Am scris o primă formă a editorialului Este obligatoriu să gonim lupul, apărut marți dimineață pe blogurile adevărul.ro, duminică după-amiază, într-o camera de hotel din Satu Mare. Oraș în care ajunsesem spre a vedea un nou spectacol al Teatrului de Nord din localitate.
Mărturisesc că habar nu aveam, la ora respectivă, ce mare surpriză ne așteaptă pe toți în ziua următoare. E vorba despre anunțul procurorului general al României, dl. Augustin Lazăr, referitor la finalizarea a ceea ce îndeobște numim Dosarul Revoluției. Dar și la trimiterea în judecată a trei dintre cei considerați vinovați pentru morții, răniții și mutilații de după data de 22 decembrie ora 12.
Sigur, presa aservită puterii PSD-ALDE a avut imediat grijă să spună că dl. Lazăr recurge la o fumigenă. Că a scos din arhive ori din sertarul dosarul doar-doar va reuși astfel să mai atenueze din scandalul în care însăși domnia-sa este parte. Adică acuzația că ar fi oprit eliberarea din închisoare a deținutului politic Iulius Filip pe vremea când era tânăr procuror comunist la Alba Iulia. Or, cum nu adevărul este în specificul și formele de manifestare ale jurnaliștilor aflați în solda și în serviciul puterii actuale, s-a uitat că dl. Lazăr făcuse mai demult anunțul în privința iminenței încheierii dosarului cu pricina. Spre deosebire de alți procurori generali, de ‘’legendarul’’ Dan Voinea, de pildă, dl. Lazăr și-a ținut promisiunea.
Îndată ce au aflat, măcar în mare, ce conține rechizitoriul Procuraturii, au început să urle ca din gură de șarpe nu doar jurnaliștii plătiți de PSD (de la cei de la Evenimentul zilei și Cotidianul la cei de pe la TVR 1, Antena 3 și România tv), ci și trimisul în judecată Gelu Voican Voiculescu, directorul Institutului Revoluției Române (încă o bătaie de joc sinistră a PSD și a numitului Dragnea Nicolae Liviu la adresa românilor) care a vorbit “sugrumat de indignare”, ori scăpatul ca prin urechile acului pe nume Roman Petre. Dl. Ion lliescu a preferat, probabil din motive de boală, să tacă, însă au vorbit în locul domniei-sale tot felul de avocați din oficiu. Adică vectorii de imagine ai PSD. Care prin felul primar, complet lipsit de tact și inteligență în care și-au mai dat o dată arama pe față, nu au făcut decât să confirme ceea ce scrisesem în editorialul cu pricina. Cu toții s-au lansat în acuze și imprecații la adresa d-lui Lazăr pe care l-au “ demascat’’ că ar fi lupul travestit în piele de oaie.
Ni s-a spus că, în vreme ce domnii Iliescu și Voican-Voiculescu mai-mai că nu și-au dat viața pentru victoriei Revoluției (în realitate ei au pus la cale un angrenaj criminal al cărui scop era preluarea și confiscarea puterii cu scopul păstrării țării în sfera de interese și putere a Moscovei care le ceruse ca totul să se limiteze la glasnost și perestroika), dl. Augustin Lazăr ar fi rămas până la sfârșit de partea torționarilor.
Sigur, așa după cum scriam în comentariul publicat marțea trecută pe site-ul contributors.ro, nu mi se pare nimic rău în faptul că CNSAS a decis să îl mai verifice o dată pe dl. Lazăr. Se prea poate să fie însă vorba despre o operațiune complet inutilă. Procurorii din perioada comunistă nu colaborau cu Securitate ape bază de angajamente. Lucrurile erau mult mai complexe. Așa că era bine dacă domnii Iliescu, Voican-Voiculescu, Roman sau Cazimir Benedict Ionescu (astăzi membru al CNSAS), acceptau să lămurească intimitatea relației dintre procurori și puterea comunistă chiar în primii ani după Revoluție. Trebuie spus însă că Rechizitoriul a cărui finalizare a fost anunțată luni de dl. Lazăr reprezintă rezultatul muncii de ani și ani a unei întregi echipe de procurori. Civili și militari deopotrivă. Dar și că tocmai PSD s-a opus în anii lungi în care a deținut puterea să se afle adevărul despre tot ceea ce s-a întâmplat în România după fuga clanului Ceaușescu. Ca și despre mineriade. Fiindcă oamenii lui sunt băgați până în gât în fapte murdare. Criminale. Pe care încearcă iarăși acum să le ascundă servindu-se de “ afacerea’’ Lazăr.
Desigur, mă miră și pe mine cum de în uriașa manipulare care a început în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 vini ar fi avut doar trei persoane. Cum de nu sunt relevate ‘’contribuțiile’’ la mistificare ale d-lor Dumitru Mazilu, Silviu Brucan, Petre Roman, Cazimir Benedict Ionescu, Teodor Brateș. Ș.a.m.d. Ș.a.m.d.
Cum sper ca judecata să nu fie amânată în stil românesc până la Sfântu-Așteaptă, nutresc nădejdea de a-i vedea, în fine, și pe ceilalți vinovați în boxa acuzaților.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro
10 COMENTARII
LĂSAȚI UN MESAJ
Sprijiniți proiectul Contributors.ro
Carti noi
Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici
Carti noi
În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici
Carti
- O carte despre regretatul istoric Mihnea Berindei în care veti gasi și inventarul Colecției Berindei. Descarca gratuit volumul.
- Vezi: Dezbaterea „Mihnea Berindei: un luptător pentru drepturile omului și democrație”
După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici
Cumpara cartea
Esential HotNews
contributors.ro
Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Este o născocire a domnului Mircea Moraru că „angrenajul criminal” dezvăluit în comunicatul Parchetului despre dosarul revoluției a avut ca scop „preluarea și confiscarea puterii cu scopul păstrării țării în sfera de interese și putere a Moscovei care le ceruse ca totul să se limiteze la glasnost și perestroika”.
În comunicatul Parchetului, disponibil pe saitul Ministerului Public, nu se face nici o pomenire despre Moscova, glasnost ori perestroica.
http://mpublic.ro/content/c_08-04-2019-11-04-0
Scopul „angrenajului criminal” este definit astfel de Ministerul Public: „Pentru a evita tragerea la răspundere penală ca urmare a represiunii existente până la 22 decembrie 1989, vârfurile decizionale ale M.Ap.N. (persoanele care au îndeplinit funcţia de ministru al apărării, şefii direcţiilor militare şi şeful aviaţiei militare) ar fi declanşat şi coordonat inducerea în eroare, în virtutea unei înţelegeri cu noua forţă politică a ţării. Acest veritabil pact ar fi fost benefic ambelor părţi, pentru factorii de decizie ai M.Ap.N. a însemnat impunitatea dorită, iar pentru factorii de decizie ai C.F.S.N. a însemnat garantarea preluării puterii politice”.
Este de remarcat faptul că Parchetul, în comunicatul despre revoluție, nu pomenește nici un cuvînt despre „agenturili străine”.
https://mariusmioc.wordpress.com/2019/04/08/ion-iliescu-gelu-voican-voiculescu-si-iosif-rus-trimisi-in-judecata-in-dosarul-revolutiei-nici-un-cuvint-desre-agenturili-straine-in-comunicatul-parchetului/
Stimate domn, inainte de a vorbi și scrie in mod iresponsabil, cititi. Cu atentie mare si fără sa va ginditi înainte de toate sa va autocitati. Am dat eu un citat din comunicat cind vorbesc despre glasnost și perestroika? Prin interventia dvs. nu ati facut decât sa mai dovediti o dată că românii nu stiu să citească presa. Si nici ce inseamna ghilimelele. Nu ati izbutit decât să vă faceti de râs.
Asa este ; acela a fost scopul
Dosarul Revolutiei va fi un fiasco!
Au trecut (aproape) 30 de ani.
Marii nomenklaturisti si securisti au devenit nucleul societatii de azi.
Ca o gluma: ar trebui deschis dosar celor ce au tergiversat rezolvarea dosarului Revolutiei. Dar ca in hazlia vorba, „prinde orbul scoate-i ochii!”
Dupa parerea mea dl Augustin Lazar este, incepand din momentul trimiterii dosarului
la instanta , si GARANTUL mentinerii acestei cauze pe rol.
Sa nu uitam ca pe langa amanarile nesfarsite exista si un narav mai devastator – retrimiterea cauzei la Parchet pentru continuarea cercetarilor.
Este imperios necesar ca dansul sa fie desemnat pentru inca un mandat – sau macar sa fie delegat o vreme , pana la alegerile prezidentiale cel putin. Ma bazez pe etica sa profesionala
pentru a respinge din start eventualele incercari ale judecatorilor sovaielnici.
Dupa cum spun si altii, nu apare in acest dosar, ca inculpat, nimeni din cei care au impuscat peste 1000 de oameni. Dupa cum stim, unii dintre cei 1000 au fost impuscati de catre trupe MApN. Dar ceilalti?! La data respectiva, cam singurii care aveau armament in dotare erau trupele de Securitate, si mai ales gruparea antitero. Chiar tov. Florian Coldea sa nu fi fost amestecat deloc in toate acele evenimente, sa nu stie nimc, sa nu aiba chiar vreo vina?!
Am vazut cu totii ca :\”lucrarea” acestui dosar a durat 30 de ani, iar rezultatele sint de domeniul ridicolului. Cu siguranta, daca acest dosar va ajunge sa fie judecat, va mai dura inca 40 de ani pina la o decizie finala (daca se va ajunge pina acolo).
In principiu insa, acest dosar nu este decit inca o dovada a inaltei ipocrizii tipice poporului roman, o dovada a muncitului degeaba, fara folos, si a fondurilor si energiilor cheltuite in acest scop.
Florian Coldea e născut în 1971 și a terminat un liceu industrial din Arad probabil chiar în 1989, dacă nu cumva în 1990. A intrat în SRI în 1996, după facultate, așa că nu a avut timp să fie tovarăș cu nimeni.
Genul ăsta de afirmații ”la plesneală” discreditează nu doar pe oricine le emite, dar discreditează până și obiectul discuției.
Vor mai trece multi ani, pana la o sentinta si nu va intra nimeni la racoare (vor fi toti inculpatii prea batrani, prea bolnavi sau prea morti, pentru puscarie). Oale si ulcele vor fi si cei care inca mai cred, astazi, ca „Iliescu-apare, Soarele rasare!”, iar votul lor nu va mai insemna mare lucru..Sentinta va fi consemnata de istorie, iar cine va voi sa citeasca concluziile anchetelor, va putea sa o faca. Aceia dintre noi care au trait in strada acele zile din decembrie ’89 vor putea sa inteleaga cine si cum s-a folosit de ei. PCR-FSN-PDSR-PSD -ul va fi ajuns la implinirea menirii sale – „linistea” tarii, cu pretul saracirii ei – si se va stinge sau se va schimba.
Pe masura ce Romania isi va defini transant pozitia, va fi nevoita sa se debaraseze de toate scheletele din dulap. Vor mai fi cateva…
Cred ca raspunsul la mirarea dumneavoastra din penultimul paragraf este destul de simplu: din motive practice, s-a preferat punerea sub acuzare a eroilor principali, intr-un termen determinat.
Dupa ce procesul va fi pus pe rol vor fi atrasi in scena si ceilalti, pe masura ce se parcurg etapele…
Daca s-ar astepta finalizarea unui dosar urias exhaustiv, nu mai apucam generatia asta nici sa vedem ca incepe actiunea in instanta, nu sa vedem pe vreunul condamnat.
Ceea ce gasesc ciudat, dar nu foarte, este pasivitatea populatiei romanesti vis-a-vis de mirsavia asta cu revolutia. Pasivitatea asta care este de fapt nepasare si ignoranta se potriveste de minune cu parcursul acestui dosar in ultimii 30 de ani si de altfel cu decursul lucrurilor in general. Daca tot am fost cea mai totalitara tara din blocul comunist (normal, unde pot fi papucari si analfabete conducatori iubiti decit in tara mioritei si mesterului Manole), de ce sa nu fi avut noi o revolutie cu o mie de morti si alte mii de raniti, si de ce sa nu-l punem noi pe mastermind-ul responsabil la putere? Pai de ce nu? Hai sa bem o bere la dozator si sa ascultam o manea. Ce revolutie, ba? Este jalnic si lamentabil. Criminalii au fost la putere; ba chiar sint presedinti de organizatii de revolutionari. Este innaceptabil. Cea mai ramas din Romania asta, ar fi bine sa stearga macar putin din mizerie, condamnindu-i pe criminali ( acre nu numai ca au directionat omorarirea eroilor din 89 si 90, dar au gestionat distrugerea tarii si dupa aia), chiar daca va si fi post-mortem (stiti voi cine).