“Granitele s-au topit. Pentru noi, „acasa” poate fi oriunde in aceasta lume ». Fara patima si perfect echilibrat, tanarul aflat in dreapta mea a verbalizat ceea ce gandeste (probabil) o intreaga generatie. „Millenials” (sau „milenari” – cum i-a numit chiar el) – caci despre generatia lor este vorba – nu mai idolatrizeaza „iarba verde de acasa”, nu mai tin atat de mult la „pomul care era acolo si acum nu-stiu-cati-ani”. Lumea e a lor – nu doar la figurat – si felul lor de a fi reflecta tocmai acest lucru.
Ruptura fata de generatiile anterioare este evidenta. Discursurile (uneori prea) lacrimogene legate de „dorul de (a)casa” – pe care le primim, totusi, cam des de la inaintasii nostri – genereaza o reactie prompta si ferma: Noi (milenarii) va intelegem, insa timpurile s-au schimbat si noi suntem altfel, vrem altceva, functionam diferit.
Fiecare generatie si-a creat propria soarta. Si, de cele mai multe ori, aceasta a presupus o negare, o respingere a credintelor si a valorilor promovate de generatiile anterioare. Probabil, dorinta de a avea un nou inceput, un „punct zero” propriu, amplificata si de contextul (mereu) diferit, a determinat aceasta opozitie continua, generatoare de conflicte. De aceasta data, cu „milenarii”, ceva e totusi diferit. Anterior, chiar daca „cei noi” au daramat constructia anterioara, fundatia a fost pastrata. Radacina a ramas, indiferent de cat de mult si de diferit am evoluat. Acum, insa, pentru cazul „milenarilor”, nu mai reusesc sa vad aceasta „radacina”.
Propriul EU („eu sa fiu mai bun”, „eu sa reusesc”, „eu sa…”) capata prim planul din ce in ce mai mult. Si totul in jur incurajeaza aceasta abordare – „10 pasi prin care TU poti deveni lider”, „Rutina care TE va face mai eficient”, „Cartile care ITI vor schimba viata” s.a.m.d. Intr-o lume interconectata, noi ne deconectam – atat de cei din jur cat, mai ales, de radacina care ne „alimenteaza” pe toti.
Pentru a deveni ceea ce suntem (uman, social), pentru a progresa si a evolua, ne-am bazat pe si am folosit tot ceea ce umanitatea a creat si a dezvoltat inaintea vremurilor noastre. Teoriile, ideile, principiile, legile, normele, valorile, credintele etc – toate aceste elemente, impreuna, constituie memoria noastra culturala (indiferent ca vorbim de cultura tehnica sau cultura politica sau orice alt tip de cultura). Prin aceasta memorie culturala am reusit si reusim sa evoluam ca specie umana. Iar ea se regaseste in radacina noastra, pe care o avem/ o simtim, indiferent unde ne-am afla si tot ea are grija (printre altele) de tot ceea ce inseamna dezvoltarea, performanta si succesul nostru (al fiecaruia si al tuturor).
Individualizarea excesiva, accentul asupra ego-ului si deconectarea din comunitate reprezinta, de fapt, incercari de „dezradacinare”. De data aceasta, insa, nu mai vorbim de o dezradacinare spatiala. Granitele nu mai exista, localizarea aproape ca nici nu mai conteaza. Specific pentru „milenari”, are loc o dezradacinare spirituala. Ei sunt in permanenta indemnati sa se scoata din context, sa faca tot ce e mai bine pentru ei, sa fie aparte – dar nu in sensul bun – ci in sensul izolarii si anonimizarii totale.
Apare un paradox (aproape) dureros: interconectarea tehnologica (celebra social media) reduce interactiunile umane directe si produce, de fapt, o amorfizare a comunitatii, in care, cu cat „grupul” este mai mare, cu atat mai singur si mai rupt de grup este individul. Concomitent si cauzal, presiunea asupra individului creste. Conform legilor fizicii, fortele aplicate unor suprafete din ce in ce mai reduse determina amplificarea presiunii. Iar, in cazul nostru – pentru „milenari” – grupul care ajuta la disiparea si amortizarea presiunii nu mai exista. Totul se concentreaza asupra fiecaruia dintre ei.
Mai mult, fortele exterioare se intensifica permanent. Se asteapta de la ei (si de la noi, pe langa ei) rezultate imediate, actiuni rapide, termene limita, angajamente si angajari continue. Sunt(em) angrenati permanent in ceva, cu putine momente libere, doar pentru reflectie. Iar atunci cand le avem, presiunea apare din alte surse. Fiecare element, fiecare detaliu din memoria culturala este pus la indoiala, este contestat, este cercetat. Nimic nu mai este sigur, clar dovedit. Fiecare (posibila) ancora trebuie desprinsa, iar reperele eliminate. Totul pare concertat in a induce individului o stare de stres, de nesiguranta – la nivel psihologic.
Astfel, dezradacinarea poate avea loc fara vreo opozitie. Un individ care nu are asigurate confortul si siguranta psihologica, nu va mai avea aspiratii, nu va mai dori sa se realizeze personal si profesional. Pentru el, memoria culturala va insemna doar memoria imediata, usor de rescris si de influentat. Ii se va putea aplica mult mai usor principiul bonsai – in varianta sa mai putin buna.
Bonsai (sau „gradinarit in tava”) reprezinta stiinta de a creste plante si arbori miniaturali, similari ca forma si aspect cu arborii in forma naturala. Cresterea lor este fortata, insa. in spatii mult mai restranse decat cele ce le sunt necesare in mod natural, iar hranirea cu apa si ingrasaminte este una minimala. Toate pentru a le da o forma care sa aminteasca de arborii naturali si, mai ales, sa sugereze varsta inaintata, maturitatea plantei.
Controlul crescatorului asupra plantei obtinute prin acest procedeu este unul total. El/ea decide cat de mult ii permite sa creasca, cata hrana primeste si ce forma poate lua. Bonsai presupune ca radacinile plantei sa fie mici (trebuie sa aiba loc in ghiveci) si cat mai la suprafata. Fiecare arbore tip bonsai creste singur si separat de orice alte plante. Prin urmare, maturitatea plantei este sub control, iar totul se concentreaza asupra aspectului exterior. Desi ar vrea sa sugereze maturitate, par mai degraba doar imbatraniti. Iar rolul lor este unul decorativ, departe de multiplele roluri pe care le poate avea un arbore natural.
Si se pare ca, pentru noi toti – dar, mai ales, pentru „milenari” – scopul final este „comunitatea” obtinuta pe baza de…bonsai. Trebuie sa „dam bine”, sa crestem ca in mediul nostru natural (chiar daca totul in jur este viciat), sa ne multumim cu cat primim si, cel mai important, sa avem fiecare, propria radacina cat mai superficiala, cat mai slaba si cat mai la vedere. Vom fi separati, in propriul nostru „ghiveci”, imbatraniti dar nu maturi, miniaturi a ceea ce ar fi trebuit, de fapt, sa fim.
Putem sa nu ajungem acolo. Dar pentru asta, ne trebuie (printre altele) interactiune umana, grija fata de cei din jur si multa atentie la tot ceea ce constituie memoria noastra culturala. Nimeni nu contesta dreptul fiecarei generatii de a si croi propriul drum, de a si construi propria lume. Insa, fundatia (radacina) trebuie pastrata, protejata si valorificata. Fara ea si fara componenta ei principala – memoria culturala, suntem expusi si usor de manevrat, indiferent din ce generatie facem parte.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Cresterea, maturitatea, libertatea vin cu o anumita stare de tensiune intrucat responsabilizeaza. Individualizarea omului si atingerea maturitatii si implicit a potentialului creator implica o constientizare, cunoasterea de sine si asumarea vietii pe care am dus-o si o traim.
E de ajuns să văd fotbaliştii de azi cu chelie sau păr colorat stil cocos şi filme mai vechi cu fotbalişti pletoşi ca femeile. Moda se schimba, schimbul de generaţii e o ruptură, nu numai la modă. Era digitală înseamnă o diferenţă şi un ritm mult mai mare decît la generaţiile anterioare. Sunt mult mai optimist decît autorul. Tinerii din generaţia Internet- Google- Smartfone sunt conectaţi mai mult cu cei din generaţia lor din lumea întreagă (Facebook, Twitter, simbolurile folosite ca limbă universală). Contactul cu părinţii, cu smartfone în mînă, pentru tinerii de azi e mult mai bun decît acum ca. 15 ani, oriunde se mută tinerii (sat – oraş, de la o ţară în alta).
…. „…… “Granitele s-au topit. Pentru noi, „acasa” poate fi oriunde in aceasta lume ». Fara patima si perfect echilibrat, tanarul aflat in dreapta mea a verbalizat ceea ce gandeste (probabil) o intreaga generatie…. „……
Să nu uităm de unde am plecat 1989. Generaţia părintilor era fără telefon acasă şi supusă unui regim dictatorial violent. Spaima şi frica era baza „societăţii & culturii” lor. Vidul din sfera publică românească nu a permis pină 1989 ca spiritului civic să se manifeste liber şi necensurat. Frica şi asuprirea în naţionalcomunism înseamnă lipsa de încredere. O moştenire amară e lipsa de încredere între cetăţeni pînă azi.
…. „…. ne trebuie (printre altele) interactiune umana, grija fata de cei din jur si multa atentie la tot ceea ce constituie memoria noastra culturala. Nimeni nu contesta dreptul fiecarei generatii de a si croi propriul drum, de a si construi propria lume…. „….
Vestea bună: Spiritul civic a creat, a reinviat încrederea între cei mulţi de pe stradă 2017.
O veste bună: Aderarea României 2007 la UE28 e salutată de mulţi oficiali CDU în Germania (Edmund Stoiber/CSU Bruessel, oficiali CDU de rang la Berlin), în an electoral pentru Bundestag (deci cu totul altfel decît cuvintele pline de frustrare ale lui F. Holland/Paris 2017).
„Soziale Marktwirtschaft” ( Ludiwg Erhard 1947- 1967 Bunderepublik D.) e conceptul mai puţin cunoscut şi mai puţin discutat în ţară şi în UE27. E baza succesului în RFG de la început 1947- 1989- 2017. Diferă enorm de mult de liberalismul agresiv al marilor finanţe cu transacţii în jurul globului în milisecunde. Aici nu mai poate fi vorba de „umanism” cînd programe software pe calculator la bursele din NY, Londra, Hongkonk, Tokio, etc, speculează cu sume de 10 ori mai mari decît BIPul omenirii în economia reală. Aici văd problema cea mai gravă nerezolvată în UE27 şi în lume. Sfera umanistică, de la Platon la Kant, etc, e altceva decît economia sau sfera politică.
… „… Pentru a deveni ceea ce suntem (uman, social), pentru a progresa si a evolua, ne-am bazat pe si am folosit tot ceea ce umanitatea a creat si a dezvoltat inaintea vremurilor noastre. Teoriile, ideile, principiile, legile, normele, valorile, credintele etc – toate aceste elemente, impreuna, constituie memoria noastra culturala (indiferent ca vorbim de cultura tehnica sau cultura politica sau orice alt tip de cultura). Prin aceasta memorie culturala am reusit si reusim sa evoluam ca specie umana…. „……
Care este „memoria culturală” 1919 (Declaraţia de la Alba Iulia 1918)? In cîte limbi literare e formulat patrimoniul literar în România Mare?
Care „cultură- memorie colectivă” 1939-1989 este de reamintit din cei 50 de ani de dictatură autohtonă ( 1941-1989 expropierea, deportarea şi eliminarea cetăţenilor evrei, vînzarea pentru dolari a cetăţenilor evrei, saşi, şvabi, în naţionalcomunismul ceauşist).
Să ne reamintim de unde a început societatea civică 1989. S-a realizat mult. Mai e mult de făcut. Multe dorinţe nu s-au împlinit. Brain drain….. peste trei milioane sezonieri au emigrat în toate părţile continentului.
UE27 e în permanentă transformare. Acceptul şi acordul cetăţenilor este prima condiţie pentru ca ţelurile frumos formulate de autor să poate fi instituţionalizate şi realizate. Sunt mai optimist în privinţa tinerilor (Erasmus) în UE27 decît autorul. Inainte de 1914 (Romania atacă Bulgaria 1912, Declaraţia de război 1916 Bucureşti, Soldaţi treceţi Prutul 1941 Antonescu… ne-am apărat pînă la Odessa-Stalingrad.. ..) cetăţenii continentului nostru călătoreau, comunicau mai liber şi cu mai puţine hîrtii (paşaportul de rezidenţă era obtinut uşor la administraţia locală, fără probleme). După 1914 vedem un continent în flăcări. Violenţa şi cruzimea secolului 20 sunt contrariul conceptului umanist prezentat excelent de autor.
Tinerii de azi au acces la un patrimoniu universal (nu sunt legaţi de glie, … nu au voie de indicaţiile „academicienilor” … identitate… pericol.. pedepse..) în cultură, artă, ştiinţă, tehnologie, la tot ce a creat omenirea, cu un clic. Am încredere în aspiraţiile şi aptitudinile lor. Vor crea o lume mai bună?
Tehnologia nu e nimic! Uita-te la Rusia! Chiar din contra! Ai smartphone, esti mai usor de influentat si soft(reclame, articole, fake news) si hard(oricine te poate localiza, oricand). Ai cont in banca, ai card…probabilitatea de a muri de foame cand ai vreo poprire(din vina ta sau nu), e mult mai mare decat atunci cand ai banii fizici in buzunar! Ai acces la google?..un profesor de la Cluj scria, tot pe aici, ca si la intrebari simple, de genul ”Unde e Asia?”, tendinta era de a scoate telefonul sau laptopul si a se uita pe google! Ceea ce..pe termen lung, duce la lipsa de excercetiu de memorare. de gandire si la indobitocire! Cu ce ma ajuta ca pot sa comunic cu lumea intreaga, daca toti prietenii mei de pe facebook gandesc ca mine, le plac aceleasi chestii, suntem la fel si facem misto de aia care nu-s ca noi?!…Unde-i teza, antiteza si sinteza! Decat cineva ca miine, din punct de evidere epsitemologic, mai bine singur! Mai bine, pt ca nu face decat sa-mi adanceasca, sa-mi sublinieze ”legitimitatea” convingerilor mele coimpartsirea lor! Si nu e bine! Trebuie sa ne indoim tot timpul de temeiul ideilor, convingerilor si actiunile noastre, popperian vorbind!
Cam asa par sa fie acum milenarii: vor sa vina de niciunde si sa se duca nicaieri.
Va mai trebui sa asteptam vreo doua decenii, sa vedem daca atunci cand dau cu capul de pragul de sus nu-si vor aminti radacinile, vazandu-le mai aproape, de la nivelul solului unde au auterizat. Au fost unii care au incercat vreo 50 ani sa taie organizat radacinile si s-a dovedit ca au esuat. Sa vedem daca iese de buna voie.
Nu cred in dezradacinare.
Fiecare persoana atunci cand pleaca/se rupe dintr-un anumit loc isi regaeste reperele – si le recompune. Uneori unii devin nostalgici dar milenarii au o dinamica accentuata si mereu privesc inainte.
Nu cred nici in nesiguranta psihologica – oamenii se reechilieaza, se rebranseaza – si paradoxal internetul ii ajuta foarte mult sa se redescopere pe sine si pe cei aflati, mai aproape sau mai departe, langa ei.
Tabloul este mult prea sumbru.
Poate ca inca nu se intelege cum se poate combina realitatea virtuala cu cea concreta, dar fiecare va descoperi mai devreme sau mai tarziu. Nu am nici o ingrijorare in acest sens numai ca trebuie un pic de rabdare…
Declaratie ferma de independenta, cu precizarea: am crescut mari, nu vedeti? mai nostalgicilor dupa iarba verde de acasa :P
NB,
cum ramine cu proverbul „cine nu are batrini sa-si cumpere”?
Probabil, cine are batrini sa-si rida in barba de ei.
Excelent articol! Dezradacinarea isi face din ce in ce mai mult simtite efectele la nivelul psihic al individului, o data cu inaintarea in varsta. Din pacate, globalizarea are ca efect important dezradacinarea. O lume de tip bonsai ar fi un cosmar. Translatia vietii reale in mediul virtual, retelele de socializare iti dau senzatia ca nu esti singur. In mod pervers aceste retele incearca sa recreeze viata reala (prieteni, grupuri etc), sa se substituie acesteia. Se ofera un surogat de viata ce poate fi lesne populat cu false idealuri, false modele, false solutii.
Si mai e ceva. Un grup amorf de pe o retea este infinit mai usor de controlat decat un grup din viata reala.
Cred că se impune și o nuanță vizavi de concluzia articolului, referitoare la necesitatea conservării și valorificării rădăcinii culturale. Odată asumată în mod necritic, poate fi extrem de corozivă pentru integritatea pozițiilor intelectuale în diverse dileme (de ordin politic, etic sau social). Când în chestiuni fără legătură între ele(politică externă, minorități gay, avorturi ș.a.m.d), poziția ta e previzibilă (chiar predeterminată) de religie, naționalitate, tradiție culturală sau orice alt sentiment tribal de apartenență, este limpede ca lacrima incapacitatea de a raționa onest. Din această perspectivă, moștenirea culturală devine un impediment intelectual.
P.S. Sunt conștient că niciun om nu poate raționa obiectiv 100%, dar asta nu înseamnă că nu putem învăța să raționăm mai eficient, insistând mereu asupra dovezilor și considerând mai des posibilitatea omniprezentă de a greși.
Chiar daca parasesti „religie, naționalitate, tradiție culturală sau orice alt sentiment tribal de apartenență”, nu vei deveni prin aceasta autonom si capabil de a rationa. Natura (umana) are oroare de gol, asa ca vei adera la alt grup (fie si virtual), cel mai probabil cu o ideologie, asumata sau nu, si vei dobandi un alt „impediment intelectual” cu care nu ai o familiaritate, o istorie si deci o experienta (fie si indirecta) de lucru. „Sunt conștient că niciun om nu poate raționa obiectiv 100%” Cam care ar fi cifra corecta – 50% ? 10 ? 5 ?! Ce se intampla cu restul ? Incearca sa faci abstractie pentru citeva minute de tine insuti si priveste in jur – cam cit de capabili de „rationalizare onesta” ti se par cei din jur si ce crezi tu despre „integritatea pozițiilor lor intelectuale în diverse dileme”? Fiecare dintre ei este EU pentru sine insusi si are o certa simpatie pentru propriile alegeri, nu-i asa ? Ce n’est pas avec la raison et c’est le plus souvent contre elle que s’edifient les croyances capables d’ebranler le monde… Gustave Le Bon.
O, dar eu n-am susținut nicio clipă că ar trebui să-ți părăsești identitatea culturală pentru a putea raționa mai eficient, deși uneori vei fi nevoit să renunți la unele convingeri dragi. E evident că nu ne putem transforma într-o tabula rasa, tot timpul vom adera la un alt set de credințe și idei (fie și printr-o tranziție lentă). Am specificat prin sintagma „Odată asumată în mod necritic[…]” că, în cazul acesta, e foarte probabil să accepți „by default” pozițiile cultural-ideologice impuse de comunitatea în care te-ai născut, refuzând din start posibilitatea exercițiului rațional onest. Să ai credințe sau convingeri neexaminate critic, pe care le susții dogmatic și le adăpostești sistematic de informații și dovezi noi care ar putea să le schimbe, este o dovadă de imaturitate intelectuală. Dar mai mult, o asemenea atitudine este pasibilă de extremism, dacă acceptăm că certitudinile sunt forța motrice a unor asemenea acte reprobabile.
Am spus că niciun om nu poate raționa obiectiv 100%, așa cum reiese în lumina ultimelor cercetări neuroștiințifice. Asta nu înseamnă că se poate determina un procent exact, înseamnă că sentimentul nostru că raționăm obiectiv este iluzoriu(asta, desigur, dacă admiți posibilitatea cunoașterii prin metoda științifică și nu doar prin revelații, superstiții sau decretări prin fiat).
Cât despre citat, am încercat să-l traduc cu translatorul Google, dar nu sunt sigur de ce-am obținut, prin urmare nu pot să mă pronunț în privința lui.
Nu cu ajutorul ratiunii ci cel mai adesea impotriva ei se construiesc credintele care pot zgudui lumea.
Da, asta am obținut, dar nu eram sigur de conotația verbului „a zgudui”. Pentru că într-adevăr, împotriva rațiunii și din credință oarbă au acționat fanaticii care au zguduit lumea, deturnând turnurile gemene în 2001. Din această perspectivă nu există nimic demn de admirație la o credință construită împotriva rațiunii.
Erată: „[…]deturnând avioanele și intrând în turnurile gemene în 2001.”
Hans Kung constata existența unei fragmentari sociale accentuată, fiind urmare si (in egala masura) cauză a dezordinii sociale mondiale prezente. Fragmentarea insa este extremă, umanitatea nu s-a fragmentat doar la nivelul de corpusuri sociale ci, in mod esențialmente păgubos, tindem să ne „fragmentam” prin atomizare sociala ajunsa la nivel de individ. Atomizarea este o urmare nefericită a evolutiei culturale, având așadar și o componentă obiectivă, dar (in mod special) este o urmare a unor demersuri, a unor acțiuni politice conștiente. Acțiune conștientă care urmărește dobândirea, exercitarea și, uletrior, mentinerea unei puteri globale. Puterea politică dobândită și exercitată la nivel globalizant va aduce și atât de dorita ordine mondială ? Ordine pe care aproape toți ne-o dorim crezand că este de preferat dezordinii prezente, războiului fiecăruia împotriva tuturor.Va aduce Noua ordine, bazată pe „individualizarea” extremă, pacea mondială? Societatea postmoderna, astfel construită, ne va sluji nouă celor eliberați (de legăturile cu cei care acum ne sunt apropiați, de legăturile cu cei dinaintea noastră, de orice consistente legături personale viitoare)? Dacă răspunsul este : Da! , cum va fi ” binele” nostru în societatea postmoderna? Răspundeți, va rog, cei care știți și puteți să o faceți!
Nu-ti inteleg comentariul.
Dumnezeu stie!