Mass-media și jurnaliștii au aceleași prejudecăți și metehne ca societatea însăși. Se vede bine atunci când presa relatează despre minorități etnice (romii rămân în top) și despre femei. Îi putem numi ”categorii defavorizate mediatic”. Invitate la televiziuni musai la fiecare început de martie pentru a conferi un aer primăvăratic emisiunilor de 1 sau 8 martie, doamnele au mereu parte de un tratament diferit față de domni. Un studiu olandez demonstrează că jurnaliștii sunt tentați să abordeze bărbații formal, indirect, respectuos și să le atribuie roluri de acțiune. Femeile prezente în reportaj, știre sau în talk-show sunt abordate mai degrabă informal, direct, amabil, adesea cu un subton glumeț. Involuntar, camera privilegiază bărbații, fiindcă ”succes”, autoritate”, ”putere”, ”independență” sunt atribute masculine. Stereotipurile influențează inclusiv imaginea: în prim-plan și close-up se investighează mai ales figurile feminine pentru a descoperi emoții și sentimente, de care, se crede, ar fi ele cotropite. Astfel, filmat în plan mediu, cu deferență, personajul masculin va arăta impozant, puternic, activ, iar personajul feminin va rămâne secundar, accesibil și pasiv, strivit în filmări plonjate. Rolurile distribuite femeilor prezente în emisiunile de televiziune sunt mai puțin importante: ele sunt preponderent decorative în divertisment, potențează senzaționalismul atât de drag presei, sau, dacă sunt dezbateri, ajung greu la cuvât și sunt întrerupte mai des decât interlocutorii bărbați. Sunt chemate mai rar ca experți, ca profesioniste, ca autorități în materie. Concluziile, ca și decizia în societate, nu le sunt rezervate doamnelor, fiindcă ele se exprimă mai prudent, circumstanțial, concesiv. Cercetătorii genurilor numesc fenomenul ”anihilare simbolică” a femeii, reflex al prejudecăților persistente încă în lumea contemporană, după un veacuri de emancipare.
Imaginile convenționale se suprapun mentalității curente: femeia este corp, bărbatul este minte, femeia este irațională, dominată de sentimente, intuiție, sensibilitate, bărbatul este cerebral, are autonomie, control, decizie, femeia este o voce privată, bărbatul este vocea publică. Sondaje recente arată că în România numai 40% ar vota o femeie ca președinte, ceea ce este deja un procent mare față de 14% dintre repondenți, câți ar vota un țigan la prezidențiale. Nici parlamentul nostru nu arată grozav, deși implemetăm entuziast (din gură) conceptul european al ”egalității de șanse”: avem doar 11,5 % femei parlamentar, sub Turcia care are 14, 2% și departe de țări scandinave ca Finlanda sau Suedia care se apropie de 50% femei în parlament. Comparativ cu lumea politică, proporțiile în mass-media sunt ceva mai blânde: în orice talk-show politic apare cel puțin o interlocutoare – moderatoare sau invitată – care se va bate pentru a spune ce are de spus, într-o confruntare de minim 1 la 3. Deși stereotipul o descrie ca ”vorbăreață”, femeia în reprezentarea media este preponderent tăcută. Un studiu EBU de acum 10 ani arăta că doar 31% sunt femei din oamenii care sunt chemați să vorbească în televiziunile europene și doar 22% sunt invitate în calitate de specialiști. Între timp, datorită programelor de training destinate jurnaliștilor, cifrele sunt mai încurajatoare. Ceea ce însă nu va tăia din hazul bancurilor cu blonde și nici nu va face uitate zicătorile condescendente, care marchează discriminări înrădăcinate ca ”Părul lung și minte scurtă”, ”Țara arde și baba se piaptănă sau ”Domnu’i domn și-n șanț”.
Desigur că se întâmplă și la case mai mari, în acest caz case literare newyorkeze. Siri Hustvedt, autoarea americană a unor romane sclipitoare ca O vară fără bărbați, este prezentată frecvent de de media americană ca ”soţia lui Paul Auster”, și el un scriitor de succes. Experiența sa este că ”femeile sînt întotdeauna sub-reprezentate în listele literare ale celor mai importanţi scriitori. E o situaţie cronică şi deprimantă. Adevărul este că femeile au scris dintotdeauna, în ciuda lipsei oportunităţilor… Orice ajunge să fie asociat cu o femeie, fie că e o carte, fie o profesie sau o boală, pierde din statut în cultură. Prejudecata e adînc înrădăcinată şi e conectată cu vechea asociere a femeilor cu corpul şi emoţiile şi a bărbaţilor cu mintea şi raţiunea. Nu cred în această scindare carteziană şi în diviziunea absurdă pe care o face între psyche şi soma. Sîntem un singur organism condus de sentimente în aceeaşi măsură în care sîntem conduşi de raţiune”. O concluzie rațională.
P.S. Citiți-l ca articol de sezon. Se apropie 8 Martie.
Articol apărut și în revista 22
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
In legatura cu doamna ministru de finante, am cautat pe internet acum doua zile cine este Aura Petrescu, dar nu am gasit informatii decat dupa 18 ani.
Probabil pentru ca o cheama Ioana Petrescu. Incercati si asa, poate gasiti lucruri mai folositoare.
Si, apropo de noul ministru de Finante, oricare ar fi programul guvernului, oricat de slab premier ar fi Ponta, fata asta e cel putin la nivel teoretic pregatita foarte bine. Ramane de vazut cat de bine va putea implementa ce stie. Sunt de acord ca este posibil sa fie complet devorata de pradatorii din minister dar alternativa era sa fie pus chiar unul din pradatorii respectivi (cum s-a facut pana acum) ceea ce, sincer, ar fi fost o decizie mult mai proasta. Sunt uluit de corul indignatilor si nu-mi amintesc sa fi auzit asa ceva cand Tariceanu l-a pus ministru (al Justitiei) pe Tudor Chiuariu care era in mod evident muuuult mai slab pregatit si, in plus, era si mai tanar. Pe vremea aia se zicea: „sa incurajam tinerii”. Sau cand Boc l-a pus pe Ialomiteanu. A inteles cineva ce era cu Ialomiteanu?
A. Noel Roubini e si mai pregatit si si-a bagat propria firma de consulting in faliment.
B. Daniel Daianu a fost chief-economist la First National Boston si un min. de finante praf.
C. Ialomiteanu a fost cativa ani director la Finante Publice Brasov.
Da, ce eroare caraghioasa (si ce exemplu negativ de femeie din politică am nimerit involuntar) si tot corect este „dupa varsta de 18 ani”. Dar totusi cred ca s-a inteles ce am vrut sa spun.
Poate nu e foarte important, dar de regula se indica macar locul si data nasterii, date pe care in cazul posibil viitorului ministru de finante (adica Ioana Petrescu) nu le-am gasit inca.
Stimată doamnă
Greșiți prin generalizare și prin utilizarea absurdă a statisticii. Personal, sunt feminist – însă formulările procentuale frizează absurdul. De ce 30% și nu 37% sau 83%?
Cred că se poate (și sigur pot) face o lungă listă cu femei care își desconsideră singure statutul. Dvs. nu?
Altfel, problema este importantă întrucât este reală și generală, nu pentru că se apropie 8 martie. Aveți din întâmplare și propuneri de soluții?
Cred că abordarea autoarei se caracterizează prin cam prea mult parti-pris. Care e ideea din spatele acelor procente, că femeile ar trebui promovate doar pentru că sunt femei?
Cred că există destule femei din RO care ar avea oricând un cuvânt de spus, atât în parlament, cât și în mass-media, numai că ele se află în jurul vârstei de 30-35 de ani, aveau cel mult 10 ani în 1989 și astfel au avut acces la un anumit nivel de pregătire. Însă pentru cele în vârstă de 50-60 de ani, puține ar avea ceva de spus în parlament și în mass-media. Nu e vina lor, așa au fost vremurile, dar asta nu schimbă realitatea obiectivă.
Bineinteles, discriminare pozitiva.
Imi aduc aminte de Ceasca, care avea si el aici un plan (cincinal) de aducere in rindurile partidului a „tovaraselor de viata”.
On topic, poate femeile noastre, mai intelepte, nu vor sa preacurveasca in politica actuala. Oricum, de-a lungul timpului ele au fost cele care ne-au tinut in viata. Pina si la performante sportive, cred ca avem mai multe medaliate cu aur decit medaliati cu aur.
Eu am 50 de ani si nu ma simt deloc timpita! Ma consider capabila sa deschid gura si sa comunic si in media si in parlament!
Nu e suficient să comunici (comunicarea fiind de-altfel o specializare prin excelență feminină, în mod natural). Mai trebuie să mai ai și ceva util de spus. Orice psiholog vă poate confirma că există și comunicare patologică, iar femeile surclasează de departe bărbații și la acest capitol :P
Unii, doar grabindu-se sa-i gaseasca autoarei greseli, si-au dovedit misoginismul; pe care, sigur o sa-l nege vehement.
Cititi-l pe @ Harald: cele care ar avea ceva de spus sint prea tinere (30-35 de ani), iar cele de 50-60 de ani nu mai au nimic de spus.
Ce facem cu cele de la 35 la 50 de ani? nu ne trebuie, aici se incadreaza Elena Udrea :P
Un articol si o atitudine binevenite, ii multumesc doamnei Brindusa Armanca. Nu trebuie sa fii feminist ca sa constati cit de inapoiata e Romania in ceea ce priveste atitudinea publica fata de femei. Chiar si cei mai evoluati dintre intelectuali folosesc apelative de tip „fatuca”, „fetita” si altele asemenea, atunci cind sint in vreo polemica cu un autor de gen feminin, ba chiar o fac cu seninatate, cred ca nici nu constientizeaza prea bine jignirea implicita, folosesc asta mai mult pe post de retorica glumeata. Exista solutii, desigur, una ar fi sa se scrie mai mult si mai des astfel de articole, neinflamate, neideologizate, neradicale, doar de bun simt. O alta, cea legala, exista un Consiliu pentru Combaterea Discriminarii. Intr-o speta care ma priveste, am apelat la aceasta institutie. O sa povestesc cu alta ocazie, pe larg, ce s-a intimplat. Oricum, cred ca iesirea din pasivitatea de duduie care doar zimbeste jenata e salutara.
Stimata Doamna,
Principalul motiv este nesiguranta barbatilor in fortele proprii.
Frica!
La barbati orgoliile sunt mai puternice (au si unul in plus, cel de barbat), flexibilitatea mai scazuta, mai putin capabili sa sesizeze nesinceritatea (daca e noua pt ei), si un pic mai putina dragoste.
Pe de alta parte, doamnele sunt capabile de rezultate mult mai bune in conditii egale, iar barbatii stiu asta.
Acum, pentru un barbat (om) liber, (vezi articolul domnului Liiceanu), ce poate fi mai placut decat sa priveasca, sa asculte si mai ales sa inteleaga o femeie (eventual frumoasa)
PS De sezon…si nu numai.
Faptul elementar ca nu le consideri pe femei la fel cu barbatii si vitaversa nu este misoginism. Desigur in ideologia corectitudinii politice aceasta afirmatie, in ciuda simplitatii sale in evidenta, poate aparea subversiva.
Se mai poate aminti si amestecul vinovat al conceptelor folosite in drept, publicistica si discursul public: egalitate, echitate, discriminare pozitiva, egalitate de sanse. Fara sa intru in detaliu, aceste notiuni inseamna altceva in functie de context, subtext si metatext.
Semiotica elementara.
Si ca sa nu mai lungesc vorba: egalitatea dintre femeie si barbat este ridicata la rang de dogma practica in societatile care tind spre o anume totalitate (universalism dogmatic). Tractoristele si macaragistele si mineritele industriei socialiste erau exemple vii ale egalitatii intre sexe si, intra-adevar, dupa doi-trei ani de tractor deveneau perfect incapabile de sarcina, realizand idealul omului nou asexuat.
Pe de alta parte concediul postnatal in care intra taticul pentru ca mamica trebuie sa-si dea doctoratul, nu va declansa glandele acestuia responsabile pentru productia de lapte atat de necesare copilului in primele luni de viata. (Scuzati vulgarizarea dar aproape se impune in fata avalansei prostiilor propagate prin mintile necritice ale corectitudinii politice.)
Valorizarea, aprecierea sunt posibile prin diferentiere si nu prin nivelarea pana la identificare.
Iar statisticile, precum se stie, pot argumenta orice. Mai ales daca sunt de zece ani si facute in alte tari decat Romania.
A, ca nu s-a nascut inca un Pele sau Maradona, eventual Messi feminin? Asta ar putea frustra constiinta corectitudinii politice?
In cea ce ma priveste, nu ma deranjeaza si nu vad de ce ar fi asta un semn al faptului ca femeile nu sunt condiderate la fel ca barbatii.
Pentru ca, simplu, nu sunt la fel,
Sunt complementare.
Din păcate, nevoia copilului de a fi împreună cu mama în primele luni de viață nu se rezumă la activitatea glandelor ”responsabile pentru productia de lapte”. Sentimentele și emoțiile se învață în mod normal de la mamă, iar când bebelușul modern de sex masculin învață în primele luni de viață să primească afecțiune din partea unui bărbat, e simplu de înțeles de ce va fi tentat să facă asta și la maturitate. Suedia fiind un exemplu perfect, la acest capitol.
În rest, articolul e unul tipic pentru ziua de 8 Martie, când femeile se felicită reciproc cât e ziua de lungă. Începând cu ”vai, dragă, da’ai mai slăbit, nu-i așa?” :P
Sunt programatoare, o ocupatie considerata, mai degraba, masculina. Este un limbaj de programare mai de nisa si poate asta influenteaza situatia, dar din experienta mea, nu am avut mai multi colegi decat colege. Diferenta intre numarul femeilor si a barbatilor din echipele in care am lucrat nu a fost semnificativa statistic. Repet, e posibil sa fie din cauza ca este un limbaj de programare mai putin cunoscut, desi cerut pe piata – cererea fiind mare, iar numarul specialistilor inca mic fata de cerere, oricum nu-si permite nimeni sa discrimineze. Nu stiudaca e diferit in cazurile in care nu e o mare diferenta intre cerere si oferta.
In afara de cazurile in care candidezi pentru o functie publica sau lucrezi in sectorul de stat, si poti astfel fi direct afectat de nivelul sky high al misoginismului din Ro, cred ca poti sa il ignori cu succes – misoginii pot comenta, dar, in mare parte, asta e cam tot ce pot face. Cel putin, asta a fost exeperienta mea de pana acum. Poate lucrurile s-ar schimba daca as planui sa trec de la programare in management – deocamdata, nu am astfel de planuri, inca mi se pare extrem de interesant ceea ce fac. Insa din ce am observat la locurile mele de munca, am vazut destul de multe femei manageri de proiect – la acel nivel, nu par a exista piedici. Mai putine in pozitiile mai inalte de management, insa nu inexistente – e loc.
Prin prisma experientei mele de pana acum, misoginismul este existent dar, in cele mai multe cazuri, inofensiv – masculii care sufera de asa ceva isi pot, cel mult, anunta superioritatea in discutiile la o cafea si cam atat. Fireste, vorbim de medii competitive, in sectorul privat. Cu totul altfel stau lucrurile cand vorbim de sectorul de stat, mult mai mare decat cel privat, si in care nu este nevoie de performanta. – acolo unde nu este nevoie de performanta, misoginismul este foarte accentuat.
Am dat, din greseala, reply la commentul tau – intentionam sa scriu un post separat.
Pe de alta parte, se potriveste, cumva – commentariile tale imi amintesc de masculii suferind de mioginism de care aminteam, si a caror unica modalitate de a-si afirma masculinitatea si superioritatea in public, precum si marea diferenta dintre ei si femei, este de a o anunta singuri, in cadrul unor discutii (intr-un mod mai politicos atunci cand e o discutie fata in fata, totusi), si cam atat :)
Și propriul comentariu nu îți amintește cumva de o abordare marcant feministă și profund sexistă? Asta așa, ca să știm cum stăm …
„Faptul elementar ca nu le consideri pe femei la fel cu barbatii si viceversa nu este misoginism
„MISOGINÍSM n. livr. Lipsă de încredere față de calitățile morale ale femeilor; atitudine negativă față de femei. /misogin + suf. ~ism Sursa: NODEX (2002)”
Deci misoginismul are treaba doar cu atitudinea fata de femei, nu si VICEVERSA
Va rog sa cititi comentariul meu ca raspuns dat unei doamne.
Din fraza „In ceea ce ma priveste…..” am dedus, se pare gresit, ca Noba este o doamna.
N-aveti de unde. Trebuie sa decideti daca dintr-un text in care gramatica nu permite identificarea – sunt limbi chiar in care acest lucru este imposibil – va puteti da seama daca autorul(ea) este barbat sau femeie.
Dar nu va grabiti. Daca va bazati prea mult pe subtilitatea Dumneavoastra s-ar putea sa treceti drept misogin. Indiferent de sex.
Devine superinteresant.
Pornesc de la premiza ca ce enuntam aici este purul adevar, dar nu excludem posibilitatea sa omitem ceva.
Ca atare, in urma vizualizarii comentariului dumneavoastra initial, am realizat in subconstient un anumit profil psihologic. Sincer, am fost surprins de mentionarea lui Messi. Am fost convins de faptul ca sunteti doamna.
In urma citirii unui raspuns din partea altui comentator, a aparut posibilitatea sa fiti mascul.
Profilul psihologic al autorului Noba s-a schimbat radical in aceasta versiune.
Stiti ce va da de gol? Lovitura blanda (multumesc HL) pe care o dati unui atac dur. Nu corespunde profilului mascului care ar fi scris acest lucru.
Al doilea lucru care va da de gol, este raspunsul pe care mi-l dati mie. (Grija cu care eliminati posibilitatea de identificare a sexului celui care scrie, blandetea necarasteristica profilului masculului)
„In ceea ce ma priveste….” nici nu mi-am pus problema, initial, ca ati fi barbat.
Asa ca, imi asum posibilitatea sa fiu considerat gay si va dau „un sarut pe gura”
Din pacate cineva imi pliveste cu sarg interventiile. Nu stiu daca este barbat sau femeie. Daca ar fi barbat i-as propune mai mult curaj, darca ar fi femeie mai multa intelegere.
Da. Jocul este intotdeauna interesant daca este jucat cu seriozitate. Apropo, ce spuneti de seriozitate? O fi o dimensiune feminina a firii ori masculina?
Cu mine vorbiti?
Desigur, cu Dumneavoastra, fiind un(o) binecrescut(a).
Nu e rau.
La varsta mai plusati nitel, statura e in regula, studiile nu, cu matematica era sa nimeriti dar totusi suntet pe langa. Stau si-si(Romania si in afara), am o fata, indeed, nici cu iubirea nu sunteti departe, nu ies cu galagiosi, nu prea ies, stau mult singur si lucrez la calculator, cea ce explica dispozitia mea la comentarii asa pentru destindere.
Dar sunt impresionat (a), nu e deloc rau, desigur asta nu inseamna ca daca ne-am intalni pe strada m-ati recunoaste pe loc. Imaginati-va sa am un ochi verde si unul caprui.
Intr-adevar, dispar comentarii, de aceea dialogul nostru este frustrant.
Mda….As fi vrut sa spun ca ma nedumereste lipsa unui raspuns. Daca ati fi raspuns „Da” as fi inteles ca nu ati realizat ca raspunsul la intrebarea dumneavoastra este intrebarea mea fara semn de punctuatie. Daca ati fi raspuns Nu, iar era bine.
Dar…se pare ca sunt un dobitoc. Mi-am asumat acest risc mai sus.
Mai bine sunt un dobitoc sincer si iubitor decat un destept cinic.
Ma sterg la gura, dar nu ca m-ar deranja sa fi pupat pe gura un barbat, ci pentru ca am pupat pe gura un barbat care gandeste asa.
ia mai judecati nitel. Care este viceversa la a nu considera la fel femeile cu barbatii…Va spun: a nu considera la fel barabatii cu femeile. Sesizati diferenta?
Ei, vedeti!
Perfect spus!
Iata un om liber!
Imi aduc aminte de privirea unei doamne cand i-am cedat locul in metrou (intr-o capitala europeana). Cand s-a intamplat a doua oara, am primit si replica „I am not that old!”
Pt Dl Noba,
Doamne ce minte ingusta si fin pacate da misogina Dl Noba.
De asta trebuie putin political correctness in Romania. Sa puna putin la punct misoginismul barbatului roman. Pt clarificare – sunt barbat dar mi-e rusine cand vad asemenea oameni ca si Dl Noba. Pe langa prostiile fata acoperire debitate cu tractoriste, macaragiste si glande Dl Noba ne arata cine sunt eroi pt domnia sa – niste fotbalisti. Cred ca spune foarte multe de nivelul la care se autosotueaza din pacate. Anumiti oameni pur si simplu sunt limitati. Dl Noba din pacate se inscrie intre acestia. Ce adauga un strat de umor involuntar sunt expresiile aruncate de Dl Noba desi este limpede ca de fapt ge has no clue. Ingustimea de minte lu discrimineaza nici ca gen nici ca sex , nici ca varsta nici ca natie – este acolo tronand suverana. Se numeste Dl Noba
Ma flatati.
Dar, din pacate, ma confundati.
Cel la care va ganditi Dumneavoastra se numea Dl Otto Weininger.
Care nu a cunoscut iubirea decat in forma ei cea mai nociva. Iubirea de sine. Si care nu a avut rabdare sa vada ingustimea crezurilor sale.
Articolul dumneavoastra ar trebui sa fie mai mult un indemn la ratiune pentru acei barbati care gindesc astfel despre femei.La Multi ani .doamna !
Pentru Noba:
Desi ar trebui sa astept un raspuns din partea dumneavoastra, o sa risc sa par un mare dobitoc si am sa spun urmatoarele: (ramanem la premiza ca numai adevarul este permis)
Sunteti o doamna de statura mijlocie spre inalta, bruneta sau satena.
Aveti intre 35 si 45 de ani. Cel mai probabil 37-39
Ati fost foarte buna la matematica in scoala, dar nu ati urmat, neaparat, acest profil mai departe.
Daca locuiti in Romania aveti sau doriti o fetita. Daca locuiti in afara Romaniei aveti sau va doriti trei copii.
Iubiti, dar nu neaparat persoana cu care sunteti. Va este, in schimb, cel mai bun prieten.
Aveti un grup de prieteni cu care iesiti in oras destul de des. Preferati localurile galagioase.
Pot sa demonstrez logic de ce cred asta (daca e nevoie)
Este totusi un amanunt care ar putea narui toata constructia mea…disparitia unui comentariu. Nu stiu cum functioneaza acest site si nu o sa pun intrebari ajutatoare.
Oameni buni, a sosit vremea sa ne caim adanc pentru patriarhat si sa facem penitenta perpetua, dupa cum urmeaza:
http://davidthompson.typepad.com/davidthompson/2014/02/the-roar-of-enlightened-manhood.html
Pt Boda
Sper ca v-ati dat seama ca am scris comentariul de la 21.30 inainte sa vad comentariul dumneavoastra de la 8. (in care imi confirmati ca sunteti barbat).
Nu ar trebui sa fiti impresionat pentru ca toata constructia mea a fost pe convingerea ca sunteti o femeie puternica. Am mentionat iesirea in localuri galagioase tocmai din cauza lui Messi. O femeie puternica nu se uita acasa la meciul de fotbal pe care il vrea barbatul. La un pub, da!
Dar ce folos cand premiza a fost gresita?
Sunt totusi nedumerit….comentariul initial l-ati scris pentru ca asa ganditi sau ati vrut sa testati reactiile noastre?
In lipsa unui raspuns, raman la parerea mea din contariul de la 21.30.
A, era sa uit! Daca ne intalnim pe strada, asa cum ati spus, dumneavoastra nu o sa ma cunoasteti. Eu insa o sa-l recunosc pe S.I. (asta doar asa… sa nu pierd chiar toate punctele….)
Cu respect
Om normal (si iubitor)
Stimate Doamne,
Am certitudinea ca sunteti iubite si respectate de cel putin un om.
La Multi Ani