duminică, mai 19, 2024

Dogoreala Rusiei

În urmă cu aproape un an am avut ocazia să vizitez pe îndelete Odesa și o parte a Ucrainei vecine, legată profund de istoria veche, dar și de cea recentă a României.

Teatrul de Balet și Operă, cei 2500 de kilometri de catacombe de sub oraș, programul de dresaj de la Delfinariu impresionează orice turist și sunt și pentru mine amintiri remarcabile din această călătorie. Mai presus de orice, însă, am rămas marcat de efectele propagandei denigratoare, răspândite în spațiul ex-sovietic la adresa Uniunii Europene și efectele ei asupra ghidului nostru.

Excursia avea loc în perioada semnării la Vilnius a acordurilor de asociere (o etapă intermediară , până la calitatea de membru )dintre UE și fostele țări sovietice: Ucraina, Republica Moldova, Georgia și Armenia(ulterior a abandonat !). Eram curios să cunosc părerea unui cetățean ucrainean vis-à-vis de această chestiune. Iată opinia ghidului nostru, un bărbat cam de 45 de ani, educat, vorbitor de limba engleză și care își făcea meseria cu profesionalism:

„Pentru noi, cetățenii Ucrainei, UE înseamnă sărăcie. Nu am fi decât o piață de desfacere pentru produsele lor (asta se întâmplă oricum!n.a.) și… am citit undeva că țările membre dau mai mulți bani la Uniune decât primesc.”

În puținele momente avute la dispoziție, am încercat să-l lămuresc că are o percepție greșită asupra modului cum funcționează Uniunea Europeană, că informațiile pe care le deține sunt puține și incomplete și că, mai presus de toate, apartenența la această structură de state este o posibilitate, poate unică, de modernizare socială și economică, a țărilor din est și a celor din spațiul ex-sovietic.

„Bine, bine, dar cum rămâne cu banii dați Uniunii? (totul pana la bani! – n.a.)

Cum este posibil să plătești mai mult decât primești? În felul acesta nu există nicio posibilitate de a te dezvolta ca țară!”

„Fiecare stat membru trimite anual la bugetul UE 1% din PIB (produs intern brut) și fiecăruia i se alocă, în exercițiul bugetar al UE cu durata de 7 ani (de ex. 2014 – 2020), pe domenii bine stabilite, o sumă din bugetul consolidat al Uniunii Europene”, i-am raspuns eu.

Pentru a fi mai convingător, i-am dat exemplul României. PIB-ul țării noastre în 2013 a fost de aproximativ 125 miliarde €, din care 1%, respectiv 1,25 miliarde €, reprezintă cota noastră care trebuie vărsată la bugetul UE. În perioada 2014 – 2020, România are alocați 39 miliarde € pe diferite capitole de investiții și cheltuieli. Un calcul simplu arată că, în șapte ani, plătim Uniunii Europene 8,75 miliarde € și putem cheltui, dacă suntem în stare, 39 miliarde €, sau, altfel spus, în fiecare an dăm UE 1,25 miliarde € și UE ne trimite 5,5 miliarde €.

Ucraineanul meu a făcut ochii mari, ca de melc, apoi a rumegat îndelung avalanșa de cifre livrată de mine cu hotărâre și precizie peste mintea lui ocupată cu idei preluate din propaganda anti-UE. Aproape că vedeam lupta ce se dădea în capul lui între informațiile recent primite și vechile lui concepții anti-europene. Între timp, autocarul nostru se îndrepta spre una din intrările în catacombele săpate de locuitorii Odesei pentru a tăia blocurile de gresie cu care au fost construite aproape toate clădirile din oraș. Acest labirint de tuneluri suprapuse a cărui lungime totală este de aprox. 2500 km a fost folosit ca adăpost de către partizanii sovietici (și ucraineni) în timpul celui de-al II–lea Război Mondial, dar și de răufăcători: contrabandiști, negustori de sclavi etc.

Ghidul își împartea atenția între ce-i spuneam eu și radioul autocarului unde se transmiteau știri în limba rusă. Înainte de a pătrunde în această lume subterană, ghidul, Viktor, mi-a spus că nu crede în informațiile primite de la mine. I-am cerut smartphone-ul, cu telefonul meu nu mă puteam conecta la Internet, și din câteva tastări i-am arătat pe Wikipedia PIB-ul României și am găsit un site în engleză care publica sumele repartizate în perioada 2014 – 2020 statelor membre ale Uniunii Europene. Cred că i-am zdruncinat puțin convingerile anterioare vis-à-vis de UE, dar este puțin probabil ca după această discuție omul să fi devenit pro-european.

Nu știu dacă era vorba de o atitudine eurosceptică sau pur și simplu era anti-european convins. Cred că, mai degrabă, asimila afilierea țării lui la o structură precum UE cu apartenența la fosta Uniune Sovietică, perioadă deloc fastă pentru populația care acum trăiește între granițele Ucrainei. Amintesc aici genocidul prin înfometare organizat de Stalin ,în urma caruia în 1932-1933, au murit aproximativ 7 milioane de ucrainieni, fenomen reținut sub denumirea de Holodomor (moarte prin înfometare). În niciun moment al discuției nu am prezentat UE ca pe o soluție divină, un panaceu al tuturor problemelor pe care le are o societate rămasă în urmă. I-am transmis că avem și noi nemulțumiri suficiente față de unele mecanisme, atitudini, decizii ale organismelor UE de la Bruxelles și Strassbourg, dar chiar și asa Romania a facut progrese considerabile aproape pe toate planurile.

Normal ar fi fost, gândesc eu, să-mi adreseze cu celeritate o avalanșă de întrebări despre eventuala apropiere a țării lui de vechea Europă. Ori Viktor era foarte sigur pe raționamentele și afirmațiile lui.

Sau poate Rusia, prin forța de manipulare extraodinară, reușește să modifice, precum un câmp magnetic, modul de a gândi al oamenilor. De fapt, influența Rusiei se simte acolo ca o dogoreală continuă, în fiecare fibră a societății ucrainiene. Emisiunile TV și radio, ziarele, publicațiile, istoria, literatura, economia, gastronomia… totul, dar absolut totul, este controlat și supervizat.

Acum, după un conflict social gen Piața Universității, la ei numit Euromaidan, însă mult mai violent și cu multe victime, Rusia a anexat peninsula Crimeea, așa peste noapte, și întreține un război de secesiune în estul Ucrainei.

Între timp, după ratarea momentului Vilnius, Ucraina a semnat totuși un tratat de asociere cu UE. Prietenul meu, Viktor, cum evaluează oare viitorul țării lui după noile evenimente?

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Dar povestea cu „piața de desfacere” (care vine direct din manualele de Materialism istoric) se repetă și la noi de 25 de ani și foarte mulți români o cred ”beton”. Nu mai vorbesc de multe alte șmecherii mai insidioase cum ar fi ”vinile capitale” ale occidentului (și în special USA) în aproape orice problemă – încălzirea globală, distrugerea intimității, criza economică, boala vacii nebune, ”virusul SIDA a fost creat în laborator”, „McDonald te otrăvește”, „Coca Cola te otrăvește”, dispariția urșilor albi, băncile perverse și tot ce mai vreți. Și asta permanent, chiar și pe hotnews.

    De fapt problema a fost lămurită acum 30 de ani de defectorul Iuri Bezmenov la o televziune americană:
    „Subversiunea ideologica este un proces legal, deschis. Îl poţi vedea cu proprii tăi ochi. Nu este nici un mister.
    Nu are nimic a face cu spionajul. Ştiu că spionajul pare mai romantic. Probabil de aceea … sunt atât de innebuniţi după filmele gen James Bond. Dar în realitate accentul principal al KGB-ului nu este deloc în domeniul culegerii de informații.
    Numai aproximativ 15% din timpul, banii şi forţa de muncă se cheltuie cu spionajul ca atare. Restul de 85% este un proces lent pe care noi îl numim subversiune ideologica, măsuri active sau război psihologic. Ce înseamnă în esență este: să schimbi percepţia realităţii fiecăruia astfel încît, în ciuda abundenţei informaţiilor, nimeni nu este capabil să ajungă la concluzii înţelepte despre cum să se apere pe ei înşişi, familiile lor, comunitatea lor şi ţara lor.
    Aşa cum am menţionat mai devreme, accesul la informaţia adevărată nu mai contează în zilele noastre. Un om care a fost demoralizat nu este capabil să evalueze informaţia adevărată. Faptele reale nu ii spun nimic, chiar dacă l-aş umple de informaţie, de dovezi adevărate, de documente şi fotografii.”

    Și nu numai Bezmenov. Așa că nu sîntem cu nimic mai breji decît ucrainienii, iar treaba se va observa perfect din comentariile ce vor urma.

      • Iată un exemplu de manipulare nerușinată, mic dar consistent.

        Un oarecare ziarist de provincie din vestul țării (nu-i dau numele pentru că un asemenea pigmeu nu merită nici un fel de publicitate) scris-a ieri un editorial (pe INTERNET) despre prețul lămîilor.
        „Zilele trecute, fără să vreau, am surprins un dialog pe această temă într-un magazin
        mare din Reşiţa. Doi pensionari, soţ şi soţie, în faţa rafturilor încărcate cu fructe şi
        legume. În coş, o pungă cu câteva mere şi o alta cu prune. Şi-ar fi cumpărat şi ceva
        citrice, dar preţurile păreau prohibite pentru veniturile lor. La portocale, nectarine şi
        grapefruit, păreau mai accesibile, dacă şi-ar fi cumpărat câte două din fiecare aşa, de
        poftă, însă, în faţa lămâilor, bătrâneii s-au tot frecat la ochii şi nu le venea să creadă.
        „Vezi şi tu ce văd şi eu?“ a întrebat femeia ce nu îşi putea lua privirea de la preţul scris
        cu litere de o şchioapă: 16,99 lei! „Da, i-a răspuns bărbatul. 170 de mii de lei vechi“.
        „Păi, de ce aşa scump, frate? Că n-or fi poleite cu aur ca brânza din reclama aia de la
        televizor. În primăvară erau şase lei, iar acu’ 17. Până în noiembrie se fac 20. Pe
        deasupra sunt şi mari, ca pepenele, şi urâte ca dracu. Ştii ceva, să le mănânce ei, că
        mie nu mi le trebuie“, a decretat bătrâna, îndepărtându-se bombănind.”

        1) – Dacă VREI să afli motivul pentru care s-au scumpit lămîile, n-ai decît să cauți pe INTERNET (distrugerea recoltei de lămîi din Argentina prin ”încălzire globală” – pardon, ger). Deci ”maestrul” ziarist își dezinformează conștient publicul, sau e prost de-a binelea (cf. altor materiale nu e cazul). Mai mult, furnizează un preț sensibil mai mare decît cel din piață și dintr-un hipermarket apropiat – 15 lei !!! BAZELE JURNALISMULUI SÎNT ANULATE !
        2) – Plînge fățarnic pe umărul pensionarilor care, vezi Doamne, nu-și mai pot satisface ”poftele”, mult răscolite încă din vremea ceaușismului muribund, cînd nu se găseau nici lămîi, nici portocale, nici mere, nici… nimic. Bine măcar că actualii ”șoimi ai cozilor” pot bombăni – pe vremea gîngavului scorniceștean tăceau ca un pește mort.
        3) – În timp ce piața geme de legume românești get-beget ”mașterul” scribălău bagă din nou strîmba cu „roşiile şi gogoşarii de la tarabă nu mai provin de mult din producţia românească” – așa, pentru desăvîrșirea mormanului de minciuni.

        VINOVAȚI ? Hipermarketul, intermediarii din piață (care blochează țăranii PRODUCĂTORI DE CITRICE) – pe scurt, CAPITALISMUL. Că e american sau european nu are importanță – vrem lămîi siberiene ieftine de la Miciurin (vezi manualul de biologie din anii ´60), Ceaușescu și Putin!

        Întrebare umoristico-tragică: ce are asta cu Ucraina ?

  2. E util sa reamintim ca Ucraina e supusa de peste 90 de ani unei permanente propagande bolsevice/rusofile, ce se adauga panslavismului ortodox prezent de sute de ani acolo. Nu doar bunicii, ci si strabunicii tinerilor ucrainieni de astazi au crescut si s-au format intr-o societate comunista dominata de cultura rusa. Sincer, nici macar nu e prea sigur ca am putea defini aceasta „kraina”, Ucraina, ca un stat de sine statator de-a lungul istoriei mai vechi sau mai recente, si nici ca „poporul ucrainean” ar fi altfel diferit de cel rus decat prin nuante care se pare ca scapa sau nu sunt recunoscute de milioane de ucrainieni si majoritatea rusilor.
    Si nici nu putem da crezare oricarei „autodefiniri” cand e vorba de identitati, exista limite rationale si sunt necesare argumente credibile, viabile. Altfel incepem sa ne umplem de „popoare” secuiesti, moldovenesti, crimeene, tiroleze, cu „limbile” lor respective si manuale istorice scrise direct de KGB.

    Basarabia a suferit deja tot ce sufera acum Ucraina, prin agresiunea rusa de la Nistru si separatismul rusofonilor de acolo. Iar romanii basarabeni au fost si ei expusi la zeci de ani de propaganda rusofila, Rusia a avut la dispozitie decenii sa-si intinda acolo retele de influenta si sabotare a societatii.
    De aceea e uimitoare renasterea romanismului peste Prut, e totusi remarcabil sa vezi ca o majoritate de electori voteaza cu partide pro-europene, din 2009 incoace. Cred ca in subteran Romania a dus o lupta foarte grea pentru a contracara traditionala influenta rusa si batalia asta continua, e chiar exacerbata de evenimentele in Ucraina.

    Citeam chiar azi ca propaganda rusa a pus mana, printr-un afacerist apropiat Kremlinului, de doua mici posturi tv din R.Moldova, scopul fiind foarte clar, continuarea propagandei rusofile, negarea etnicitatii romanesti, incurajarea „autonomiilor” si separatismului nistrean, etc.

    Oricine sustine in Romania pozitii care favorizeaza direct sau indirect Rusia (federalizarea Ucrainei, autonomii secuiesti, anti-americanismul primitiv, desfiintarea sau slabirea DNA, ecologismul extremist, etc.) e in fapt complice la o agresiune impotriva poporului roman si a celor doua state romanesti. Trebuie sa reactionam in consecinta, daca ne pasa de societatea in care traim, sa izolam si sa dezvaluim mecanismele de manipulare a opiniei publice, sa informam si sa atentionam permanent pe cei care par convinsi de propaganda pro-rusa.

  3. Realitatea e că omul simplu are nevoie de mituri, aceste mituri ajung să dea un sens vieții lui. Și occidentalii au mituri destinate omului simplu, numai că ale lor fac mai puțin rău celui care le adoptă decât cele ale est-europenilor.

    Și în vest, bunăstarea materială a societății este adesea prezentată ca fiind în pericol din cauza esticilor care ar veni să profite, deși în realitate esticii emigrați în vest contribuie mai mult la crearea bunăstării din patria adoptivă decât profită de ea. Dar așa e omul simplu, ușor de prostit, atât în est cât și în vest.

  4. Domnule Pintilie,
    Ceea ce descrieti dvs. aici se petrece la noi in satele romanesti! Putem face o analogie cu titlul dvs: Dogararea Comunismului – cel despre care stim ca, asa cum ne indoctrinau comunistii romani, se aplica diferit in fiecare tara, dupa normele ideologice cretine ale unora:) Si daca analizati, la noi acum, taranii, pensionarii … sunt dogorati de tot de comunism:) Mai ales ca suntem condusi de unul ca Ponta care tremura ca frunza de placere cand pionierii din China i-au dat flori!! „Oooo, de cand nu am mai vazut asemenea frumusete”… spunea Ponta si cred ca si pe el l-a dogorat oleaca de comunism:) Pe de alta parte, Viktor poate ca intelegea, asa cum si eu inteleg binele de la UE, dar cand vine vorba de gazele de sist si efectele grave ale fracturarii hidraulice, ma uit la UE …. si UE nu-i! Ce ziceti, prietene Vasile, „cum evaluează oare viitorul țării noastre după noile evenimente?”, asta ca sa va parafrazez:) Sincer mi-a placut ce ati scris … se vede ca sunteti in miezul … UE, ati invatat ceva in Senat, dar totusi, tara asta ce viitor are?

  5. Poate ca ar fi fost bine sa- l intrebati:
    De ce Rusia, care are atatea resurse naturale, teritoriu, populatie, ARME NUCLEARE, de ce nu creste economic.
    Probabil ca noi, „imperialistii”, ucidem spiritul poporului rus.
    Acum, serios vorbind, ce problema au, de fapt. Au nevoie de sclavi?
    Un conducator tampit ne poate duce inapoi, in epoca de piatra.

  6. Experiente si experiente – eu am discutat in Ucraina (prin Podolia) cu un sofer de taxi care era mandru ca la ei e democratie, nu ca in rusia (asta prin 2012).
    Marele complex era ca nu cumva sa fie ucrainienii confundati cu rusii, acum cum fac „occidentalii”.

    Adevarul trist e ca avem de-a face cu o problema de geografie. Daca am fi fost asezati acolo unde sunt ucrainienii am fi fost si noi la fel de chinuiti (daca nu cumva ne-am fi topit cu totul in mama rusie).

    Ucrainienii au avut un fel de stat independent pentru cateva luni prin 1917, dupa care a fost ocupat de bolsevici. Asta daca nu punem cazacii zaporojeni etc.
    In 25 de ani de independenta cam greu sa faci o natiune. Si cum aici suntem ca specie, asta se face in continuare cu sange.

    Cert e ca pentru multe generatii de-acum incolo 40 de milioane de oameni in coasta rusiei o sa o iubeasca la fel ca noi sau polonezii. Cred ca efectele pe termen lung sunt greu de calculat acum.

    Asta e mostenirea istorica a lui Putin pentru Rusia. Nu m-ar mira sa se trezeasca si niscai ceceni, dupa toata propaganda cu dreptul fiecaruia de a se separa de tara in care traieste (ca sa vezi, la ceceni n-a functionat).

  7. Consolidarea relatiilor de cooperare dintre UE si statele europene care inca nu sunt membre reprezinta o prioritate a Uniunii. Prin urmare, impresiile „din teren” ale cetatenilor de rand din statele respective, asa cum sunt relatate spre exemplu in acest articol, ar fi cu siguranta de interes pentru Comisia Europeana. Chiar foarte relevant si interesant, consider eu.

  8. Exact acelasi discurs (cel cu piata de desfacere) l-am auzit de la o tanara de 25 de ani din Kiev, angajata a unei multinationale. Am ramas mut in fata acestui argument. E incredibil cum propaganda rusa are atata succes, chiar la tineri cu studii superioare.

  9. În urmă cu aproape 6 ani am avut ocazia să vizitez Odesa, pentru doua saptamani, la invitatia unui prieten baimarean, fost sportiv, care a avut un contract cu o echipa din Odesa, s-a indragostit lulea si a ramas acolo. Am fost 3 perechi, sot-sotie, in 3 autoturisme si am trecut granita pe la Galati.
    As vrea sa va impartasesc citeva impresii care, zic eu, merita subliniate:
    – vamesii ucrainieni erau dublati de vamesi germani
    – majoritatea caselor, din satele sau comunele prin care am trecut sunt facute din chirpici cu acoperis din azbociment (probabil ca in zona Lvov alta e arhitectura)
    – orasul este destul de mare, foarte curat (inclusiv la periferii) si cosmopolit. Asiatici si africani la tot pasul. Centrul are o arhitectura foarte frumoasa iar viata culturala e destul de animata (am prins concert Pink Floyd).
    – nu am vazut tigani. Am fost pe 4 plaje, inclusiv pe cea considerata a fi Mamaia lor, iar cei ce vindeau mizilicuri (inele de calamar, peste sarat si inca citeva minunatii locale) erau blonzi cu ochi albastri. Suvenirurile numai la taraba sau chioscuri. Fara seminte sau floricele.
    – au magazine, gen fostele Alimentara, care vindeau numai votca. Zeci de tipuri de votca. V-o recomand pe cea cu aroma de coaja de mesteacan.
    – arterele de circulatie foarte late, marcate dar disciplina in trafic lasa de dorit. Multe masini asiatice si americane (care nu le vezi in Europa) dar si vestitele Volga si Pobeda.
    – nimic distrus din fostele fabrici sovietice. Ingrijite, aranjate si toate cu secera si ciocanu’ la poarta (sunt curios daca le-au dat jos).
    – la restaurant si mai ales la terase votca nu se vinde la suta de ml ci numai la sticla (aici nu pot sa bag mana in foc dar doar intr-un singur loc, la insistentele gazdei, nu ne-a bagat sticla pe gat)
    – am fost intr-un fost sat pescaresc, la 40-50 Km est de Odesa (un soi de 2 Mai), unde ucrainienii isi faceau case de vacanta. Nici nu se pune problema de avize sau sistematizare. Un adevarat Turn Babel. Se plateste numai curentul electric inrest totul e al poporului. Pe drum am vazut SUTE de echipamente de tehnica militara, stationate pe camp. Tancuri, tunuri, camioane. Ma intreb ce au in cazarmi daca asa e pe teren viran.

    E mult de discutat despre cum vad ei conflictul cu Rusia dar ar trebui sa scriu eu un articol si nu am nici talentul necesar. Un lucru va recomand: daca aveti totusi curajul sa vizitati acum Odesa, duceti-va fara neveste. Nici nu stiti ce pierdeti :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vasile Pintilie
Vasile Pintilie
Vasile Pintilie – Absolvent al Facultatii de Cibernetica Senator PDL 2008-2012 ,Presedinte 3 ani al Comisiei Generale Economice din cadrul Initiativei Central Europene – ICE (18 state membre). Desfasoara activitati de business in domeniul IT ,comert,dezvoltator Windows ,IOS si Android.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro