație nu există.

        O problemă majoră văd în orizontul „îngust- foarte limitat- naționalist-etnicist“ dâmbovițean, inclusiv intelectual. Rațiunea politică în civilizația urbană diferă de „mitologia dâmbovițeană“ folosită de un secol pentru a „îmbăta“ neamul, poporul, clasa. Selectia 1939-1989- 2018 negativă a „cadrelor“ în partide, în administrația publică, în serviciile publice a dăunat enorm de mult. In loc de „originea sănătoasă naționalcomunistă“ și „ naționalism etnicist – român ortodox/Ponta“ ca criterii de promovare ar trebui un nou vocabular al opoziției: competență, responsabilitate, performanță. Folosirea vocabularului uzat de un secol (neam, popor, origine, etc) e în avantajul „vechilor“ cadre PSD/ALDE. Electoratul alege „originalul“ (Iliescu, Năstase, Ponta, Dragnea) și ingnoră „epigonii“ din opoziție care folosesc cam același vocabular 1990- 2018. Pluralitate, diversitate (limbilor) e baza UE.27.

        Sper ca tinerii conectați în era digitală cu un clic la patrimoniul universal vor decide altfel decât bunicii și părintii. A aștepta până la „schimbarea“ biologică (ca în academie plină de colaboratori de ieri și de azi) în administrația publică înseamna stagnare și resemnare. Nu se poate aștepta încă 29 de ani. Trebuie rezolvat zi de zi, an de an cea ce înseamnă binele obștesc.

        Cred în România europeană … …

  10. Traian spune:

    Aş impune prin lege, prin puterea omului de rând, ca un partid, o coaliţie ajunsă majoritară în parlament să nu poată vota decât acele proiecte de legi expuse explicit în programul electoral dezbătut în campanie cu alegătorii. Atunci poate aş merge şi eu la vot ştiind că parlamentarul, deşi e corupt de interesul particular, nu va putea face din corupţie o legalitate. În restul totul rămâne o ipocrizie la care politicienii vor să mă ia complice.

    • Harald spune:

      @Traian – nu așa funcționează democrația reprezentativă. Tu votezi persoane care să te reprezinte în Parlament, nu proiecte de legi. Electoratul nu poate deveni autoritate legislativă, poate fi doar consultat prin referendum, dacă e cazul. Ce se poate schimba este votarea efectivă a unor persoane, nu a unor liste de partid.

      În prezent, dacă un parlamentar devine indisponibil, următorul de pe lista partidului respectiv îi ia pur și simplu locul, deși nu a câștigat acel loc prin alegeri. Asta ar trebui într-adevăr schimbat, ar trebui alese persoane fizice, cu nume și prenume.

      • Traian spune:

        Bine, stimate Harald, dacă astea ne-or fi identităţile… Sigur că ştiu ce aş vota dacă aş merge la vot, un viitor corupt pentru că la mine ipocrizia prezumţiei de nevinovăţie nu funcţionează, motiv pentru care, probabil sunt singurul din ţara asta pentru care am chei de la casă pe care le feresc de hoţi… Eu sunt “autoritate legilastivă” doar cât votez Constituţia la referendum. Altfel ştiu totul despre politcă şi ceva… pe dedesubt. Nu, în ţara mea, şi se se pare că nu numai, sistemul acesta politic nu funcţionează. Democraţia reprezentativă e pentru o societate bogată cu oameni cinstiţi, adică e o utopie. Nu ştiu care sistem e mai bun şi dacă funcţionează undeva, dar în România toţi mă fură şi mă înşală, români şi străini, iar eu, mai prostuţ, nu pot înşela pe nimeni. Fure cine o putea cât o vrea, mie mi-au rămas doar resentimentele…, stimate Harald.

        • Harald spune:

          @Traian – nu stabilești tu prin vot textul Constituției. Poți doar să o accepți sau să o respingi, strict în forma în care ți-a fost prezentată. Pentru a vota textele detaliate ale diverselor articole și/sau a propune amendamente ar trebui să fii membru în Parlament. Așa funcționează democrația reprezentativă, tu alegi persoane și atât.

    • Zev spune:

      Traian, are dreptate Harald. O situatie des intalnita in prezent – un muhamad ia ostatici, sau trage in / injunghie / calca cu masina oameni. Iti revizuiesti legislatia, vezi ca ar fi indicat sa dai puteri sporite de interventie politiei, trupelor speciale etc. Dar, in programul de guvernare lansat inainte de atacuri nu. apare prefigurata o initiativa legislativa de gen. Care sunt optiunile? Ramai credincios programului si nu initiezi legislatie, si te rogi la Manitu sa nu se mai intample nimic de gen, sau spui am nevoie de schimbare in legislatie pronto, pana apare urmatorul dement. Si pot sa fie situatii mai putin ‘contondente’, o schimbare in comertul international, in obligatiile internationale ale tarii care pot sa tina de orice, biosecuritate, drepturile omului, protectia datelor, defavorizarea gainilor baltate, orice.

      • Lege... multa, saracia omului spune:

        De cite ori guvernantii identifica un nou pericol pentru securitatea publica, binecunoscuta lor grija pentru bunastarea si fericirea intregului popor se manifesta imediat prin introducerea unor legi noi, de fiecare data mai drastice decit precedentele legi drastice. Problema cu legile e ca ele vin fie cu o noua taxa, fie cu taierea a inca unei felii din salamul drepturilor si libertatilor, fie cu amindoua. Securitatea ti se promite pe banii tai si cu pretul suplimentar al diminuarii libertatii de exprimare, al restringerii dreptului la auto-aparare si al pierderii intimitatii.

        Asa s-a ajuns ca libertatea de exprimare de altadata din Occident sa fie azi o gluma proasta (cu exceptia notabila a USA, desi chiar si aici incepe sa se imputa treaba), iar in ce priveste auto-apararea (tot cu exceptia USA), ai de ales intre a te lasa omorit de unul care a intrat in toiul noptii peste tine in casa sau de a face puscarie daca indraznesti sa te aperi si ii rupi aluia citeva coaste.

        Cit despre privacy, asta e deja o cauza definitiv pierduta pentru toti, de la Polul Nord la Polul Sud.

        http://www.lossofprivacy.com/index.php/2010/12/privacy-vs-security/

  11. euNuke spune:

    “Uniunea Europeană (Angela Merkel) ”
    Mai e ceva de comentat? E destul de clar acum ce convingeri democratice au ‘vocile pertinente’ care ne dau noua lectii despre statul de drept?

    • Zev spune:

      ‘sub aripa suveranismului românesc se ascunde strategia evidentă de salvare personală a unor lideri corupți sau cu grave probleme penale, situaţie care nu mai este întâlnită nicăieri altundeva’

      Cu alte cuvinte, cine nu EU-fan este suveranist roman si pro-Dragnea. Really? ’

      Noile regimuri autoritariste, care par, la prima vedere, legitimate prin vot popular,

      A contestat cineva, cum ar fi EU sau autorul, decizia AEC de validare a alegerilor? Nu de altceva dar atunci era momentul, si asta era calea, nu sa scrii pe Contributors post-factum

      „legitimate” însă, în mod paradoxal, prin așa-zise voturi democratice (de cele mai multe ori manipulate copios) şi prin parlamentarism (trucat, cu false dezbateri care anulează șansele opoziției de a aduce a,endamente’ – pai, daca ati scapat din mana compliance-ul parlamentar, cine e de vina? Generatii succesive de politicieni ‘la carma’ au achiesat su subordonarea aparatului parlamentar fiindca atunci cand puteau sa il schimbe, guess what? erau la putere si il foloseau din plin. Secretarul General al unei camere e garantul corectitudinii procedurale. Generatii de castigatori de alegeri au numit in functia asta tot felul de intamplatori, fara nici o calificare redutabila, mergand pana la oversexualuzata aia care acum se judeca cu nusce portocala de mana a paispea.

      democraţii suveranişti” care vor să revizuiască tot şi „europeniştii legalişti” care apără ordinea europeană actuală. Chestia asta cu cetatea asediata aparata de legalisti invita concluzia ca ‘ordinea europeana actuala’ e mama legalitatii. I-a spus cineva si lu’ Merkel treaba asta, ca sunt unii care spun ca ia decizii cum ii tuna ei, vezi refugiatii.

  12. Gargamel spune:

    Si Hitler a cistigat alegerile cit se poate de democratic. A urmat ceva bun? Toata lumea stie raspunsul. Problema e ca dupa ce cistiga alegerile majoritatea politicienilor inteleg ca au voie sa faca ce vor (in interes personal) in loc sa inteleaga ca trebuie sa faca ce e bine pt tara (o notiune de care nimanui nu ii mai pasa citusi de putin).

    • Harald spune:

      @Gargamel – ce alegeri a câștigat Hitler? Concret, data scrutinului și pentru ce funcție.

    • euNuke spune:

      “dupa ce cistiga alegerile majoritatea politicienilor inteleg ca au voie sa faca ce vor (in interes personal) in loc sa inteleaga ca trebuie sa faca ce e bine pt tara (o notiune de care nimanui nu ii mai pasa citusi de putin).”
      Vorbiti de doamna Merkel, este? Care, in interes strict personal -doamna are o problema nasoala cu afectiunea altora, fiind macinata de dorinta de a fi cel mai iubit dintre pamanteni- a invitat hoarde de barbari in Europa si a batut palma cu cei 2 tirani de la Rasarit [care au stiut sa'i gasile amorul propriu]..

      Caci dumneai a redefinit democratia liberala si statul de drept pe continent: de acum incolo asta inseamna ca tovarasa aleasa are libertatea grandioasa de a lua orice decizie ii trece prin cap [ca cica a ales'o poporul german], in timp ce noi, cetatenii europeni, avem obligatia corelativa de a sta drepti, smirna ori de cate ori ideile dumneai [="valorile europene"] defileaza prin fata noastra [iar daca cracnim ne ameninta ca ne face la buzunare, ca banii Europei sunt, desigur, banii kukoanei].

  13. Alecu spune:

    Surprinzator de “partinic” articolul din partea unui diplomat de la care ai avea pretentia la mai multa educatie democratica. Sigur, fiecare are dreptul la opinie. Dar “infierarea cu manie proletara” a domnului Naumescu nu este productiva nici macar pentru partea pe care o sustine. O cauza care nu a fost pusa in discutie: ce anume a determinat acest curent nationalist? Oare nu cumva chiar structura si ideologia din spatele “democratiei liberale”? Oare nu tocmai deficientele structurale ale UE si lipsa de leadership a UE (specimene gen Merkel, Barosso, Junker, Macron, Sarkozi samd? Lipsa de leadership si lipsa asumarii raspunderii pentru greseli catastrofale ale leaderilor UE este adevarata cauza a crizei acute din UE. Pentru ca e o criza domnule Naumescu, pe care toti actualii leaderi ai UE fie ei la Bruxelles sau la Berlin Paris Haga etc au refuzat cu incapatanare sa o abordeze. Orice discutie despre UE trebuie sa porneasca nu de la indoctrinarile desuete si depasite ale asa-zisului “liberalism democratic” ci de la cauzele reale, tocmai pentru a gasi solutii viabile. Marea majoritate a actualilor populisti, nationalisti, suveranisti sau cum vreti sa le ziceti, ar fi foarte de acord cu UE, cu conditia sa existe deschidere pentru reformarea acesteia. Dar la modul de gandire si abordare a lui MErkel, Junker Macron de pe pozitia refuzului a rezultat ceea ce dumneavoastra constatati acum ca fiind “periculos”. Parca din confruntarea de idei rezulta progresul! Daca refuzi confruntarea de idei si vrei sa impui altora ceva, obtii ceea ce se vede. Merkel de ce a trebuit sa invite imigrantii “cu bratele deschise” fara sa consulte pe nimeni si apoi a folosit UE ca sa impuna cote obligatorii? Si multe altele, vezi comportamentul in criza din Grecia cand pana si FMI a fost uluit de atitudinea criminala a Germaniei. UE este la ora actuala extrem de nationalista tocmai datorita Germaniei si Frantei, in ciuda retoricii globaliste a acestora. Interesele lor mai ales economice, primeaza. Ba mai mult deja cele doua au o atitudine pro-Moscova cel putin stranie in ciuda sanctiunilor si bla-bla-ului europenist. E nevoie de o discutie deschisa si constructiva pornind de la deficientele structurale masive ale UE pentru a gasi solutiile de salvare a UE. Valul de contestatari a UE nu mai poate fi negat. Orbirea liderilor UE este aiuritoare. Discursul nationalist in RO, in aceste conditii, e o rezultanta fireasca. In ultimii 25 de ani nici un guvern, nici PSD nici PDL nici altul nu a reusit sa faca mare lucru iar alternativa, la ora actuala nu exista. PNL, Klaus si restul lupta pentru control de tip globalist. Nu au nici o legatura cu economia reala si cu nevoile reale ale tarii. Asa ca demersul este “an exercise in futility” domnule Naumescu

    • Zev spune:

      Se cheama traceable history of public pro-European positioning, strong advocate of European values, dedicated to an Europe of values, a discourse of a true European leader, ma rog, ce mai trebuie la CV pentru o pozitie de comisar.

    • Cinicul spune:

      Cred ca derapajele “iliberale” (un cuvant stupid, lispit de un sens precis) nu se datoreaza doar unui deficit de democratie in EU cum bine argumetati dvs, ci si execeselor neo-liberalismului, care a intrat in faza the Great Degeneration, cum il numea istoricul britanic Niall Ferguson.
      In ultimile decenii s-a dezvoltat o cleptoratie in care consiliile de adminstratie nu mai reprezinta intereresele actionarilor, ci ale unui grup restrans de smecheri care sunt membri in mai toate board-urile. Consilile de adminstratie dau bonus-uri de zeci de miloane de dolari unor
      mari creatori de valoare care de multe ori nu fac decat sa sifoneze banii actiinariulor spre interese proprii.
      Scandalurile de tip Lehman Brothers, Bear Stearns, Caterpillar, Toshiba, Samsung, Volkswagen, Siemens, HSBC, Goldman Sachs, UBS, Barclays, Alstom, BAE Systems, Lufthansa-Singapore Airlines-Qantas, etc, nu sunt cazuri izolate. Pur si simplu exista o impunitate garantata pentru orice megacleptocrat (de notat ca din toate aceste companii singurul CEO arestat este cel de la Audi) care perverteste ideea de stat de drept. Cu un avocat bun scapi si daca ai furat salteau de paie a Mamei Tereza. Cum bine spunea Niall Ferguson the rule of law a devenit the rue of lawyers.
      Coruptia a penetrat pana si in sport (FIFA, ICC), in politica (vezi scandalurile Sarkozy, Fillon, Netanyahu, Park Geun-hye). Ce exemplu pot pot oferi democratiile ne-iliberale celor iliberale? Ce sa inteleaga Erdogan sau Orban cand vad ca Sarkozy sau altii ca el sunt bine merci dupa ce au incasat bani de la dictatori africani s-au prezentat apoi lumii drept campioni ai democratiei? Cred ca Dragnea (cu ajutorul consilierilor lui de la Mosad) a inteles repede ca poti fura cat de mult si scapa liber daca ai avocati buni.
      Poate ca descriu un tablou prea sumbru al acestei The Brave New World, poate ca lumea de azi are in ea antitdotii care s-o readuca la o minima decenta si normalitate. Nu cred insa ca asta se va intampla prea curand. Primul semn ar fi atunci cand macar un singur CEO al unei mari banci va ajunge in spatele gratiilor. Din pacte sistemul actual este proiectat sa pedepseasca actionarii pentru magariile celor din board-uri. Pentru un caz dovedit de coruptie o companie sau o banca primeste o amenda care reduce din dividendele destinate actionarilor in loc sa-i trimita pe marii decidenti la racoare.

      • Zev spune:

        Valid comentariu. Este intr-adevar ca un soi de cursa a inarmarii, in care cei care sunt pusi sa vegheze la minima etica de business, si nu numai, sunt lasati in urma de inteligenta si profesionalismul unor avocati care profita de lacune legislative. Avocatii se dezvolta si devin mai abili in timp ce procurorii bat pasul pe loc. Asta e valabil in toate jurisdictiile de care am habar cat de cat. Se creaza senzatia de impunitate de care vorbiti, si iliberalismul (din lipsa unui termen mai bun) este o consecinta, nu o cauza, cum foarte bine spuneti. Cheia, in opinia mea umila, ar fi standarde de conduita la nivel de board similare ca putere cu standardele de contabilitate, anularea ‘golden handshake’ – ului pentru CEO in caz de breach, cateva elemente in contractul CEO care sa prevada restitutia daunelor in caz de malpraxis (n-are decat sa-si faca professional indemnity insurance si sa dea juma’ de salariu pe ea), chestii de-astea.La fel si pentru membrii boardului. Problema cu strangerea de surub la modul expus este ca daca este implementat de o companie, boardul va tipa ca dn gura de sarpe ca le limiteaza plaja de candidati competenti, ei vor prefera sa mearga la firme cu conditii mai putin draconice. Iar piata asta e internationala, deci un raspuns uni-jurisdictional va fi atacat pe tema competitivitatii. Deci un raspuns la nivel de -macar- EU ar fi eficient cat de cat. Amandoi stim ca nu o sa vedem asa ceva. Intre timp, stop-gap-uri de genul registre de lobby-isti sunt leucoplastul pe cancer, n-asa?

      • Zev spune:

        PS – Si in sectorul public din tarile dezvoltate e cam la fel. Aceiasi erodare etica cu care oversight-ul parlamentar prin agentiile sale (anti-coruptie, etuca si integritate in admin publica) pur si simplu nu pot tine pasul. Sa va spun ca am lucrat intr-o agentie de gen unde opt amarati exercitam oversight pe un sector public cu peste suta de mii de angajati? Da legislatia ne permitea sa intram cu tancul intr-o agentie de statr care facea ceva rau, dar de unde manpower? Ca austeritate, ca una, ca alta…

    • JB spune:

      Poate că unul-două exemple de “deficiențe structurale” nu ar strica….. Așa măcar ptr.a nu rămâne c impresia că sunt pure afirmații preluate de la alții.
      Despre ce greșeli catastrofale vorbiți?!? UE se rezumă la criza migranților ?!?

  14. Ovidiu spune:

    In acest moment principala problema e imigratia, invazia si colonizarea, cu arabi si africani dar, semnificativ, articolul de fata nu o discuta. Am putea spune ca in general cauza dezintegrarii UE este autismul elitelor, refuzul lor de a lua in considerare interesele si atitudinile popoarelor europene atunci cand ele sunt in conflict cu ideologia progresista, liberala si globalista, adoptata de elite…Asa s-a ajuns la Brexit, la revolta est-europenilor (mai conservatori sociali), la Kurz in Austria si acum Salvini in Italia.

    • memorix spune:

      Articolul de fata nu o discuta pt ca nu convine, ba chiar deranjeaza :)

      Politica elitelor EU este de incurajare a migratiei, zice nea tanarul asta ca “Legal migration is a necessity for Europe as an aging continent”

      https://www.politico.eu/article/junckers-uni-vision-for-europe/

      In opinia elitelor EU se pare ca marimea septelului este importanta, nu numai calitatea

      Si ca daca vine in Europa juma’ de Africa neagra (a carei populatie se va dubla pana in 2050, ajung la 3 miliarde, cel mai mare spor de populatie) plus toti arabii atunci o sa fie numai lapte si miere dezvoltare economica maxxxima

      In conditiile in care de exemplu somajul tinerilor este ingrijorator in anumite zone EU si in conditiile in care automatizarea va mai musca din numarul joburilor disponibile

      Japonezii imbatranesc si ei dar oare de ce elitele lor nu umplu tara cu diversi?

      Mi se pare numai mie sau astia de la Bruxxxelles au luat’o razna?

      Bon, asta au decis elitele, au decis si ca toata lumea trebuie sa contribuie cu septel de refugiati acceptati cote obligatorii si ameninta ca daca nu accepta de bunavoie li se va umbla la fonduri

      Intre timp fluxul din nordul Africii nu pare sa se fi oprit
      Si odata cu explozia populatiei si cu schimbarile climatice valul migrator se va accentua, problemele se vor inteti in timp si nu se vor diminua

      Elitele incearca sa’si impuna politica de la centru, popoarele aleg lideri nationalisti si rezista, vedem ce’o iesi din asta…

      • Harald spune:

        @memorix – long story short: imigrația e soluția socialistă pentru creștere economică în condiții de fiscalitate furibundă.

        Asta e adevărata problemă, fiscalitatea europeană exagerată care distruge orice posibilitate de creștere economică sănătoasă. Și-atunci se importă migranți, datorită cărora economia se umflă, oferind astfel posibilitatea de a raporta creștere cu mândrie patriotică. În realitate, în anii ’60 orice familie cu 3-4 copii se putea descurca dintr-un singur salariu, acum nu ajung nici două salarii. Așa că în loc de cei 3-4 copii localnici, acum există în familie doar unul sau niciunul, iar creșterea demografică o asigură imigranții.

  15. Gargamel spune:

    @Harald
    1932. 37,3 procente a obtinut partidul lui Hitler la alegerile din acel an. Desi nu a cistigat propriu zis alegerile a avut cel mai mare scor si a putut forta ulterior evenimentele din 1933. Dincolo de toate conjucturile epocii ramine un fapt cert: 37,3 la suta din alegatorii germani l-au votat pe Hitler.

    • Harald spune:

      @Gargamel – au fost mai multe alegeri în 1932, de asta ți-am cerut data scrutinului, nu umbla cu abureli. Oricum, niciunele nu au fost câștigate de Hitler.

      Pe lângă asta. Hilter e Hitler,iar ”partidul lui Hitler” nu e Hitler. În persoană, Hitler a pierdut alegerile în fața lui Hindenburg, n-a câștigat nimic ”cât se poate de democratic”, așa cum ai afirmat inițial. Hitler a fost ulterior numit cancelar chiar de către Hindenburg, în urma unor negocieri cât se poate de politicianiste, iar din acel moment democrația germană a fost practic suspendată.

      Hitler nu a câștigat niciodată alegeri libere și corecte în care să fi fost votat în persoană, cum a câștigat de exemplu Ion Iliescu. Povestea cu ”Hilter a câștigat alegerile cât se poate de democratic” face parte din discursul anti-democrație În realitate, electoratul e mult mai inteligent și mai responsabil decât îl cred detractorii democrației.

      Pentru comparație, nici Vadim Tudor nu a câștigat niciodată alegeri, iar când s-a introdus chiar și caricatura aceea de vot ”uninominal”, partidul lui nici n-a mai intrat în parlament. Așa au ajuns Gigi Becali și Vadim Tudor în Parlamentul European, tocmai pentru că acolo se votau și votează în continuare liste de partid.

  16. Cinicul spune:

    Vad cateva comentarii care incearca sa arunce cu noroi in Germania pentru un pretins comportament prea bland fata de Rusia. Realitatea este ca singurele tari care nu au facut compromisuri fata de ingerintele Rusiei in Ukr au fost Germania si UK, ultimii doar dupa episodul otravirii agentului KGB-MI6. In schimb singurul lider care s-a grabit sa vina cu batistuta la dansul cu Putin a fost si este Trump (tocmai s-a anuntat ca Trump se va intalni cu Putin).

    • Kurt spune:

      “pro felici ac prospero Galliae status” (“für das Glück und den Wohlstand Frankreichs”). Pentru fericirea și bunăstarea Franței. Franța e liderul UE.

      Rusia este o problemă în est din cauza speculațiilor geopolitice ale lui Putin. Teritoriul NATO nu e în pericol. Nord Stream 2 a trecut fazele de aprobare, va livra gaze. BIP Rusia e micuț, nu e cxomparabil cu 10.000 miliarde Euro în ZE.19.

      Grand Nation a fost, este și rămâne o pretenție la Paris. E. Macron a fost la Vatican, a acceptat în Basilica Laterană privilegiul regilor Franței ( ….. ….refuzat de ceilalți presdenți, Pompidou, Mitterrand, Hollande: ….. Frankreichs Staatspräsident Emmanuel Macron ist nun Ehrendomherr der Bischofskirche von Papst Franziskus.
      Im Anschluss an den Gottesdienst nahm Macron im Chorgestühl der Domherren kurz den für ihn vorgesehenen Platz ein und unterzeichnete das Dokument zur Inbesitznahme seines neuen Amtes. Dabei übergab ihm Erzbischof De Donatis eine Kopie des Kapitelkreuzes der Lateranbasilika.
      Seit 1957 haben drei Staatsoberhäupter – Georges Pompidou, Francois Mitterrand und Francois Hollande – auf die Annahme des Titels verzichtet. Nicolas Sarkozy (2007-2012) hingegen reiste dafür nach Rom. Macron, Gründer der Partei “La Republique en Marche”, kommt aus einer nichtreligiösen Familie, ließ sich aber als Zwölfjähriger katholisch taufen.
      Das Privileg eines Ehrendomherren von San Giovanni in Laterano, der Bischofskirche des Papstes, hat das Oberhaupt des französischen Staates seit 1604. Damals hatte Papst Clemens VIII. dies König Heinrich IV. zugestanden – nach dessen Übertritt vom Protestantismus zum Katholizismus und einer hohen Spende für die königliche Abtei an der Basilika.
      Im Gegenzug verpflichtete sich die Bischofskirche des Papstes, jedes Jahr den 13. Dezember, den Geburtstag des Königs, zu feiern. Die Messintention zu diesem Tag lautet auch heute noch “pro felici ac prospero Galliae status” (“für das Glück und den Wohlstand Frankreichs”).
      EWG /UE este o „creatie“ occidentală romano- catolică: De Gasperi, De Gaulle și Adenauer au avut aceleași „valori“. Aderarea 2004/2007 a fostelor state din CAER/Pactul de la Varșovia schimbă unele preferințe.
      Unanimitatea de voturi în ZE/UE e refuzată la Paris (F. Hollande 2016: două viteze) în noul concept francez al lui E. Macron. Stilul „regal“ preferat la Paris nu se va schimba. E. Macron caută azi o reconciliere în conflictul secular între statul francez laicist și enoriașii romano-catolici conservatori (minoritari în Franța). E. Macron are preferințe „transcendentale“ ca și F. Mitterrand. Provine din familie laicistă. E botezat mai târziu.

      A. Merkel provine dintr-o familie de preoți luterani (tatăl pro-socialist SED), are cu CDU Creștini Democrați o altă relație cu biserica decât statul laicist francez.
      La Moscova doctrina ortodoxă a luat locul vechilor doctrine comuniste& țariste, cu aceleași pretenții „imperiale“.

      Vaticanul- romano catolicismul se vede ca biserică- credință „universală“ (nu e ceva „național“).
      Geopolitica lui Putin în secolul 21 devine tot mai ridicolă.

      Grand Nation pe continent și pe glob se vede Franța.

    • euNuke spune:

      “tocmai s-a anuntat ca Trump se va intalni cu Putin”
      Wow! Nasol. astia sigur pun la cale ceva, un aranjament marsav in care tiranu’ rusnac il va pacali iarasi pe bufonu’ american ca sa fie sclavul lui! Dar…oare in cele douj’de’mii de intalniri dintre Merkel si Putin [plus sau minus sarkolandakron]…ce s’o fi discutat? Despre catei si trandafiri, cumva? Ca deh, e cert ca doamna Merkel este un lider puternic, inteligent, demn, de toata isprava, un om politic nemaipomenit care apara exclusiv interesele si binele cetatenilor Europeni, deci nu se poate sa se fi intalnit de atatea ori doar pentru ca adora prezenta scafandrului in ape tulburi si totodata vanator de tigri si ursi!!

    • Zev spune:

      Eh, domnule Cinic, daca pietrele ar putea vorbi… Cooperarea germano-rusa merge mai departe de Schroeder-Gazprom. Si nu e numai cu Rusia, ci si cu fratiorii CIS. O fi adevarat ca poltia belarusa, da, aia care ii matraseste eficient pe adversarii lui Lukashenko, au fost pregatiti de nemti? Estimp, membrii de varf ai opozitiei mor suspect. Mai e si MAZ-MAN. O fi adevarat ca stiftungurile lor superdemocrate organizeaza si cresc elita politica si economica de maine, adicatelea fii si ficele potentatilor de azi? Nah, ce am vazut cu ochii mei nu e adevarat. Felea m-a cenzurat cand am spus ca onorabilii viitori catindati la sefii de agentii de ochiu-si-timpanu au fost scoliti ‘targetat’ de aliatii strategici, punandu-i astfel in pole position sa ia o functie, cand studentul romanesc pur si simplu nu putea candida, jocurile se faceau altundeva. Sick world mate.

      • Cinicul spune:

        Politie care bate bine exista si in tari cu pretinse standarde ale democratiei mult mai inalte decat Alemania. Si mai toate aceste tari avansate vor sa exporte aceste standarde pentru bani buni. Unii reusesc, altii, invidiosi, se pland ca n-au reusit. Sa nu-mi spuneti ca politia romana a cumparat echipamente si vehicole destinate represiunii tot din Alemania.

      • JB spune:

        Are relevanță unde au terminat cursurile/specializările respectivii “catindați”?!? Oare toți sunt chiar brainwashed și indeplinesc rolul de roboței?!? Sincer, mă îndoiesc. Dar NU înseamnă că sunt TOTAL lipsite de importanță….. Dar ceea ce contează sunt faptele.
        Au fost N școliți in URSS, fiind rusi, ucrainieni, etc. Si cand a fost cazul…..Hop! Ne-am trezit că au trădat URSS, au complotat împotrivă, etc. Aceeasi situatie cu Germania nazistă. Abwehrul a trădat la greu…..Canaris, Oster, etc.
        Cei 6 școliți la Cambridge care au fost, probabil, grupul cel mai important de agenți sovietici din UK făcuseră studii la Moscova?!?
        Harry Dexter White fusese la Columbia, Stanford, Harvard dar era agent de spionaj și influență al URSS/Stalin….. Și ar fi N exemple din US și nu doar.
        Dar cel mai interesant dintre toate e, probabil, cazul lui Oleg Penkovski….. și concluzia că ar fi trădat la ordin. Ordinul șefului GRU. Toti avea cel mai curat dosar posibil, verificați și para verificați. Și?!?
        Ah, repet: nu insinuez că sunt cu totul lipsite de importanță studiile, specializările, etc. Dar nu se pot trage concluzii apriori….

        • Zev spune:

          Nu m-am facut bine inteles. Foarte bine ca au facut scoli straine, problema este cum s-au dat bursele. Prin anii 90 romanul nu prea primea oferte de burse. Erau extrem de putine, si nu stiu cum se face dar numai deja bine conectatii, in special cu vedere spre servicii si diplomatie, beneficiau. Si asa s-a creat o falsa elita. Fiul lui si fiica lui au fost pusi in pole position. Sa nu-mi spuneti ca atasatul cultural de la ambasada x nu stia al cui e ala micu’… Deci in locul unui sistem meritocratic, ne-am trezit cu, well, ce vedeti in jur. Normal ca protejatii au avut ulterior cariere fulminante, una e sa ai Poli in CV si alta e GWUni. Abia de prin 2000 s-a mai dat drumul la burse la liber, astia insa erau deja pe cai mari. Si incetul cu incetul s-a coagulat o falsa elita.

  17. Sunt foarte multe pareri pro si contra pentru acest articol insa adevarul este undeva la mijloc. Nu uitati ca in momentul de fata marile razboaie nu se mai poarta cu pusca si se lupta din fata calculatorului. Suntem in era digitala.

    • Constantin spune:

      “…adevărul este undeva la mijloc”

      Ba, chiar dimpotrivă, aș zice, adevărul nu este niciodată la mijloc.
      Adică, între adevăr și minciună, mijlocul este o “minciunică”. Altfel spus, o gogoașă. La români “merge și-așa”, doar că o minciună ceva mai mică, NU este adevăr. Este mai degrabă cam la fel ca în cazul “doamnei care e un pic gravidă”.

      Spun asta, pentru că locurile “călduțe” sunt pernicioase și atitudinea de acceptare a “adevărului aflat la mijloc” este contraproductivă.

      Spre exemplu, vecinii noștri bulgari, sesizând evidența expusă în textul d-lui Naumescu, anume că “Uniunea Europeană a următoarei generații de politicieni și de votanți: [va fi] mai închisă pentru cei din exterior, mai fermă în decizii şi sancțiuni, mai exigentă cu „rebelii” politici, mai protecționistă, divizată între un nucleu central al Zonei Euro şi o periferie veșnic frustrată de diferențele existente”, și-a asumat o foaie de parcurs pentru adoptarea monedei EURO.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


E randul tau

Dragi Comentatori, apropiindu-ne de sfîrşitul acestei discuţii din care eu am învăţat mult (ş...

de: Szilágyi N. Sándor

la "Scrisoare de suflet românilor indignați despre români și unguri, puțin altfel"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

noiembrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)