Home » Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

Lecția corectitudinii politice

Andrei Vieru mai 24, 2017 Opinie, Politica & Doctrine
99 comentarii 10,711 Vizualizari

O veche butadă din timpul comunismului suna așa: “Nu poți fi în același timp cinstit, inteligent și membru de partid. Cinstit cu tine însuți și treaz la minte, da — dar atunci n-ai cum să fii membru de partid. Treaz la minte și membru de partid? Foarte posibil — dar în cazul ăsta n-ai cum să fii onest. Ești dintr-o bucată și în același timp membru de partid? De-acord, însă în cazul ăsta nu poți fi decît un nătărău.”

Reacția celui căruia i-o spuneai verde în față avea darul să-i trădeze apartenența la una dintre cele trei categorii. Prima categorie se amuza, cei din a doua se enervau. În fine, membrii de partid cinstiți rămîneau nedumeriți ca vițeii la poarta nouă.

Am mai așternut cîndva pe hîrtie butada de mai sus [1]. Atunci de ce mai pomenesc de ea acum? Fiindcă mi se pare limpede că ea nu și-a pierdut nici o iotă din tîlc. Devine din ce în ce mai clar că, presupunînd că și l-ar fi pierdut vreodată, în prezent și l-a redobîndit. Butada căzuse în desuetudine doar în răstimpul dintre momentul căderii comunismului și 11 septembrie 2001, perioadă în care ideologiille  însele au putut părea definitiv depășite. Din păcate, acestei dulci iluzii nu i-a fost dat să dureze.

De vreme ce cititorul — cinstit și inteligent de bună seamă! — a ghicit deja unde vreau să ajung, hai să n-o mai lungesc: astăzi nu poți fi simultan inteligent, cinstit și politically correct. “Corectitudine politică”? Cum adică? corectitudine aplicată la sfera politicii? E ca și cum ai vrea să fii concomitent și fată mare și activistă de bordel… O pură contradicție în termeni. Singura deosebire dintre istețul pe termen scurt și nătîngul pe termen lung e că primul îți servește platitudinile corectitudinii politice din simplă fățărnicie, iar al doilea ți le repetă cu sinceritatea desăvîrșită a papagalului…

Cîteva cuvinte despre Coriolan Drăgănescu

Nu mai țin minte în ce clasă se învăța la școală Tempora lui Caragiale. Profesoara de română ne-o dăduse mură-n gură: după părerea ei, fostul student Coriolan Drăgănescu fusese, încă din tinerețe, un ticălos, un “reacționar”, un “infiltrat” printre “rebeli”. Ca dovadă că — spunea — îl reîntîlnim, la sfîrșitul aceleiași schițe, în calitate de inspector de poliție. Profesoara era, așadar, adepta unei interpretări nu neapărat false, dar în orice caz “telefonate”.

Toată lumea spune că personajul Coriolan Drăgănescu e etern. Nu știu însă cîți fac efortul de a și-l imagina măcar pe unul dintre studenții schingiuiți de inspector ca pe, la rîndul său, un viitor inspector de poliție. Eu am făcut efortul chiar atunci, la școală. I-am spus învățătoarei în gura mare: în opinia mea, tînărul student Coriolan Drăgănescu fusese sincer și cinstit, fusese un revoluționar, un “progresist autentic”. Profesoara a întors capul spre tablă (adică spre portretele chemătoare la ordine ale lui Nicolae Ceaușescu, Ion Gheorghe Maurer, Chivu Stoica și ale altor cîțiva foști ilegaliști din Biroului Politic), a început să tușească și a schimbat repede vorba.

Frumusețea schiței lui Caragiale stă în ambiguitatea ei: nu e clar dacă Drăgănescu este, inițial, un personaj duplicitar sau nu. La deosebirea dintre duplicitate și ambiguitate voi reveni în rîndurile de mai jos, fiindcă e chiar subiectul acestui eseu.

E-adevărat că astăzi polițiile din țările vest-europene nu prea mai trag în “tineri”. Astăzi nu în “tineri” se trage, ci în poliție. În noiembrie 2005, cu prilejul răzmerițelor din suburbiile pariziene, un polițist francez și-a pierdut un ochi, un altul un testicul. Poliția avea ordin să nu riposteze și prin urmare a stat molcom. Cum tot molcom a stat și cînd autorii atentatului din 13 noiembrie 2015 de la Paris trăgeau de pe acoperișuri în jandarmii postați în jurul teatrului Bataclan. Luarea cu asalt a imobilului a avut loc cu mult mai tîrziu în cursul nopții, după îndelungi ezitări, fatale multora dintre cei care veniseră la concert.

Timpurile în care trăim se accelerează. Coriolan-Drăgăneștii de astăzi sunt grăbiți. Nu mai au vreme să fie întîi revoluționari și apoi inspectori de poliție. Sunt și una și alta din capul locului: revoluția “corectitudinii” politice începută în anii 1960 pe campusurile universităților americane este o revoluție condusă de Poliția gîndirii. Ceea ce nu se desprinde clar din scurta schiță a lui Caragiale, reiese limpede din Posedații, lungul roman al lui Dostoievski: Poliția gîndirii e amestecată de la bun început în toate revoluțiile de stînga (și de dreapta, mi-ar veni să adaug)…

Dintre prietenii mei, unii au avut curajul fizic de a sta, în noaptea dinspre 21 spre 22 decembrie 1989, în fața tancurilor lui Ceaușescu. Jos pălăria!

Cîțiva dintre acești iubitori de libertate și-au descoperit astăzi vocația “corectitudinii” politice: vocația de cenzori ai gîndirii și ai exprimării libere — milițieni cinstiți, dar poate nu dintre cei mai ageri la minte. Au devenit adepții maccarthysmului de stînga, ideologia care domină astăzi în SUA. Nimic de zis, în 28 de ani, Progres!

Americanizarea Teleormanului și teleormanizarea Americii

Cultul Diversității și obsesia antirasismului sunt propovăduite astăzi de adepții “corectitudinii” politice în numele metisajului generalizat — adică al Uniformizării generale gîndite în termeni rasiali. S-o recunoaștem: două contradicții dintr-o singură aruncătură de mătură!

Pot lesne înșira multe alte incoerențe atît ale așa-numitei doctrine a “corectitudini politice” cît și ale aplicării ei în practică:

- Cultul intoleranței în numele toleranței…

- Negarea și, uneori, înfierarea creștinismului în numele libertății religioase…

- Sabotarea libertății religioase în numele laicității cu dublu standard…

- Sabotarea principiului laicității în numele libertății religioase (tot cu dublu standard)…

- Încurajarea (de cele mai multe ori indirectă, dar nu totdeauna) a antisemitismului islamic în numele antirasismului…

- Apartheidul dintre femei și bărbați instituit în numele desființării apartheidului… (În numeroase spații publice din Occident a devenit demult o realitate.)

- “Discriminarea pozitivă” practicată în numele luptei împotriva discriminărilor… – Cenzura și autocenzura propovăduite în numele libertății de exprimare și a drepturilor individului…

- Violarea constituției SUA în numele constituției SUA… (Așa și trebuie: într-o Curte Constituțională merită să șadă doar juriști competenți — în stare să arate cît e Constituția de neconstituțională.)

- Reducerea interlocutorului la tăcere și la hitlerum în numele dialogului și a dezbaterii libere a ideilor.

- Ura în numele iubirii universale… Ura profesională împotriva urii, fobia “fobiilor” de tot soiul, practicată de funcționarii ONG-urilor anti-hatred — împotriva, bineînțeles, a tuturor celor care prin simpla lor existență, le justifică salariile și le încurajează zelul…

- Insulta la adresa inteligenței tuturor, practicată în numele menajării unora. (Exemple ar fi cu duiumul; de dragul conciziei, le las pe seama cititorului.)

Ar mai fi multe de enumerat: în primul rînd că, de pildă, cultura franceză (așa cum bine o spune noul președinte al Franței) nici nu există. În al doilea rînd că această cultură s-a făcut vinovată de crime împotriva umanității. Și în al treilea rînd că această cultură e menită să dispară. (Vorba binecunoscută: în primul rînd n-am împrumutat de la dumneata nici o cratiță, în al doilea rînd că era găurită și, în al treilea rînd, ți-am dat-o demult înapoi.)

Lista de mai sus poate continua multă vreme:

- Amalgamul în numele evitării oricărui amalgam… Cînd într-un grup de oameni se găsește un idiot care să strige “afară cu străinii!”, sunt mari șanse ca printre profesioniștii urii împotriva urii — cu dublu standard bienînțeles, că altfel nici nu se poate — să se găsească cîțiva idioți care să pretindă că a strigat toată lumea…

- Apariția de facto a unor frontiere invizibile — dar de netrecut — în interiorul unor țări ca Franța, Belgia sau Suedia, în numele desființării frontierelor lor exterioare. Cu alte cuvinte, închiderea în ghetto-uri în numele deschiderii și, respectiv, deschiderea în numele închiderii… Curat dialectic! (Mai sunt însă și alte frontiere, destul de vizibile: de exemplu cea din jurul turnului Eiffel, care se va fi chemat “perimetru estetic”. Desființezi frontiere exterioare și ești nevoit să construiești, la tot pasul, frontiere și bariere de securitate interioare, pe care le numești “bariere estetice”. Progres!)

No go zones, că despre ele e vorba, ilustrează cum nu se poate mai bine idealul societăților deschise. Repet: desființezi frontiere exterioare și capeți automat, că vrei că nu vrei, frontiere interioare[2]. Fiindcă natura nu suportă nici vidul, nici nemărginirea. Președintele Hollande vorbea recent în public despre partiția Franței. A îndrăznit să pronunțe cuvîntul. O recunoaștere oficială — în sfîrșit! — a faptului că într-o lume dominată de ideologia No borders s-au creat mult mai multe frontiere, bariere și ziduri etanșe decît într-o lume normală, adică autoreglată prin norme. Fiindcă, dacă stai să te gîndești, ideologia No borders asta încearcă să facă: să instituie o lume fără norme, o lume a anomiei.

Dacă însă-i vorba pe-așa, ar mai fi multe de făcut. De ce să existe o frontieră, o despărțire conceptuală și juridică între vii și morți? De ce adicătelea morții și nenăscuții să n-aibă drept de vot? În numele cărui principiu discriminatoriu? Numai fiindcă morții sînt considerați drept străini de această lume? Ce-i xenofobia asta? N-ar trebui oare să gîndim mai inclusive? N-ar trebui ca fiecare dintre noi — liberté de l’individu oblige — să purtăm mereu asupră-ne un certificat de naștere și un certificat de deces în alb? N-ar trebui ca data nașterii fiecărui cetățean, considerată pentru moment ca o constantă pe tot timpul vieții, să fie în viitor văzută ca o variabilă? Gîndiți-vă bine: ce s-ar întîmpla dacă mîine unei administrații populiste de tip Trump i-ar da prin cap să înceapă o prigoană, pe cît de arbitrară pe atît de nemiloasă, împotriva celor născuți pe 11 septembrie? Nu vă dați seama la ce excese și la ce abuzuri s-ar ajunge? Pentru a fi prevenite și combătute, n-ar trebui să mi se dea posibilitatea legală ca în orice clipă să pot dovedi că sunt născut nu acum cîteva decenii ci peste 10 luni?

S-ar putea ca cititorului să i se pară fantezist paragraful precedent. Mie nu: “migranți” de 44 de ani au declarat că au 17 și au fost crezuți pe cuvînt.

Dacă desființezi hotarele dintre concepte și, din aceeași pornire, granițele dintre țări, e imposibil să nu renunți atît la frontiera — oricît de fuzzy ar fi ea — dintre artă și non-artă, cît și la cea dintre știință și aiureală. Climatologia, de exemplu, a devenit demult o “știință politică” (scuze pentru oximoron). Cît despre artă, arta a dispărut. Cînd totul și orice devine artă, nimic nu mai e artă.

Avem toate motivele să admitem paralelismul anumitor evoluții socio-politice. Anumite fenomene merg inevitabil împreună — ca o adevărată fatalitate dictată de logică.

Astfel, dacă revoci hotarele dintre țări[3], e imposibil să nu renunți, mai devreme sau mai tîrziu, și la separarea dintre puterea politică și cea religioasă. (În unele cartiere din Franța, Belgia, Marea Britanie sau Suedia această separare nu mai e demult la ordinea zilei. De cîtva timp, mulți avocați din Anglia s-au pus cu burta pe carte și, cu încuviințare de la autoritățile britance, studiază șaria.)

Dacă abolești hotarele dintre țări, e imposibil să nu renunți, mai devreme sau mai tîrziu, și la separarea dintre puteri în stat. Fenomenul de politizare a justiției franceze și a celei americane precum și amestecul din ce în ce mai frecvent al acestora în domeniul de competență al executivului s-ar spune că-mi dau dreptate…

Dacă desființezi hotarele dintre țări, e imposibil să nu desființezi, mai devreme sau mai tîrziu, și granițele dintre partidele politice.

Dacă revoci frontierele dintre țări și dintre concepte, e imposibil să nu revoci, mai devreme sau mai tîrziu, și linia despărțitoare dintre guvern și opoziție. Dacă pot fi în același timp și francez și român și eschimos, atunci de ce să nu pot fi “ștampilat” simultan și ca socialist și ca gaullist și ca En marche!? Desființezi părți (în cazul de față partide)? Tinzi spre un partid unic, adică spre un TOT care să reprezinte în mod unic și totalitar întreaga omenire? Aspirația spre globalizare asta trădează: un dor de totalitarism. Trădează, dacă e să ne încredem în Logică, un dor de contradicții și de incoerență.

De altfel, simplul fapt că “liberalismul” din ziua de azi își are idioții săi utili dovedește că acest “liberalism” tinde — poate că fără s-o știe — spre totalitarism. Nu cred că poți încremeni într-un proiect al libertății, ci doar într-un proiect totalitar. Pe sîrma libertății, n-ai cum să încremenești. Libertatea, am arătat-o în prima parte a acestui eseu (aici), nu se poate reprezenta altfel, topologic, decît printr-o frontieră. Or, frontierele sunt, oricum ai întoarce-o, înguste și inconfortabile. Libertatea, gîndirea liberă au și ele un preț: sunt mult mai incomode decît gîndirea de tip totalitar. Nu poți gîndi liber fără să-ți sacrifici o parte din confort.

Dintre prejudecățile noastre, care sunt cele adevărate? Și care sunt cele de care merită să te emancipezi? Doar o gîndire deja liberă poate răspunde la această întrebare. Însă într-o lume fără norme, fără prejudecăți și fără repere, problema libertății nici nu se poate pune: nu ai nici la ce s-o raportezi nici în ce termeni s-o formulezi.

Libertatea, spuneam în prima parte a acestui eseu (aici), nu se poate reprezenta altfel, topologic, decît printr-o frontieră. Revocînd frontierele dintre concepte și desființînd granițele dintre țări, nu capeți acces la libertate. O obții doar pe aceea de a bate la ușa larg deschisă a “corectitudinii” politice.

“Corectitudinea politică” îmi apare ca un șir nesfîrșit de contradicții logice[4]. Mai greu mi-ar fi să găsesc în ea ceva cît de cît coerent.

De fapt, întrebarea se cere pusă fără întîrziere: “corectitudinea” politică e un șir de incoerențe sau un lanț de minciuni? Răspunsul implicit a fost deja dat la începutul acestui eseu. Dacă ești un adept onest al “corectitudinii” politice adică un nătîng mai mult sau mai puțin încremenit în proiectul ei atunci e o serie de incoerențe. Dacă ești un adept inteligent al “corectitudinii ” politice — adică un ipocrit — atunci e un cortegiu de minciuni. Treacă de la mine: dacă ești un nătîng ipocrit (cazul cel mai frecvent), atunci e și una și alta: o înșiruire de minciuni împănată cu incoerențe.

Ambiguitate versus duplicitate

“On ne sort de l’ambiguïté qu’à ses dépens” obișnuia să afirme președintele Mitterrand, citîndu-l pe cardinalul de Retz. Neclaritatea, ambiguitatea și duplicitatea sunt însă lucruri total diferite. Într-un schimb de mesaje cu Gabriel Liiceanu, comentam recent un articol al unui cronicar despre care nu puteai spune, băgîndu-ți mîna în foc, că ia “corectitudinea politică” în serios — în serios așa cum numai un nătîng o poate lua. Înclinam să cred că e mai degrabă o imensă bășcălie pe seama ei.

Dragă Gabriel,

De-acord, nu spun că ambiguitatea nu e gravă. Faptul că din ce în ce mai mulți recurg la ea este în sine un simptom al bolii societăților în care trăim. Pe mine însă mult mai tare decît ambiguitatea mă deranjează duplicitatea: vorbesc de cazul omului care nu face declarații ambigue, ci declarații cît se poate de clare, dar contradictorii între ele — în funcție de cum suflă vîntul, în funcție de cei cărora li se adresează și așa mai departe.

Dragă Andrei,

Ai dreptate în privința duplicității. Așa e. E altceva și mult mai imorală decît ambiguitatea. Distincția ta mă ajută să înțeleg, retrospectiv, sofismul pe care mi l-a servit Zoe Bușulenga, de care eram “îndrăgostit” in anii facultății (preda, în mocirla de la Filozofie, un curs de doi ani, minunat, de Istoria literaturii și artei unversale), cînd, la trei ani după terminarea facultății, aflu că tocmai intrase în Comitetul Cental! O întîlnesc întîmplător în fața cofetăriei Scala. Cu inocența care mă caracteriza (și de care nu m-am vindecat complet nici pînă azi), profund rănit de vestea cooptării ei în nomenclatură, îi spun: “Vai, doamnă, cum ați putut intra în Comitetul Central? Dumneavoastră? Nu se poate! De ce?” Îmi răspunde: “Gabriel, esența intelectualului e ambiguitatea.” Dacă aș fi avut în minte distincția ta de acum, i-aș fi spus: “Dar, doamnă, ceea ce ați făcut dumneavoastră acum este duplicitar, nu ambiguu.”

Mie ambiguitatea de multe ori chiar îmi place. Sigur, nu totdeauna… “Corectitudinea” politică însă combate orice formă de ambiguitate pe oriunde poate. Ca orice ideologie cu vocație totalitară, ea ține totdeauna să moralizeze și să precizeze. (A, nu ești cu noi? ești împotriva noastră! A, nu ești corect politic ? Ești deci un ticălos, un fascist! Aha, nu ești antirasist [5]? prin urmare ești rasist!)

Tocmai caracterul totalitar al comunismului, nazismului și al corectitudinii politice i-a determinat și va continua să-i determine pe mulți să se raporteze la aceste ideologii în modul cel mai duplicitar cu putință. La Paris, în timpul vacanței de vară a lui 2015, un profesor universitar american preamărea meritele Orianei Fallaci (ceea ce, în treacăt fie spus, m-a surprins). Vacanța, turismul și păhărelul de vin te fac uneori să mai scapi din hățurile “corectitudinii” politice. De cum a început valul de “migranți” — și totdeodată noul an universitar — discursul i s-a schimbat de la A la Z…

Citesc în presa franceză, sub semnătura unui cineast, o înșiruire de platitudini împrumutate papagalicește dintr-un manual de “corectitudine” politică. Nu știu cum să-mi formulez întrebarea: e tîmpit sau numai duplicitar? E duplicitar sau numai tîmpit? Chiar nu știu. Cert e că, dacă n-ar debita aceste clișee cu toate ocaziile care i se oferă, nu i s-ar mai da să facă filme… Virtue signalling, cum spun anglo-saxonii…

Filmele, ONG-urile, artiștii, intelectualii, operele de artă, cultura au nevoie de subvenții. Iar subvențiile te fac uneori să-ți adaptezi sistemul de credințe la gîndirea celui care ți le acordă. Sincer? Uneori da. Am cunoscut marxiști “de bună credință” care vedeau în comunism o subvenție acordată culturii și atît! Ce, nu funcționa baletul de la Bolșoi pe bani sovietici? Ce, nu suna minunat Filarmonica din Leningrad? Ce, sub Brejnev nu s-a tradus, la Editura pentru literatură de la Moscova, o mare parte din comorile literaturii mondiale (și Introducere în logica matematică de Alonzo Church pe deasupra)?

În definitiv, n-am fost eu însumi crescut și instruit pe bani ceaușiști? Și? Am fost vreodată comunist sau ceaușist pe chestia asta? Nu! Așa și acum: sunt gata, pe bani proveniți de la Goldman Sachs, să scriu oricînd cărți întregi împotriva globalismului “de tip Goldman Sachs”!

Adevărul e că, în aceste vremuri pre-totalitare, duplicitatea e menită nu doar să-ți asigure supraviețuirea fizică și prosperitatea profesională. Nu. Te și împacă — dacă se poate spune — cu contradicțiile inerente oricărei credințe într-o lume globalizată, lipsită de granițe. E oare doctrina globalistă într-adevăr plină de incoerențe? Logica arăta că n-are cum să fie altfel. E-n regulă: dacă se contrazice ea, atunci să ne contrazicem și noi, cei care credem sau mai bine-zis — dacă e să explicităm — ne prefacem că credem în ea.

.

NOTE _____________________________________________

[1] În Ecleziastul vesel.

[2] Nici n-are cum să fie altfel. Fiindcă, după cum se știe din topologie, o mulțime deschisă coincide cu propriul ei interior. Noțiunile de frontieră, de deschidere și de închidere sunt noțiuni topologice. Mi se pare ciudat că nici un comentator politic nu pare s-o știe. Nimeni nu pare să fi răsfoit măcar o dată în viața lui vreo carte de topologie generală.

[3] Partizanii restabilirii frontierelor în Europa sunt acuzați că împărtășesc puncte de vedere izolaționiste (termenul propagandistic este, în Franța, “repli sur soi“). De parcă Elveția ar fi izolaționistă, retrasă în ea însăși! Acuzația e ridicolă. Se bazează pe confuzia din capul acuzatorilor dintre existența frontierelor (concept topologic) și permeabilitatea lor (concept dinamic).

[4] Paradigma ideologiilor totalitare este, într-o primă aproximație, sistemul logic în care se poate demonstra, cum spunea Lenin, totul, adică orice enunț: și faptul că lumea se află în spațiu și faptul că spațiul se află în lume; cu alte cuvinte, un sistem în care se poate dovedi atît faptul că lumea se află totodată și în spațiu și în nespațiu, cît și faptul că lumea nu se află nici în spațiu nici în nespațiu. E poetic Absurdistanul!

Ca orice ideologie totalitară, “corectitudinea politică” nu e însă un simplu sistem de gîndire incoerent, contradictoriu. Nu. E un sistem logic contradictoriu însoțit, pe deasupra, de o interpretare incorectă. O interpretare care îți arată că unele enunțuri adevărate și demonstrate sunt, nu mai puțin, false.

[5] Rasismul și antirasismul sunt evident într-o relație de opoziție asimetrică. Antirasismul este o gîndire în termeni rasiali și, ca atare, tot o formă de rasism. Antirasismul și nerasismul (gîndirea în termeni nerasiali, bazată pe logica lui “All”, “None”, “Few”, “Many”, and “Most” a lui Philip L. Peterson) nu sunt deloc același lucru.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "99 comments" on this Article:

  1. hamham spune:

    excelent articolul.
    traim intr-o perioada in care asemenea articole au voie (inca) sa apara.
    nu garantez peste 10 ani. orwell ne sufla-n ceafa.

  2. Yoda spune:

    Excelent articol, domnule Vieru! Imi permit sa adaug doua citate:

    “Political language… is designed to make lies sound truthful and murder respectable, and to give an appearance of solidity to pure wind.” – George Orwell

    “Political correctness is tyranny with manners.” – Charlton Heston

  3. Franciscus Baconius spune:

    Nu voi apăra politically corectness-ul pentru că nici nu sunt convins că eu sau dumneavoastră înțelegem cu adevărat ce înseamnă. Este un termen ambiguu din care atât eu cât și dumneavoastră, atât liberalii cât și conservatorii, înțeleg lucruri diferite. Este un termen folosit pentru a construi în jurul său exagerări care să permite atacarea unei ideologii mai greu de demolat, aceea a liberalismului.

    Înțeleg din aceste rânduri, că ar trebui să ridicăm granițe exterioare și să ne izolăm? Să propagăm ura față de alte religii, etnii sub pretextul libertății de exprimare? Ar trebui să renunțăm la libertatea religioasă de dragul Creștinismului? Exemplele pe care le dați mai sus sunt niște exagerări care nu au nicio legătură cu liberalismul. La umbra acestor exagerări se află adevăratul totalitarism spre care ne îndreptăm.

    După decenii în care societatea occidentală s-a bucurat de beneficiile liberalismului, ne aflăm într-adevăr în vremuri pre-totalitare. Și nu din prea mult liberalism. Ci din cauza unui discurs iliberal care s-a născut ca revoltă față de status-quo, dintr-o neînțelegere reală a esenței libertății umane.

    Cel mai nereușit dintre exemplele dumneavoastră:
    ”Cenzura și autocenzura propovăduite în numele libertății de exprimare și a drepturilor individului”

    Să înțelegem că drepturile fundamentale ale individului și libertatea de exprimare sunt niște termeni plini de ambiguitate? Să înțelegem că sunt negociabili? Este o greșeală să ne auto- cenzurăm atunci când impulsul ne îndreaptă spre atitudini extremiste, de generalizare și poropagare a urii față de persoane diferite de noi înșine.

    De curând o persoană a menționat cu voce tare că ”toți musulmanii ar trebui exterminați sau cel puțin expulzați pentru că sunt toți teroriși”. Auto-cenzura nu ar fi fost mai potrivită? Să considerăm această afirmație ca fiind necesară menținerii adevăratului liberalism și să protejăm astfel de idei sub pretextul libertății de exprimare? Înțeleg că a ne auto-controla atunci când avem impulsul de a lovi sau fura este o formă de totalitarism?

    Da, ne îndreptăm spre totalitarism, pentru că oamenii au uitat după decenii de la ultimele mari tragedii ale societății umane, pentru ce motiv au fost stabilite aceste norme sociale încă de la bun început. Avem probabil din nou nevoie de garduri, dictatori, mandrie, simboluri, pentru a ne redescarca pasiunile, a trece prin noi tragedii si a reînvăța de ce este necesar să promovăm iubirea, toleranța, libertatea, deschiderea și a ne bucura de beneficiile acestora, chiar dacă, asta ar presupune să renunțăm la prejudecățile noastre, la sentimentul superiorității garantate, la privilegiile conferite arbitrar de sisteme închise și netransparente și alte asemenea chestiuni foarte populare și populiste.

    • aka spune:

      Cand incepeti cu textul asta “Nu voi apăra politically corectness-ul pentru că nici nu sunt convins că eu SAU DUMNEAVOASTRA înțelegem cu adevărat ce înseamnă” deja va descalificati ca preopinent corect si bun-intentionat. Asa ca m-am oprit din citit.

      • marian spune:

        Parerea mea e ca nu ati facut bine. Comentariul e mai realist decit articolul.

      • Franciscus Baconius spune:

        ”Știu un singur lucru: că nu știu nimic.” Metoda științifică și orice analiză raționalistă pleacă de la premisa neștiinței. Nu îmi este rușine să reunosc ceea ce nu cunosc și ar fi eronat să pornesc o analiză de la concepte pe care să le prestabilesc ca fiind adevărate sau clare când ele nu au fost nici măcar definite. Atâta timp cât recunosc această eroare de abordare, a continua analiza în acest mod, plecând de la premise false, ar fi însăși o dovadă de lipsă de bună credință/bune intenții și bineînțeles incorect, ceea ce mi-ați adus ca acuze.

        Motivul pentru care am introdus aces disclaimer, încă de la începutul comentariului, este tocmai acela de a evita una dintre cele mai des întâlnite situații în cadrul schimbului de idei divergente între opinenți, aceea de a spune toți același lucru, dar aparent în contradicție. Cum spunea Francis Bacon, pentru care am o evidenta simpatie, în majoritatea dezacordurilor, oamenii spun de fapt același lucru.

        Autorul articolului ar fi putut sa faciliteze această dezbatere, dacă ar fi început articolul cu o definiție. Nu o să-l acuz de rea credință, dar în lipsa acestei definiții a ideologiei pe care o atacă, toată analiza sa ulterioară se află pe picioare de lut. O definiție clară a conceptului mi-ar fi permis spre exemplu să înțeleg dacă avem o înțelegere similară a conceptului. înainte să începem să-i analizăm validitatea.

        Conform Wikipedia, spre exemplu:

        ”The term political correctness (adjectivally: politically correct; commonly abbreviated to PC or P.C.) is used to describe some language, policies, or measures that are intended to avoid offense or disadvantage to members of particular groups in society. In mainstream political discourse and media, the term is generally used as a pejorative, implying that these policies are excessive. (…)
        Commentators on the left have said that conservatives pushed the term in order to divert attention from more substantive matters of discrimination and as part of a broader culture war against liberalism.They also argue that conservatives have their own forms of political correctness, which are generally ignored by conservative commenters.(…)

        Ce poate fi mai ambiguu de atât. Vorbim deci de o percepție diferită față de acest concept chiar din definiție. Prin urmare, acesta este un concept dinamic, mobil, față de care nu există o înțelegere nici măcar de bază.

        Nu se poate însă evita observația evidentă a renașterii unor ideologii extremiste, a unor idei care promovează intoleranța și izolaționismul, în spatele atacării acestui concept explicat lacunar doar prin anumite politici sau evenimente excesive izolate. Este evident cum unii opinenti se simt rușinați de termenul de rasist sau xenofob, dar declară mandru și ferm că ei sunt doar rebeli ai curentului general de opinie care promoveaza toleranța și libertatea tuturor indivizilor din societate.

        • aka spune:

          Ba, baiatule, tu te prefaci ca nu intelegi. Nu despre tine e vorba, ca pot sa cred ca esti mai greu de cap cand o spui cu gura ta. E vorba despre faptul ca prezumi ca nici celalalt nu intelege. Despre asta e vorba si de aceea comentariul tau e rau-intentionat si de necitit.

          • Franciscus Baconius spune:

            Domnule, dacă ați citit tot ce am scris, ați fi înțeles că nu prezumez că doar eu sau autorul nu înțelegem acest termen, ci ca nimeni nu poate susține în mod valid că îl înțelege. Nu există o definiție neechivocă asumată de nici un dicționar clasic, urban sau de altă natură. Toate încercările oneste de definire a acestui termen prezintă ambele fațete ale înțelegerii acestui concept.

            Cand am scris comentariul de mai sus nu mi-am imaginat că voi întâlni o persoană cu înțelepciunea și curajul dumneavoastră, care să poată susține atât de convingător înțelegerea neechivocă a acestui termen asupra căruia lumea academică nu îndrăznește să se pronunțe convingător. Dacă ar fi știut toți că intelectul dumenavoastră este un reper de înțelegere absolută, sursă primară de drept pentru întreaga cunoaștere semantică, nu s-ar mai fi chinuit nimeni să dea atâtea definiții contrare ci v-ar fi rugat pe dumneavoastră sau pe autorul articolului să le spuneți exact ce înseamnă. Lumea nu ar mai fi atât de confuză dacă ar avea mai mulți atoatecunoscători.

    • luci spune:

      Un comentariu foarte pertinent .As adauga citeva lucruri . Dupa ce se aseaza corectitutinea politica alaturi de comunism si nazism , tocmai se invoca reductio ad hitlerum . Corectitudinea politica , ideologie a liberalismului , dupa cite se intelege , ar fi noul totalitarism ! Aceasta e o jonglerie cu conceptele . ¨ Simplul fapt că “liberalismul” din ziua de azi își are idioții săi utili dovedește că acest “liberalism” tinde — poate că fără s-o știe — spre totalitarism.¨ Si atunci , care sa fie alternativa la ¨liberalism¨ ( nu inteleg de ce acesta e pus intre ghilimele ) ? In fapt , fiecare ideologie , mai soft sau mai hard , isi are propria ¨corectitudine politica¨ , propriul sistem de dogme iar polemica este una intre aceste dogme ideologice . Ideologiile de dreapta , pt. care se entuziasmeaza atitia azi , sint mult mai directe si mai persuasive , ex. in Polonia , nu se umbla cu subtilitati . ¨Idioti utili¨ , iata o sintagma din arsenalul de aschii al neo-dreptei . Alternativa la corectitudinea politica – un inamic necesar , in absenta acelora ¨clasici¨ , este prea adesea un discurs agresiv si insolent , iar agresivitatea de limbaj , azi ca si ieri , anunta agresivitatea de comportament . In ceea ce priveste argumentatia cu granitele , e una retorica si sofistica(ta) , prin echivocitate si generalizari , menita sa sustina concluzii sau teze enuntate categoric de la bun inceput .

      • bec spune:

        bati cimpii la modul grosolan, mai tovarase, nici n-ai citit articolul, ai venit doar sa combati, sa demasti si sa infierezi, argumente nu ai si nici nu te intereseaza. Troll neocomunist.

        • Franciscus Baconius spune:

          Bineinteles, bec ne demonstrează că și tradiționalismul are idioții săi. Incapacitatea de a înțelege un comentariu se transformă într-o scurtă iesire nervoasa urmată de o inevitabilă jignire. Folosirea apelativului de tovarăș este și ea lămuritoare. Cam ăsta era și comportamentul tinerilor revoluționari care după citirea bibliei lui Marx le știau pe toate și nu mai puteau procesa nimic care depășea sfera rigidă a convingerilor fixe. Cei mai periculoși rămân mereu oamenii unei singure cărți.

          • bec spune:

            ramine cum am stabilit, esti troll neocomunist, adica practic ca om nu existi. Meri si cinta la alta masa, mai tovarase troll, nu mai imputi forumul cu emanatiile tale ros brune urit mirositoare.

        • luci spune:

          Corectitudinea politica e , intr-adevar , un produs al neo-marxismului cultural importat in America , dar a fost asimilata acolo impreuna cu multe alte lucruri . E o ideologie stingista . Problema e cum se raspunde la aceasta , se poate raspunde critic , de pe pozitiile liberalismului clasic si eventual conservator sau se poate raspunde printr-o alta ideologie radicala prin care se incrimineaza insasi democratia liberala . De departe amenintarea cea mai mare a lumii contemporane o reprezinta populismul , colapsul democratiei , un radicalism in care stinga si dreapta extreme se amesteca . O granita e o poarta , ea este deschisa pt. prieteni si inchisa pt. dusmani , e fara sens sa fie permanent inchisa sau deschisa . Sint intelectuali conservatori cu o optica deformata ideologic , vad numai intr-o parte si omit problemele cele mai grave , mai mult , prin atitudinea lor sufla in pinzele populismului , asa e trendul acum , chestie de oportunism si poate si de ingenuitate . Pierre Andre Taguieff e un politolog specializat in formele extremismului de dreapta , ale metapoliticii culturale ¨gramsciene¨ si camuflarilor rasismului sub diferentialismul etnic si/sau cultural ( noua dreapta , numita alt.-right la americani , foarte invaziva in virtual ) . El considera principiul rasismului mixofobia , teama de celalalt , de strain . Ambele atitudinii , sa zicem , a granitelor deschise si a cetatii asediate , sint absolutizari si , ca atare , sint la extreme . A inchide granitele , cu exacerbarea nationalismului si tribalismului , e o forma de biopolitica si eugenie ( obsesia misofoba a puritatii ) , ultranationalismul mai e si o incalzire pt. razboi , kampfkultur , sub care se ascund , fireste , ¨interese¨ . p.s. Exista idioti utili si idioti inutili .

      • Franciscus Baconius spune:

        Liberalismul de azi își are idioții săi. Excelent punctat. Printr-o generalizare absurdă a principiilor care stau la baza liberalismului clasic, plecând de la deviații neoliberale izolate, se încearcă etichetarea și discreditarea tuturor valorilor liberale pentru a rejustifica ascensiunea extremismului mascat de bune intenții.

    • Adi spune:

      “Ințeleg din aceste rânduri, că ar trebui să ridicăm granițe exterioare și să ne izolăm? Să propagăm ura față de alte religii, etnii sub pretextul libertății de exprimare?” – ati inteles gresit: ar trebui sa ridicam granite exterioare si sa ne izolam impotriva unor religii, etnii care propaga deschis ura impotriva noastra
      ” Ar trebui să renunțăm la libertatea religioasă de dragul Creștinismului? ” – si aici gresiti si/sau sunteti neinformat. Tocmai ce renuntam la manifestarea publica a crestinismului prin interzicerea simbolurilor sale (cruce, brad de Craciun, etc.) pentru a nu rani sentimentele pudibonzilor de musulmani si/sau atei.
      Nu are rost sa mai analizam restul textului doar pentru a incwerca sa concluzionam daca e provenit din duplicitate sau ambiguitate. Important pentru dvs. e sa fiti atent sa nu o tineti drept inainte atunci cand linia partidului o coteste!

      • Franciscus Baconius spune:

        Ura e propagată de oameni nu de religii. Iar islamicii nu dețin un monopol în această privință. Așa a fost mereu și creștinismul nu a făcut excepție.
        Chiar dacă refuzați să vedeți acest lucru, recitiindu-vă afirmația ”sa ne izolam impotriva unor religii, etnii care propaga deschis ura impotriva noastra”, ați putea descifra în oglindă exact aceeași ură pe care o acuzați. Puteți afirma în mod convingător că o etnie sau religie prin toți membrii sau adepții săi, propagă ura împotriva „noastră”. Ce o fi însemnând acest „noastră”, având în vedere că, până când Occidentul a început să împartă prosperitatea cu Europa de Est și noi propagam, la nivelul politicienilor din spațiul comunist, ura față de valorile occidentale. De fapt sursa acestei uri se află în sărăcie și inechitate socială.

        Creștinismul a fost la rândul lui foarte mult timp o ideologie a urii și a intoleranței, promovate tot de oameni, până când a început treptat, să treacă în plan secund, în spatele unor valori universale bazate pe libertate religioasă, economică, politică. La fel și comunismul. Întâmplător, extremiștii de azi și-au găsit suportul pe ideologia islamică, dar cauza nu rezidă în religie, ci în inegalitățile și instabilitățile sociale. Trăiți într-o bulă de auto-convingere. Vedeți doar acel act terorist abominabil, refuzând să admiteți că există zeci de milioane de musulmani chiar în Europa care muncesc din greu și respectă toate legile statelor de adopție, deși beneficiază de multe ori de mai puține drepturi decât nativii.

        • Adi spune:

          Aveti dreptate! Am gresit: trebuia sa spun sa ne aparam, in loc de sa ne izolam.
          Aveti dreptate: oamenii propaga ura si nu o religie. Mai exact, oamenii ce cred intr-o anumita religie si asta in zilele noastre si nu acum juma de veac. O fi fost crestinismul cum o fi fost acum jumatate de secol, dar ati inteles gresit: nu a trecut el in plan secund facand loc acelor valori universale, ci tocmai el a condus la acele valori universale.
          Aveti dreptate, nu toti musulmanii din Europa sunt teroristi, dar important este faptul ca toti teroristii actuali sunt musulmani. Sunt sigur ca in marea lor majoritate nu cred ca daca se autodetoneaza vor fi dezmierdati de o gasca de virgine, in plus nici nu cred ca se gasesc multi atat de curajosi si inconstienti incat sa se sinucida cu voiosie. Partea proasta este, ca spre deosebire de dvs., care va puteti exprima fara nici un risc parerea despre religia crestina, daca ei fac treaba asta vor deveni, ca si noi, niste necredinciosi buni de ucis. Partea buna a religiei “pacii” este ca inca sunt destul de ocupati sa se macelareasca intre ei, pentru a stabili care sunt mai indreptatiti sa poarte adevaratul jihad si inca este destul de usor sa fie mentinuti in aceasta stare.
          In rest, mergeti dvs. si propavaduiti bunatatea parintilor care si-au pierdut copii si/sau surorilor care si-au pierdut ambii parinti in atentat. Inainte de asta, faceti un exercitiu de imaginatie, si spuneti-ne cum credeti ca ar reactiona lumea musulmana daca un crestin s-ar detona printre cei ce anual stau cu fundurile-n sus la chermeza de la Mecca.

        • bugsy spune:

          …. si care tacit se bucura in gand…si pe retelele sociale de “acest act terorist”.
          Ma refer la acele zeci de milioane de musulmani. nice try!

        • hamham spune:

          “Ura e propagată de oameni nu de religii. Iar islamicii nu dețin un monopol în această privință. Așa a fost mereu și creștinismul nu a făcut excepție.”

          atentatele teroriste in numele lui allah au legatura cu religia islamica. nu cu hinduismul sau crestinismul. si nici cu ateismul luminat.
          la fel si pedofilia legalizata musulmana. a se vedea profetul lor cu ce fetita s-a “casatorit”.

        • Alius spune:

          Inegalitatle sociale de care amintiti, au fost, sunt si o sa tot fie si, ca sa va citez, musulmanii nu detin monopulul acestor inegalitati. Sunt inegalitati si printre alte rase si religii. Doar musulmanii se gasesc sa “rezolve” aceste inegalitati intr-un mod “exploziv”. Inegalitati sunt in fiecare societate. Credet ca in Romania nu sunt inegalitati sociale? A omorat careva din Romania oameni datorita acestor inegalitati? So, nu inegalitatile stau la baza frustrarilor acestor .. teroristi.

          Cat priveste “political correctness” si “discriminearea pozitiva” (si, cred ca sunteti de acord ca nu exista nimic pozitiv intr-o discriminare), sunt printre cele care creeaza inegalitati. O sa se arunce in aer cei care o sa fie discriminati prin aceasta “discrminare pozitiva”?

        • Alius spune:

          Ah, sa nu uitam, toate atentatele comise de toleranta islamista impotriva crestinor sunt comise datorita inegalitatilor sociale.

          https://www.thereligionofpeace.com/attacks/christian-attacks.aspx

        • Franciscus Baconius spune:

          Îmi pare rău că nu puteți vedea mai departe de epoca în care trăiți. Probabil că ăsta este de fapt marele eșec al societății occidentale. În drumul său spre prosperitate trasat de libertatea individuală, oamenii au ales în mod liber să renunțe la educație în favoarea entertainmentului. Omul occidental nu mai are un simț al istoriei, nu înțelege care este sursa prosperității sale, ce a permis crearea societății în care trăiește. Este foarte relevant cum funcționa creștinismul acum 500 de ani.

          Faptul că lumea islamică era mai prosperă, producea cele mai noi tehnogii și cele mai desăvârșite opere de cultură și artă, în timp ce societatea creștină era sărăcită de războaie religioase inutile este foarte relevant. Este însăși dovada faptului că toate religiile au aceeași problemă. Deși în lipsa oricărui cod de legi, poate fi benefică organizării sociale, caracterul său metaforic permite folosirea sa nu doar ca mijloc de control de mase pentru ordine ci și pentru haos. Și creștinismul a avut teroriștii săi, într-o perioadă în care nu exista mass-media. Și în creștinism erau oamenii arși pe rug pentru ideile lor, de multe ori idei valide științific, dar considerate vătămătoare pentru monopolul bisericii asupra sufletelor.

          Valorile societății occidentale nu au fost construite pe valorile creștine, așa cum mulți încearcă să ne convingă astăzi. Valorile occidentale s-au construit pe principii laice, general acceptabile pentru toate cultele. Faptul că nu puteai să scrii nimic fără să menționezi grația divină, cu riscul de a fi acuzat de blasfemie sau să-ți fie arse cărțile, nu înseamnă că toată filosofia iluministă și-a tras rădăcinile din creștinism. Creștinismul a produs 1500 de ani de parazitare socială, sărăcie, război, stagnare și inechitate socială. Redescoperirea culturii grecești începând cu perioada Renașterii, după punctul cel mai de jos al societății occidentale provocat de marea ciumă, a fost momentul în care totalitarismului creștin a început să îi fie contestată dominația. Fără schisma religioasă și războaiele inutile care au urmat, nu am fi putut înțelege cu adevărat inutilitatea dogmelor creștine.

          Cum puteți pune semnul de egalitate între instabilitatea socială din România și cea din lumea musulmană. În societatea românească, cu puțin noroc, chiar și fără educație și uneori cu lipsă de scrupule există oportunități pentru a ajunge chiar și în vârful piramidei sociale. Avem destule exemple în vârful politicii românești.

          În societatea musulmană, analfabetismul este la cote mai scăzute decât era România acum 100 de ani. Nu există nicio șansă pentru un musulman de rând, născut în acel mediu, să se ridice pe scara socială. Sărăcia, inechitatea socială și lipsa de oportunități fac parte din viața obișnuită a musulmanului de rând. Jumătatea feminină a populației este condamnată la o viață de servitute și obediență. Toate acestea nu sunt produsul religiei, ci a oamenilor care folosesc religia pentru controlul maselor. A unei societăți în care religia ține loc de cod de legi.

          Accesul la rețele sociale și informație permite musulmanilor din întreaga lume să vadă diferențele uriașe de oportunități și condiții de viață dintre societățile musulmane și cele din occident. Manipularea musulmanilor din întreaga lume, se bazează pe această concluzie eronată că occidentul ar fi responsabil pentru condiția lor. Ei nu văd că de fapt religia este cauza problemelor societății musulmane și nu înțeleg că libertățile existente în societatea occidentale, pe care le consideră decadente, sunt de fapt motivul prosperității societății occidentale.

          Sunt de acord că islamismul, ca ideologie are un rol negativ social, dar în plasa unei ideologii paralizante au căzut și creștinii și comuniștii, indiferent de rasă. Să vă reamintesc de atentatele teroriste produse de revoluționarii comuniști acum nu foarte mult timp. În statele comuniste, chiar dacă laice dar cu populații creștine, situația era identică. O ideologie banală ducea la paralizie socială. La fel, societatea occidentală era prezentată ca fiind decadentă și sursa tuturor problemelor statelor comuniste se afla în societatea occidentală. De exemplu astăzi în Rusia, nu proasta guvernare, dictatura putinistă și corupția sunt considerate cauzele problemelor sociale, ci sancțiunile internaționale, sabotarea occidentală prin multinaționale și investitori. Aceste idei au de multe ori succes și în societatea românească, chiar dacă beneficiem de vreo două decenii de bunăstare. Lipsa de educație, influența nefericită a bisericii și discursul populist al politicienilor produc această gândire îngustă.

          Știu, voi nu ați fi capabili de crime ideologice. Gândiți-vă din nou. Oamenii au făcut dintotdeauna crime în numele unor ideologii folosite pentru controlul social, pentru a crea instabilitate și haos. De data asta este ideologia musulmană cea care motivează factorii de destabilizare. Dar nu trebuie condamnată o întreagă societate pentru asta. Ostilitatea noastră va încuraja astfel de acte. Vă este frică de necunoscut, tocmai pentru că nu ați văzut un musulman în viața voastră.

          • bugsy spune:

            Puteai sa sintetizezi totul in Islam – good si Christianity – bad!

            • Franciscus Baconius spune:

              Dar nu am spus acest lucru. Dimpotrivă, nu există religii proaste și bune. Dintr-un anumit punct de vedere sunt toate la fel.

            • Adi spune:

              Ati intalnit vreun delir sintetizat?

            • Adi spune:

              pentru Franciscus Baconius
              Haideti sa zicem ca am inteles excursul dvs. istoric. Va asigur ca nici nu m-ati convins si nici nu m-ati zapacit. Pe scurt, sa ignoram ce a fost si ce a facut crestinismul pe parcursul istoriei, unde gasiti dvs. astazi in religia crestina, in ce biserica crestina sau in ce scoala crestina indemnul la uciderea celor de alta religie si obtinerea unor avantaje in urma acestor actiuni? Pana nu prezentati un astfel de exemplu, nu faceti decat sa vorbiti/scrieti mult fara sa spuneti nimic.
              Tinand, totusi, cont de diferenta de circa 500 de ani intre aparitiile celor doua religii, ce ne sfatuiti sa facem? Sa stam cuminti, ca poate-si baga astia singuri mintile-n cap in 500 de ani?

            • Franciscus Baconius spune:

              Sfatul meu este sa fim lucizi. Sa nu renuntam la libertati de dragul unei securitati inchipuite. Să nu transformam tragedii izolate în ură generalizată. Propun să tratăm fiecare om, indiferent de credințe și aspect, doar în funcție de conduita sa în societate. Propun să fim toleranți și să promovăm iubirea și nu ura.

              Dumneavoastră ce propuneți? Război religios? Izolare? Stereotipizare? Răzbunare? Instigare? Propagarea urii? La ce folosesc acestea?

          • Alius spune:

            http://www.hotnews.ro/stiri-international-21786846-egipt-nou-atac-impotriva-unei-biserici-copte-23-morti-25-raniti.htm

            “Barbati inarmati au atacat vineri un autocar in care se aflau crestini copti care se indreptau spre o manastire la sud de Cairo, ucigand 23 de oameni si ranind alti 25, a declarat guvernatorul provinciei Minya, Essam al-Bedaiwy, citat de Reuters.

            Acest atac intervine la o luna si jumatate dupa un atentat care a vizat doua biserici crestine copte, in care si-au pierdut viata 45 de oameni si care a fost revendicat de gruparea jihadista Stat Islamic.”

            Aceste atacuri sunt o consecinta a inegalitatilor sociale din Egipt: cu totii stim cat de favorizati sunt crestinii copti, ei formand una dintre cele mai bogate paturi sociale din Egipt.

            • Franciscus Baconius spune:

              http://www.reuters.com/article/us-canada-mosque-shooting-idUSKBN15E04S

              Pentru musulmanii radicalizați, ne aflăm în plin război religios. Noi, ca și occidentali cu mintea deschisă și liberi cugetători, ar trebui să stăm departe de această ipoteză periculoasă. Nu suntem cu nimic mai buni dacă vedem aceste atentate ca parte a unui război religios. Razboiul nu este între creștinism și islamism. Războiul este între toleranți și intoleranți, între moderați și extremiști. Chiar dacă ar putea să vi se pară straniu, nu toți musulmanii consideră că se află în plin război religios. Există și la ei oameni toleranți, care iubesc pacea și libertatea.

          • Radu spune:

            Repetati papagaliceste niste idei si “realitati” prefabricate, niste clisee care nu au nimic de-a face cu istoria reala. Nu este nimic surprinzataor. Toate ideile dumneavoastra au un defect funciar: atemporalitatea. Va lipseste dimensiunea temporala. Probabil ca sunteti surprins: cum, doar am evocat trecutul. Da, l-ati evocat prin prisma unei culturi istorice de enciclopedie rasuflata sau stantata la masina ideologiei. Judecatat dumnevoastra sufera de anacronism pentru ca proiectati idei si judecati de valoare actuala in trecut, fara a avea o idee reala despre acel trecut. Invocat sabloanlee care s-au incetatenit in vulgata istorica a P.C. pe care, fara sa va dati seama, o preluati si propagati pe nedigerate. Antiteza “Islamul minunat si avansat” versus “Occidentul intunecat si ignorant” este ceva mai savuroasa si, prin ignoranta sa, de-a dreptul infantila. Desi pretindeti ca va distantati de P. C., in cele cateva replici ati demonstrat ca sunteti exponentul ei. Procedeul e usor recognoscibil: a-i atribui celuilalt optiuni pe care nu le-a exprimat (sunt cripto-optiuni, nu-i asa?, un adevarat “dusman al poporului” trebuie descoperit sub camuflajul sub care se ascunde} si a formula concluzii in locul acestuia, concluzii cu care nu ar fi de acord. Va place, nu va place, va incolonati singur in galeria celor care – horribile dictu – sunt reprezentativi pentru totalitarism. Da, limbajul este diferit, metodele diferite, dar tindeti spre acelasi scop: ideea unica. Vreti perspectiva teoretica, nu-i asa? Aveati o problema ca omul nu si-a precizat conceptele? A scris un eseu, nu o metodologie pentru o dizertatie in sistem Bologna. Va prefaceti ca nu intelegeti (stiu, pe undeva chiar nu intelegeti). Deschiderea cu o parabola in loc de o expundere seaca privind metodologia e un bun inceput si circumscrie bine contextul. Asadar, nedemirerea dumneavoastra a ratat calea sinceritatii, si de la bun inceput ati introdus un ton (la care de altfel nu ati renuntat nici ulterior) pedant, magisterial si condescendent care, din nou, va devoaleaza convingerile atunci cand pledati ipocrit inocenta. Daca nici claritatea de cristal a articolului de mai sus si logica sa impecabila nu va lamuresc, e clar: we’re doomed. Mai bine zis, lumea noastra socratica pe care credeti ca o putem pastra practicand cu obstinatie doar metoda socratica.

            • Franciscus Baconius spune:

              Libertate vs Ordine. Toleranta vs. intoleranta. Deschidere vs. Izolare. Cred că vom avea mereu acest dualism, indiferent de timpuri, religii sau ideologii. Bineînțeles, că mereu apărătorii renăscuți ai ordinii, intoleranței și izolaționismului vor invoca timpurile noi, atât de diferite față de care conceptele ”răsuflate” de libertate, toleranță, deschidere, nu mai sunt de actualitate.

              De pedanterie cred că vă pot acuza și eu pe dumneavoastră, dar de condescendență oricât mi-aș dori, nu vă pot acuza. Aș fi prețuit mai mult dacă aș fi beneficiat de opiniile dumneavoastră față de ce am scris și nu niște tirade acuzatoare. Vă atrag totuși atenția că nu toate comentariile sunt un răspuns față de articol ci unele sunt răspunsuri față de alte comentarii, care, bineînțeles, tratează și idei pe care autorul nu le-a enunțat. Veți vedea de exemplu că dintr-un articol pe care îl vedeți ca pe un atac inofensiv la un concept banal, sub care se ascund anumite idei iliberale, s-au umflat în pene foarte mulți radicali convinși că au citit un tratat iliberal care le reconfirmă mai mult decât plauzibil fobiile de oameni, sub diverse forme.

            • Franciscus Baconius spune:

              As adăuga că periplul meu istoric dorea doar să evidențieze că nu există vreo religie superioară sau inferioară, religii ale urii sau ale iubirii. Religiile, ca mijloc de control social pot promova atât ura cât și iubirea, în funcție de interese.

              Acest text însă, prin ochii unui om al religiei, nu poate fi văzut atfel decât ca parte a războiului religios dintre islam și creștinism. Nu am negat nicăieri problemele sociale ale ideologiei islamice. Tot ce am făcut a fost să încerc destrămarea mitului superiorității ideologiei creștine.

              Consider că religia nu are ce căuta în organizarea statală și ține de opțiunea liberă a fiecăruia. Consider că oamenii nu trebuie să fie tratați mai bine sau mai rău în funcție de opțiunile lor religioase ci doar raportat la conduita în societate.

            • Franciscus Baconius spune:

              Mai exact, judecarea oricărui om trebuie făcută raportat la comportamentul individual, nu în funcție de comportamentul altor indivizi care ar face parte din aceiași categorie socială.

    • Marco spune:

      Adica ne invitati sa rabdam raul cel mic nu cumva sa dam in cel mare ? Nu cumva dv. intelegeti perfect gravitatia situatiei, dar aveti frica ca vecinii dv. sa nu afle adevarul, ca dansii sunt mai dintr-o bucata.

      Caderea lui Ceusescu a produs un mic haos, pana ce lucrurile s-au reasezat, asta s-a intamplat de zeci de ori in istorie. Oricum, prelungirea crizi mocnit nu dace decat sa agraveze situatia.

      Trebuie s-o spunem drept si simplu, democratiile occidentale sunt paralizate, nu este prima data in istorie cand guvernanti se impleticesc. De fapt, bunica cu 2 clase primare lua in 5 minute decizii de bun simt, pe care casta de la Paris are nevoie de 30 de ani.Intr-o lume schimbatoare o asa forma de guvernare duce inevitabil la criza, nu se poate adapta.

      Occidentul este un colos cu picioare de lut, chiar sunt ridicoli.

      • Franciscus Baconius spune:

        Vă invit să faceți o vizită permanentă în Orient, care nusuportă ridicolul, ci stă autoconvins și mândru pe deciziile ferme luate fără echivoc de bătrânele în 5 minute.

    • n.dumiritu spune:

      Cite ironii!

      Debutez liric, provocat de dv : spuneti “…este necesar să promovăm iubirea, toleranța” ; mi-e greu sa nu fredonez: “Se bastasse una buona cantzone a far piovere amore!”
      Citind foarte fainul articol al d-lui Vieru, cu mentionarea personajului Coriolan Draganescu, mi-a venit in minte “The tragedy of Coriolanus” a Marelui Will (Francis Bacon e creditat, intr-o teorie, ca fiind Will). Povestea din “Coriolanus” e cea a exilarii meritului si virtutii din cetate pentru ca pacatuiesc prin mindrie si prin ostentatie (desi Coriolan refuza sa-si arate ranile), iar cetatea devine victima sigura a altora care stiu sa valorifice meritul si virtutea. Caius Marcius Coriolanus e un caz clasic de incorect politic. Cei care acuza meritul si virtutea de mindrie fac apel la urechea poporului (cum facea si Dragnea cind spunea ca poporul nu stie limba tehnocrata). Meritul si virtutea sint nepopulare, pentru ca se obtin cu efort, cu sacrificii, cu inzestrari impartite nedemocratic; fiind atit de greu de obtinut, pina si amintirea unei persoane care le detine creeaza discomfort celor care care au cedat la primele eforturi.

      A veni in intimpinarea anxietatilor de tot felul a devenit o lucrativa intreprindere politica, inca de cind a fost introdus votul democratic. Viciul nu este al votului, ci al inselatoriilor la care recurg cei care il cer. Eu vad corectitudinea politica drept o metoda politica de data recenta. Nu poate avea tractiunea unei dogme ca cele din care s-au nascut totalitarismele. Da, semnul totalitarismului exista pentru ca foloseste scheme de indivizi. Pina si celor cocolositi si menajati li se va acri de atita pudibonderie si pisalogeala.

      Ceea ce ar trebui sa ne preocupe e ca demagogii p.c. sa nu ne farmece ca sa-i izgonim din cetate pe cei cu merite si cu virtuti, fatalmente incorecti. E atit de greu sa rezisti farmecului demagogilor.

      • Franciscus Baconius spune:

        Domnule dumiritu, comentariul dumneavoastră este exact motivul pentru care am invocat mai sus afirmația lui Bacon legată de divergență în consens de opinii. Aproape nimic din acest comentariu nu contravine opiniilor mele. Atunci, nu ar fi trebuit poate să avem o definiție a corectitudinii politice cu care să lucrăm. Bineînțeles că meritele nu au culoare, etnie sau religie. Atfel, întreaga societate își slăbește singură capacitatea de a progresa. Dar, cu o mică nuanță. Accesul la competență sau merite, este în sine un mod de alocare și distribuire a resurselor. Bineînțeles că un țigan crescut împreună cu cei 10 frați ai lui spălat la lighean și mergând la cea mai proastă școală și trimis la cerșit, va avea după 15 ani de viață mai puține merite și competență pentru a ocupa o funcție ca un copil educat și îngrijit.

        Rolul unei ”societăți” este de a încerca să ofere tuturor membrilor săi oportunități similare, nu beneficii identice. Nu sunt de acord ca o poziție să fie acordată unei persoane doar pentru că este de culoare sau minoritar. Dar acele măsuri de discriminare pozitivă încearcă doar să reechilibreze balanța de oportunități din societate. Atunci când efectele ei depășesc sfera echilibrului de oportunități și se duc în aria de beneficii, se produce într-adevăr un deserviciu social.

        Poate că aici este de fapt locul unde ar trebui să se poziționeze dezbaterea. Nu într-o împărțire sterilă a societății în nativi și imigranți, a politicilor în marxiste sau elitiste, s.a.m.d.

        Dacă ați citi articolul și altfel decât exclusiv prin prisma convingerilor personale, ați vedea foarte multe idei care exced sfera ideilor din comentariul dumneavoastră.

        • n.dumiritu spune:

          F.B. (sa lasam formalitatile, e ridicol, sintem 2 anonimi pe un forum de discutii; in plus eu am un dinte impotriva politetii artificiale la care ne obliga limba noastra cu acel pronume lung), intr-un raspuns mai sus te lansezi intr-un comentariu asupra istoriei civilizatiilor. Daca ai fi un (foarte) tinar, te-as intelege. Altfel nu. Un om cu o minima instructie umbla prudent cu judecatile pe subiectul asta. Din 2 motive. 1) Complexitatea subiectului; daca un istoric de talia lui Niall Ferguson schiteaza abia o ipoteza (“Civilizatia: vestul si restul”) folosind o suma enorma de fapte si date, cred ca niste amatori, oricit de entuziasti, ar face bine sa-si puna mintea cu lucrurile mai din preajma lor si mai pe masura lor; 2) Nu culegi, nazuros, din istoria omenirii doar ceea ce iti convine; confortul lumii moderne, cunoasterea acumulata, artele si literatura sint ale noastre ca sa le fructificam, iar suferintele, credintele, iluziile, erorile au fost ale celor care ne-au lasat toate acele comori pe care le-am amintit. Nu poti sa iubesti si sa gusti doar fructele si sa detesti pomul si solul (tot solul) din care au crescut.

          Dar am divagat. Afirmi ca criticii corectitudinii politica sint adversari ai liberalismului, ai libertatii si tolerantei. Este liberal sa chestionezi inclusiv c.p. Asa cum ti-ai raspuns singur, libertatea si toleranta, oricit le-am extinde si predica, nu fac sa dispara cinismul, agresivitatea, violenta. C.p. adreseaza agresivitatea, agresivitatea are cimp cit exista libertate => c.p. nu isi poate atinge obiectivul decit ingradind libertatea.

          Are corectitudinea politica o sansa sa rezoneze in ratiunea noastra? Ma indoiesc. Si nu din vina noastra, a celor presupus agresivi. Pentru asta ar trebui sa fie coerenta, necontradictorie si utila in practica politica. Nu trece nici unul din testele astea. Ai pomenit de J.S.Mill; el argumenta realmente liberal, “reason over instinct”. Corectitudinea politica e “emotion over reason”.

          • Florix spune:

            Mda, va suciti de pe o parte pe alta. CP promoveaza cenzura intolerantei (clisee, generalizari,etc) care este valabila pentru toti cetatenii, indiferent de nationalitate si confesie,

          • Franciscus Baconius spune:

            Si dumneavoastră la fel ca și alți comentatori mai sus, au văzut acel „periplu istoric” cum a fost numit, ca pe o tiradă la adresa civilizației occidentale. De fapt, observ că foarte mulți dintre cei care au comentat, nu reușesc să conceapă civilizația occidentală în afara creștinismului și consideră artele, literatura, cunoasterea acumulata si, cel mai apetisant, confortul lumii moderne, ca fiind produse ale lumii creștine. De fapt toate acestea au înflorit pe măsură ce otrava unei ideologii a început să își piardă din putere, întâi prin fragmentare, apoi prin pierdere a relevanței sociale. Cultura civilizației occidentale s-a născut în vechile cetăți grecești și în cultura feniciană, înainte de epoca creștină și a renăscut prin redescoperirea lumii pierdute în 1500 de ani de întuneric. Nu am o părere diferită față de religia islamică, la fel de dăunătoare pentru credincioșii săi.

            Dacă veți citi primul meu comentariu veți descoperi că nu apăr politically corectness-ul. Am spus asta chiar de la început. Apăr doar liberalismul care este atacat de cei care se ascund în spatele atacării acestui nou concept pentru a propaga ura și intoleranța.

    • In trecere spune:

      “Comrade, your statement is factually incorrect.”
      “Yes, it is. But it is politically correct.”

      (Angelo Codevilla – The Rise of Political Correctness)

      Fiindca nu pari duplicitar si, asa cum recunosti, nu prea stii ce e corectitudinea politica, iata niste informatii care, evident, nu iti vor folosi la nimic:

      - Mai intii: ori zici Political Correctness (corectitudine politica), ori zici politically correct (corect politic). Dar nu zici “politically corectness”, fiindca e un nonsens in engleza (chiar si daca mai pui un “r” acolo unde lipseste). Scrie romaneste, ca intelegem!

      - Corectitudinea polititica, marxismul cultural si neo-marxismul sint sinonime. Atit marxismul cit si neo-marxismul sint ideologii totalitare.

      - Patrick J. Buchanan (Mr. Paleoconservative), in cartea “The Death of the West” (2001):
      “Political Correctness is Cultural Marxism, a régime to punish dissent, and to stigmatize social heresy, as the Inquisition punished religious heresy. Its trademark is intolerance.”

      - Dupa Bill Lind (“The Origins of Political Correctness”, February 5, 2000),
      Cultural Marxism “is Marxism translated from economic into cultural terms. It is an effort that goes back not to the 1960s and the hippies and the peace movement, but back to World War I. If we compare the basic tenets of Political Correctness with classical Marxism the parallels are very obvious.”

      Political Correctness “is the great disease of our century, the disease that has left tens of millions of people dead in Europe, in Russia, in China, indeed around the world. It is the disease of ideology. PC is not funny. PC is deadly serious.”

      - “Citatul secolului”, dupa unii americani, este din Anthony Daniels, un medic si pshiatru de englez care a lucrat toata viata cu detinuti si publica pe internet sub pseudonimul Theodore Dalrymple:
      “Corectitudinea politica e propaganda comunista scrisa cu litere mici. Studiind societatile comuniste, am ajuns la concluzia ca scopul propagandei comuniste nu a fost sa demonstreze sau sa convinga, nici sa informeze, ci sa umileasca; si de aceea, cu cit corespundea mai putin realitatii, cu atit mai bine.

      Cind oamenii sint fortati sa ramina tacuti atunci cind li se spun cele mai evidente minciuni, ori, chiar mai rau, sint fortati sa repete minciunile ei insisi, acestia isi pierd o data pentru totdeauna sensul probitatii. A accepta minciunile sfruntate inseamna a coopera cu ticalosia si, intr-o oarecare masura, a deveni tu insuti ticalos. Capacitatea oamenilor de a opune rezistenta la absolut orice este, in felul acesta, erodata si chiar distrusa.

      O societate de mincinosi emasculati e usor de controlat. Cred ca, daca examinam corectitudinea politica, aceasta are acelasi efect si chiar acesta ii e scopul.”

      • In trecere spune:

        P.S.

        1. The following is the 2007 winning entry from an annual contest held at Texas A&M University calling for the most appropriate definition of a contemporary term. This year a definition was required for the term “Political Correctness.”

        The winner wrote:

        “Political correctness is a doctrine, fostered by a delusional, illogical minority and rabidly promoted by an unscrupulous mainstream media, which holds forth the proposition that it is entirely possible to pick up a turd by the clean end.”

        2. kia spune:
        http://www.contributors.ro/editorial/criza-lor-sau-criza-noastra-afluxul-de-imigranti-catre-uniunea-europeana-si-care-ar-putea-fi-rolul-romaniei/#comment-252990

      • Franciscus Baconius spune:

        Apreciez ”curajul” de a mă jigni într-un mod care pare a dezvălui intelgență. Îmi enumerați o serie de citate față de un termen pe care am spus încă de la început că nu îl apăr din moment ce fiecare înțelege altceva pronunțându-l.

        Toate comentariile mele fac referire la un articol care atacă în multe rânduri însuși liberalismul, o doctrină al cărei înțeles îmi este mai clar și pe care nu îmi este rușine să îl apăr. Mi-ați dat niște citate, inclusiv un comentariu al unui anume kia la comentariul lui Falstaff cu care înțeleg că empatizați.

        O să fac referire doar la acesta, pentru că este singurul care se apropie de subiect. kia susține că libertatea de exprimare nu înseamnă nimic dacă nu ești liber să spui orice, la fel cum intoleranță tratată cu intoleranță este la fel de gravă ca intoleranța însăși.

        Intrând în sfera lucrurilor materiale, o comparație echivalentă a acestui sofism ar fi următoarea: ”nu ești liber cu adevărat să trăiești cum dorești dacă nu ți se oferă libertatea de a lua viața altei persoane”. Ori necenzurarea/nelimitarea libertății de a trăi după bunul plac ar crea situația neplăcută ca altor indivizi să le fie afectată libertatea de a trăi.

        La fel și în domeniul libertății de exprimare, libertatea nelimitată de a exprima jigniri sau amenințări, afectează libertatea altor indivizi ai societății. Este doar natural ca singura intoleranță acceptată să fie cea față de intoleranță. Altfel, insăși conceptul de toleranță rămâne fără valoare.

        La asta mă refer când spun că în spatele celor care atacă acest termen ambiguu, de fapt se ascund idei care atacă însăși fundamentul libertății individuale.

        Mi-ați recomandat niște citate făcând apel la autoritate. Autoritatea autorilor mi se pare nerelevantă, în condițiile în care sunt doar niște citate scoase din context pentru apărarea unui termen ambiguu, din care fiecare înțelege ce vrea.

        O să vă fac și eu o recomandare, care ar putea foarte bine să fie interpretată tot ca un apel la autoritate. Autorul însă tratează cu mai mult simț al răspunderii un subiect atât de important precum esența libertății individuale, iar lucrarea sa face o distincție metodică, clară între ce anume trebuie apărat și ce nu.

        Cartea se numește ”On Liberty” (să mă corectați vă rog dacă e cu doi r. este posibil să nu dețin aceleași competențe lingvistice cu dumneavoastră) și este scrisă de John Stuart Mill. Din toate tratatele pe care le-am citit despre libertate, aceasta mi se pare cea mai reușită.

        • Franciscus Baconius spune:

          De asemenea, despre ce înseamnă libertatea absolută, nelimitată, sau starea de junglă, cum o numește autorul, vă recomand ”Leviathanul” (dacă se scrie cu doi r vă rog să mă corectați), de Thomas Hobbes

    • Yoda spune:

      Nu ma pot opri sa nu recunosc in dumneavoastra un sustinator cinstit al corectitudinii politice.

      • Franciscus Baconius spune:

        Nu mă pot opri să nu observ că ați reușit o jignire similară cu cea a comentatorului anterior, cu mai puține cuvinte. Sunteți cu adevărat profund.

        • Yoda spune:

          Nu ma pot opri sa nu va admir ascutitul simt de observatie.

          • Franciscus Baconius spune:

            Și cu asta ați pus capac dezbaterii. Ați adus o contribuție valoroasă și puteți cu încă un comentariu, poate o jignire mai subtilă, să aveți și ultimul cuvânt.

    • Franciscus Baconius spune:

      Un raspuns mai bun referitor la această temă, dată de un alt autor. Merită explorat. Unii dintre marii apărători ai tradiționalismului, ortodoxismului, naționalismului, etc. … ar putea să roșească.

      http://www.contributors.ro/cultura/cat-de-anti-multiculturali-sunteti/

  4. cib spune:

    Marx a avut dreptate: comunismul se va instaura in tarile cele mai dezvoltate. In URSS si satelitii a fost doar un accident. Comunismul american-vest european va fi chiar mai interesant decat cel sovietic!

  5. aki spune:

    Un articol foarte bun.. L-am citit pe nerăsuflate. Nu ma pot ridica la nivelul articolului in comentariul meu, dar situatia actuala din lume(globalizare, corectitudinea politica s.a.m.d.) imi pare ca situatia unui om bolnav de alzheimer: Oamenii uita(cam repede in ultimii ani), si redescoperă aceleasi ideologii dar prezentate in alta lumina..

  6. Marius spune:

    Spun doar atat: acest text al d-lui Vieru ar trebui predat OBLIGATORIU in scoli.
    Ma inclin.

  7. RazTaz spune:

    Mi-a placut foarte mult articolul dvs. Mi-as fi dorit sa fiu mai destept (si ceva mai citit) si sa il pot intelege mai bine. Va multumesc.

    Poate ca am obosit – la nivelul societatii – de adevaruri “absolute”, de gandirea binara in da si nu. Cred ca oamenii moderni se simt mai confortabil cu “fuzzy logic”. O afirmatie este in acelasi timp adevarata si neadevarata, in proportii diferite. Nu e nimic rau cu asta, cata vreme reverificam premisele la fiecare iteratie.

    O parte din ceea ce spuneti dvs. legat de adeptii corectitudinii politice vine din incapacitatea lor de a identifca in mod corect cauzalitatea, din confuzia intre corelatie si cauzalitate – faimoasa eroare statistica, din generalizare excesiva (intr-adevar, chiar de la la combatantii suprageneralizarii).

    Un exemplu concret: Citeam ca undeva ca guvernul german a sa se interzica publicarea Mein Kampf, pentru ca incita la ura si la violenta. Guvernul social-*democrat*, chiar.

    Mi se pare ilustrarea perfecta a ceea ce spuneti dvs. Poate au facut asta fiind cinstiti, dar prosti: Cand in istoria umanitatii, interzicerea unei carti, a oprit raspandirea unei idei?
    Un argument poate fi combatut cu alt argument, nu cu cenzura.
    Poate au facut asta fiind inteligenti, dar ticalosi: Sa folosesti cenzura si sa iti spui in acelasi timp “democrat”, este o ipocrizie crunta, doar poate da bine sa pozezi in aparator all virtutii, cu un efort minim. Interesant si cum “a interzice” devine o actiune a unora ce cred in “libertate”.

    Vorbim despre egalitate si combaterea discriminarii, insa observam ca – in mintea multora dintre misionarii corectitudinii politice – nu toate discriminarile sunt la fel de “rele” sau importante. In zilele astea, discriminarea etnica, rasiala sau sexuala ocupa infinit mai mult spatiu in agenda publica decat aia – mult mai subtila – impotriva celor saraci, de exemplu.

    Construim in Europa o societate pentru si in beneficiul batranilor, insa nu remarcam discriminarea tinerilor dar ne miram natang ca nu tinerii nu mai voteaza.

    Aveti dreptate, am mutat frontierele de stat, fizice, la cele de cartier – invizibile. Le permitem saracilor sa vina la noi in tara, dar sa stea in cartierele lor. Ok, le permitem sa munceasca in cartierele noastre, dar ne asiguram ca numai in slujbe de la baza piramidei si ca noi ne pastram decizia si slujbele bine platite. Totusi, in acelasi timp, suntem extrem de vocali si combatem discriminarea la locul de munca, insa IN SPECIAL pe aia impotriva femeilor si a LGBT.

    Oh, acest articol este mult prea frumos. O sa il dau la toti prietenii. Inca o data, multumesc. :)

  8. dezolant spune:

    Frumos. Rar. Periculos de clar.

  9. gnv377 spune:

    Excelent articolul. Pt o mica istorie a pc – cam o ora de ascultat:

    http://www.wakeupcallpodcast.com/pc-history/

  10. Josef Svejk spune:

    „Și pentru că toate astea
    Trebuiau să poarte un nume,
    Un singur nume
    Li s-a spus [...]” Socialism

    Că până la urmă despre asta e vorba. Nu-i așa?!

    În ce-l privește pe vieux Macron, îmi scăpase chestia cu „il n’y a pas une culture francaise”, dar am găsit-o usor pe youtube https://youtu.be/xncCLi6EabU – pentru cei ce au aflat deja la New York Time Fact Check că e vorba de o dezinformare tipică trumpisto-fascisto-rusească a lu’ Breibart :D

    Însuși Macron e ilustarea vie a forței imbecilizării în masă, dacă tot veni vorba de corectitudine politică. Nația franțujilor a ajuns să creadă cu tărie că un fost ministru (2014-2016) socialist inept și incompetent, care a adâncit criza structurală a economiei franceze va deveni peste noapte președntele genial ce va salva capitalismul de cumetrie proletară franțuzesc. Pentru că dincolo de orice altceva, prmele 3 priorități ale Franței sunt (în această ordine): 1. Economia 2. Economia și 3. Economia

    E deja vu. Așa cum președinția lui Hollande a început pe un imens val de speranțe deșarte și absurde asezonat (o tempora!) cu aventurile de alcov ale calponului pe scuter + chirăielile lui Ponta („De ce n-avem și noi dom’le unu’ ca Hollande în loc de Băsescu?!”), spre a se termina într-un epic pleosc, tot așa și Macron nu va întârzia să eșueze în mod strălucit. Cred că de asta era Hollande așa de radios atunci când i-a predat lui Macron președinția. De acum memoria sa e în mod cert salvată. Macronul va reuși să se prăbușească și mai jos. Ușa Elizeului pare să se deschidă în 2022 în fața Mărinei lu’ Le Pen. Vive la Republique (până o ajunge sangeacul Frankiei din marele califat al Iuropei)!

  11. Marius Ogrean spune:

    Desi vorbesti impotriva corectitudini politice foarte bine, felicitari pentru asta, caci punctezi bine aberatiile acestei ideologii bolnave, dar apoi il ataci pe Trump, care si el este impotriva corectitudinii politice. Nu vezi nicio problema aici? Ai facut si tu (cu intentie sau fara) acelasi dublu discurs ca cei pe care ii critici.

    • DanT spune:

      D. Vieru nu-l atacă pe Trump. Citeşte mai atent pasajul respectiv. Acolo e vorba despre cum gândeşte un adept al “corectitudinii politice”. Adică respectivul e anti-Trump, nu d. Vieru.

  12. AT spune:

    De semnalat, in aceeasi ordine de idei, pentru exemplificare.

    Ultimele esantioane de liberalism occidental:
    http://davidthompson.typepad.com/davidthompson/2017/05/elsewhere-233.html
    http://davidthompson.typepad.com/davidthompson/2017/05/elsewhere-232.html

    carte lansata de Traian Ungureanu
    http://adevarul.ro/cultura/carti/de-cumparat-necitit-1_5921ff2d5ab6550cb85137ea/index.html

    Binevenita referinta la “democracy of the dead” a lui GK Chesterton
    http://www.westernjournalism.com/gk-chesterton-democracy-dead/

  13. man of war spune:

    topirlanul nu poate pacali pe toata lumea, va fi conservatorist, liberalist sau socialist dupa cum ii cade bine, asadar lesne de citit si prin urmare nu foarte periculos. dar mirlanul travestit, caruia nu i este suficienta multumirea tuturor, dar vrea si sa se automultumeasca ? duplicitate sau ambiguitate ?

  14. nicu spune:

    Daca ar fi intr-un ziar l-as decupa sa-l pastrez pentru copii si nepoti.

  15. Vlad spune:

    Inteleg ca ma indemnati sa fiu natang. Prefer sa fiu cu mintea treaza si sa nu particip la curentul totalitar la care faceti vorbire pe bune si sa o si spun tot pe bune si sa si scriu despre asta tot pe bune. Pare un aspect absolut firesc si uman! Nu credeti ?

  16. Absurdistan spune:

    “[4] Paradigma ideologiilor totalitare este, într-o primă aproximație, sistemul logic în care se poate demonstra, cum spunea Lenin, totul, adică orice enunț: și faptul că lumea se află în spațiu și faptul că spațiul se află în lume; cu alte cuvinte, un sistem în care se poate dovedi atît faptul că lumea se află totodată și în spațiu și în nespațiu, cît și faptul că lumea nu se află nici în spațiu nici în nespațiu. E poetic Absurdistanul!”

    Va multumesc mult pentru compliment. (-:

    Dincolo de glume, articolul este excelent, dar pina si o minte patrunzatoare ca cea a dv. a “inghitit” ceva din imaginea falsa (distorsionata cu nerusinare de catre o media mincinoasa) a evolutiilor politice recente din SUA.

    Citeodata articole inteligente, cu tenta filozofica, cu note de subsol etc. nu sint neaparat mai utile sau mai la obiect decit curajul unui baiet (sic) mai cu scuipat la furca de a spune simplu “regele e gol”. Ca acest baiet sa mai ajunga si presedinte…. asta nu e ceva de plins, ci un miracol nu tocmai minor.

    In Europa “sofisticata” inca se mai discuta nuanta exacta de purpuriu a miticei pulpane regale.

    • Absurdistan spune:

      Un mic PS: comentariul meu apare ca mai critic decit a fost intentionat. Realmente am savurat articolul dv. care contine mult si bine zis adevar.

  17. euNuke spune:

    Felicitari pentru claritate. Excelent articol.

  18. DanT spune:

    Excepţional articol. Una din puţinele voci lucide, din păcate. Pe tema asta a scris mai mult Traian Ungureanu în Adevărul. O să-i apară şi o carte, “Proştii Europei. Cum se sinucid civilizaţiile.”
    http://adevarul.ro/cultura/carti/de-cumparat-necitit-1_5921ff2d5ab6550cb85137ea/index.html
    Şi am mai citit câte ceva de Baconschi şi Sever Voinescu.

    • DanT spune:

      Uitasem de H.-R. Patapievici, primul de la noi care a tras semnalul de alarmă: “Corectitudinea politică este, în fond, comunismul american. Ea combină perfect tradiţia atenţiei faţă de cuvânt a filosofiei analitice americane cu rasismul egalităţii, care e forma cea mai condensată în care comunismul se poate manifesta. Stilul inevitabil al corectitudinii politice este dictatura furios-resentimentară a minorităţii decretate progresiste, prin procedeele, azi legitimate, ale aberaţiei numite discriminare pozitivă. În anumite medii, În Statele Unite, se va vorbi de faptele tale culturale numai dacă ai norocul să fii sau homosexual, sau femeie, sau negru, sau mexican. În general, e decisiv să aparţii vreun minorităţi cu identitate agresiv afişată şi care să se fi făcut deja auzită printr-o campanie împotriva dictaturii culturii creştinilor albi.”
      http://inliniedreapta.net/comunismul-american/

      Uite şii unul din articolele lui Traian Ungureanu: “Apoi, dacă părăsim gazetăria şi trecem la tragediile ideologiei, pentru că lumea occidentală e în pragul unui război civil-cultural. Şi în plină situaţie revoluţionară autodestructivă. Establishmentul, adică lumea bună a politicii, presei, universităţilor, artelor, finanţelor şi IT-ului, s-a convertit la o altă cultură, diferită şi ostilă tradiţiei occidentale. Un soi de creştinism şic, portabil şi nepersecutat, care a înlocuit regula de bază a democraţiei: în faţa legii, toţi cetăţenii au aceeaşi culoare, aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii. Noua religie a născocit o lume plină de victime discriminate rasial, social şi sexual. Toate valorile occidentului clasic au fost puse sub acuzare. Politic, establishmentul a perfecţionat un mecansim cinic şi implacabil: import de victime din afară, crescătorie de victime înăuntru şi ocrotire necondiţionată prin drepturi speciale. Asistenţă socială garantată, dreptul de a promova fără examen în şcoli şi cariere garantate prin cote. În timpul liber, victimele pot împuşca poliţişti care vor fi declaraţi, post-mortem, rasişti. Dacă e prea obositor pentru client, rămîne, oricum, asistenţa socială. Singura obligaţie a beneficiarului e votul.”
      http://adevarul.ro/international/statele-unite/suta-metri-foarte-plat-1_5828ab835ab6550cb879da6e/index.html

      • Florix spune:

        Contrar denumirii, nu politica este miezul corectitudinii politice, ci atitudinea. Domnii Papteevici, Traian Ungureanu, Baconschi, Andrei Plesu, comrade Mihail Neamtu et al promoveaza “generalizarile“ si discursurile degradante fata de alti oameni supusi istoric devalorizarii. In opinea mea, acesti domni sufera de dogmatism si lispa de responsabilitate morala! Ei interpreteaza in mod eronat dreptul la la azil politic in “promovarea migratiei nelimitate“, sau respectarea demnitatii umane (i.e. cenzurarea generalizarilor, Volkshetze, etc) in promovarea “toleranței fata de intoleranța terorismului“.

        Asa cum arata Preambulul Tratatului privind Uniunea Europeana, “Aceasta uniune a fost inspirata din mostenirea culturala, religioasa si umanista a Europei, din care s-au dezvoltat valorile universale care constituie drepturile inviolabile si inalienabile ale persoanei. Uniunea se intemeiaza pe valorile respectarii demnitatii umane, libertatii, democratiei, statul de drept, precum si pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care apartin minoritatilor. Aceste valori sunt comune statelor membre intr-o societate caracterizata prin pluralism, nediscriminare, justitie, solidaritate si egalitate intre femei si barbati.”

        Aceasta este mostenirea noastra ca europeni, aceste valori fundamentale, modul in care le intelegem, ni le insusim si le aparam dau sens identitatii noastre. De fiecare data cand incercam sa justificam incalcarea lor sau sa le bagatelizam importanta, trebuie sa ne amintim de ororile celor doua razboaie mondiale care au devastat continentul European. Democratie, stat de drept, drepturi fundamentale ale omului – acestia sunt pilonii de baza pe care se sprijina intreg edificiu european, edificiu creat sa promoze pacea, valorile sale si bunastarea cetatenilor (“Uniunea situeaza persoana in centrul actiunii sale, instituind cetatenia Uniunii si creand un spatiu de libertate, securitate si justitie”) Atunci cand ne bat gandurile ca ar fi mai bine sa renuntam, e important sa realizam ce valori suntem dispusi sa abandonam, cu ce pret si, mai ales, ce dorim sa punem in locul acestor valori care pun in centrul lor omul /cetateanul (si nu statul).

        • DanT spune:

          Dar cum ai ajuns tu la concluzia că d-nii Patapievici, Ungureanu, Baconschi etc. doresc renunţarea la valori europene fundamentale ca democraţia, statul de drept, drepturile omului?!
          Din contră, ei sunt apărătorii liberalismului european clasic, aşa cum era el înainte ca noţiunea de “liberal” să fie confiscată de secta “corectitudinii politice”.
          Gândirea rudimentară, propaganda, aplicarea de etichete infamante sunt specifice “corectitudinii politice”: cine nu e “pe linie” e făcut fascist, extremist, religios fanatic; opţiunile politice care nu convin (ex. ieşirea unei ţări din UE) sunt denunţate drept primul pas către un nou război european.
          Obiectivele şi politicile “corecte politic” (căsătoriile homosexuale, discriminarea pozitivă, primirea imigranţilor musulmani în Europa etc.) sunt prezentate drept “luptă pentru drepturile omului”- deşi nici vorbă de aşa ceva, drepturile omului sunt cele cuprinse în documentele internaţionale, nu orice li se năzare adepţilor “corectitudinii politice” – iar acelora care nu sunt de acord cu ele li se aplică imediat eticheta de extremişti, fascişti care se opun drepturilor omului.
          Ar fi multe de spus, dar dacă nu te-au lămurit d-nii Vieru, Patapievici şi Ungureanu e puţin probabil să reuşesc eu.

        • Lamaderas spune:

          Dumnezeule mare!

          Nici o diferenta intre propagandistii UE si cei ai lagarului socialist de pe vremea lui Stalin si Ceausescu. Aceeasi gargara, acelasi bullshit ideologic, aceleasi minciuni sfruntate.

          UE e o dictatura a unor birocrati pe care nu i-a votat nimeni, dar care vor sa ne controleze vietile, iar reprezentantii nostri alesi stiu asta, dar fac tot ce pot ca sa perpetueze nebunia.

          Sint convins ca prabusirea sandramalei neocomuniste a UE va fi un cataclism epic. Si mult mai singeros decit prabusirea, in urma cu trei decenii, a dictaturilor comuniste fiindca in noua reteta a ciorbei marxiste au fost aruncate doua ingediente explozive: rasa si imigratia masiva. “Vor curge riuri de singe” (exact asa cum a avertizat Enoch Powell – Rivers of Blood speech) fiindca nu poti sa ai in acelasi timp Welfare State si Open Borders (la fel cum nu poti sa ai un submarin cu usa deschisa). Poti sa ai pace si ordine sociala sau poti sa ai diversitate etnica (multiculturalism), dar nu poti sa le ai pe amindoua.

          Bineinteles ca propagandistii UE vor continua sa turuie pina in ultima secunda dinaintea colapsului fiindca asta le e jobul si din asta traiesc. Stim din experienta. Am vazut cum functioneaza mecanismul propagandei de stat in decembrie 1989.

        • Sergo spune:

          Draga “Florix”…Unde vezi tu democratie in UE cind cei care conduc UE la virf n-au fost alesi democratic de nimeni? Cit de orb poti sa fii?

    • DanT spune:

      Şi un filmuleţ teribil, de 6 minute, despre spălarea creierelor prin “corectitudine politică” în sistemul de educaţie:
      https://www.facebook.com/TheGoNet/videos/1497998386949178/?pnref=story

  19. aka spune:

    Excelent eseu!

  20. Dante 69 spune:

    Mă bucur să găsesc intr-o conjunctura publicistica indrazneala de a spune adevărul. Și anume că liberalismul progressist este o ideologie cu veleități totalitare. Minciuna acestui experiment este pentru un om cât de cât inteligent atat de evidenta încât nu se poate sa nu te îngrozești cât de mulți indivizi cedează pacalelii. Iar aici nu vorbesc de oportuniști ci de oameni onesti și capabili sincer de o judecată cât de cât apropiata de un logic bun simt. Personal am ajuns ca în anii comunismului când făceam exerciții interioare de salvare a propriei conștiințe. Mărturisesc că era mai ușor atunci pentru că de găseau interlocutori cu care se puteau împărtasi idei. Azi aproape că nu mai e cazul. Toți suntem pe cale sa devenim niste zombi sub imperiul acestei noi doctrine dominante.Citind rândurile de mai sus m-am simțit mai puțin singur. Deci nu sunt ultimul ”reactionar”!

  21. Paul P. spune:

    Clar interesant, dar putea să fie mult mai interesant dacă se ocupa nu numai de respingerea abstractă, adică logică, filozofică și mai ales morală a PC, ci și de pozitivități, de instanțele concrete, economice și politice, care profită efectiv de pe urma acestei îndoctrinări.

  22. neamtu tiganu spune:

    Nu stiu cum e la altii da p-aici PC e o chestie tare cotoioasa. O replica cumva mai sincera poate fi stampilata drept rasism si te lasa fara job. Chiar si un termen ca “ad hitlerum” poate fi interpretat cumva asa ca mai bine nu-l folositi.
    O moderatoare din Germania a disparut din TV pt. ca a afirmat ca autostrazile au fost construite pe timpul lui Hitler. Dupa cum se stie Mein Kampf e interzis in Ge, a aparut acum insa o editie comentata in care la fiecare paragraf ti se spune ca e o prostie ce scrie acolo.

    Din nenorocire PC se intimpla chiar si in inginerie. In fiecare proiect trebuie subliniat, si pt. asta se cheltuie o avere, impactul acestuia asupra mediului, emisiile de codoi, consum de energie verde etc. In nici un proiect american nu am vazut asa ceva.

    Cu colegii musulmani trebuie sa te porti cu manusi, e drept sunt citiva f. draguti, de regula joaca bine fotbal, chiar ma intreb cum reusesc chiar in timpul ramadamului. Dar cu altu, eram in pauza si nu stiu cum a venit vorba de femei si poligamie, totul in gluma, musulmanul s-a inrosit semn al miniei ce-l cuprinsese si a inceput o pledoarie zgomotoasa prin care justifica cele patru neveste. Atit eu cit si citiva colegi nemti am parasit grabiti locul discutiei speriati de intorsatura pe care ar fi putut-o lua lucrurile.

    • Franciscus Baconius spune:

      Si totusi construirea autostrazilor nemțești de hitler este un mit.

      http://www.dw.com/en/the-myth-of-hitlers-role-in-building-the-autobahn/a-16144981

      Dacă la noi un jurnalist ar scrie/spune că Ceaușescu n-a fost atât de rău, că toată industria din ziua de azi a fost opera lui, consider că nu ar fi deplasat să fie concediat. Bineînțeles, mulți opinenți de la noi își amintesc vremurile in care toți aveau de muncă, chiar dacă productivitatea era la pământ și capacitatea de producție imensă de lucruri pentru care nu exista piață, din costrucții industriale megalomanice. Dar dacă îi arăți cuiva statistic că deși industria astăzi din România, atât cât a permis nomenclatura neocomunistă, să apară, complet retehnologizată, deși are o contribuție la PIB cu vreo 10% mai mică, este în termeni absoluți de două ori mai mare, se va uita la tine circumspect. Poate că motivul pentru asta este că în loc să se prezinte fapte și cifre, se prezintă cu lipsă de responsabilitate mituri și impresii.

      Interzicerea de cărți este într-adevăr o prostie pentru că interesul pentru ele crește. Dar, notele explicative sunt necesare într-un text manipulator de promovare a urii. Ar trebui să publicăm cărți de intoxicare și instigare la ură, fără niciun fel de disclaimer, respectiv că sunt niște idei promovate de un dictator dezaxat care promitea dominația nației germane și exterminarea invalizilor și celor non-arieni.

      Cred că discuția despre poligamie cu un musulman este în mod evident un lucru sensibil. Nu contează care este opinia noastră despre poligamie, dar este de înțeles de ce ar putea exista sensibilități.

      Observ însă în comentariul dumneavoastră că aveți relații umane sociale normale cu musulmani. Astfel de relații i-ar ajuta pe justițiarii de la noi, care privesc musulmanii ca pe entități extra-umane periculoase care trebuie eliminate ”in corpore”, să înțeleagă că nu sunt atât de diferiți. Și cum au și ei nebunii, idioții, intoleranții lor, ai noștri nu sunt cu nimic mai diferiți. Diferența este doar de motivație.

      • Florix spune:

        Re. Mein Kampf: Trebuie avut in vedere ca in Germania nazista, intreaga populatie a fost indoctrinata cu o ideologie bolnava (“superioritate rasiala”, exterminarea evreilor, etc). In acest context, temerile vizavi de publicarea cartii pe o anumita perioada de timp mi se par fondate (cartea putea trezi resentimente in randul fostelor persoane indoctrinate).

        Re: In Germania zilelor noastre (si in intregul occident de odionioara) omul este estimat si compensat in functie de merite (in scoala, in universitati, si mai tarziu la locul de munca). Medicii, inginerii, expertii IT, etc. sunt platiti in functie de expertiza si vechime ( confesiunea si “bogatia culturii” parintilor sau a tarii de origine au devenit criterii irelevante).

        Cateva impresii din Germania zilelor noastre.

        https://www.youtube.com/watch?v=atY9MXHP5sY

        https://www.youtube.com/watch?v=7C_a9u2QFNg

        https://www.youtube.com/watch?v=Lu3_yGjUpsI

        • Florix spune:

          O mica completare: dezbaterile despre poligamie ar fi recomandabile in tari unde poligamie este permisa (in lumea araba, mormonii in SUA, etc). In Germania de exemplu, poligamia este interzisa prin lege… si nimeni nu este mai presus de lege (in fata legii suntem egali, indiferent de origine, confesiune, profesie, rol in societate, etc)

        • Marco spune:

          Cumva, povestiti de occident traind in ro ? va contrazic, prima data “ideologia bolnava ” la care va referiti era darwinismul,(dealfel o teorie corecta si mult mai veche ) problema nazistilor este ca au politizat si burocratizat aceasta teorie. De fapt astazi s-a trecut in cealalta extrema, intelectualii au putini descendenti iar prostimea multi, si nimeni nu zice nimic de teama sa nu fie etichetati de nazisti.

          In occident nu chiar esti estimat si compensat dupa merite, daca era asa tiganii si refuges nu dadeau buzna acolo.

          • Franciscus Baconius spune:

            Confundati eugenismul cu darwinismul, stimate domn. Darwin ar fi roșit rușinat și nervos dacă i s-ar fi spus că teoria lui prevede o cale de acțiune pentru îmbunătățirea speciei umane. Naziștii au încercat permanent această aură de oameni ai științelor și artelor, justificându-și crimele de exterminare în masă la adăpostul lui Darwin, Nietzsche, Wagner. Nici unul dintre aceștia nu a dat un endorsement pentru ceea ce a urmat, iar ideile lor au fost străine de pervertirea ce a urmat.

            • Luminita Marcu Luminita Marcu spune:

              Buna ziua,
              Pierdeti timp pretios scriind comentarii cu pseudonim si spunind lucruri subtile unor setosi de singe mult mai putin subtili si dornici de victorii facile. Am trecut prin asta, tocmai de aceea va spun ca m-as bucura sa va citesc deasupra si cu numele real. Lupta in subsol e o forma de generozitate, dar e sterila, in plus, anonimitatea pare mai comoda, dar de fapt submineaza singura satisfactie reala care poate veni de pe urma expunerii publice a ideilor, solidaritatea celor care chiar inteleg ce spuneti, chiar si cind nu sint de acord.

  23. paul b. spune:

    Prea rar se scrie atât de lucid despre acest subiect.

  24. dusu spune:

    cu intelectuali din astia cum mama dracului ar putea fi altfel poporul rominilor, recent construit ?

  25. Clara spune:

    O întrebare pentru dumneavoastra, domnule Vieru. Ați citit ceva de Philippe Muray? L’empire du Bien? Festivus Festivus!… ?
    Articolul de față este cît se poate de realist pentru vremurile pe care le traim. Legea corectitudinii politice te obliga, sub amenintari cu grave sancțiuni, sa nu mai spui lucrurilor pe nume. Ca si cum, dînd un nume diferit realitatii, aceasta s-ar suprapune peste fanteziile unor bolnavi periculosi.

  26. ion adrian spune:

    Bine scris si foarte interesant articol .Cu multe deschideri.

  27. cib spune:

    Mai scriu o data, poate nu mi se mai sterge comentariul. Marx a avut dreptate. Comunismul va aparea in statele cele mai dezvoltate economic. Chestie de dialectica. Ce a fost la noi si in URSS a fost un accident datorat razboiului. Deci, sa fim fericiti, mergem incolonati spre adevaratul comunism americano-vest european. Ce altceva poate insemna corectitudinea politica decat un nou tip de toatalitarism?

  28. Marco spune:

    Politica corecta a occidentului este sinonima cu marxismul cultural, impus de catre grupurile de stanga. . Pentru ca in fond orice regim a avut o “politica corecta” specifica. Etichetele pe care le primesti cand incalci perceptele politici corecte demonstreaza ca in spate se afla dogma comunista in versiunea ei moderna. te eticheteaza ca fiind : (rasist, intolerant,extremist, xenofob, fascist, nazist, antisemit, ultra).

    Fara sa cadem in conspiratii, marile companii par a sustine politica corecta.
    Este posibil ca marile corporatii si banci sa vada ca ceva pozitiv dizolvarea natiunilor si culturii europei, guverne de burocrati sunt mai usor de manipulat pentru a forma o piata unde ei sa fie adevaratii stapani. Cu un guvern nationalist y o societate compacta si omogena nu faci ce vrei venind din afara.

    Adevarul iese la suprafata din dezbaterea libera a ideilor, incatusarea mintii nu aduce nimic bun.
    Trebuie sa reamintim ca in timp ce in mediile occidentale informatia este cenzurata de politica corecta, “alesii” cu usile inchiste discuta liber si au acces la informatii extraoficiale. Cu alte cuvinte ei nu predica cu exemplul personal.

  29. mrs spune:

    Dle autor, eu sunt toată încântată de tot ce ați scris aici. Astept cu așa nerăbdare articole dvs.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Andrei Vieru


Andrei Vieru

Andrei Vieru locuiește la Paris din 1988. A publicat Elogiul vanității la editura Humanitas și Ecleziastul vesel la editura Curtea Veche, traduceri din franceză ... Citeste mai departe


În memoria Regelui Mihai

În memoria Regelui Mihai - Bach: Ricercar a 6 (din Ofranda Muzicală) - Andrei Vieru

E randul tau

De acord ca tabara PSD este extreme de flexibila in materie de idei. Ce spune autorul nu e valabil d...

de: r2

la "Dacă treceam la monarhie în ’90 ar fi fost mai rău"

Cauta articole

decembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)