joi, mai 2, 2024

… intr-o confruntare Adriana Saftoiu – Gabriela Vranceanu-Firea cine credeti ca ar castiga Bucurestiul?

… aceasta e o intrebare retorica, nu un sondaj de opinie. Sondajele de opinie platite cu zeci de mii de euro au costat trustul Ringier milioane. Sondajele de opinie comandate de catre Elena Udrea l-au dat castigator pe Silviu Prigoana. Ingaduiti-mi, asadar, sa ma bazez – atunci ca si acum – pe ceva mai ieftin si mai de incredere: bunul simt. Pe vremuri, bunul simt contrazicea studiile de piata ce sustineau ca-n cartierul Manastur din Cluj o gospodina din patru va cumpara saptamanal cate un exemplar din colectia amoroasa „Arlechin”, la „un pret accesibil”. Poate din birourile „open-space” cu prezentari power-point, asa se vedea. Din Piata Flora, unde locuiam, se vedea altfel. Si nu, nu trebuia sa locuiesti in Bucuresti pentru a intelege ca un personaj precum Silviu Prigoana nu corespundea profilului de candidat asteptat atunci de catre electoratul de dreapta.

Asa si acum. Nu-mi trebuie sondaje de opinie pentru a spune de pe-acum ca Miscarea Populara, fie ea intitulata MP sau PMP, va fi un esec ce-l va costa pe Traian Basescu si ultima bruma de reputatie pe care o mai avea. Asta inseamna sa nu stii cand sa te retragi si nici cum sa imbatranesti frumos. Asta inseamna, ca sa-l parafrazez pe Machaiavelli, sa comiti eroarea suprema de a-ti imagina ca, dac-ai fost invingator folosind o anumita strategie de cateva ori la rand, va functiona la nesfarsit. Mult mai incoace, Taleb a scris Lebada Neagra, in care, cu alte cuvinte, argumenta acelasi lucru: asteapta de ne-asteptatul. E, la urma urmei, o chestiune de bun-simt. La fel, nu e nevoie de sondaje de opinie sofisticate si foarte „stiintifice” pentru a sti, din capul locului, ca un Busoi sau Orban sunt, pentru PNL, alegeri perdante din start. Asa ca propun a se slabi cu sondajele de opinie si a se ingrasa cu bunul simt (sic).

Sa vedem cum se vad faptele din unghiul asta, asa ne-stiintific cum este, ca-ntr-o discutie la bere:

Nicusor Dan si Ciprian Ciucu par amandoi, obiectiv vorbind, alternative credibile non-sistem. Imi sunt amadoi (iertata-mi fie vorba proasta) simpatici. „Simpatia” presupune, recunosc, o doza masiva de subiectivism – un subiectvism ce n-ar avea, teoretic si obiectiv vorbind, ce cauta intr-o decizie electorala. Realitatea e, insa, alta. Bunul simt ne spune ca oamenii nu voteaza intotdeauna pe criterii rationale, ba mai mult, ca aceia care sunt mai-degraba-rationali sunt o minoritate fata de cei care mai-degraba-nu-sunt, si nici cei mai-degraba-rationali nu sunt, prin defintie, cu totul totului lipsiti de criterii subiective in alegerea facuta. Amintiti-va de femeile de la APACA: „Nu vrem Kent, nu vrem valuta, Petre Roman sa ne … faca una, alta!” Rezultatul? N-au avut nici Kent, nici valuta, si nici Petre Roman nu le-a satisfacut dorintele. Nici lor, nici noua. A invatat cineva ceva de-atunci? Mai uitati-va la istoria electorala post-decembrista si mai ganditi-va inca o data.

– Revenind, atat Nicusor Dan cat si Ciprian Ciucu imi sunt simpatici – si, banuiesc, sunt simpatici unui potential electorat bucurestean. Mai simpatici chiar decat inteleg ca isi sunt unul altuia. Colaborarea dintre cele doua tabere e imposibila. Nu ne intereseaza acum de ce, daca Ciprian are dreptate sau nu, astea sunt faptele. Bazinul electoral al celor doi, altminteri comun, va fi, prin urmare, divizat de facto. Mai mult, acest bazin electoral e unul mai degraba virtual – e-activism, se numeste in literatura de specialitate. E mai usor sa dai click, like, etc decat sa te urnesti din fotoliu si sa mergi pana la cabina de vot, daca nu esti chiar „nervos”. (Vedeti? Subiectivitatea!) Dar nici macar la capitolul e-activism nu stam foarte bine. Cand, anuntandu-ti candidatura pentru primaria Capitalei, strangi pe Contributors, o platforma cu cititori sa le zicem de dreapta, mai putine vizualizari decat un text ciudat despre Alegoria Pesterii lui Platon, se cheama ca ai o problema de comunicare politica. (Intre noi fie vorba, ce fel de titlu de anuntare a candidaturii e asta: „Ce nu stiu si ce stiu„? Serios, Ciprian, nu stii cum se strang vizualizarile, adica voturile, c-aici nu mai e vorba de Teoria Formelor; e vorba de papusari, manipulatorii imaginilor.)

– Ce (ne) mai ramane, asadar in Bucuresti? Pana la proba contrarie, intr-un singur tur de scrutin, PNL-ul, ca ne place sau nu. Asta e noua broasca. PNL versus PSD, singurele partide cu masinarii bine-unse. Adicatelea, la ora la care scriu, Ludovic Orban versus Gabriela Vranceanu-Firea. C-asa zic, cica, sondajele de opinie, or noi cu stiinta nu ne punem, ca nu suntem obscurantisti sa ne bazam pe bunul simt. Serios? Daca tot mai suntem (inca) la bere, sa mai comandam o halba si sa ne bucuram ca nu avem a sta in birouri open-space, mostenire puritana, comunicand prin prezentari power-point. Avem doar gradini de vara, mostenire de la vechii greci. Avem doar a vota. Atat. Sa ne-ntrebam: Cum sunt bucurestenii? In varianta masculina, cum sunt „miticii”. In varianta feminina, cum sunt „tatele” („tzatzele„, cu „a” de la „are”, scuze pentru lispa diacriticelor, e stanjenitor si amuzant totodata). Bucurestenii, zice-se, sunt smecheri, rai de gura, dar nu prosti – de aia l-au votat pe Basescu si nu pe Geona, ca nu vinzi castraveti gradinarului. Astia, gradinarii meseriasi, se stiu intre ei, se simt, nu-i poti prosti punandu-ti peste noapte un sort la brau si niste cizme de cauciuc in picioare. (De aia nici nu-l vor mai vota pe Basescu, ca nu mai e gradinar de multisor.) Am putea crede, asadar, ca avem o confruntare ideala pentru bucuresteni – cea dintre un mitic si o tzatza.

– Am putea, dar ne-am insela. Amarnic. De ce? Pentru ca gradinarul nu vrea sa fie, de fapt, gradinar. Miticul nu vrea, de fapt, sa fie mitic. El vrea sa fie domn, dupa cum „tzatza” nu vrea sa fie „tzatza”, ci doamna, tratata ca atare. Chiar Doamna Chirita, daca altfel nu se poate. Nu degeaba cel care a inventat termenul „mitic” a fost un … mitic, ba inca unul cu o ditamai cacofonie in nume: Ion Luca Caragiale. Romanii, in general, si bucurestenii, in particular, in clipele lor de sinceritate, nu vor sa fie „ca romanii” sau ca „bucurestenii”. Vor sa fie altfel. Viseaza la altceva. Voteaza altceva.

„Vrem o tara ca afara!”

– Si-atunci, ce satisfactie le-ar putea oferi o confruntare de „toate zilele”, una in care, ca-ntr-o piata sau intr-o statie de autobuz, se confrunta un mitic cu o tzatza? Nici una, pentru ca din astea vad toata ziua, pretutindeni. Nici un haz. Banalitatea e plictisitoare. Ce i-ar putea capacita, insa, ce i-ar putea mobiliza la urne si i-ar ridica din fata computerelor, ar fi o confruntare „iesita din comun”, din banalul vietii bucurestene – cum ar fi cea dintre o doamna si o tzatza.

Inchideti pentru o clipa ochii. Uitati de sondajele de opinie. Uitati de partide. Imaginati-va doar o dezbatere Adriana Safotiu – Gabriela Vranceanu-Firea.

Atat. Cum ar zice un avocat american, „I rest my case„. Am spus ceea ce-am avut de spus. De aici incolo Bunul Dumnezeu si Partidul National Liberal cu mila.

Timp ar mai fi. In Romania, intotdeauna mai este. La capitolul timp stam bine. Noi nu avem „dead-line”. La noi, viata incepe dupa „deadline”.

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. O, ce dor imi era sa revad macar numele Adriana Saftoiu negru pe alb, pentru ca intelesesem gestu-i de a se retrage pentru o perioada in gradina sa. Acum insa imi dati sentimentul ca voi vedea o repunere in drepturi a elegantei, rafinamentului, gandirii si mai cu seama o repunere in drepturi a limbajului natural si elevat venit dintr-o cultura autentica, aproape din nastere. Asa o vad eu, in cateva cuvinte, pe doamna Adriana Saftoiu. Era pur si simplu odihnitor sa o urmaresc atunci cand aparea in dezbaterile de la cate un tv si ma minunam de rabdarea si diplomatia pe care le manifesta la nivelul limbajului, fata in fata cu vreun emitator(si mai putin receptor) de forme fara fond.
    In anii din urma s-au ridicat tineri care gandesc intr-un simt al bucuriei pentru valoare autentica, tineri care gandesc si actioneaza ghidati de propriile calitati, tineri care recunosc fara dificultate impostorul, arivistul si demagogul si care gasesc ocazia de a sanctiona un astfel de specimen si o fac intr-un mod foarte categoric. Si mai suntem si noi, cei care eram la fel ca ei pe cand eram de varsta lor, doar ca eram mai putini si eram sub vremurile pontaminate de tot felul de emanatii ale timpului. Asa ca exista sanse pentru ca in tara asta aroganta sa piarda macar, ca de pierit nu are cum sa piara.

  2. De data asta, un articol ghiveci de tocăniţă. Sau tocanita de ghiveci, dupa gust :P
    Titlul, zice un provincial, ar fi fost mai potrivit „…intr-o confruntare Tusea – Junghiul cine credeti ca ar cistiga Bucurestiul?”

    Mai degraba vad articolul ca un fel de invitatie: nu mai risipiti banii pe sondaje, va spun io tot ce se intimpla.
    Vad ca loviti in Ciprian Ciucu, dar o vedeti pe dna Macovei mai buna comunicatoare?
    Cu Basescu asa e, cum va invata filozofii: e un prost.
    NB,
    pe HotNews, dl Tapalaga se intreaba „Cine bate candidatul Antenei 3?”
    Oricum, nu restul mass media (desi ar fi cazul sa nu mai stea in pozitia ghiocelului), care este ori acoperita, ori vasala, ori cu nimic mai presus de Haznaua 3. Si, se pare, nici bucurestenii, care l-au votat pe Felix de vreo doua-trei ori ca parlamentar, la fel cum se voteaza in Deliorman ori la Vascautii de Mijloc :P

  3. Inchideti pentru o clipa ochii
    I-am închis…

    Uitati de sondajele de opinie.
    Nu le-am urmărit…

    Uitati de partide.
    M-am lepădat de satana de foarte mult timp…

    Imaginati-va doar o dezbatere Adriana Safotiu – Gabriela Vranceanu-Firea.
    Should I imagine a passionate yet civil cat fight? Or a mud wrestling women contest?

    Mr. F – Candidații sunt prea slabi, pasiunile prea mari, încleștările prea mici dar ferme. Indiferent cine este Primar General lucrurile vor continua să băltească. Chiar mai credeți, după 26 de ani de jaf organizat, că politicieni precum Firea, Săftoiu, Orban, sau challengeri precum “simpaticii” Ciucu si Dan pot intoarce lucrurile într-un oraș traumatizat precum Bucureștiul? Cred că mai bine ați susține în această cursă pe prietenul dvs. din copilărie, indianul Talpă-Iute. Un outsider cu adevărat. Ar avea șanse infinit mai mari să schimbe lucrurile în bine. Dificil ar fi să-i găsiți susținători suficient de mulți.

    Nu-mi trebuie sondaje de opinie pentru a spune de pe-acum ca Miscarea Populara, fie ea intitulata MP sau PMP, va fi un esec ce-l va costa pe Traian Basescu si ultima bruma de reputatie pe care o mai avea. Asta inseamna sa nu stii cand sa te retragi si nici cum sa imbatranesti frumos.

    Au contraire! Unul dintre puținele lucruri îmbucurătoare din aceste zile este faptul că Traian Băsescu a început formalitățile pentru obținerea cetățeniei moldovenești. Mâine-poimâne e naturalizat la Chișinău și se poate băga (legitim) și în procesul electoral de peste Prut. Poate lăsa și în Moldova un pustiu de bine. Desigur, o poate mobiliza și pe “Cumințenia Pământului”…

    Asta inseamna, ca sa-l parafrazez pe Machaiavelli, sa comiti eroarea suprema de a-ti imagina ca, dac-ai fost invingator folosind o anumita strategie de cateva ori la rand, va functiona la nesfarsit.

    Eu prefer să o parafrazez pe Ileana Sărăroiu în detrimentul lui Machiavelli:

    La fereastra mândrei mele
    E un plop uscat,
    Marinarul cuibul lui și-a așezat,
    Zi și noapte cântă el necontenit,
    Fericit e cel ce-n viață n-a iubit.

    Marinare mută-ți cuibul și te du,
    La fereastra mândrei mele spune tu,
    Spune-i că eu plâng mereu, neîncetat,
    C-am votat pe cine nu m-a meritat.

  4. Problema reala (si dramatica) nu este cine ar castiga intre Saftoiu si Firea, sau Orban si Nicusor Dan sau Ciucu, ci intre oricine si altcineva. Cu alte cuvinte, indiferent cine ar castiga, rezultatul ar fi nesemnificativ si inutil, pentru ca, serios si responsabil vorbind, NU AVEM personalitati public acceptate si recunoscute cu competente administrative minimal necesare pentru a indeplini misiunea de primar general al unei capitale europene. Macar minimal, daca nu suficient. Toate persoanele mentionate in articol sunt controversate, nu au confirmat vreodata capacitati profesionale relevante compatibile cu responsabilitatile postului si au probleme de imagine, implicit de credibilitate. Ciucu saracu’ este un „puber” intarziat cu exprimari si conduite gimnaziale, usor trenduite printr-un PR plictisit. Ce autoritate, in fata cui, ar avea un pustiulica care starneste zambete ingaduitoare? Sau Firea, cu poleiala ei glamoroida, discurs corect, dar plat si inconsitent? Nicusor are si el niste marote, trendo-eco-susteno, dar nu-l iau nici parintii in serios. E bun sa care pancarte cu mesaje ecologiste intr-un mars pe Magheru, dar atat!
    Nu mai continui, dar sigur un primar gen Constantin Olteanu (competenta +disciplina +autoritate +suport politic) ar face bine acestui Bucuresti in curs de gitanizare.

  5. „… intr-o confruntare Adriana Saftoiu – Gabriela Vranceanu-Firea cine credeti ca ar castiga Bucurestiul?” – as zice : Adriana Saftoiu!
    Nu stiu insa cum functioneaza PL, ce prioritati are, ce vrea, ce poate, si mai ales, daca stie exact ceea ce vrea, si poate?
    Mie mi se pare ca le convine sa fie in opozitie…ceea ce ar insemna (daca ar fi asa?) ca uzurpeaza numele si renumele acestui partid!
    Probabil ca si in PL, ca in PSD, ALDE, UNPR, etc., domina mediocritatea si aroganta, care descurajeaza si marginalizeaza oamenii de bine care mai sunt pe-acolo (…inca mai sunt cativa!), si carora le este lehamite sa se lupte cu morile de vant…

  6. Despre Gabriela Firea v-ati exprimat ca ar fi cu „a” din „are”. N-am inteles la Adriana Saftoiu daca ar fi cu „a” din „are” sau din „in”? Si nu-i nici o problema cu spiritul de Mitic al bucurestenilor (si nu numai), chiar cred ca ne-a salvat de cateva ori pe parcursul istoriei.

  7. Greu de spus. La PMB e nevoie de cisme si pufoaica, pentru a lua Bucurestiul la picior. Daca ar reintra in joc, desi e putin probabil, Basescu in mod sigur l-ar castiga. Sa risc si eu o preferinta? Ludovic Orban mi se pare o investitie electorala de incredere si, pe final, recuperabila.

    • no si uite am citit si articolul; si nu ma rabd.
      pai tovarasul basescu o zis ca el are in plan unirea cu Rep Moldova; atita doar ca moldoveni aia nu prea vrea sa fie romini
      amu dreptu i ca romini patrioti viseaza la un fel de marea unire 2 si cum rominu e jmeker, cine stie !?

  8. Comparatia autorului intre cele 2 (posibile) candidate e superificiala. Daca reducem comparatia la imbracaminte – tanti Firea pierde prin sclipici si culori tari. Daca ascultam discursul nici una nu spune numic interesant , dar macar tanti Saftoiu are un ton mai calm si pare mai putin pusa pe scandal.
    Daca ne uitam la comportament, Saftoiu e mai tzatza ca Firea pentru ca a publicat o carte plina de barfe cind toata lumea se astepta la analize politice serioase. Firea a lucrat in anturajul unor oameni puternici si deocamdata „nu da din casa” , ca sa ma exprim mai lejer.
    Ma intreb citi din cei care au citit cartea de dezvaluiri a dnei. Saftoiu ar mai invita-o la ei acasa/la firma ?

    • neamestecul in treburili interne este si azi o regula apreciata de multi romini
      oare unde se sfirseste bunul simt al intimitati de familie si incep sa functioneze regulile mafiote ?
      se pare ca la majoritatea rominilor regula mafiota de grup e perceputa ca intimitate si atunci cind vorbesc de politic ,deci public
      habar n am ce a scris saftoiu…

    • Cu parere de rau va spun doamna ca aveti dreptate.Firea e macar leala diversilor stapani care au promovat-o; Doama Saftoiu a tradat cam tot ce se putea trada in materie de politica de la Basescu la Antonescu, trecand prin Blaga si Tariceanu. Totusi, nu voi merge s-o votez pe Firea, macar tinand cont de ce minciuni a turnat la ultimele alegeri prezidentiale. Si la urma urmei de ce trebuie sa alegem intre doua cuconite tari in clanta dar cu stiluri diferite, unul agresiv si altul dulce-ipocrit? Parca asi dori si un Toader Paleologu ca alternativa…..

  9. Ce surpriza! Niciodadata nu mi-aș fi putut închipui ca se poate face distincția din articol intre Firea si Saftoiu. Acum, ca stau sa ma gândesc, mi se par ambele, in aceeași măsură, doamne si țațe. Chiar daca A. Saf. poate înșela la o prima vedere, e, totuși, atât de veche in politica, a produs si ea atâtea tatisme, a pierdut clar lupta cu o alta tata in cadrul mai restrâns al cancelariei prezidențiale si s -a retras….Ce va face sa credeți ca electoratul e mult diferit de președintele Basescu in alegerea sa? Poate numai faptul ca e electoratul Bucureștiului. Da, in cazul asta sigur prefera stilul tata intelectuala. Excelent comentariul dlui. Brebenel. Cam aceea e diferenta.

  10. Nu este greu de raspuns: Firea. Este candidata USL. Daca au votat cu Oprescu, bucurestenii o vor face si cu Firea. Se duc dupa fenta. Toata lumea va fi fericita si prietena ca si pana acum cu Pandele.
    Voluntariul va anexa Bucurestiul. Iar Romania va deveni, un Teleorman mai mare.
    Sa speram ca pana la inscaunarea oficiala a Firei Varanul si colegii sa fie liberi, ca ministrii de interne isi vor relua bunele obiceiuri cristiane.

  11. Mai sunt doua luni si ceva, pana la alegerile locale. Prea putin conteaza ce spun sondajele, astazi.
    Mai mult conteaza daca vom avea un tur sau doua de scrutin, mai mult conteaza ce gafe vor face candidatii, mai mult conteaza ce dosare mai ajung la judecata, mai mult conteaza care vor fi „buzz” -urile de succes din mediul online, in ziua votului s.a.m.d.

    Cat despre alegerea din titlul articolului, mi-ar fi mult mai greu sa aleg decat mi-a fost in noiembrie 2014. In ochii mei, fiecare dintre cele doua doamne are cate un pachet de defecte care le eclipseaza (cvasi-total) calitatile.

  12. Sa aducem la zi ultimele declaratii:
    „Gabriela Firea, candidatul PSD pentru Primăria Capitalei, a vorbit, la Adevărul Live, despre planurile sale pentru Bucureşti. Firea regretă momentele din campania prezidenţială, când l-a acuzat pe Klaus Iohannis că nu e un bun român pentru că nu are copii, şi promite că s-a schimbat, că nu va mai face. Cât despre administraţie, modelul Gabrielei Firea este Parisul. De asemenea, Firea ar vrea să facă echipă cu Nicuşor Dan în fruntea Primăriei.”
    Induiosator. Junghi ;)

  13. Ceea ce ma nelamureste este cum a putut un partid sa voteze o lege care altereaza procesul democratic in mod substantial si apoi sa o conteste in instanta?

    Sper sa reuseasca modificarea legii in sensul stabilirii a doua runde de alegeri atunci când un candidat nu reuseste sa adune 50%+1.

    Faptul ca unul zice ceva astazi si maine zice exact pe dos face ca încrederea in partidele politice si in primii oameni ai lor sa fie zero intre oamenii care au toate tiglele pe casa.

    Iepurasii care alearga acum pentru primaria capitalei isi vor vedea repede fulgii mancati de hienele bine instalate la butoane. Dar le dau o sansa…

    Am incercat sa conving o persoana respectabila, cu priza la public sa faca un pustiu de bine Bucuresti-ului, dar este foarte ocupat si nu are interese sa se lupte cu mafiile puternice din Bucuresti. Iute lumea este ceea ce este acum ca urmare a actiunilor mici sau, mai exact, al micilor-mari inactiuni facute de unii sau de altii.

    Sa ne auzim si maine, ca daca o sa cerem si o sa muncim pentru un maine mai bun, s-ar putea sa il avem!

    Altfel, bomboane pe coliva vom avea!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro