Insecuritatea cetățeanului

Luni, 18 septembrie, doamna Viorica Vasilica Dăncilă, premierul României, președinta PSD și candidata partidului la alegerile prezidențiale a crezut de cuviință că a venit momentul să se adreseze iar națiunii. În paranteză fie spus o face din ce în ce mai des, mai neinspirat și mai dăunător la adresa României, un vârf de iresponsabilitate fiind înregistrat ieri seară când respectiva insă a debitat minciuni în cascadă.
Și ieri, și în data de 18 septembrie doamna Dăncilă a apărut în fața presei și a camerelor de luat de vederi. cu evident scop electoral, dorind să îi convingă pe cetățenii care încă îi mai dau crezare că social-democrații români ar fi singurii care mai garantează și au capacitatea de a asigura bunăstarea românilor. Că perpetuarea lor putere și după al doilea tur al alegerilor prezidențiale, adică după data de 24 noiembrie, dar și după alegerile parlamentare programate să se desfășoare în ultimele luni ale anului viitor ar fi unica scăpare în fața tăierilor de pensii și salarii pe care mai mult ca sigur le vor impune partidele de dreapta. Dovada ar fi faptul că numai PSD, adică „noi și ai noștri”, și – ce să vezi?- dl. Victor Ponta și partidul acestuia s-au grăbit să își pună semnătura pe un pact propus de PSD și de d-na Dăncilă. Care a reiterat ideea că rostul pactului ar fi acela de a-i scuti pe români de orice fel de dureri de cap în ceea ce privește viitorul lor luminos și îndestularea. Care orb să fii și nu poți să constatați că sunt cam tot la fel ca și acelea despre care vorbea acum 30 de ani Nicolae Ceaușescu,
Doamna Dăncilă nu știe ori nu vrea să înțeleagă că în societatea post-modernă bunăstarea înseamnă ceva mai mult decât creșterea continuă a salariilor și a pensiilor cu prețul îndatorării țării. Doamna Dăncilă se face că nu observă că orice creștere,oricât de mică, de pensii și salarii aduce cu sine o creștere considerabilă a prețurilor din piață. Că bunăstarea nu se limitează la garanția că o schimbare de putere nu va aduce cu sine tăierea veniturilor populației. Ori aruncarea la coșul de gunoi a promisiunilor referitoare la alte creșteri de venituri viitoare, mai ales atunci când promisiunile în cauză au fost făcute fără fundamente economice reale.
Bunăstarea înseamnă astăzi și garantarea siguranței cetățeanului. Dacă nu cumva înseamnă în primul rând asta.
Or, ceea ce a ieșit la iveală de la sfârșitul lunii iulie încoace, atunci când s-au făcut publice primele detalii referitoare la tragedia de la Caracal, nu prea e de natură să ne dea încredere în faptul că Statul român de astăzi, instituțiile sale- de la Poliție la Procuratură, inclusiv până la mai ieri mult lăudatul DIICOT al cărui șef decredibilizat cu totul este în situația critică de a-și prezenta demisia la cererea expresă a președintelui Iohannis, deși tot el l-a numit în funcție, ar fi pregătite să facă asta. Iar îngrijorările sunt justificate dincolo de încercările de manipulare ale unor jurnaliști, posturi de televiziune, avocați ori ale d-lui Alexandru Cumpănașu, farsorul cu pretenții de prezidențiabil.
Afacerea Caracal dă semne că băltește, anchetatorii se joacă de-a reconstituirea, dau spectacole publice cu actori și figurație, rivalizează cu fantoma lui Sergiu Nicolaescu. Estimp, se înmulțesc indiciile că s-ar încerca ascunderea încrengăturilor malefice, în ani consolidate, dintre autorități și clanurile interlope, prieteniile mizere și în disprețul legii și al regulilor de conduită profesională dintre tot felul de șefi ai Poliției, numiți în funcții pe criterii strict politice, și bandiții care lucrează la vedere și la drumul mare. Cu indivizii care patronează afaceri cu camătă și cu valută, cu prostituție și export de carne vie, minori vânduți pentru organe ori pentru pedofilie.
De la finele lui iulie încoace a plouat cu vești fie tragice, fie îngrijorătoare. De la faptul că pedofilul olandez despre care în țara sa se știau multe venea când voia el și își potolea poftele cu copii români la agresiuni comise ziua în amiaza mare împotriva femeilor la metroul bucureștean. Iată, nu mai departe decât sâmbătă dimineață un binecunoscut și respectat profesor universitar și critic literar din Bacău publica pe pagina lui de facebook fotografia a unui tânăr desfigurat din cauza bătăii pe care a primit-o cu o seară înainte, atunci când se plimba liniștit cu prietena lui.
Despre astfel de fapte se vorbea până mai ieri doar pe la colțuri.Ele făceau obiectul preocupărilor exclusive ale gazetelor de scandal și al sumarului Știrilor de la ora 5. Se rețineau doar faptele, dar despre cauze nu se spunea nimic. Din iulie încoace cauzele au început să fie spuse cu glas tare. E evident că asta nu convine. Numai că ele nu pot fi făcute să dispară prin declarații politicianiste ieftine. Cum sunt cele ale doamnei V. V. Dăncilă.