Home » Analize »Justitie/Ordine publica »Opinie »Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

Falsă democraţie cu discount: Referendum şi libertăţi fundamentale în România.

Adalbert Klein iunie 13, 2013 Analize, Justitie/Ordine publica, Opinie, Politica & Doctrine, Societate/Life
26 comentarii 3,287 Vizualizari

Motto: Libertatea nu e gratis. Şi nici la ofertă.

Bula mediatică în care visează cu ochii deschişi o parte din români şi aleşii lor constituanţi poate fi un fals prieten. Spre exemplu, comisia de revizuire a Constituţiei şi parlamentarii care au votat noua lege a referendumului aspiră spre o democraţie în care reprezentativitatea (constituţională) devine una selectivă (cvorum de participare 30%) iar legitimitatea democratică se poate extrage cu suficienţă doar din votul unei minorităţi (cvorum decizional 12,5%).

Ca şi cum nu ar fi deja suficientă această semnificativă eroare de pedigree politic, aceiaşi parlamentari prea puţin prudenţi visează acum la suveranitatea absolută în stat a unui parlament transformat în actor unic şi ultim arbitru al corpului social (limitarea controlului de constituţionalitate, anchetele care vizează puterea judiciară, judecători şi procurori în egală măsură, precum şi serviciile de informaţii).

Această alegere personală a respectivilor aleşi este neinspirată şi trădează o periculoasă iluzionare cu privire la realitatea proximităţii politico-geografice în contextul căreia domniile lor au privilegiul de a-şi desfăşura activitatea politică. În acest context de entuziasm novator constituţional nu este deloc inutil a reaminti originile actualului consens constituţional occidental.

Libertăţi fundamentale şi drepturile omului

Eşecul Republicii de la Weimar în Germania şi ascensiunea nazismului a avut printre efectele secundare postbelice şi concentrarea atenţiei spiritului politic occidental asupra faptului că invocarea eo ipso a democraţiei nu are sens şi valoare decât dacă democraţia asigură: (a) separaţia puterilor în stat (protecţia independenţei justiţiei şi supremaţia legii în faţa arbitrariului executiv), (b) libertăţile cetăţeneşti fundamentale (protecţia majorităţii în faţa abuzurilor statului, inclusiv abuzuri legislative), (c) drepturile fundamentale ale omului (protecţia minorităţii în faţa abuzurilor majorităţii, inclusiv abuzuri anti-constituţionale).

Marea Britanie, Franţa şi Statele Unite ale Americii au purtat şi câştigat un război împotriva unei ideologii criminale responsabilă pentru Holocaust promovând tocmai aceste valori esenţiale ale civilizaţiei occidentale. Corolarul consolidării acestor principii fundamentale se regăseşte în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (adoptată la Paris în 1948) şi în Convenţia (Europeană) pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale (adoptată la Roma în 1950), România fiind semnatară a ambelor documente. Nu există particularităţi locale ce ar justifica relativizarea acestor principii fundamentale şi transformarea lor în excepţii dubioase nedetectabile de către partenerii externi ai României. Cei care proiectează limitele propriilor competenţe asupra altora dau doar dovadă de naivitate.

În plus, este surprinzător a observa un păgubos sindrom al struţului la membrii comisiei de revizuire ce lucrează cu spor la subminarea actualului status-quo constituţional din România, urmare probabil a faptului că domniile lor, parlamentari constituanţi, nu pot înţelege că România nu trăieşte şi nu poate trăi în izolare. E de notat că amăgirea nombrilismului, în general, se poate dovedi contra-productivă atunci când metafora „singur pe lume” chiar devine realitate. (Nicolae Ceauşescu a avut neşansa să experimenteze pe propria piele în decembrie 1989 ce se poate întâmpla atunci când plăcile tectonice ale geopoliticii se pun în mişcare şi nombrilul rămâne de unul singur la mijloc, adică în aer.)

Ca un exemplu, putem aminti că actuala Lege fundamentală (Grundgesetz) a Republicii Federale a Germaniei instituie nu doar limite formale ale revizuirii, precum cele din art. 152 din Constituţia României (cel despre care domnul preşedinte al comisiei de revizuire declara că poate fi la rândul său revizuit), ci un întreg mecanism de protecţie efectivă a ordinii constituţionale existente (wehrhafte Demokratie), aplicabil inclusiv, la limită, împotriva unui eventual vot majoritar popular ce ar avea ca finalitate încălcarea drepturilor fundamentale ale omului (articolele 79; 1 şi 20; 9, 18, 21 şi 33).

Raţiunea acestui mecanism este tocmai aceea de a preveni repetarea unor experienţe precum cea care a condus la Holocaust. În clar: Demnitatea omului este inviolabilă (art. 1). Apoi vine şi democraţia. Mai mult, Legea fundamentală a Republicii Federale autorizează pe cetăţenii germani să se opună în mod direct, ca ultim remediu, împotriva oricărei persoane ce intenţionează să abolească ordinea constituţională existentă (art. 20-4).

Iată o temă de meditaţie asupra a ceea ce ar putea însemna o viitoare revizuire a Constituţiei în România după experienţa anului 2012.

Noua lege a referendumului (2013)

Revenind însă la fondul problemei după menţionarea acestui context oarecum minor şi adesea ignorat în România, trebuie reamintit şi precizat faptul că democraţia este un model legitim şi funcţional doar atâta vreme cât noţiunea de reprezentativitate nu este compromisă. La modul absolut, decizia prin vot majoritar luată de o minoritate nu se poate numi democratică decât pentru minoritatea respectivă, atâta vreme cât nu sunt definite condiţii pentru asigurarea reprezentativităţii deciziei luate de o astfel de minoritate în numele unei majorităţi mai largi.

Reprezentativitatea în sens democratic (majoritar) a unui cvorum decizional nu poate fi asigurată decât în condiţiile unui cvorum de participare compus din majoritatea absolută (50% + 1) a corpului electoral consultat.

Dacă, pentru considerente practice, se pot în general admite derogări de la acest principiu atunci când este vorba de administrarea afacerilor curente ale unei ţări (deoarece există supremaţia legilor şi a Constituţiei), lucrurile se schimbă radical atunci când se pune problema modificării status-quo-ului constituţional pe baza căruia funcţionează respectivul stat şi societatea respectivă în ansamblul ei. În acest din urmă caz, reprezentativitatea cvorumului decizional devine o problemă esenţială de asigurare a caracterului democratic al schimbărilor constituţionale propuse de Parlament corpului electoral şi o garanţie a respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.

Existenţa unui cvorum constituţional majoritar (recte, 50% plus unu din corpul electoral) instituie un necesar filtru cetăţenesc ce se exercită de corpul electoral, separat de controlul de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională. Acest filtru cetăţenesc este expresia firească a suveranităţii poporului şi a libertăţii de a alege pe care o au cetăţenii în baza art. 2 şi 36 din Constituţie.

Filtrul referendumului constituţional cu cvorum de participare majoritar (50% plus unu din corpul electoral) creează de asemenea o obligaţie imperativă pentru iniţiatorii oricărui proiect constituţional (sau cu miză constituţională) de a obţine votul majoritar din partea unei majorităţi clare şi reprezentative a ansamblului cetăţenilor pentru validarea respectivului proiect. Acest mecanism constituie prin el însuşi un mecansim eficient de asigurare a inviolabilităţii libertăţilor cetăţeneşti fundamentale deoarece are capacitatea de a bloca încălcările flagrante de înfrângere a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor fie prin vot negativ, fie prin abţinere de la vot.

În acest context, nu trebuie uitat faptul că o propunere de modificare a status-quo-ului constituţional este prin definiţie o propunere ce poate conţine măsuri pasibile de a restrânge ori limita direct sau indirect libertatea exerciţiului unora sau mai multora din drepturile fundamentale ale cetăţenilor, aceasta fiind general şi prioritar aplicabilă faţă de ansamblul legilor în vigoare până la acea dată.

Din această perspectivă, reducerea pragului de cvorum la referendum în noua lege a referendumului, precum şi absenţa distincţiei între un referendum constituţional (ori în legătura cu aplicarea unui articol din Constituţie) şi alte referendumuri de interes local, creează premiza unei slăbirii semnificative a suveranităţii populare şi a controlului exercitat de cetăţeni asupra clasei politice.

Această lege, în forma actuală, creează o breşă gravă în mecanismul de protecţie a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor existent în actuala Constituţie.

Legitimitate constituţională şi referendumul din 2009

Un al doilea aspect tulburător ce se poate observa la actualul proces de revizuire a Constituţiei este faptul că actualul parlament se închipuie Adunare Constituantă deşi nu a primit un mandat explicit de Adunare Constituantă iar mandatul de reprezentare în baza căruia îşi desfăşoară activitatea provine de la doar 41,76% din cetăţenii români cu drept de vot.

Restul, adică majoritatea electorilor, nu au participat la votul parlamentar din decembrie 2012. Iată aici o altă clarificare care ar putea fi utilă Constituţiei actuale: revizuirea Constituţiei nu poate fi iniţiată de un parlament ales cu mai puţin de jumătate plus unu din cetăţenii români cu drept de vot. Motiv: lipsă de reprezentativitate democratică.

În mod semnificativ pentru degradarea ofertei politice a partidelor, această problema a reprezentativităţii evocată mai sus nu se regăseşte la parlamentul care a adoptat actuala Constituţie în 1991 (ales în 1990 cu voturile a 86,19% din electori) sau la parlamentul ce a revizuit Constituţia în 2003 (ales în 2000 cu voturile a 65,31%). Ambele au fost alese cu participarea unei largi majorităţi a electorilor, iar proiectele constituţionale pe care le-au promovat au întrunit majoritatea necesară în cadrul unor cvorumuri constituţionale ce reprezentau fiecare mai mult de 50% plus unu din cetăţenii români înscrişi în listele electorale.

În alte cuvinte, dacă alegerea în bloc a actualului parlament ar fi reprezentat în sine o propunere expresă a mandatului de revizuire a Constituţiei (recte, Adunare Constituantă), aceasta ar fi fost respinsă ca insuficient de convigătoare pentru electorat, în condiţiile în care România are deja o Constituţie ce reflectă acquis-ul european minimal cu privire la democraţie şi stat de drept.

În plus, legitimitatea de care se bucură actualul parlament este inferioară legitimităţii acordate de electoratul român referendumului constituţional din 2009 privind parlamentul unicameral şi reducerea numărului de parlamentari. Acest referendum a fost validat cu voturile a 50,91% din electori şi a întrunit o largă majoritate de aprobare a celor două teme majore propuse corpului electoral în ansamblul său: 77,78% pentru unicameralism şi 88,84% pentru reducerea numărului parlamentarilor.

Într-o societate normală, simpla evocare a cifrelor de mai sus ar trebui să fie suficientă pentru a oferi parlamentarilor cu veleităţi constituante un binemeritat moment de pauză şi reflecţie.

*          *          *

Post scriptum: despre libertatea de a alege, votul în alb şi votul prin corespondenţă

Dacă o minimă masă critică din actualul parlament ar avea o preocupare cât de cât serioasă şi pragmatică cu privire la salvarea propriului viitor, ar putea începe revenirea la realitate nu cu revizuirea Constituţiei ci cu modificarea legii electorale şi a legii partidelor politice, două instrumente legislative ce funcţionează în prezent ca mecanisme de blocare a libertăţii fundamentale a cetăţenilor români de a alege şi de a fi aleşi. Votul prin corespondenţă şi votul în alb ar trebui să fie de asemenea sus de tot în lista de priorităţi a unor astfel de modificări. Desigur, dacă.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "26 comments" on this Article:

  1. Horia spune:

    In timp ce omenirea trece printr- un Holocaust economic, lui Antonescu ii arde de putere. Va contempla niște ruine, exact ca Hitler , ca tot ii seamănă , iar romanul in prostia lui ” Rumegand cocenii de pe lângă jug , se întreabă precum boul de la plug: -Doamne, pe când alții huzuresc mereu, pentru ce eu oare sa muncesc din greu? La- ntrebarea asta, un prelung ecou i-a răspuns din slava: – Pentru ca ești BOU! ” . Consider ca aceasta este esenta momentului pe care îl trăim .Cu deosebita considerate, Horia

  2. Cornelia Neagu spune:

    Excelent articol, foarte logic argumentat.
    Mulţumesc.

  3. Cornelia Neagu spune:

    Citez din articol: “Existenţa unui cvorum constituţional majoritar … instituie un necesar filtru cetăţenesc ce se exercită de corpul electoral…”.

    În sprijinul a ceea ce aţi scris, adaug un comentariu:

    Rezultatul unui referendum poate fi unul din următoarele două:
    • referendumul are răspuns (la întrebarea pusă) şi răspunsul este … (“da” sau “nu”);
    • referendumul nu are răspuns.

    La un referendum nu este posibil (ca la o şedinţă) să se numere întâi participanţii şi apoi, dacă sunt în majoritate, să se supună la vot o hotărâre, de aceea întâi se votează (se răspunde la o întrebare) şi după aceea, pe listele de prezenţă din secţiile de votare se numără mai întâi prezenţii.

    I. Arăt că un cvorum majoritar (prezente cel puţin jumătate din numărul persoanelor cu drept de vot plus una) este o garanţie că MAJORITATEA determină rezultatul referendumului.

    Există două situaţii posibile:
    1. Dacă prezenţii sunt o MAJORITATE din totalul alegătorilor, majoritatea are dreptul să ia hotărâri, deci voturile sunt valabile. MAJORITATEA răspunsurilor de acelaşi fel ale alegătorilor prezenţi este răspunsul la referendum Rezultatul referendumului este că are răspuns şi răspunsul este “da” sau este “nu”.
    2. Dacă prezenţii sunt o minoritate, minoritatea nu are dreptul să ia hotărâri, deci voturile nu sunt valabile. Referendumul NU ARE răspuns la întrebarea pusă. Notă: În această situaţie, absenţii formează majoritatea, iar rezultatul referendumului este că nu are răspuns. Rezultatul referendumului a fost determinat (prin absenţă) de o MAJORITATE.

    II. La un cvorum minoritar de 30% şi o prezenţă de 35% minoritatea prezentă ar avea dreptul să ia hotărâri.

  4. kinn spune:

    Google says: Referendums in Germany:

    “In constitutional referendums, all states have a minimum approval quorum of 50%, with the exemption of Bavaria, where the approval quorum is 25%. Moreover, this quorum is further linked to a supermajority of two-thirds in favor of the reform, which makes any changes virtually impossible.

    In practice, about one fourth of all citizens’ initiatives are declared invalid on legal grounds. By 2003, 145 popular initiatives/petitions (“Volksinitiativen”) had been started. 41 of them reached the second stage, the popular demand (“Volksbegehren”), and ten eventually went to referendum. The largest proportion of popular initiatives (31 out of 131) and referendums (5 out of 10) were in Bavaria, the only state which can claim any regular and active use of the instruments of direct democracy in Germany.”

  5. mil spune:

    cred ca e o eroare in articol, daca 30% prezenta minima pentru validare, cvorumul decizional nu poate fi mai mic de 15%+1….

    2) si apoi mai stiam ca cvorumul decizional a fost lasat la 25%+1, adica exact catl pe actuala lege cand o decizie se poate lua cu minim 50%+1 din voturi si ca sa se valideze ai nevoie de o prezenta de 50%+1.

    3) in principiu o minoritate a luat si va lua decizii, nici la referendumul pentru constitutie din 1991 nu au votat pentru 50%+1 din liste pentru noua constitutie. Exceptia de la regula a fost aleagerea lui Iliescu in mai 1990 cand mai mult de 50%+1 din liste au votat pentru el, fiind ales din primul tur.

    • pragmatic-la-extrem spune:

      eroare de calcul. Participarea de 30% nu implica voturi doar DA sau NU. Pot fi si voturi blank. Asa ca revenim la cei 25% adica 12,5% per total.
      PS cati asistati social avem in RO? un milion, adica peste 5% din total electorat.

      • andrei spune:

        Păi nu, că pentru aprobare e nevoie ca cel puțin 25% din numărul total de votanți să voteze DA. Deci e ca și până acum, că și la cvorum de 50% plus 1, ca să se aprobe e nevoie tot de aproximativ 25% din numărul total de votanți,

  6. Pansi spune:

    Pacat ca doar pe 40% din totalul populatiei ii intereseaza aceste aspecte referitoare la revizuirea Constitutiei. La vot vor vota din nou ca oile, scuzati expresia.

  7. popescu emilian spune:

    datorita politicilor constitutionale,economice si financiare a actualei coalitii guvernamentale si parlamentale prin majoritate absolita obtinuta prin propaganda desantata anti democratica si prin falsuri grosolane in procesul de alegeri lrgislative,romania se indreapta cu pasi mari si iuti spre o dictatura neoo nazista si neocomunista sadea.dictatura majoritatii obtinuta prin falsuri antidemocratice si dictatoriale mai sus explicate ne conduce spre un stat dictatorial de tip nazist si comunist.cei care ne hotarasc aceasta soarta sunt o majoritate neocomunista,fosti in mare majoritate slugoi comunisti si tot felul de dictatori comunisti,colaboratori si secuisti si tot felul de slugi coministe si securiste.stim ce ne asteapta inceputul a debutat cu lovitura de stat din vara anului trecut si se acutizeaza pe zi ce trece in paralel si strans lrgata de saracirea populatiei si concentrarea puterii si punerea justiriei sub talpa dictaturii majoritatii

  8. Andrei spune:

    Excelent!

  9. Cornelia Neagu spune:

    Despre procente din…, majoritate din… şi cvorum

    1. Procentele reprezintă fracţii din întregi. Se pot scrie ca procente (%), ca fracţii cu numitorul 100, cu virgulă şi ca fracţii cu alt numitor decât 100:
    50% = 50/100 = 0,50 = ½ (jumătate)
    30% = 30/100 = 0,30
    25% = 25/100 = 0,25 = ¼ (un sfert), etc.
    Invers, ¼ = 0,25 = 25/100 = 25%. La fel, 0,08 = 8/100 = 8%, etc.

    2. Propoziţia „Am mâncat jumătate” nu are sens, trebuie să precizez întregul. Exprimarea corectă este „Am mâncat jumătate DIN …” (un măr, o felie de pepene, o pâine, un kilogram de cireşe, un pachet de biscuiţi, etc.).
    40% din A se scrie 40%.A sau 40%A.

    3. De exemplu, pentru a afla ce NUMĂR reprezintă 30% din NUMĂRUL 20 înmulţim 30% cu întregul 20. Obţinem 30%.20 = 30/100.20 = 600/100 = 6. Deci 30% din 20 este 6.

    4. Cvorumul este numărul minim de persoane (dintr-o mulţime) care au dreptul să ia o hotărâre.
    O şedinţă de bloc cu 100 de familii are dreptul să ia o hotărâre dacă sunt prezenţi 51 sau 52 sau 53 sau … persoane. Fiecare dintre aceste numere reprezintă o majoritate DIN numărul total. Cvorumul majoritar este cel mai mic dintre aceste numere, adică este de 51 de persoane.
    Cvorum majoritar există şi la referendum. La alegeri (unde se alege o persoană din mai mulţi candidaţi) nu există cvorum.

    5. EXISTĂ un răspuns la referendum (“da” sau “nu”), dacă sunt îndeplinite simultan două condiţii:
    1. dacă este prezentă la vot o majoritate din TOTALUL alegătorilor) şi
    2. dacă există o majoritate din cei PREZENŢI care a votat în acelaşi fel: “da” sa “nu”.
    Dacă cele două condiţii sunt îndeplinite, răspunsul majoritar al alegătorilor prezenţi (DA, sunt de acord) sau (NU, nu sunt de acord) este numit RĂSPUNSUL la referendum.

    6. De exemplu, dacă la un referendum s-a prezentat 60% din TOTALUL alegătorilor, fiind majoritatea, ei au dreptul să ia o hotărâre. Dacă 70% din cei PREZENŢI au votat „da”, răspunsul la referendum este DA.

    7. Ştim că 70% din cei prezenţi au votat DA. Dacă vrem să aflăm ce PROCENT din numărul TOTAL al alegătorilor a votat DA, procedăm astfel:
    Fie „A” numărul total al alegătorilor.
    Întrebarea 1: Ce NUMĂR de alegători A PARTICIPAT la referendum? Răspuns: 60% din A, adică (60%.A).

    Întrebarea 2: Ce NUMĂR de alegători A VOTAT „DA”? Răspuns: 70% din numărul alegătorilor prezenţi, adică 70% din (60%.A), adică 70%.(60%.A) = 0,70.(0,60.A) = 0,42.A.

    Întrebarea 3: Ce PROCENT din numărul TOTAL (A) al alegătorilor reprezintă nmărul 42%.A? Răspuns: Procentul de 42% (din A).

    Răspuns: A votat DA un procent de 42% din numărul TOTAL al alegătorilor.

    8. Se laudă membrii USL că au fost votaţi de 70%. Afirmaţie FĂRĂ SENS, incompletă.
    Au fost votaţi de 70% din cei PREZENŢI, adică 70% din (40% din TOTALUL alegătorilor) = 0,70.0.40 din totalul alegătorilor = 0,28 din totalul alegătorilor = 28% din TOTALUL alegătorilor.

    9. NOTĂ: În proiectul de revizuire a Constituţiei este prevăzut un cvorum de 30% din numărul total al alegătorilor. Adică un cvorum care permite minorităţii să ia hotărâri!
    Este lipsit de importanţă ce condiţie au mai adăugat.

    • Ilie spune:

      Foarte, foarte corect!

    • Afanasie Expertu'n Toate spune:

      “De exemplu, dacă la un referendum s-a prezentat 60% din TOTALUL alegătorilor, fiind majoritatea, ei au dreptul să ia o hotărâre. Dacă 70% din cei PREZENŢI au votat „da”, răspunsul la referendum este DA.”

      Amice daca eu si cu tine ne prezentam la alegeri,asta nu ne face in vreun fel o entitate un “noi”. Nu ma cunosti, nu te cunosc si nu imi plac strainii, pe scurt nu exista nici un “noi” care sa ia hotarari. Nu iti dau dreptul sa te asociez cu mine prin simplul fapt ca participam amandoi la alegeri. Alegerile sunt o chestiune individuala. Exista NOI doar in masura in care votam la fel.

      • vida clara spune:

        @Afanasie “todo terreno”
        Ha, ha, ha, ce democratic. El nu are voie sa spuna “noi” (referindu-se la cei de-un vot cu el) in schimb tu ai voie sa spui “noi” iar lui ii dai voi sa spuna “noi” doar daca voteaza ca tine. Mai sunte-ti?

  10. Afanasie Expertu'n Toate spune:

    Sofisme jalnice.

    Daca va intereseaza cu adevarat subiectul cititi recomandarile Comisiei de la Venetia pe subiectul referendumurilor. Membri Comisiei, un pic mai educati decat dvs. in ceea ce priveste subiectul (probabil nu mult, pana la urma ce mi-e specula cu energie in favoarea unor “baieti destepti” si ce mi-e dreptul constitutional, totuna…) nu sunt de acord cu dvs. si considera nedemocratic cvorumul de participare (sau aprobare). Dar repet, ce stiu ei, ei sunt doar niste somitati in drept, dvs. specialist in tradingul de energie sunteti cel mai in masura sa le dati lectii.

    In rest va atrag atentia asupra unei fracturi logice simple: atunci cand vorbiti de “majoritatea celor 50%+1 care legitimeaza referendumul spuneti o imensa prostie. Daca e sa fie legitimat un referendum este legitimat de voturile DA si atat. Pot intelege idea unui cvorum de aprobare, adica necesitatea ca voturile DA sa fie 50% +1 din nr. total de cetateni cu drept de vot. Asta mai are sens. Dar cvorum de participare? Ajungem ca cei care voteaza NU sa “legitimeze” o masura cu care NU sunt de acord. Ceea ce e o tampenie.

    Idea de cvorum de particpare are sens la chestiuni gen sedinte de CA sau alte organisme si nu la alegeri pentru ca e un instrument care asigura ca decizia luata de un for nu e una “pe la spate” adica luata in urma unei sedinte tinuta fara a fi anuntata. Pericolul acesta, in era comunicatiilor in masa, nu e aplicabil procedurilor electorale.Toata lumea stie cand sunt alegeri de orice fel.

    • Cornelia Neagu spune:

      @ Afanasie Expertu’n Toate

      Citez din ultimul paragraf al comentariului dumneavastră:
      „Pot înţelege ideea unui cvorum de aprobare. … Dar cvorum de participare? Ajungem ca cei care VOTEAZĂ „NU” să „legitimeze” o măsură cu care NU sunt de acord. Ceea ce este o TÂMPENIE”.

      1. Un referendum se organizează cu scopul de a fi CONSULTATĂ o mulţime de persoane cu drept de vot (electoratul), care să HOTĂRASCĂ (prin vot) asupra unei probleme de interes COMUN.

      2. Sigur că organizatori unui referendum DORESC să obţină un vot afirmativ. Numai că la un referendum există trei posibilităţi:
      1. se obţine răspunsul DA;
      2. se obţine răspunsul NU;
      3. nu se obţine nici un răspuns.

      3. Dreptul de vot AL PERSOANELOR este prevăzut de Constituţia României, în art. 36. Dreptul de vot este legat de CETĂŢENIA română (nu de domiciliu sau alte trăznăi).

      4. Fiecare alegător are libertatea să se prezinte sau nu la vot (să-şi exercite sau nu dreptul de vot).

      5. La referendum (ca şi la alegeri) se votează prin APLICAREA UNEI ŞTAMPILE pe un buletin de vot. Este logic că APLICĂ ştampilă pe buletinul de vot numai cei PREZENŢI, deci numai prezenţii votează.

      6. FOARTE IMPORTANT:
      • Absenţii nu pun ştapila pe buletinul de vot, deci ABSENŢII NU VOTEAZĂ !!!
      • Este ABSURD să spui că „absenţii votează DA” ori că „absenţii votează NU”.

      7: PREZENŢII pot să voteze DA ori să voteze NU. Nu i se poate interzice cuiva să voteze NU. Iar uneori ar putea fi majoritatea celor care au votat.

      8. Cvorumul stabileşte o condiţie de prezenţă pentru ca o mulţime de persoane să aibă DREPTUL să ia o hotărâre.

      9. Pentru a se lua o hotărâre, hotărârea se SUPUNE la vot şi se VOTEAZĂ.

      10. Cvorumul majoritar este o garanţie că MAJORITATEA determină rezultatul:
      Dacă o majoritate este prezentă, votul majorităţii este valabil. Ei au dreptul să ia o hotărâre prin vot. Dacă o majoritate este absentă, votul nu este valabil.

      11. Într-o şedinţă a parlamentului cu scopul de a vota o lege, la început se VERIFICĂ dreptul respectivei şedinţe de a hotărî (prin vot), prin numărarea prezenţilor.
      - Numai dacă sunt prezenţi majoritatea parlamentarilor se SUPUNE legea la vot şi se VOTEAZĂ.
      - Dacă prezenţii SUNT în minoritate (uneori parlamentarii boicotează votarea legilor), şedinţa nu se ţine. Legea nu se votează, ca o consecinţă a faptului că o MAJORITATE a fost absentă.

      12. La referendum există o deosebire faţă de o şedinţă: mai întâi se SUPUNE la vot şi se VOTEAZĂ. Apoi, DUPĂ VOT, se VERIFICĂ dreptul de a hotărî al mulţimii participanţilor, prin numărarea pe listele din secţiile de votare, a celor prezenţi (care au votat deja).
      - Numai dacă AU FOST prezenţi o majoritate, majoritatea are dreptul să ia o hotărâre (voturile contează, referendumul poate avea răspuns).
      - Dacă prezenţii AU FOST în minoritate, ei NU AU DREPTUL să ia o hotărâre, voturile nu contează. Referendumul nu este valid. Este o consecinţă a faptului că o majoritate a fost absentă.

      • Afanasie Expertu'n Toate spune:

        Cunosc perfect argumentele astea. Nu pot fi de acord cu ele.

        Va rog intelegeti ca cvorumul ca si concept a fost “inventat” in alt scop si anume acela de a impiedica luarea unei decizii in absenta NEINTENTIONATA a unei parti largi din cei cu drept de vot. Astfel de situatii sunt frecvente pentru chestiuni in care numarul votantilor este mic si/sau informatia despre vot poate fi ascunsa de ei. Nu e cazul la alegeri nationale de orice fel. Daca ar fi inseamna ca cateva parlamente din istoria recenta a Romaniei sunt ilegitime si nedemocratice pentru ca au fost alese de o minoritate care s-a prezentat la vot.

        PE langa asta nu inteleg cum legitimeaza prezenta unei majoritati la vot rezultatul cand doar o parte din aceasta majoritate voteaza DA. E absurd, ce importanta are ca s-au prezentat la vot 50%+1 din votanti daca au votat DA doar 26%? Indiferent cati se prezinta la vot, daca doar 26% din cetatenii Romaniei se exprima in favoarea unei masuri si aceasta masura se aproba inseamna ca tot o minoritate a decis pentru restul. Si nu e nimc in neregula cu asta. Daca restul, majoritatea, aveau o problema, veneau la vot si votau impotriva. Daca nu au venit inseamna ca au considerat ca sunt de acord cu oricare din rezultate. Ca, repet, altfel veneau.

        De fapt imi bat gura de pomana. Dincolo de sofisme stiti bine ce vreti si nu are nici o treaba cu principiile democratice si alte bla-blauri: sa nu treaca proiectul USL de Constitutie. Si cum nu aveti sprijin popular va agatati de prostia asta cu cvorumul ca sa adunati la voturile voastre putine pe cei 40-45% care constant nu se prezinta la nici un fel de vot si cu ajutorul carora sa obtineti respingerea.

  11. ABC spune:

    Fragilizarea vine şi din faptul că mediile social-media permit la ora actuală adoptarea unui comportament politic fără prea multă critică individuală. Studii americane arată că la un procent de 100 % de deţinători de un cont facebook, 30% pot fi influenţaţi să participe la vot cu o anumită entitate politică doar prin intermediul informaţiilor vehiculate pe acest mediu de comunicare. O campanie profesionistă poate denatura realitatea la nivel de cetăţean elector. Cum s-a petrecut în primăvara şi vara anului trecut în România, cum se petrece în Turcia cu Gezi- fără activişti occupy şi anonimous mişcarea nu ar avea impactul mediatic pe care îl are în prezent. Dar cum în orice grup uman poate fi controlat sau manipulat de către o minoritate, există reversul medaliei. La capăt de linie democraţia are nevoie de reguli şi o stabilitate în condiţii fair-play. Mediile sociale gen Facebook, Twitter, TV-ul au ajuns vulnerabilităţi într-un sens. De la mogulii TV la grupurile de activişti în social-media(care nu oferă neapărat o soluţie politică viabilă, nu se poate înlocui un guvern cu oameni bine intenţionaţi de altfel dar care există doar în spaţiul virtual) O lege constituţională corectă ar viza şi aspectul informare critică -educaţie al cetăţeanului elector să fie capabil să adopte o decizie fără a fi manipulat. La nivel TV care în România se presupune a fi cât de cât controlat(obligativitatea reprezentării partidelor după algoritmi, existenţa CNA) NU a funcţionat. Dar la nivel social media, care e în afara controlului direct al autorităţilor locale, îşi imaginează cineva că va funcţiona….Eu sunt sceptic, pentru că atunci când vor fi în imposibilitate de a controla ce se propagă- alături şi de ştiri reale şi zvonuri…dar definiţia lor nu e conform realităţii pentru userul final ci mai degrabă percepţiei pe care o are în anturajul său–autorităţile vor fi depăşite în a oferi un răspuns corect. Vor încerca fie să taie accesul…care v-a înfuria şi mai mult o masă mai largă de cetăţeni…Deci reiterez, o Constituţie care să elimine vulnerabilităţile la nivel de schimbări de opinie prea fluide care dau minorităţilor ideologice bine intenţionate sau mai puţin inteţionate un avantaj major-accesul la marea majoritatea electorilor, datorită tehnologiilor de comunicare moderne, este de recomandat.Nu putem schimba un guvern , preşedinte de fiecare dată când o entitate sau un grup de consultanţi decid să aplice o campanie de comunicare în masă. În acest context un prag mai mare de 50 plus 1 este absolut esenţial, în opinia mea şi decât să se meargă pe filozofia păguboasă de a spune că electoratul nu e motivat să iasă mai bine s-ar merge pe filozofia discursului argumentat, respectului în educaţia generală a tuturor şi a respectării promisiunilor de politician.

  12. eu****** spune:

    Sleepwalking Man,

    Is not true – man – my opinion!

    Democratia imi da voie sa iti spun ca sunt de alta parere omule.
    Altfel toti am fi de aceeasi parere ca asa este musai – acolo te duce orice alta forma de conducere.

    democratia nu este singura, merge insotita de prosperitate, dar pana acolo trebuie sa o cauti si sa o gasesti. si daca sistemul lucreaza corect ai sansele pe care le meriti – adica sa castigi sau sa pierzi!

    Democratia mai merge pana in mana cu responsabilitatea – cine o are sa ii traiasca, nici nu sa o caute daca vrea si daca nu vrea o sa o il caute responsabilitatea pe om>

    C’est la vie, man!

  13. vida clara spune:

    Unii tapi au cautat din greu sarpele pe care sa-l treaca raul iar acum nu stiu cum sa si-l mai dea jos de pe grumaz.
    Cei care cred ca o conducere policefalica este mai buna decat cea normal-naturala nu au decat sa parieze in cursele de formula 1 pe masini conduse nu de piloti ci de “parlamente”.
    Romanii sunt mai “pierduti in spatiu” decat tot ce mi-a fost dat pana azi sa cunosc, mai ales la capacitatea de a distinge intre “real” si “virtual” incurcand asa tare itele incat nu mai intelege nimic din ele.
    Nu e rea o incursiune prin informatiile despre inchizitia spaniola ( “http://es.wikipedia.org/wiki/Inquisici%C3%B3n_espa%C3%B1ola” ) pentru ca unora (usl-ilor) le-ar fi de folos in desavarsirea re-implementarii si pe la noi pe cand “ce-o mai fi ramas din pdl” poate sa incerce respingerea acestei otravi.
    Cat priveste “adormitii neamului”, astia … si-asa se-nvart in cerc de nici ei singuri nu stiu nici de unde vin si nici , nu mai zic ca nu stiu unde se duc dar nici macar nu stiu daca …. se duceau sau daca veneau.

  14. vida clara spune:

    Dumnezeule, dar cum naiba le poti intelege asa de stalcit, fratioare.
    Pai, cea mai inalta “institutie a proprietatii private” este “persoana”. Persoana poate fi libera doar intr-un singur mod; acordand libertate oricarei alte persoane (din cele 7 miliarde si ceva existente) si ajungand cu acordarea asta (ca si cum ai urma desenul circumferintei unui cerc format din 7 miliarde si ceva de puncte) la ultimul pe lista (care trebuie sa-ti fi, listei tale), tu insuti.
    Pai 7 miliarde de persoane respectandu-si libertatile formeaza democratia si daca se gandesc, si daca nu, ce anume formeaza.
    Doar ca, este evident, faci confuzie in ce priveste “institutia proprietatii private”. Un numar indefinit de persoane (iar daca spui “persoana” nici nu mai ai de ce adauga “libera” pentru ca daca nu-i libera nu e “persoana” ci “personaj”) nu pot forma altceva decat … democratie, exact cum 2 + 2 nu fac 4 pentru ca doresc eu sau ca doresc cifrele ci pentru ca … asta rezulta.

    • vida clara spune:

      Atributele personalitatii (persoanei, zic eu ca se subantelege) n-au ajuns inca la inalta onoare de a avea traducere in romaneste nici macar in wikipedia, stiindu-se probabil ca romanul este ca un burete imbibat pana la refuz cu informatie incat, pe afara poate da dar, de sete (de pofta de a absorbi) nici vorba. Asa ca eu recomand prietenilor ( si ne-prietenilor) varianta in spaniola dar, odata ajunsi la “radacina” subiectului citeste fiecare in limba in care e capabil (http://es.wikipedia.org/wiki/Atributo_de_la_personalidad)
      E pacat sa apartinem speciei umane si sa ne ratam (fiecare lui insusi) sansa de a deveni “persoane”, cea mai inalta dintre demnitatile umane, principala proprietate nobila a individului uman (proprietatea fierului, spre ex, “bun conducator de electricitate, de caldura etc”).

  15. Cetatean spune:

    “Drepturile omului” si “proprietatea privata” au aparut o data cu organizarea oamenilor in “societati”, chiar daca ele nu au fost teoretizate decat mult mai tarziu. Daca oamenii ar trai izolati, in afara “societatilor”, aceaste notiuni nu ar avea nici un sens, nimeni nu le-ar respecta. De la acest adevar cu valoare de axioma trebuie sa porneasca orice analiza a lor.
    “Societatile” umane au aparut ca urmare a nevoii oamenilor de a se apara de animalele salbatice sau de alte triburi (“armata”), de a vana sau produce mai eficient (“economie”), de a isi proteja si ingriji semenii raniti in timpul vanatorii (“sanatate”) si de a ii hrani chiar daca nu mai pot participa la vanatoare (“somaj, ajutoare sociale, pensii”). Oamenii isi impartaseau cunostintele (“educatie”) pentru a putea sa vaneze mai eficient. “Proprietatea privata” (ciomagul, sulita) a fost o unealta care servea scopului de a vana (“produce”) mai eficient iar “garantarea proprietatii private” nu a facut parte dintre “scopurile” initiale ale asocierii oamenilor in “societati”, proprietatea omului asupra “ciomagului” nu era amenintata (se gaseau “ciomege” din belsug, “proprietati private” mai sofisticate au aparut la mult timp dupa constituirea primelor “societati”). “Libertatea” omului in primele “societati” nu a depins de “proprietate privata” ci de respectul reciproc, respectul pentru valoare, cooperare si intrajutorare.
    Toate avantalele originare obtinute de oameni datorita asocierii in “societati” trebuie sa se regaseasca in “drepturile omului”. In caz contrar, orice om poate sa spuna ca scopul initial al asocierii a fost deturnat (a fost incalcat “contractul”) si nu mai doreste sa faca parte din “societate”, solicitand sa ii fie atribuit un teritoriu fizic in afara “societatii”, unde sa traiasca dupa propriile “legi” (sau sa se asocieze cu alti indivizi care ii impartasesc ideile, formand o noua “societate”).
    Aceste “drepturi” trebuie sa fie dublate de “obligatii”. De exemplu, in primele “societati” nimeni nu se sustragea de la munca, asa ca nu se punea problema fraudarii “sistemelor sociale”.

  16. Stelian D spune:

    Foarte pertinent tot ce spune d-l Klein, ca de obicei.
    Remarc faptul ca nu a luat in consideratie prea mult schimbarea petrecuta cu “grupul infractional organizat” , a.k.a. USL.
    Aceasta banda nu mai este cea din vara lui 2012. Ca “pregatire de artilerie”, dupa mutilarea legii referendumului, eu garantez ca va urma un atac masiv la listele electorale (dupa ce INS va publica rezultatele referendumului) precum si o castrare agresiva a posibilitatilor de vot in diaspora. Abia atunci vor lansa pe piata mascarada sovietica pe care ei o numesc revizuire a constitutiei, acompaniata de o campanie mediatica de sustinere atit de violenta cum va garantez ca inca n-au facut.
    Ne ramine totusi CCR, sper, daca vreo manevra a lor nu va limita totusi si posibilitatile de exprimare a acestei curti.
    Si asta se intimpla, din pacate, pe fondul unei clare ilegitimitati in materie de revizuiri a ceea ce nu se poate revizui de catre comisia “somnorila”, si orbii pot vedea asta!

  17. Dan spune:

    Gresiti fundamental: aceasta nu este democratie! Poporul e prost informat, prost educat, nu se poate coaliza intr-o directie ca sa decida ceva, iar puterea nu-i apartine. Mai apropiata de democratie este Elvetia. Alegerile noastre sunt o gluma proasta, oricum o dai tu ca cetatean nu ai nici o “cratie”, smecheii te-au convins si ei decid.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Adalbert Klein


Adalbert Klein

Consultant specializat în negocierea contractelor internaţionale în domeniul energiei. Locuieşte în Franţa, la Paris. Adalbert Klein este un pseudonim. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)