Până se hotărăsc mai marii din politică care va fi al 4-lea ministru al cercetării în mai puțin de 2 ani ne-am gândit să vă povestim un pic despre cele 2,6 miliarde de lei contractate deja prin Programul Operațional „Competitivitate” (POC) – Axa prioritară 1 (adică Cercetare), precum și miliardele ce vor urma.
Asupra ministrului interimar al cercetării, dl Viorel Ștefan, nu vom zăbovi prea mult, dar ne-am uitat un pic pe CV-ul d-lui, pentru a vedea ce-l califică pentru această funcție. Intuim că e vorba de doctoratul din 2002 de la Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi, alma mater a ministrului #2 al actualei guvernări, dl Lucian Georgescu. De remarcat că în timp ce trudea la terminarea tezei domnul student doctorand Ștefan era și președinte al NAVROM SA Galați și președinte al Comisiei de Buget Finanțe de la Senat…
Revenind la oile noastre, Strategia Națională de Cercetare (SNCDI 3) este pusă în practică în principal prin Planul Național de Cercetare (PNCDI 3) și POC-ul de mai sus.
Pentru PNCDI 3 se alocă anual de la bugetul de stat aproximativ 30% din bugetul Ministerului de resort (MCI), adică ~ 500 milioane lei, în timp ce POC-ul e bugetat cu mai mult de 500 milioane, constituite în principal din fonduri nerambursabile de la UE.
Concret, proiectele aflate în derulare în cadrul acestui mecanism de finanțare au un buget total de 2,6 miliarde lei, din care 450 de milioane reprezintă co-finanțarea asigurată de MCI din fonduri bugetare naționale. Sunt în derulare aprox. 200 de proiecte, deci în medie fiecare e bugetat cu 13 milioane de lei. Prin comparație, proiectele cel mai bine bugetate în cadrul PNCDI 3 (Proiecte complexe de cercetare de frontieră) au un buget maxim de 8,5 milioane și în prezent sunt contractate doar 10 astfel de proiecte.
Din cifrele de mai sus putem concluziona că POC-ul e ca un borcan cu miere pentru „urșii” din cercetarea românească. Iar aceștia au decis să-și apere „borcanul” cum pot mai bine și să-l ferească de ochii curioși ai trecătorilor. Prin trecători se poate înțelege și acei cercetători care se luptă în competițiile din cadrul PNCDI 3, lansate haotic, cu bugete ce se modifică an de an, evaluate cu întârzieri și de peste un an, la care se folosesc evaluatori neeligibili etc.
Totuși, pentru a trece de ochii vigilenți ai UE este nevoie de niște fumigene bine plasate. Au stat „urșii” și s-au gândit un pic, iar rezultatul a fost o listă de evaluatori (168 la număr) care au evaluat proiectele depuse și au decis alocarea celor 2,6 miliarde de lei. Deși aici nu sunt listați și cei care au făcut parte din panelurile de evaluare, adică un filtru nr. 2, ce vine după trierea inițială făcută de cei 168. Iar despre paneluri vă putem spune multe, dar pe scurt ar fi: identitatea membrilor este la fel de cunoscută publicului larg precum e PIN-ul cardului bancar al fostului premier, Mihai Tudose.
Din cei 168 de evaluatori, jumătate sunt din România, iar un nume care ne-a sărit în ochi este al celebrei cercetătoare Raluca van Staden, cea care detectează cancerul în 6 min cu un dispozitiv atât de valoros încât de vreo 8 ani se tot patentează. Observăm în listă și cercetători valoroși, care sigur și-au făcut treaba în mod onest, convinși fiind că ajută comunitatea de cercetători din România – atâta doar că poate ar trebui să vorbim un pic cu ei despre panelurile ce au „validat” ulterior evaluările lor. Nici de lista finală de proiecte declarate câștigătoare nu ne legăm la modul general. Suntem convinși că printre acestea sunt și unele cu certă valoare științifică.
Așadar, 168 de evaluatori (plus panelurile secrete) au alocat 2,6 miliarde de lei pentru 200 de proiecte. Prin comparație, 584 evaluatori au alocat 0,035 miliarde celor 135 de proiecte câștigătoare în cadrul competiției Proiecte de cercetare postdoctorală. Ceva nu pușcă aici! Care să fie explicațiile? Veți zice probabil că au fost depuse puține proiecte în cadrul competițiilor de tip POC. Sau poate sunt foarte potenți științific cei 168 de evaluatori, acoperind cu expertiza lor o gamă variată de domenii. Da, probabil …
Revenind la prezent, pentru că cele 2,6 miliarde au fost deja alocate: este în desfășurare o competiție de proiecte în cadrul POC intitulată „Proiecte de infrastructuri de cercetare pentru instituţii publice de CD/ universităţi”, cu un buget total de 136 de milioane lei. Am deduce din titlu că toate instituțiile de CD și universitățile publice s-ar putea înscrie în această competiție. Dar nu este așa! Pentru ca o instituție de CD sau universitate să fie eligibilă să aplice trebuie să aibă o infrastructură de cercetare înscrisă în Roadmap-ul infrastructurilor de cercetare.
Câteva informații despre acest Roadmap: Asociația Ad Astra a adus la cunoștința Comisiei Europene modul în care această listă de infrastructuri de cercetare a fost întocmită. Membrii Ad Astra reclamă mai multe nereguli, printre care și faptul că experții evaluatori ce au întocmit lista se aflau în conflict de interese, evaluându-și propriile infrastructuri de cercetare. Din răspunsul comisarilor europeni Carlos Moedas și Corina Crețu, se înțelege că se vor face verificări la Minister, pentru a se clarifica aspectele semnalate în scrisoarea Ad Astra. Mai multe detalii despre acest Roadmap al infrastructurilor de cercetare din România, ce formează un club select, gata să absoarbă 400 milioane de euro, v-am mai vorbit și noi pe blog.
Așadar „urșii” i-au pus „borcanului cu miere” un capac cu cifru, în caz că este totuși descoperit de curioși. Acest cifru este codat în Roadmapul infrastructurilor de cercetare. Mai mult, pentru a-și putea continua nestingheriți procesul de evaluare al proiectelor ce vor fi depuse, au modificat și legislația în acest sens. Astfel, HG583/2015 a fost modificat prin HG8/2018 pentru a fi și mai clar că nu vor putea fi aleși experți evaluatori internaționali. Asta dacă nu era evident, având în vedere că limba de depunere a proiectelor este româna. Și despre acest aspect v-am vorbit de destule ori, ultima dată în Nature.
Încă o fumigenă în procesul de „transparentizare” a evaluării proiectelor a fost anunțul Ministerului prin care se căutau evaluatori (naționali) pentru proiectele deja depuse. Aceștia erau rugați să facă activitatea pro bono. Ne așteptăm deci ca cei 168 de evaluatori folosiți în competițiile anterioare să fie înlocuiți de o pleiadă de cercetători naționali, iubitori de patrie, și care sunt gata să-și dedice timpul pro bono pentru evaluarea proiectelor.
Cu ce se va alege cercetarea românească din această competiție și altele viitoare, organizate în mod similar? Cu câteva proiecte de o reală valoare, pe care nimeni nu le va putea ascunde sub preș în procesul de evaluare, și o masă amorfă de proiecte alese după chipul și asemănarea celor care le evaluează și mai ales a panelurilor ce vor „pureca” rezultatele finale. La fel cum vă spuneam că așteptăm cu mare interes rezultatele competiției Proiecte de dezvoltare instituțională pentru a vedea poziția „Univ. din Galați, Institutul de Cercetări Nucleare Pitești, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca etc. (pont: a se vedea de unde provin ultimii 3 miniștri de la cârma cercetării).”, vă spunem și acum pentru competiția de mai sus. Vă învităm să vedeți cine e pe poziția nr. 1 în domeniul Bioeconomie, sau poate aruncați o privire și la domeniul 4, Eco-nanotehnologii și materiale avansate (poziția 4, eligibilă la finanțare cu câteva milioane de lei).
Ce am fi făcut noi cu cele 2,6 miliarde deja contractate și ce am face cu cele ce vor urma? Să dăm click pe ultimul comunicat al Ad Astra, ce conține propuneri pentru viitoarea lege a cercetării. Din paragrafele „Organizarea competițiilor naționale de proiecte de cercetare” și „Lansarea programului competițional Tennure-Track Romania (TTR)” aflăm că finanțarea anuală a 300 de proiecte de tip PD, TE și PCE, precum și a 66 de proiecte de tip TTR ar costa ceva mai puțin decât bugetul anual al celor 200 de proiecte declarate deja câștigătoare în cadrul POC. Avantajele finanțării proiectelor de cercetare prin schemele propuse de Ad Astra (PD, TE, PCE și TTR) vs. POC:
- „Competițiile PD, TE și PCE, lansate anual, țintesc în special stoparea fenomenului de „fugă a creierelor”, prin asigurarea unui climat predictibil, în care cercetătorul tânăr să poată conta pe cele 3 paliere în dezvoltarea carierei proprii.” (extras din comunicatul Ad Astra).
- „TTR își propune atragerea în special a cercetătorilor români de valoare din diaspora (naționalitatea nu va constitui un criteriu eliminatoriu) prin oferirea unor stimulente financiare consistente pentru (re)integrarea în sistemul românesc de cercetare pe trei paliere: entry level (TTR-EL), experienced researcher (TTR-ER) și senior researcher (TTR-SR).” (extras din comunicatul Ad Astra).
- Așa cum arătăm mai sus POC-urile, chiar dacă includ proiecte de o valoare științifică reală, nu-și justifică bugetul uriaș, comparativ cu cel al competițiilor din cadrul PNCDI 3. Suntem convinși că aceste proiecte valoroase și-ar găsi locul în listele de câștigători din cadrul competițiilor de tip PCCF, cu condiția asigurării stabilității și predictibilității resurselor financiare pentru acestea.
- Competițiile din cadrul PNCDI 3 sunt mai transparente în privința procesului de evaluare decât cele din cadrul POC, dar așa cum subliniază și Ad Astra, locul UEFISCDI trebuie luat de o unitate executivă unică la nivel național (bazată pe structura deja existentă a UEFISCDI), care să ruleze 50% din bugetul Ministerului, sub supravegherea unui bord științific ales exclusiv pe baza meritului științific și la adăpost de ingerințele factorului politic.
- Autori: Octavian Micu, Mihai Miclăuș si Lucian Ancu
- Articol aparut pe blogul Mic-Mic-Anc
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Am fost membru CNDI pe vremea lui Ciuparu. In 2012 cind a trimis Ponta echipa lui la CNDI am demisionat imediat. O vreme am fost evaluator in perioada cind inca 2 erau de afara. In momentul cind s-a trecut exclusiv la evaluatori cu domiciliul in RO am declinat orice oferta. Am considerat ca nu trebuie sa cautionam sub nici o forma impostura si hotia. Asa ar fi trebuit sa faca orice cercetator onest. Cind ar fi ramas cu lista de 3 poate ca isi dadeau seama de dezastru.
Eu tare as dori sa vad un audit independent al banilor cheltuiti in cercetarea romaneasca.
Pana atunci nu vad nimic interesant in supersofisticatele mecanisme de punctare si selectare. Pentru ca nu am cum intelege ceva ce apartine „intestinelor” cercetarii stiintifice romanesti.
Eu stiu doar ca banii din impozitle mele se duc si incercetare si consider ca am dreptul legitim de a sti ce se intampla cu ei.
Din experienta mea (limitata, recunosc) nu am reusit sa gasesc prea multe realizari pe web-site-urile institutelor de cercetare, nici rezultate puse la dispozitia publicului, din moment ce sunt platite din buget.
Drept e ca am vazut si destule institute atasate ministerelor a caror activitate se reduce la poze frumoase si prelucrari colorate ale datelor de la INSSE.
In concluzie, pana nu vad un audit cu adevarat independent al cercetarii stiintifice, sa inteleg si eu unde se duc banii din impozitele mele, nu vad cum as putea comenta procedura de selectie. Si mai ales, de ce sa o fac.
Cercetarea romaneasca are de suferit pentru ca cel putin 90% este administrata de stat. Nu are rost sa discutam de eficienta statului roman – vezi infrastructura de transport. Din pacate, Romania e la coada inovarii si cercetarii din UE si datorita mediului privat:
(1) mare parte a economiei se bazeaza pe materie prima (de ex. cereale sau lemn) sau outsourcing (ni se da sa facem ceva pentru ca suntem mai ieftini); sunt extrem de putine produse concepute in Romania; consecinta: nevoia de oameni foarte bine pregatiti – cu salariul de rigoare – este extrem de mica; acest fapt este principalul contribuitor la brain-drain; de asemenea, expertiza in protectia proprietatii intelectuale este cvasi-nula (dat fiind ca nu se concep produse, nu e nevoie de expertiza in brevete/patente, etc)
(2) increderea in institutiile financiare este zero – in mare masura, pe buna dreptate -; consecinta: romanii prefera sa isi tina banii la ciorap sau sa investeasca in chestiuni ce nu produc nimic – gen imobiliare (cumpar un apartament ca sa il dau in chirie); astfel, raman putini bani de investit in activitati economice productive, inclusiv in firme inovatoare;
(3) nu avem institutii financiare care sa aibe un procentaj decent -2-3%- de investitii in activitati de risc – o firma ce aplica concepte inovative, produse ale unei cercetari, prezinta un grad ridicat de risc (cercetarea inseamna risc); institutele financiar-bancare de pe la noi cauta numai chestii sigure; practic, firmele inovatoare nu au cum sa gaseasca finantare pentru a se dezvolta
Astfel ajungem ca cea mai mare parte din cercetarea romaneasca sa depinda de stat, si in special de guvernele politice, cu consecintele de rigoare.