Educația și Ciuleandra din domeniu

Proiectul România educată, lansat zilele trecute de dl. Klaus Iohannis, nu a provocat entuziasmul la care mai mult ca sigur că se aștepta comanditarul actului cu pricina.
Cele mai multe critici vizează momentul ales de președinte pentru punerea documentului în dezbatere publică. Aflat într-o relație parcă mult prea străvezie cu intențiile electorale ale d-lui Klaus Iohannis. Despre care s-a spus că încearcă să redobândească astfel, dacă nu neapărat simpatia populară, măcar atenția electoratului prin ceea ce pare a fi o ciorbă reîncălzită.
Reamintesc că necesitatea elaborării unei noi strategii naționale în domeniul educației a fost enunțată de fostul primar al Sibiului încă din trecuta campanie electorală. O seamă de idei pe această temă au fost exprimate, dacă îmi aduc bine aminte, încă în cartea Pas cu pas. A urmat o inexplicabilă tăcere după care, în urmă cu doi ani, s-au pus bazele unui grup de lucru, s-a creat un comitet sau o comiție care zice-se că s-ar fi pus pe treabă, iar rezultatul muncii sale este ceea ce a prezentat miercuri la Cotroceni președintele Klaus Iohannis.
Iată însă că documentul ieșit din strădania minților cu pricina a enervat nu doar articlierii din presa anti-Iohannis, nu numai pe atoateștiutoarea doamnă Alina Mungiu-Pippidi care l-a făcut praf într-un articol resentimentar, egolatru, încatenat politic și corigent la capitolul Sintaxa frazei. El a stârnit critici convingător argumentate din partea profesorului universitar clujean Mircea Miclea care chiar știe despre ce vorbește. Dl. Miclea este autorul unei anterioare strategii pe această temă, pe care toată lumea a lăudat-o, a calificat-o drept realistă, dar care, din motive felurite, aproape deloc justificate, nu prea a ajuns să fie pusă în practică. S-a izbit de opacitatea sistemului, el însuși cu un scăzut apetit pentru reformă, dar și de interesele cu caracter politicianist care s-au manifestat în voie îndeosebi din 2012 încoace, odată cu preluarea puterii de alianța PSD-PNL. Adică de USL. Înainte cu foarte puțină vreme de momentul 2012, guvernarea pedelistă, ministrul de atunci, dl. Petru Daniel Funeriu, reușiseră să impună o nouă Lege a educației, prin asumarea răspunderii Executivului, Lege de care praful și pulberea s-a ales de șase ani încoace. Astăzi este de-a dreptul nerecognoscibilă.
După intermezzo-ul dătător de speranțe al trecerii pe la Ministerul Educației a profesorului Mircea Dumitru, ajuns ministru în vremea guvernării tehnocrate, a urmat dezastrul. O nefericită succesiune de miniștri- Pavel Năstase, Liviu Pop și Valentin Popa, unul mai nepriceput ca altul- a adus educația în pragul colapsului.
De fapt, din 1990 încoace nu am avut parte în spațiul acestui sistem ultra-sensibil, vital pentru existența și dezvoltarea națiunii, aproape de nimic bun palpabil. Doar de declarații politicianiste, de bune intenții, de Ciuleandre, de repetarea obsesivă a formulei un pas înainte, doi pași înapoi, de începuturi triumfaliste și de abandonuri consumate într-o tăcere desăvârșită. Cei aproape treizeci de ani care au trecut de la Revoluție nu au reușit să corecteze mai nimic din catastrofa pe care a adus-o cu sine Legea Învățământului adoptată de Marea Adunarea Națională în decembrie 1978, ca urmare a ordinelor categorice venite din partea lui Nicolae Ceaușescu. Era vorba atunci despre un act normativ care conferea putere de lege unui șir de aberații pe care Dictatorul le-a comandat și le-a dorit intempestiv puse în practică încă din vara anului 1977.
Președintele Iohannis a ales să își lanseze proiectul în absența membrilor guvernului. Nu a fost prezent nici măcar actualul ministru al Educației, d-na Ecaterina Andronescu. Nu din vină proprie. Or, o strategie care nu se bucură de sprijinul Executivului care ar avea obligația și misiunea să creeze condițiile punerii ei în practică, începând cu finanțarea corectă, ceva mai generoasă a sistemului, cu acel 6% din PIB prevăzut de Lege și care ar trebui trecut în Constituție, cu pregătirea unui cadru legislativ de natură să stimuleze învățarea, educația, performanța nu ne putem aștepta la nimic concret. În ședința solemnă a guvernului care a avut loc săptămâna trecută la Alba Iulia, premierul Viorica Dăncilă a anunțat că în 2019 educația va deveni o prioritate absolută. Mira-m-aș, având în vedere ce studii universitare precare au colegii de Executiv ai doamnei Dăncilă și doamna Dăncilă însăși.
Un prim indiciu despre planurile concrete ale guvernării PSD-ALDE în domeniu vom avea în momentul în care vor începe dezbaterile pe tema Legii bugetului de Stat pentru anul 2019. Care nu prea înțeleg de ce întârzie.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro