Home » Analize »Global / Europa »Opinie »Sinteze » Citesti:

Marea neînţelegere cu Bulgaria. De ce să trecem Dunărea

George Scarlat februarie 13, 2017 Analize, Global / Europa, Opinie, Sinteze
35 comentarii 11,420 Vizualizari

Motto: „În Bulgaria? Ce caută neamţul în Bulgaria?”

(Pampon, Dale Carnavalului, de I.L. Caragiale)

Mi s-a părut că motto-ul acestui articol ar reflecta cel mai bine atitudinea multor români, diplomaţi, experţi, politicieni, privind relaţia bilaterală a României cu vecina de peste Dunăre. Pentru români, Bulgaria, aflată atât de aproape, rămâne totuşi foarte departe, o mare necunoscută, un loc misterios şi oarecum exotic. Cu toate acestea, miza bulgărească ar putea fi cel puţin la fel de importantă pentru România ca bilateralele, trilateralele, patrulaterele, multilateralele, formatele, strategiile, iniţiativele şi parteneriatele care se tot pun la cale la Bucureşti de ani de zile, de către făcătorii de politică externă.

O concurenţă stupidă şi fără nicio miză reală

În perioada de pre-aderare a celor două state la NATO şi UE precum şi ulterior, în cadrul purgatoriului numit „aderarea la Spaţiul Schengen”, a existat o stupidă concurenţă între cele două state pentru aprecierile şi notele bune pe care le-ar fi putut obţine de la profesorii din Bruxelles. Presa şi chiar politicienii din ambele state jubilau atunci când „concurentul” era pus la colţ pentru că nu şi-a făcut temele ori vituperau dacă vecinul de peste Dunăre  era lăudat pentru că ar fi înregistrat mai multe succese.

A fost doar un semn al provincialismului  establishment-ului politico-mediatic din ambele state. În vederea aderării la UE şi NATO performanţele statelor sunt evaluate individual, nicidecum prin comparaţie cu performanţele  altui stat. Dovada de bun simţ a acestei supoziţii este aceea că, în pofida ridicolei „competiţii” dintre România şi Bulgaria în cursa pentru aderarea la UE, ambele state au devenit membre la aceeaşi dată, 1.01.2007. La fel şi în cazul NATO, România şi Bulgaria devenind membre ale alianţei atlantice simultan, la 29.03.2004.

Iluzia aderării separate la Spaţiul Schengen

Nici după lecţiile integrării euro-atlantice nu ne-am lecuit, nici noi, nici bulgarii. Tot nu am înţeles că România şi Bulgaria ori vor fi primite concomitent în Schengen, la fel ca în UE şi NATO, ori nu vor fi primite deloc, dintr-un motiv foarte simplu. Când s-a decis aderarea celor două state la UE şi implicit Schengen, nu se ştia că aderarea la Spaţiul Schengen le va fi refuzată. Ca atare, s-au securizat frontierele României şi Bulgariei care erau şi frontiere externe al UE, cu Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Macedonia, Turcia. În cazul României este vorba despre proiectul de securizare a frontierei, executat cu  EADS. Pentru că Dunărea urma să fie o frontieră internă a UE, aceasta NU este securizată. Aşa că Dunărea NU poate deveni frontieră externă a Spaţiului Schengen, în situaţia pur ipotetică în care România ar adera înaintea Bulgariei. Nimeni nu ar arunca pe fereastră un miliard de euro pentru a securiza frontiera Dunării, când s-ar şti foarte bine că peste scurt timp, un an, doi, ar urma să adere şi Bulgaria, iar Dunărea ar rămâne în final doar o frontieră internă a UE.

Este tot o absurditate şi ipoteza aderării Bulgariei la Schengen înaintea României. Unicul efect practic în asemenea caz ar fi desfiinţarea controalelor la frontiera cu Grecia, însoţită de invazia zecilor de mii de migranţi afro-asiatici blocaţi în Grecia după închiderea rutei balcanice de migrare. În acelaşi timp, TIR-urile bulgăreşti ar rămâne în continuare blocate la cozile interminabile de la frontierele de sud şi vest ale României, rămasă în afara Schengen. Pentru bulgari, aderarea la Schengen fără România ar fi un fel de victorie a la Pyrus.

Bulgarii şi ruşii

Există prejudecata că Bulgaria ar fi legată de un cordon ombilical cu Rusia, iar bulgarii ar fi genetic rusofili. Or, într-o Românie dominată de neîncrederea şi teama ancestrală faţă de Rusia, aşa ceva reprezintă un motiv serios de reţinere faţă de Bulgaria. Numai că în viaţă nu există alb şi negru, ci doar infinite nuanţe de gri. Bulgarii se simt profund nedreptăţiţi de acuzaţiile de rusofilie, fiind convinşi că sunt trataţi cu dublă măsură. Ei spun:

„Iată, noi am recunoscut imediat Kosovo, la fel ca americanii şi ceilalţi aliaţi. În schimb, voi, românii, nu recunoaşteţi independenţa Kosovo, la fel ca ruşii, dar tot noi suntem acuzaţi de rusofilie”.

Sau: „La insistenţele UE noi am renunţat la centrala nucleară de la Belene, contractată cu ruşii, fapt pentru care acum trebuie să le plătim ruşilor despăgubiri de 620 milioane euro, conform deciziei Curţii Internaţionale de Arbitraj. Ungaria construieşte cu ruşii la Paks centrala nucleară de 10 miliarde dolari. Nimeni nu le reproşează nimic ungurilor, dar rusofilii de serviciu suntem tot noi, bulgarii”.

Însă cea mai ridicolă acuzaţie de rusofilie adusă bulgarilor de către demnitari europeni este cea legată de participarea Bulgariei la proiectul conductei de gaze South Stream, menită să aducă gazul rusesc în Europa  ocolind Ucraina.  Susţinerea South Stream de către bulgari a fost văzută ca o trădare a intereselor energetice europene în favoarea celor ruseşti. Dar South Stream nu era altceva decât replica în oglindă a conductei ruso-germane North Stream, ce duce gazul rusesc pe fundul Mării Baltice în Germania, ocolind Polonia. Însă Germaniei nu are curajul să-i reproşeze nimeni proiectul North Stream, cu excepţia polonezilor.  Alături de Gazprom, acţionarii South Stream erau companiile Eni din Italia, Electricite de France din Franţa şi Wintershall din Germania. În mod ridicol, bulgarii au devenit acuzaţii principali  în acest caz, acuzatorii fiind chiar reprezentanţii statelor care au iniţiat şi urmau să finanţeze South Stream. În cele din urmă, din mai multe motive,  proiectul South Stream s-a oprit în anul 2014.

Serviciile bulgare de informaţii

Periodic, apar diverse referiri în spaţiul vitual şi mediatic european la faptul că serviciile bulgare ar fi nesigure şi ar colabora cumva cu ruşii. Însă până acum, pe surse deschise, nu prea au apărut informaţii concrete în acest sens, ci doar aprecieri şi judecăţi de valoare.

Adevărul pe care nimeni nu vrea să îl recunoască este că toate serviciile de securitate din statele comuniste cu excepţia României au fost coordonate de către serviciile de informaţii sovietice, KGB şi GRU. Consilierii sovietici au părăsit Ministerul Afacerilor Interne din Ungaria, în care era inclusă şi Securitatea comunistă, abia în 1991. La fel şi în Polonia. Consilierii sovietici controlau operaţiunile şi, practic, conduceau serviciile de securitate din Germania de Est, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria, Ungaria. Ofiţerii din aceste state erau aduşi la cursuri şi stagii de pregătire la Academia KGB şi la GRU în Uniunea Sovietică, principalul scop fiind nu pregătirea şi perfecţionarea acestora, ci recrutarea lor de către KGB şi GRU.

Problema este că, în timp ce în România prăbuşirea comunismului s-a soldat cu desfiinţarea Securităţii Statului, care oricum era o instituţie antisovietică, în celelalte state tranziţia a fost negociată şi a presupus atât supravieţuirea instituţională a serviciilor comuniste, cât şi a cadrelor, inclusiv a celor recrutate de către sovietici. Amploarea penetrării de către ruşi a serviciilor de informaţii poloneze post-comuniste a fost dezvăluită în anul 2007 de către raportul Comisiei Parlamentare conduse de deputatul Anton Maczierewicz, actualul ministru polonez al Apărării. Raportul a dus la desfiinţarea serviciului polonez de informaţii militare, WSI. În Ungaria lucrurile au stat la fel de rău. Ungurii l-au numit în fruntea serviciului de informaţii AH pe generalul Sandor Laborc, care studiase timp de şase ani la Academia Dzerjinski din Moscova, în perioada URSS, şi cu siguranţă fusese recrutat de către sovietici. În februarie 2008, ungurii au avut tupeul să-l nominalizeze pe Laborc la şefia anuală a comunităţii de informaţii a NATO, post ce le revenea prin rotaţie. În faţa reacţiilor virulente, ungurii au pretins în mod ipocrit că Laborc e un bun profesionist şi faptul că a stat şase ani la Academia KGB nu înseamnă şi că ar fi omul ruşilor. Numai că în anul 2013, în urma unui proces cu uşile închise, Tribunalul Militar din Debrecen l-a condamnat pe generalul Sandor Laborc pentru spionaj şi trădare, se subînţelege în favoarea ruşilor. Oare de ce ar fi mai răi bulgarii decât ungurii şi polonezii? De ce se consideră că ungurii şi polonezii ar fi loiali NATO şi bulgarii nu?

La urma urmei, problema serviciilor de informaţii din Bulgaria şi alte state aliate este problema americanilor, nu a noastră, pentru că ei conduc NATO. Serviciile de informaţii din Ungaria prezintă vulnerabilităţi cel puţin la fel de mari ca cele bulgăreşti în privinţa penetrării de către ruşi, dar asta nu a împiedicat România să încheie în anul 2012 un „Parteneriat strategic” cu Ungaria. Oare de ce nu am face acelaşi lucru şi cu bulgarii? Ei cu ce ar fi mai răi decât ungurii lui Viktor Orban?

Importanţa economică a României pentru Bulgaria

România este unul dintre principalii parteneri de comerţ exterior ai Bulgariei. Cu 2,6 miliarde dolari, suntem a patra destinaţie a exporturilor bulgăreşti, imediat după Germania – 3,53 miliarde, Italia – 3,01 miliarde, Turcia – 2,72 miliarde AICI

Să notăm că în topul menţionat România se află înaintea unor parteneri economici tradiţionali ai Bulgariei, ca Federaţia Rusă sau Grecia. În topul importurilor bulgăreşti stăm şi mai bine, pe locul trei, cu 2,3 miliarde dolari, după Rusia,  cu 4,94 miliarde  şi Germania, cu 3,99 miliarde.

Pe lângă comerţul exterior, în ultimii ani a mai apărut un fenomen, anume invazia turiştilor români în Bulgaria. Un număr incredibil de un milion de români a vizitat Bulgaria în anul 2015, cheltuind acolo circa 6-700 milioane  de euro. În aceeaşi perioadă, 300.000 bulgari au venit în România.

Bulgaria poate deveni un debuşeu pentru investiţiile româneşti

Investiţiile în străinătate reprezintă 25% din PIB-ul SUA şi circa 10% din PIBul unor state ca Ungaria sau Polonia, în timp ce în România reprezintă doar 1% , adică  reţeta sigură a subdezvoltării şi stagnării. Operatorul naţional din România ar fi interesat să investească în reţeaua de distribuţie de electricitate din Bulgaria. Iniţiativa  merită încurajată, ar fi unul dintre primii paşi spre expansiunea economică românească în străinătate. Mai la sud de Bulgaria, există perspectiva unei alte afaceri. Compania românească Transgaz studiază perspectiva achiziţionării reţelei de distribuţie de gaze din Grecia. Bulgaria este conectată cu Grecia, iar România se va interconecta cu sistemul de conducte bulgăreşti de gaze prin conducta BRUA, cu finanţare europeană. Traseul BRUA merge prin Ungaria până în Austria.

Cu bulgarii prin Balcani

Unul dintre spaţiile de interes pentru România ar fi Balcanii de Vest, ţara noastră văzându-se pe sine ca un pol de stabilitate în regiune şi, totodată, ca pe un furnizor de expertiză pentru aliaţi, privind Balcanii de Vest. Numai că întotdeauna este loc de mai bine . Bulgarii, din motive de proximitate geografică şi rădăcini istorice şi culturale, ar putea avea  contacte  ample pe teren, în locuri gen Kosovo sau Macedonia. O cooperare româno-bulgară în acest sens nu poate decât să întărească poziţia României în regiune, dar şi în ochii aliaţilor atlantici.

Cum se văd românii şi bulgarii

Aici mă refer la clasa politică şi la diplomaţi, nicidecum la cele două popoare. În ceea ce îi priveşte pe români, aceştia nu au nicio părere despre Bulgaria, nu-i interesează. Ei sunt cu ochii doar spre Bruxelles, Washington, Berlin.  Bulgarii se uită câteodată spre Bucureşti, dar de acolo nu prea sosesc semnale.

Percepţia unora dintre reprezentanţii bulgari este aceea că românii ar ştii mai multe, că sunt iniţiaţi în anumite culise internaţionale dar, pesemne fiind înfumuraţi, nu le-ar împărtăşi nimic bulgarilor, nu le spun şi lor care-i treaba. Dar bulgarii se înşeală. Românii nu le ascund nimic şi de fapt nici nu prea au ce ascunde.  Este vorba doar despre nepăsare şi indiferenţă. Totodată,  bulgarii sunt fatalişti privind poziţia Bulgariei în exterior. Ei sunt de părere că Bulgaria nu poate face nimic, fiind prea slabă, că alţii hotărăsc în locul lor. Cu toate acestea,  bulgarii sunt receptivi. Dacă li se explică argumentat unele obiective, atunci  devin interesaţi, optimişti, şi pot fi asociaţi la diferite iniţiative.

Totuşi, este bine să vedem şi bârna din ochiul nostru, nu doar paiul din ochiul bulgarilor. În ciuda fatalismului şi autodeprecierii în plan extern, bulgarii au reuşit să obţină unele succese remarcabile. De exemplu, bulgăroaica Irina Bokova ocupă încă din anul 2009 funcţia de director al UNESCO, poziţie la care noi, românii, nici măcar nu visăm. Anul trecut urma să expire mandatul de secretar general ONU al lui Ban Ki Moon şi exista părerea că ar veni rândul statelor din Europa de Est să propună o candidatură. Ca atare, Bulgaria a pregătit două candidaturi puternice, luate în calcul de marile puteri, mai întâi pe Irina Bokova, directoare UNESCO, înlocuită apoi cu Kristalina Gheorghieva, comisar european. Spre comparaţie, România nici măcar nu a prezentat vreo candidatură. MAE de la Bucureşti a oferit explicaţia ridicolă că „nu a avut timp” să pregătească una, deşi se ştia de ani de zile că expiră mandatul lui Ban Ki Moon şi că e posibil ca acesta să fie înlocuit cu un est-european. Până şi Republica Moldova a avut o candidatură onorabilă, pe fostul ministru de Externe Natalia Gherman.

Fascinaţia bulgărească pentru lupta anticorupţie din România

Bulgaria, la fel ca şi alte state foste comuniste din regiune, se confruntă cu fenomenul corupţiei. În aceste condiţii, nu este deloc întâmplător că lupta anticorupţie din România a stârnit mare senzaţie în Bulgaria. Este anecdotic faptul că, în timp ce Horia Georgescu, fostul preşedinte ANI era arestat de procurori, era aşteptat la birou şi de o echipă a unei televiziuni din Bulgaria în vederea unui interviu despre lupta anticorupţie. În anul 2015, în Bulgaria au fost publicate peste 200 de articole despre lupta anticorupţie din România, ceea ce este uimitor.

UE a impus Bulgariei, alături de România,  clauza Mecanismului de Cooperare şi Verificare – MCV în Justiţie. La fel ca în cazul integrării euro-atlantice şi al aderării la Spaţiul Schengen, îndeplinirea obiectivelor MCV şi ridicarea definitivă a acestuia au constituit din nou motivul competiţiei sterile între cele două ţări. Numai că, în cele din urmă, „modelul românesc de luptă anticorupţie” a degenerat în armă folosită în lupta politică internă din Bulgaria şi argument de campanie electorală.

Campania de linşare mediatică a preşedintelui Rumen Radev

În noiembrie 2016 a fost ales un nou preşedinte al Bulgariei, Rumen Radev, un independent susţinut de Partidul Socialist. El a obţinut 60% din voturi învingând-o clar pe Ţetka Tkaceva, candidata susţinută de GERB, un partid membru PPE. Instantaneu s-a declanşat în presa europeană o adevărată campanie de linşaj la adresa lui Rumen Radev, preluată copy paste şi de presa din România. Pasămite Radev ar fi „pro-rus”, fapt dovedit şi de declaraţiile sale privind Crimeea. Calitatea de general în rezervă a fostului preşedinte bulgar era prezentată tendenţios, de parcă acesta ar fi fost un fel caudillo sud-american, nicidecum alesul legitim al poporului bulgar.

Ghinionul lui Radev a fost că tot atunci a câştigat alegerile în Republica Igor Dodon, şeful socialiştilor din Republica Moldova, cunoscut pentru declaraţii exotice proruse. Mass-media a titrat că „socialiştii pro-ruşi” au câştigat alegerile din Bulgaria şi Republica Moldova, România fiind prezentată ca o insulă în mijlocul unei mări roşii. De fapt Rumen Radev este un general NATO, care nu are nicio legătură cu Rusia. El a absolvit cu succes Colegiul Aviaţiei Militare de la Baza Aeriană Maxwell din SUA şi mai înainte a absolvit cursurile şcolii de ofiţeri a US Air Force, tot de la Maxwell. Generalul Rumen Radev a devenit apoi şeful forţelor aeriene bulgare şi în campania electorală a declarat fără echivoc că „apartenenţa la UE şi NATO nu are alternativă”. Eticheta de prorus i se trage de la o declaraţie din campania electorală, când a spus că „Crimeea este de fapt rusească”. Pe lângă caracterul electoral al declaraţiei, Radev nu a făcut decât să emită o judecată de valoare privind caracterul istoric, cultural şi lingvistic al acestei provincii ucrainene, fără legătură cu dreptul internaţional. În schimb, un alt candidat, Francois Sarkozy, care în acel moment se menţinea în cursa pentru candidatura la preşedinţia Franţei, a făcut afirmaţii de o gravitate deosebită, demne mai degrabă de preşedintele statului marionetă „Republica Populară Donneţk” decât de preşedintele Franţei. Sarkozy a spus că „Crimeea a ales Rusia şi asta nu i se poate reproşa”. Practic, Sarkozy a legitimat astfel referendumul ilegal organizat de GRU şi separatişti în Crimeea, a legitimat anexarea brutală a Crimeei de către Rusia precum şi violarea dreptului internaţional. În plus, un grup de deputaţi din partidul lui Sarkozy au călătorit în Crimeea încălcând astfel legile ucrainene şi fiind pasibili de arestare. Dar nimeni nu spune nimic despre rusofilul Sarkozy. Tirada lui Sarkozy a continuat şi cu accente antiamericane spunând că “Avem o civilizație în comun cu Rusia. Interesele americanilor cu rușii nu sunt interesele Europei cu Rusia”.

Francois Fillon, candidatul dreptei pentru preşedinţia Franţei este un rusofil încă şi mai notoriu decât predecesorul său, Nicolas Sarkozy.

Rusofilia nu mai este nici pe departe o crimă în Europa de astăzi, aşa că probabil motivul care a declanşat campania de linşare a lui Rumen Radev în presa europeană ar putea să nu fie rusofilia adevărată sau închipuită a preşedintelui bulgar, ci cu totul altul, dar aici am intra deja pe teritoriul supoziţiilor şi presupunerilor.

Preşedintele Bulgariei admiră mai degrabă România decât Rusia

Generalul Rumen Radev a făcut de-a lungul timpului mai multe declaraţii din care s-ar putea deduce admiraţia sa faţă de România. Când şi-a dat demisia din motive de principiu din fruntea forţelor aeriene bulgare, Radev a explicat că Bulgaria mai degrabă ar urma exemplul României şi ar face eforturi să-şi reconstituie propria forţă aeriană, decât să apeleze la patrularea cerului său de către avioanele aliaţilor, urmând să plătească sume mari pentru acest serviciu.

În campania electorală, Rumen Radev s-a declarat un admirator al luptei împotriva corupţiei din România şi a declarat că dacă va fi ales preşedinte se va duce la Bucureşti, ca să afle de la faţa locului despre experienţa românilor în acest domeniu AICI. Ca reacţie la intenţiile declarate ale lui Rumen Radnev, europarlamentarul român Monica Macovei, fost ministru al Justiţiei  s-a arătat gata să-l ajute pe acesta  în lupta anticorupţie, dacă acesta va deveni preşedinte al Bulgariei. AICI. Aşa că ar fi mai bine pentru presa din România, decât să se uite la ce zice France Presse despre Rumen Radev, să fie atentă la ce zice Rumen Radev despre România.

.Ce ar urma să se întâmple între români şi bulgari

Între România şi Bulgaria au existat totuşi demersuri de apropiere. În aprilie 2015 a avut loc la Craiova şedinţa comună a guvernelor României şi Bulgariei, ocazie cu care premierii Ponta şi Borisov au anunţat crearea unei trilaterale împreună cu premierul sârb Vucici. Ponta a prezentat acest format ca fiind un fel de replică a Grupului de la Vişegrad, ignorând însă faptul că Vişegrad este alcătuit în exclusivitate din state membre UE şi NATO, pe când Serbia nu numai că nu face parte din comunitatea euroatlantică, dar a şi devenit de facto un aliat militar al Federaţiei Ruse, pretinzând în acelaşi timp că este neutră. Fără îndoială că şi relaţia cu Serbia este importantă, dar trebuie tratată bilateral, nu inclusă în relaţia României cu Bulgaria. Nu ştiu de unde vine obsesia diplomaţiei româneşti pentru trilaterale, patrulatere, şi alte figuri geometrice şi forme fără fond.

A mai fost şi experienţa neplăcută a controversei româno-bulgare privind flota comună la Marea Neagră sau exerciţiile navale comune de la Marea Neagră, din luna iunie 2016. Numai că protagoniştii de atunci, preşedintele Rosen Plevenliev şi premierul Boiko Borisov au părăsit scena politică bulgară, aşa că demersurile de apropiere româno-bulgare ar putea fi reluate. „Punct şi de la capăt”, după cum spunea cineva.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , ,



Currently there are "35 comments" on this Article:

  1. UnOarecare spune:

    Un articol pragmatic si plin de bun simt. Multumesc

  2. victor L spune:

    Interesante si folositoare informatii.

  3. Constantin spune:

    Bulgaria a fost prima țară străină pe care am vizitat-o. În anii 1990 mergem de 6-7 ori pe an, acum într-o singură scurtă vacanță. În fiecare an, negreșit. Am călătorit cu plăcere în lungul și latul Bulgariei, fiind martorul schimbărilor petrecute în țara vecină odată cu trecerea vremii, dar și având conștiința faptului că bulgarii sunt, probabil, cei mai apropiați genetic de noi dintre popoarele lumii, ca frați în mai marea familie tracă. Dunărea a influențat, însă, puternic destinele noastre, difențiindu-le.

    Prima dată când am auzit că nu există nicio concurență între state a fost după 1989, atunci când dl Iliescu spunea că nu trebuie să ne grăbim cu democrația și reforma economică, pentru că nu există vreo competiție între statele abia eliberate de comunism. Mi s-a părut ciudat, știam din teorie și îmi spunea logica, doar competiția conduce la dezvoltare ți progres, doar din cauza lipsei de competitivitate s-a prăbușit economia socialistă! Statele care și-au reformat rapid economiile și s-au angajat în sistemul de piață concurențial au astăzi sisteme economice mai dezvoltate și mai stabile decât România. Noi am întârziat cât am putut competiția pentru a crea Sistemul kleptocratic ce s-a dezvoltat și consolidat până astăzi și care mă face să-mi petrec serile în Piață.

    „Iluzia aderării separate la Spațiul Schengen” este, de fapt, haideți să o recunoaștem, „Iluzia aderării la Spațiul Schengen”. Împreună, ori separat, România și Bulgaria NU aderă la Spațiul Schengen. Mai mult decât Dunărea, cauza ne-aderării celor două state la Schengen este Spațiul Schengen însuși. Schimbările care s-au petrecut în ultimii doi ani, cel puțin, spaima provocată de valul de refugiați, ori de atentatele teroriste, îndepărtează deopotrivă România și Bulgaria de Schengen. Cum ar putea crede cineva că vom fi acceptați curând, având în vedere nivelul imens de corupție din cele două state?! Poate fi securizată frontiera oricât de bine, dacă membrii serviciilor secrete fac afaceri cu țigări ori motorină peste graniță, sau dacă funcționarii publici pot fi corupți, fără a putea fi și pedepsiți (că doar de asta îngheț eu de câteva zile în Piață), statele noastre nu vor adera la Schengen. Pentru Bulgaria, România reprezintă un model de stat cu nivel redus al corupției! Avem încă mult de așteptat la frontierele Schengen împreună!

    Serviciile de informații bulgare, la fel ca și cele românești, colaborează cu cei care „marcă banu’ ”. În primul rând, cu oligarhii, carevasăzică. Dacă ofertele oligarhilor ruși sunt mai generoase, bulgarii cu aceia colaborează, dacă pentru cele românești este mai avantajoasă colaborarea cu Clubul Monaco, colaborează cu aceia. Desigur, colaborează și cu alte servicii internaționale, aliate ți ale statelor prietene occidentale, pentru a fi lăsate să-și facă afacerile mizerabile în liniște în țările proprii.

    Nu știu cât de antisovietică a fost Securitatea, Troșca a fost declarat Erou-Martir după ce a făcut legătura între Militaru și GRU, dar știu sigur că după „prăbușirea comunismului” Securitatea nu s-a desființat, iar rămășițele ei prin SRI au funcționat până de curând (oficial, că neoficial, regula spune că din servicii se iese doar cu picioarele înainte). Aș vrea să cred, totuși că articolul acesta nu este un elogiu adus Securității, ori panortodoxismului de tip Dughin. După cum spune alăturat un alt autor, nici comunismul nu s-a prea prăbușit, pentru că, deși noi „am ieșit din comunism, comunismul nu a ieșit încă din noi”.

  4. Jay spune:

    Binevenit articol, care exprima opinii responsabile si fundamentate, atipice in marasmul politic din Romania.
    Bulgaria si Romania au elemente comune de istorie, de cultura, religie, limba si mentalitate destul de consistente, mai ales in ultimele doua sute de ani. Cele doua tari au fost aliate in razboiul anti-sovietic, cu diferenta ca Bulgaria a fost un participant mult mai retinut si discret, comparativ cu Romania, care a contribuit vesela cu a doua armata, ca numar de militari, dupa Germania nazista, in acest razboi.
    Din pacate, Romania a avut dintotdeauna o atitudine in cel mai bun caz condescendenta fata de vecinul transdanubian. “Bulgaroi cu ceafa groasa”, “gradinari” si alte calificative depreciative sunt inca prezente in mentalul colectiv valaho-moldav. Razboiul din 1913, cand le-am luat Cadrilaterul, a fost si ramane o eroare asumata de romanii rationali. De altfel, Romania, prin imbecilitatea constanta a politicienilor indigeni, a pierdut enorm in politica externa, reusind sa-si faca inamici vecinii si exasperand vestul european, care s-a “lepadat” de Romania (1939-40), favorizand rapturile teritoriale ale Ungariei si URSS. In perioada 1948 – 1989, relatiile cu vecinii (mai putin RPU) au evoluat favorabil ca, dupa 1990, revenindu-se la stadiul imbecil interbelic, sa reincepem tensiunile cu vecinii, mai ales URSS, apoi Rusia, Ungaria si Ucraina si, tot in spiritul interbelic, sa “fortam” inept si galagios reintegrarea Rep. Moldovei, din nou spre disperarea vestului.
    UE – partea sa evoluata si civilizata – priveste Ro+Bg unitar, prin performantele economice apropiate (ultimii si penultimii), dar mai ales prin comunalitatea religioasa – crestinism ortodox de origine slavica. De fapt, marele paradox ce uluieste lumea rationala consta chiar in existenta originara a bisericii ortodoxe slavice intr-o natiune de origine si cu limba latina, dar elementul religios si mentalitar primeaza in evaluarile UE vestice.
    Concluzia – daca tot suntem perceptuti impreuna, atunci putem si chiar trebuie intensificata si extinsa cooperarea bilaterala. Apropos, vad in magazine tone de legume turcesti si grecesti fara gust, dar niciun produs vegetal bulgaresc, ei care sunt “gradinarii Europei” !!!

    • Consonant spune:

      Bulgarii au o atitudine foarte sovina fata de romani. Toti romanii din Bulgaria pe care i-am intalint mi-au spus ca le-au fost schimbate numele, ca nu au voie sa vorbeasca romaneste, ca de invatamant in limba materna nici nu se pune problema, iar la nivel general “nu exista o minoritate romana in Bulgaria”.

    • nasty spune:

      nu am fost vinovati de luarea Cadrilaterului ( strategic era stabilit al nostru de dupa 1878, cand a fost luat de la turci)
      Bulgarii au facut o eroare imensa dupa primul razboi balcanic, ca si-au atacat fostii aliati, cu toate ca la acel moment aveau aproape toata partea europeana a Turciei si apoi au pierdut tot. Ideea strategica a Romaniei ca stat, era in 1878 sa aiba cetatea Silistra, care ar fi aparat Dobrogea si Bucurestiul, dar rusii ( aliatii nostri de atunci!!!) suparati ca ne-am opus cotropirii judetelor din sudul Basarabiei, au schimbat tratatul si au dat cetatea Bulgariei.
      Alta greseala imensa pe care au facut-o bulgarii a fost ca au ales in primul razboi mondial gresit tabara, cu toate ca aliatii, diplomatic i-au curtat, dar ei au atacat din nou Serbia in 1914, pe la spate, care era deja in razboi cu Austria.
      Alta greseala a fost atacarea Romaniei pe la spate in 1916, armata noastra trecuse muntii in Transilvania, stricand relatiile dintre noi si dandu-ne o lovitura mortala.

    • Paganel spune:

      @Jay:
      Nu știu de unde ați învățat dumneavoastră „istoria”, dar afirmațiile dumneavoastră sunt cel puțin îndoielnice, ca să nu zic fantasmagorice… Dar, să le luăm pe rând:
      1. „Bulgaria si Romania au elemente comune de istorie, de cultura, religie, limba si mentalitate destul de consistente, mai ales in ultimele doua sute de ani. Cele doua tari au fost aliate in razboiul anti-sovietic, cu diferenta ca Bulgaria a fost un participant mult mai retinut si discret, comparativ cu Romania, care a contribuit vesela cu a doua armata, ca numar de militari, dupa Germania nazista, in acest razboi.”
      Serios!… În primul rând, acum două secole, dacă în Țara Românească a putut exista o Revoluție a lui Tudor Vladimirescu (1821), în urma căreia, în ambele Principate (deci și în Moldova), s-au reinstaurat domniile pământene, în locul principilor creștini fanarioți, Bulgaria de azi a fost, de pe la 1400, până în 1879, un simplu pașalâc otoman… Abia după Rzboiul nostru de Independență, ca aliați ai rușilor, Bulgaria a ajuns autonomă față de Poartă, în vreme ce România (apărută ca stat autonom, după Unirea Principatelor, în 1859) a devenit independentă! Bulgaria a ajuns la independență abia în 1908! Iar la ideea „aliate în războiul anti-sovietic” m-a pufnit râsul! Dacă România a fost un aliat cuminte al URSS, până la momentul 1956 (Revoluția din Ungaria), probabil cam tot ca Bulgaria, distanțarea regimului comunist de la București de Moscova (începând cu retragerea trupelor sovietice – 1958) nu are corespondent în nici o altă țară fostă comunistă, toate (inclusiv Bulgaria, și chiar fosta R.D. Germană) având trupe sovietice până în 1989! Ca să nu mai spun că, din cauza obedienței bulgarilor față de URSS, Bulgariei i s-a spus, ani de zile, „a șaisprezecea republică unională”… Se pare că Bulgaria chiar s-ar fi „cerut” în Uniunea Sovietică, dar, pentru că „aderarea” unui stat la URSS era condiționată de vecinătatea directă cu aceasta (între bulgari și URSS era Dobrogea românească) ideea nu s-a materializat… Prin comparație, când, unde, ați auzit dumneavoastră să fi cerut românii așa ceva??? Iar legat de contribuția „veselă” a României, alături de Germania contra URSS, după ce sovieticii ne-au ocupat Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herței, în iunie 1940, ce era să facem??? Să-i lăsăm pe nemți să le „elibereze” și să ni le „dea în dar” apoi??? Poate veți găsi pe undeva dovezile despre atrocitățile comise de bulgari în Dobrogea noastră, în anii 1916-1918, care nu i-au îngrozit doar pe aliații lor turci, ci chiar și pe nemți: la Constanța, bulgarii au vrut, în 1916, să se „războiască” inclusiv cu statuia lui Ovidius, dar i-au oprit nemții! Să vă zic de violarea, de către soldații bulgari a unor copile românce, în județele Tulcea și Constanța, despre numeroase crime, etc… Ca să nu mai vorbim despre „confruntarea”, inexistentă, din ambele războaie între bulgari și ruși: în primul, n-au vrut rușii să ne ajute să apărăm Dobrogea și a trebuit, luptând singuri, ca, în toamna lui 1916, să cedăm tot sudul țării, iar în al doilea, nemții știind deja că bulgarii nu vor lupta contra rușilor i-au „lăsat” să apere „dosul” balcanic al armatei germane… Așa că, așa zisul conflict ruso-bulgar n-a existat cam deloc, în ambele războaie mondiale!

      2. „Din pacate, Romania a avut dintotdeauna o atitudine in cel mai bun caz condescendenta fata de vecinul transdanubian. “Bulgaroi cu ceafa groasa”, “gradinari” si alte calificative depreciative sunt inca prezente in mentalul colectiv valaho-moldav. Razboiul din 1913, cand le-am luat Cadrilaterul, a fost si ramane o eroare asumata de romanii rationali. De altfel, Romania, prin imbecilitatea constanta a politicienilor indigeni, a pierdut enorm in politica externa, reusind sa-si faca inamici vecinii si exasperand vestul european, care s-a “lepadat” de Romania (1939-40), favorizand rapturile teritoriale ale Ungariei si URSS. In perioada 1948 – 1989, relatiile cu vecinii (mai putin RPU) au evoluat favorabil ca, dupa 1990, revenindu-se la stadiul imbecil interbelic, sa reincepem tensiunile cu vecinii, mai ales URSS, apoi Rusia, Ungaria si Ucraina si, tot in spiritul interbelic, sa “fortam” inept si galagios reintegrarea Rep. Moldovei, din nou spre disperarea vestului.”
      Aici ați luat-o și mai rău „pe lângă”… Mai cititți puțin care era situația din „butoiul cu pulbere al Europei” – Balcanii, acum un secol și un pic și o să descoperiți că, după ce, în 1912, în primul război balcanic (ce a opus Grecia, Muntenegru, Serbia și Bulgaria – pe de o parte și Imperiul otoman – de cealaltă), turcii au fost aproape alungați din Balcani, Bulgaria n-a vrut să mai împartă nimic din fostele provincii otomane cu ceilalți aliați. Ba, mai mult, față de noi tocmai ea avea o retorică agresivă, amenințându-ne cu anexarea la Bulgaria a actualei Dobroge! S-a ajuns până acolo încât chiar Imperiul țarist a considerat justă intervenția României în al doilea război balcanic (declanșat prin atacul bulgarilor împotriva sârbilor și grecilor – foștii aliați) și obținerea Cadrilaterului era o compensație pentru teritoriile locuite de români balcanici (aromâni, români timoceni) rămase/ajunse în stăpânirea bulgarilor!
      Vestul european nu s-a lepădat de România, ci România s-a trezit singură, în vara anului 1940, mai ales după capitularea Franței în fața Germaniei naziste! Iar despre „evoluția favorabilă” a relațiilor cu vecinii… ce să mai zic??? Toți membrii pactului de la Varșovia s-au uitat urât la noi, după ce, în 1964, am respins „planul Valev”, elaborat tocmai de un bulgar, care urmărea ca, pentru interesele „tuturor țărilor socialiste”, Bulgaria și România să rămână „țări preponderent agricole”. Aș putea să spun că, mai ales după 1960, cel mai puțin potrivnic vecin ne-a fost tocmai fosta Iugoslavie, care nu era nici în pactul de la Varșovia, nici în CAER, iar cele mai tensionate relații le-am avut tocmai cu URSS, mai ales după condamnarea de către România a invazei sovietice în Cehoslovacia (august 1968), la care invazie au participat, ca niște „cățeluși cuminți” armatele tuturor celorlalte țări din pact (fără România), adică inclusiv bulgarii! Iar „tensiunile” cu URSS și apoi cu Rusia (și Ucraina) nu ela-m „început” noi… Poate ar fi bine să citiți ce declarau ucrainenii pe la 1600 și ceva despre cum „Dumnezeu a pus Nistrul ca hotar între ucraineni și moldoveni”, despre înțelegerea din 1711 între țarul rus Petru cel Mare și domnitorul moldovean Dimitrie Cantemir, referitoare la retrocedarea întregului Bugeac, de la turci, către moldoveni, despre cum au ajuns țariștii la Nistru, abia în 1792 și despre cum au anexat ei, hoțește Basarabia, în 1812! Deci, despre ce „tensiuni” e vorba??? Tensiunile în cauză n-ar mai fi existat niciodată, dacă rușii/sovieticii ar fi acceptat, după 27 Martie/9 Aprilie 1918, ACTUL DE UNIRE AL BASARABIEI CU ROMÂNIA! Dar, cu complicitatea occidentului (a se vedea înțelegerea de la Ialta dintre Churchill și Stalin!), URSS a anexat Basarabia și a ocupat și nordul Bucovinei și ținutul Herței, teritorii ce nu i-au aparținut NICIODATĂ, înainte de 1940! Iar despre „stadiul imbecil” al comportamentului vreunuia dintre cele două popoare, poate veți folosi acest epitet și pentru bulgari, pentru care, în istorie, NU EXISTĂ TRACI ROMANIZAȚI, DEVENIȚI ROMÂNI, LA SUD DE DUNĂRE și ei trăiesc cu viziunea că cel mai vechi stat balcanic e „Bulgaria” – stat creat, după 602, în Balcani, în realitate, de un popor „bulgar” turanic, nu slav!… De asemenea, poate veți recunoaște drept „imbecilitate” și atitudinea bulgarilor de a desconsidera istoria românilor, care nu există, în multe atlase istorice de-ale lor, înainte de 1400, nici măcar la nord de Dunăre!…
      3. „UE – partea sa evoluata si civilizata – priveste Ro+Bg unitar, prin performantele economice apropiate (ultimii si penultimii), dar mai ales prin comunalitatea religioasa – crestinism ortodox de origine slavica. De fapt, marele paradox ce uluieste lumea rationala consta chiar in existenta originara a bisericii ortodoxe slavice intr-o natiune de origine si cu limba latina, dar elementul religios si mentalitar primeaza in evaluarile UE vestice.”
      Aici ar trebui să mai puneți mâna și pe un dicționar al limbii române… Eu de „comunalitate” cu sensul dat de dumneavoastră… n-am auzit. Poate o fi vorba de „comunitate”… Apoi, originea aia numai „slavică” nu este: corect era „slavă”… Iar, în ce ne privește, deși, de vreo 1000 de ani (aproximativ), facem parte din lumea creștină orientală, de influență constantinopolitană, creștinismul românesc n-are, la origini, CHIAR NIMIC COMUN CU CEL SLAV! Asta, deoarece, deși suntem singurul popor romanic de rit majoritar creștin ortodox, rădăcinile creștine la români sunt latine: termeni ca biserică, cruce, Dumnezeu, preot, creștin, păgân, botez, cuminecare, Paște, Crăciun și altele sunt de origine latină! Peste 80% din cuvintele din „Tatăl Nostru” și din „Crezul” sunt tot de origine latină (chiar în variantele ortodoxe ale acestor rugăciuni). ȘI TOATE ASTEA (dar și altele) FIINDCĂ ROMÂNII S-AU NĂSCUT CREȘTINI, undeva, prin secolele I-VI (mai ales în secolele IV-VI), când populația traco-dacă a învățat latina, cu tot cu termenii și rugăciunile de mai sus! În plus, ca o recunoaștere, populară, a propovăduirii Evangheliei de către Sfântul Andrei, singura lună cu nume popular derivat de la un nume de persoană – decembrie (luna de după Ziua Sfântului Andrei – 30 Noiembrie) se cheamă, în popor Îndrea sau Undrea – la daco-români și Andreu – la aromâni! Deci, dacă noi NE-AM NĂSCUT CREȘTINI, pe bulgari I-A CREȘTINAT cineva, undeva prin secolul al IX-lea. Cum, de la Constantin cel Mare (împărat de origine traco-romană, născut la Naissus/Niș, azi în Serbia), ținuturile carpato-dunăreano-balcanice au stat sub influența Constantinopolului, după Marea Schismă (1064), Biserica orientală (devenită „ortodoxă”) a impus rânduielile Patriarhiei, iar la noi s-a răspândit, ca limbă de cult (pe lângă greacă), slavona (limba slavă bisericească). P.P. Panaitescu afirmă că, până pe la anul 1000 textele românești foarte vechi s-ar fi scris cu alfabet latin și abia pe urmă l-am luat pe cel chirilic (până la Unirea Principatelor)… Așa că… mai ușor cu asemănările (adesea, pur formale) cu slavii, deci și cu bulgarii!
      Și ar mai fi de spus… Cel mai dureros este să ți se spună, de către românii din Bulgaria (fie ei din zona Vidinului – așa zisul „Timoc bulgăresc”, fie din lungul Dunării – la Rahova, Ruse, Silistra…, fie de către aromânii de la sud de Sofia), că, deși România asigură drepturi (inclusiv de reprezentare parlamentară!) minorității bulgare, românii din Bulgaria nu au nici un drept, la școală și biserică în limba lor și nici nu sunt recunoscuți ca minoritate… Sau, dacă sunt recunoscuți, doar ca… vlahi, care ar fi altceva decât românii! Poate Bulgaria face ceva și în sensul ăsta… Pot să dau o mulțime de exemple, despre cum, cu toate lipsurile sale, administrația românească din Cadrilater (1913-1916, 1919-1940) a lăsat drepturi, la școală, viață religioasă și chiar… politică pentru bulgarii din Cadrilaterul românesc. Iată câteva exemple: Boris Ștefanof – socialist (1920, Caliacra), Costa Stoef – socialist (1920, Durostor), Chiril Manolof – liberal (1922, Durostor), Matei Ștefanof – țărănist (1928, Caliacra), Ștefan. Pencof – țărănist (1928, 1932, Durostor), Dimo DImitrief – Uniunea Națională – o coaliție condusă de PNL (1931, Caliacra), Țonco Pencof – țărănist (1932, Caliacra)… În schimb, câți cetățeni bulgari de etnie română au fost, de la 1879, până acum în Sobrania de la Sofia? NICIUNUL!

      În fine, revenind la textul articolului, ca unul care a ajuns, de câteva ori, la mare, „la bulgari”, cred că autorul a atins foarte bine chestiunea: o colaborare cu bulgarii ar fi bine-venită, cu cele câteva „amendamente” de mai sus…

  5. Polilogu spune:

    Foarte interesant artico! Si bine argumentat ! Am fost pe Facebook-ul bulgaresc si am avaut reactiile publicului la demonstratiile din RO.Cele mai multe erau scrise(si sunt !) in engleza.In proportie, as zice de 80-90 la suta, pozitive si f f aprobatoare. Am vazut ONG-sti bulgari care au comentat f f favorabil ce au vazut la Bucuresti si cu intentia de a nu se lasa… mai prejos. Si acolo sunt nemutumiri f mari legate de coruptie.Mai mult. Port discutii cu o doamna din SOFIA pe MESSINGER. In limba romana. Are 74 de ani si stie romaneste. la inceput s-a exprimat mai greu, dar intre timp a invatat f mult. Fireste ca am ramas foarte surprins, dar m-a increddintat ca asta e …situatia . Nu sunt singurul român cu care converseaza . Declara ca îi place sonoritatea limbii , caldura, veselia si franchetea romaneasca.A invatat romaneste ocazional , sporadic, pe apucate si stie destul de multe despre cultura noastra, inclusiv tangentele cuturale romano-bulgare si …tracice ! ( asta m-a uimit !) Altceva. In Banat exista comuna VINGA la egala distanta intre Arad si Timisoara.În aceasta comuna, majoritar bulgareasca si catolica, Traieste acolo de vreo trei sute de ani o comunitate care-si spune ” bulgari pavliceni”. Toti sunt bilingvi si toti au un respect deosebit pentru valahii din Tara Romaneasca , inainte de ajunge la HABSBURGI si la catolicism, fiind gazduiti zeci de ani pe meleagurile RO sudice. In fine , ca sa scurtez expozeul(am avut colegi bulgari , baieti si fete la liceu!) vreau sa spun ca dupa parerea mea s-a schimbat ceva in felul bulgarilor de a privi relatiile cu RO si romanii. O alianta intre cele doua TARI DUNARENE , nu mi se mai pare lipsita de suport. Nu mi se pare utopic. Mai ales in noile conditii istorice europene(si nu numai !) Si ei , ca si noi , doresc o mai mare dezvoltare economica, sociala, culturala. Si ei sunt receptivi la nou f f mult) Cred in EUROPA mai mult decat in RUSIA, pe care o vad cu destula retinere si chiar indiferenta O astfel de alianta de state ne-ar feri si ne-ar intari se pare din multe puncte de vedere RECIPROC ! Iata de ce spun ca este f f interesant ceea ce spune articolul de fata ! Intre ” bulgarii pavliceni” pe care-i aminteam mai sus,exista poeti de…limba romana si poeti bulgari care s-au editat cartile in bilingvism total. ( varianta in bulgara scrisa cu litere latine insă si vafrianta acelesi creatii , in limba romana) Sunt in posesia unor astfel de carti .

  6. Iosif Ciosif spune:

    Consider foarte bun articolul si are date foarte interesante. Probabil ca noi romanii avem fata de cei mari in general complexul slugarniciei iar fata de cei apropiati de noi in special bulgari un sentiment aproape de dispret.Pacat. N-am invatat nimic din istoria noastra cu momente tragice. Ce sa facem, Asa suntem

  7. nimrod spune:

    Interesant material insa, cu tot respectul, pe mine sa nu contati la faza cu trecut Dunarea in Bulgaria. De ani de zile cobor spre sudul Romaniei doar pana la Otopeni, ca sa iau avionul. Ce sa caut la sud de Danubiu cand am, fie si imaginara astazi, frontiera chezaro-craiasca la cincizeci de kilometri de mine spre nord si spre vest si, credeti-ma, si astazi, la o suta de ani “dupa”, trecerea “dincolo” se simte: alte prajituri, alta cafea, alta lume, ce mai. Suflul Europei Centrale e pe-aici ca o Fata Morgana. Ce sa cautam noi astia din nord, vorba Diplomatului, cu Viena la doi pasi, pe DN-urile Teleormanului, spre bulgar tete… :)

    • Constantin spune:

      Eu sunt din București și Ruse este aproape. Dincolo de frăția tracă, din care austriecii nu fac parte, mai există câteva diferențe între Nord și Sud. Prima este legată de faptul că eu folosesc un telefon Apple. Și obișnuiesc să vorbesc românește în locurile publice. Prin 2011 o studentă româncă la Sorbona a fost reținută în Franța doar pentru că prietenul ei deținea un iPhone, ceea ce a părut suspect autorităților. În Italia persoane vorbind românește pe stradă au fost agresate fără niciun alt motiv.

      Știu poveștile cu furturile rakeților bulgari. Am călătorit singur în mașină, sau cu un prieten, mii și mii de kilormetri în Bulgaria încă din 1990. Am folosit diverse telefoane, nu mi-am ascuns obiectele de valoare și am avut curaj să vorbesc peste tot românește. Cu ușoară invidie pentru un nivel de trai mai ridicat (absolut nejustificată, de altfel), bulgarii m-au primit bine, în primul rând pentru că am adus bani în țara lor.Apoi, pentru că ne consideră “colegi de suferință”.

      Mi-am spus că nu vizitez Franța, ori Italia până le trece prostia xenofobă față de români. Așa s-a întâmplat, le-a trecut, Sarkozy nu mai este președinte, este cercetat pentru nu-știu-ce, iar eu am vizitat de trei ori Franța în ultimii patru ani. La fel Italia. Trebuie, însă, să spun că mirosul din metroul parizian mi-a amintit de tramvaiul 21 care merge spre Colentina. Asta m-a făcut să mănânc cu oarecare reținere minunatele preparate culinare franceze.

      Bulgarii și-au dezvoltat ospitalitatea și pentru că au primit investiții importante în turism, dar nu numai, de la “german tete” și au învățat că asta este “de bine” pentru ei.

  8. eu spune:

    Interesat de ce o tara ca romania care este cu 29 30 de ani in urma Bulgariei ca democratie in stil occidental si nu original se considera superioara.probabil minciunile securiste functioneaza din plin,Dvs faceti constatari ca Todor Jivkov care dupa ce gorbachov il ruga sa democratizeze el spunea ca a facut o demult.In Bulgaria in noiembrie 1989 a fost revolutie anticomunista,in romania revolutie sangeroasa anticeausista,antistalinista,Dvs mintiti neincetat ca apropierea de urss,rusia duce la nedemocratie,si departarea invers.Daca ar fi fost asa Bulgaria ar fi avut stalinism pina in 1989.Probabil va simtiti bine cind credeti asa minciuni inca din anii 70.In romania Jivkov a venit la putere in 1990 in persoana lui iliescu.Dupa revolutia pasnica anticomunista in Bulgaria au venit la putere intelectualii de la universitate opozanti ai regimului comunist nu numai ai lui jivkov mult mai bine organizati decit in romania.ei erau prieteni cu Vachlav Havel.Lech Walensa,Arpad gonz.Comunistii bulgari in anii 90 erau la fel de puternici ca psd ACUM.Dar evenimentele din 1996 le au dat lovitura de gratie,asa cum ar trebui sa faceti si dvs ACUM cu psd,Ei s-au reformat spre deosebire de psd fiindca si-au dat seama ca numai asa vor iesi din ETERNA OPOZITIe si lipsa de bani.Liderul lor Stanishev e seful socialistilor europeni.Probabil asa vi s-a spus de cine va da bani din vest–Franta sa spuneti ca sinteti egali cu Bulgaria.Poporul bulgar nu va cunoaste ,el nu stie ca in ue exista o tara care nu s-a decomunizat ca romania.bulgarii cunosc amanunte istorice despre domnitorii valahi spre ex pe care dvs nu le veti sti niciodata.Bulgari politic e o tara vestica economic insa e cu bord valutar impus de americani in 1998 ce tine salarii si pensi mici si moneda f puternica,romania e o tara care nu s-a despartit de comunism si nici nu se va desparti ea e condusa juridic de securitate si economic de pcr.Eo minciuna ca in Bulgaria securitatea nu s-a desfiintat din contra fostul presedinte Regretatul Jelev a facut acest lucru in 1990,dupa model ceho maghiaro polonez.Si multe alte lucruri s-au intimplat in Bulgaqria,Cehia<hungaria,Polonia care sint tinute sub tacere,In aceste tari pnl ul a fost la putere vreo18 20 de ani .Insa democratia liberala e in mare criza in occident ca si in aceste tari.Probabil urmatoarea minciuna a pcr si securitatii eternii rivali e ca romania e net superioara fiindca protesteaza ceea ce bulgaria si celelalte au facut-o demult.Nici un bulgar cit de cit citit nu o sa fie de acord cu originile care spuneti ca le aveti latinesti,Ghici ce origini spun bulgarii ca aveti?Da nu va omoriti mai bine protestati nu sa decomunizati ci sa ajutati securitatea sa bata pcr.Traiasca

    • daro spune:

      catre “eu”
      “Ghici ce origini spun bulgarii ca aveti?”
      Spune, sunt curios.

    • Consonant spune:

      Dincolo de subiectivismul incrancenat pe care il afisati, am o intrebare simpla: de ce Bulgaria nu recunoaste ca exista o importanta minoritatate de romani pe teritoriul ei?

      • Polilogu spune:

        Mi se pare ca si in Grecia este acelasi lucru. Eram in jurul Salonicului prin 2000, unde populatia aromaneasca este destul de numeroasa si unde te poti intelege f bine cu ei intr-un amestec de aromâna- română. Patronului pensiunii unde am stat- aromân get beget – i s-a spus in limba elenâ ca se vorbeste prea mult in ”româneste” la pensiunea sa. De fata cu mine! Cand l-am intrebat pe Ianis ce i s-a spus, omul si-a dat drumul si mi-a spus clar ca ”nu e voie sa vorbim …româneste !Si asta ne face sa vorbim si acasa mai putin in vlaha si intre noi ”

    • rabu spune:

      Chiar sunt curios, ce spun ei despre originea romanilor?
      Suntem celti?

  9. Dion spune:

    Romania ar trebui sa colaboreze mult mai mult cu Bulgaria. Depindem economic deja foarte mult unii de altii. Avem mentalitati extraordinar de asemanatoare si in acelasi timp si interesele noastre de evolutie sunt aceleasi.

    In conjunctura actuala, impreuna am avea o mult mai mare influenta in politica regionala si chiar in cea europeana.

  10. Marius spune:

    Foarte interesant articolul si bine scris motiv pentru care va sugerez sa il trimite-ti si presedintiei sau chiar sa il postati pe pagina de facebook a presedintelui . Este important sa avem schimburi economice si culturale cu vecinii pentru ca acestea sunt cel mai accesibile si costurile logistice cele mai mici data fiind distanta mica. In ceea ce prievste modul cum sunt tratati cetateni bulgari de nationalitate romana din Bulgaria mai mult ca sigur ca o intensificare a schimburilor economice si culturale îi va ajuta si ne va ajuta si pe noi sa avem parghile necesare sa îi ajutam.

  11. Green spune:

    O autostradă care să lege în mod direct Bucurestiul de Sofia și de acolo mai departe catre Salonic ar fi ideală. Bine, Bucurestiul nu e Turda și nici Sofia nu e Gilau, dar ce stim noi muritorii de rând despre economie. În plus ar trebui să treacă prin Teleorman, o regiune care nu apartine României, unde nu traiesc oameni, deci nu mai trebuie dezvoltata.

  12. manole spune:

    M-am oprit din citit la urmatoarea fraza: „Iată, noi am recunoscut imediat Kosovo, la fel ca americanii şi ceilalţi aliaţi. În schimb, voi, românii, nu recunoaşteţi independenţa Kosovo, la fel ca ruşii, dar tot noi suntem acuzaţi de rusofilie”.

    Asta e argument de adus in discutie? E ca si cum, voi romanii beti vodka mai mult decat noi. Deci cine e rusofil?

    Si la gradinita argumentam mai bine.

  13. radu spune:

    Articol foarte bun, o idee excelenta, subscriu. O intarire a relatiilor cu bulgarii este foarte buna. Sunt oameni cumsecade, apropiati de romani ca si cultura, valori.

  14. mihai spune:

    Multumesc pentru acest articol.
    Foarte frumos punctat si analizat.
    Mi-au placut, in special, linkurile la articolele precizate.

    Ca roman care traiesc in Sofia de aproape 2 ani, pot spune ca va impartasesc parerile si, in special, concluziile.
    Imi place aici si tare mult mi-ar place ca cele doua popoare sa treaca peste diferente si sa observe lucrurile comune pe care le impartasim. (un simplu exemplu, si ei au sarmale in foi de varza si de viţă si ciorba de burta :)

    Imi povestea un amic roman care a calatorit prin Bulgaria ca a ajuns intr-o seara intr-un hostel prin Veliko Tarnovo. Dupa cateva beri cu cei care il detineau, l-au dus pe amicul meu sa doarma in pod.
    Acolo, pe perete, era o harta cu Romania si Bulgaria, desenate impreuna. Amicul meu s-a aratat foarte intrigat, la care interlocutorul bulgar i-a raspuns: “Romania and Bulgaria are brothers, man!”

    Inca o data, multumesc pentru articol.

    • Consonant spune:

      “Sarmak” in turca inseamna a infasura. Si ungurii fac sarmale si le considera parte a bucatariei traditionale maghiare. Ma bucura ca va simtiti bine in Bulgaria. Eu am o curiozitate: intrebati-i va rog pe colegii bulgari de ce nu recunosc minoritatea romana din Bulgaria, cata o mai fi ramas dupa asimilarea fortata la care a fost supusa. Sunt tare curios sa stiu.

      • ionel spune:

        Draga Consonant,
        ai o idee fixa. Am citit de trei ori pana acum: de ce nu recunosc bulgarii minorittaea romaneasca.
        Raspuns: habar n-am.
        Raman insa celelalte date: suntem in relatii de comert la nivel cvasi-maximal, iar un milion de turisti in Bulgaria vin din Romania (asata si ca sa raspuns celui care nu coboara mai jos de Otopeni cand ajunge pe aici).
        Exista o realitatea aproape subterana care este surprinzatoare. Subterana – in sensul ca nu analizata in media- surprinzatoare prin amploarea pozitiva a legaturilor.
        Foarte bun articolul.

  15. Cinicul spune:

    Un articol fără idei preconcepute și bine scris.
    Noi romanii avem un complex major de inferioritate pe care incercam sa-l compensam cu un dispreț nejustificat fata de bulgari. Mai scriam canda ca dacă vrei sa nu-ți ardă casa e util sa te ai bine cu vecinii.
    În momentul de fata nu avem nici un vecin pe care ne putem baza sa ne stinga casa. Pe sârbi i-am îndepărtat sprijinind politica cretina a lui Bill Clinton, de unguți be despart un mileniu de dușmănie, prietenie cu Ukraine e o gluma sinista cât timp programul de deznationalizare al ronanilor continua, pe bulgari i-am atacat pe la spate în 1912 și am ocupat Dobrogean de S, provincie în care exista o minoritate nesemnificativa de romani, pe basarabeni n-am știu sau n-am vrut sa-I castigam. Ramane valabila butada veche, cel mai bun vecin e Marea Neagra.
    În anii 90 am fost de doua ori în Bulgaria și an venit cam turtit. Crezusem și eu mitul inferioritate bulgarilor (bulgaroi cu ceafa groasa) dar n-am văzut nimic care sa-l confirme. Orașele lor erau mai curate, specialiștii lor erau practic la același nivel cu ai nostrI iar serviciile în hoteluri și restaurante mai eficiente.
    Atunci mi-am propus sa vizitez Albania ca sa mai distrug un mit. N-am ajuns s-o fac dar am călătorit prin Asia și Africa prin tari sărace si potspune ca si de la acele popoare avem care ceva de învățat.

  16. silviu_dumitrescu spune:

    Foarte bun articolul.
    Exista probabil un potential important de crestere a relatiei cu Bulgaria, care nu este bagat in seama de guvernantii Romaniei. Asa cum suntem noi “coada clasamentului” este mai important sa mergem impreuna inainte si sa nu ne dam “la gioale”. Dar trebuie sa existe viziuni si proiecte concrete nu bla-bla-uri a la Ponta.

    Experienta Presedintelui de anul trecut a fost nasoala (si pt el si pt romani) dar probabil ca ar trebui sa treaca peste moment si sa avanseze in aceasta relatie. Ca relatii cu vecinii nu stam foarte bine si lucrul asta poate fi periculos.

  17. Mihai Badici Mihai Badici spune:

    Cred că cea mai bună metaforă a relatiilor româno-bulgare este podul de la Calafat, pe care l-au construit în probabil singurul loc în care se putea face asa de anapoda, capătul bulgăresc fiind la nord si cel românesc la sud :)
    Evident că la asta au contribuit din plin dinozaurii de pe ambele maluri, noi ţinând cu dinţii de varianta Turnu-Măgurele ( ca să avem pretext să facem autostrada de Alexandria, visul ştăbimii comuniste din anii ’60 şi până la Liviu Dragnea) când probabil că am fi putut cădea la pace pe undeva pe la Bechet, Corabia….. având în vedere că Sofia e mult mai la vest decât Bucureştiul…
    Mereu m-am întrebat dacă nu ar fi ( cred că este, că sistemele ştiu că sunt în priză oricum) posibil un “mini Shengen” româno-bulgar , cred că ar ajuta să depăşim neîncrederea din trecut şi nu prea văd ce rău ar putea produce…

    • nasty spune:

      Pe la Calarasi, ar fi fost cel mai folosit ca nr de masini, in special TIR. Avantajul ar fi fost ca ocolea centura de cosmar a Bucurestiului.

      • Mihai Badici Mihai Badici spune:

        Pe la Calarasi era avantajos pentru noi ( si probabil va fi un alt proiect pentru că i-ar ajuta si pe ei cu zona litoralului); bulgarii însă aveau si ei nevoie de o legătură a Sofiei cu Europa. Cum Sofia e cam pe acelasi meridian cu Craiova, evident că nu le convenea sa meargă la Bucureşti ca să ajunga la Budapesta ( asta era important mai ales in contextul Schengen, că nu mai exista graniţă de loc, dar si asa, dacă trec pe la sârbi cu marfă se chamă că ies din UE si au alte proceduri)). Mi se pare că interesul lor era legitim si dacă am fi negociat cu bună credinţă ne-am fi înţeles cumva. Aşa negocierile au picat, bulgarii au făcut podul singuri şi l-au făcut in asa fel incăt să nu ne fie de folos cu nimic sau aproape nimic ( si nici nouă, pentru că acum Craiova a fost practic scoasă din ecuaţie) . Dacă se făcea la Bechet sau Corabia aveam un alt impus pentru autostrada A6 care s-ar fi legat direct la magistrala europeană.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

George Scarlat


George Scarlat

George Scarlat este de profesie economist. Este expert la Fundaţia Universitară a Mării Negre de sub egida Academiei Române. A fost senior editor la cotidianul "Ziua" din Bucur... Citeste mai departe


E randul tau

Cred ca masurarea performantelor prin tot felul de indicatori de tip contabil, simpli si usor de int...

de: r2

la "Manifest pentru refuzul unei obsesii moderne"

Cauta articole

noiembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)