Home » Asigurari Sociale »Opinie »Societate/Life » Citesti:

Moartea doamnei M., asa cum a fost (updated)

Razvan Orasanu ianuarie 30, 2013 Asigurari Sociale, Opinie, Societate/Life
66 comentarii 7,587 Vizualizari

Primesc intr-o zi, din senin,  acum vreo jumatate de an, un telefon disperat. O prietena de-a sotiei, in varsta dar sprintara, animata si sugubeata de obicei – un spirit tanar – statea sa moara. Comunicarea  ne-o facuse in stil telefonul fara fir fiul doamnei in cauza, care la randu-i fusese anuntat de ai casei.

Prima etapa a fost sa calmez pe cat puteam lumea din jurul femeii – evenimentele speciale nasc in general in Romania o emotie si o chiraiala difuza, o smulgere a parului din cap, exact in momentele cand un dram de calm ar fi cel mai potrivit, in folosul femeii aflate in agonie. Mi-am amintit, intr-o strafulgerare, de un pedagog englez care verifica cu cel mai mare calm, dar si rapiditate, toate odaile unei cladiri cu alarma de incendiu pornita – mintea mea facuse intr-o fractiune de secunda aceasta conexiune avand in vedere chiraiala. Mi-am impus, asadar, calm si am sunat la 112. Am lasat o singura lumanare aprinsa din cele trei, am deschis geamul cu un scartait.

Au fost necesare trei incercari pana cand, in timp ce doamna in cauza era in convulsii, un operator cam plicitisit (femeie) a raspuns.  Dau sa transmit adresa si numele persoanei, rugand interventie rapida, spunand ca doamna este pe moarte – lucru care era perfect adevarat. Operatorul pierde minute pretioase intreband de simptome, apoi ajunge la intrebarea cheie – varsta si pare a se codi. Daca esti in varsta, exista vreun protocol pe undeva ca ambulanta trebuie sa vina mai incet? Exista vreo procedura prin care cea de pe fir – o operatoare probabil prost platita – hotaraste ce si cum??!…. Parca totusi, alarma din vocea mea ii transmite ca e cazul de interventie rapida si intr-un final SMURD-ul este trimis.

Unitatea SMURD care a sosit (destul de rapid, merci Raed Arafat) conecteaza aparate, constata aceeasi stare proasta, dar parca ne dojenesc din priviri – situatia nu pare atat de grava, ni se spune. Se cere un CNP – alte minute pierdute – in final se produce documentul de identitate al asiguratei, doamna M. Pe drum, respiratie artificiala, din cate am putut sa imi dau seama. Spitalul era la capatul strazii, pret de vreo 30 de numere mai incolo si dincolo de un bulevard, deci pacienta nu trebuia sa strabata tot orasul. Noi am pornit cu 1 minut inainte de plecarea ambulantei , insa la spital am ajuns inaintea ei – pe jos. Nu intrebati cum – nu imi explic nici azi.

Odata sositi la spital, la intrare nu e nimeni – exista o camaruta de registratura, insa registratorul lipseste si micul gemulet e inchis. Singura forma de a afla ceva de la cineva este fie a opri din cale un medic care face ture intre salonul de primiri urgente si un mic laborator de analize (posibil furandu-i secunde dintr-o procedura vitala pentru cineva), ori a incalca interdictia ferma “Va rugam nu intrati!” afisata pe usa unitatii de primiri urgente. Pacienta este coborata din ambulanta si adusa la camera de garda – “predate”, dar fara forme complete.

La camera de garda, printr-un gang chior, cenusiu, i se fac manevre de resuscitare – sau ceva similar – intrezaresc ceva fugar, cand se deschide usa cu un alt pacient intrat sau sosit, din roiul de personal medical din jurul ei. Nu sunt specialist, dar pare a avea parte de atentie medicala – si am incredere.  Intrezaresc dupa 30 de minute un cearsaf alb care parca acopera locul unde mai devreme erau roiul de medici si vad o perdea trasa pe jumatate, insa refuz sa cred ce am vazut cu coada ochiului, printr-o usa semi-intredeschisa, trantita cu furie, rapid, cand intra un alt pacient dintr-o alta ambulanta ce urla cu sirene, inclusive la mine in creier.

Alaturi de mine, soseste fiul doamnei. In timp ce observ cu coada ochiului.  El nu intrezareste, este prea prins in gandurile lui – ce se intampla in camera de garda. Devin din ce in ce mai alarmat de franturile de etape pe care le intrezaresc, inima standu-mi in gat, dar in acelasi timp discut normal cu el, ca sa treaca vremea. Subiectul care il pasiona atunci, in afara de a-mi povesti cu lux de amanunte unde era cand a aflat si pe unde a venit,  era o analogie a situatiei cu un film – cinicul raspuns pe care il aveam in creier – “Sper sa nu fim in filmul Moartea domnului Lazarescu”-  nu l-am rostit.

Agitat, il las o bucata incercand sa aflu ceva din interior. O doamna grabita ma ia la rost : “ Ce vreti domnule?….Ah,aha…Si cum ati spus ca o cheama? Sunteti ruda?“ , promite sa revina, nu revine. Mai trece o jumatate de ora. Jocul se reia – o intreb, promite din nou, iarasi tacere. Tacerea, in orice sistem birocratic, organizat de stat, in Romania, inseamna “naspa!”, ceva groaznic, de obicei. Atat de groaznic, incat esti tinut ca o ciuperca in intuneric, fara informatie. Incerc cu un alt medic, esuez. Incerc cu al treilea. La final, aplic varianta romaneasca, marlaneasca – intru cu tupeu in camera de garda si cer sa vorbesc cu medicul sef. Spun din nou despre situatia doamnei. Mi se promite un raspuns – perdeaua care ecrana locul in care fusese nu-mi permitea sa vad nimic, deci in acest moment speram ca mai este inca in viata, dar nu am aflat nimic “oficial”. Se schimba garda, alta tura de medici, alta tura de nervi, alt sef de tura. Intr-un final. Reiau si discutia cu medicul nr. 2, care, desi se terminase tura, se intorsese in camera de garda. Aud prin usa intredeschisa “si eu ce sa fac acuma?”

Mai insist o data. Mi se promite un raspuns intr-un sfert de ora, trecusera deja aproximativ o ora si patruzesci si cinci de minute. Peste inca 45 de minute, ieste o doctorita sa spuna ca ii pare rau si –se scapa – “probabil trebuia sa va spunem mai devreme”- pacienta a decedat, din pacate, iar manevrele de resuscitare au esuat. Nu stim cum s-a intamplat”….Cand afli o astfel de veste, desi nu era ruda directa, ti se invarte putin lumea…incerci sa iti revii dintr-un soc, dintr-o nauceala teribila….Cum? Poftim? Puteti repeta? A muriit??! Si trebuia sa ne spuneti mai devreme??! Dar e moarta de circa doua ore si jumatate- foarte curand dupsa sosirea in spital??! Si nu  stiti de ce??! Si doamna continua si ne intreaba : “Stiti daca suferea de vreo boala, lua medicamentatie? Bine, ma gandesc, la ce or mai fi facut investigatii….repetam ca nu suferea de nicio boala.

Bine, doamna, si care sunt pasii urmatori, intrebam? Cand o putem lua pentru toate cele crestinesti? Zice “nu stiu cand o puteti lua deocamdata, va fi o comisie medicala si apoi este posibil sa intervina si cei de la Medicina Legala”. Si ne lasa in suspensie, se intoarce pe calcaie si se intoarce in cabinet. Intr-un final, un medic tanar spune ca “are nevoie de parafa”  – adica de stampila medicului care conducea sectia. Un haos perfect – SMURD-ul o predase, dar nu se semnasera ultimele foi, camera de garda o primise, dar nu aplicase stampila definitiva, se schimbase si tura, iar acum toata lumea dadea din colt in colt cand sa ii aplice parafa proprie ca pacientul a decedat si sa se iscaleasca. Probabil tematori de un eventual process de malpraxis. A trebuit sa arunc fraza cheie “Acuma si dupa ce a murit in aceasta camera nu vreti sa ii dati drumul, nu o lasati nici pe lumea cealalta sa se odihneasca?” – pana la urma, cuprins de penibilul situatiei, un doctor a scos pixul din halatul azur si a spus, cuprins de evlavie crestineasca si delicatete- “Ai, bai las-o…..aha…hai, ma, ca semnez eu, ce naiba”.

Tot nu am putut-o lua pe “femeie”, pe doamna asigurat. Era necesar “avizul” Medicinei Legale, iar pana atunci ni se spune ca “nu avem dreptul” sa o luam. Deci statul are dreptul de a tine pana si mortii sechestrati – de cand?… Medicina Legala vine, nu intreaba nimic decat varsta – ceea ce interesa si pe operatoare, initial, de parca asigurarea sau serviciile medicale se aplica in functie de varsta celor care au nevoie de ele, iar pensionari suferinzi, care, poate , au apelat putin la sistem cat au fost in viata ar trebui mai lent salvati decat tineri din accidente cu gipuri.

Ni se indica sa “vorbim” cu morga spitalului – binecunoscutul cod pentru o spaga. Morga ne spune ca nu are ce face pana nu o “preda” camera de garda, camera de garda ne retrimite la morga, jucam jocul asta stupid de doua trei ori, pana cand in final situatia e deblocata, dupa niste vorbe aprinse. “Auziti, dar parca v-am vazut pe la televizor”. –  toata situatia a durat aproximativ 4 ore cap-coada, de maxima incordare. Femeia care facea serviciul la morga ne-a turit ce “trebuie facut” cu “doamna”. Apoi ne-a spus si medicul, care s-a suparat cand am spus ca  am vorbit deja cu “femeia”. In durerea noastra,  trei firme de cruci, sicrie si aranjat morminte ne abordeaza, ca la piata, chiar la usa morgii – trebuie sa treci prin buluceala de oameni de la firma care sa iesi. Oare o fi stiind conducerea spitalului de acest “pescuit” de cadavre ca la piata – sau or fi primind si ei un comision din comision?… Le multumim cat de politicos o putem face, avand in vedere situatia data si ne abtinem sa nu le spunem ceva cu mortii – pentru ca, evident, nu ar fi cadrat cu contextul in care eram si ne produceau o lehamite grozava.

Nu discut despre aventura sicriului, a masinii de transport, a firmei care a produs coliva, singurul care a fost decent a fost preotul, spre multumirea noastra. Femeia de la lumanari s-a “milostivit” de noi si ne-a vandut “lumanari foarte, foarte bune” cu 15 de lei bucata – un borcan in plastic rosu, care probabil este cativa lei in mall, coristii au cerut si ei 500 de lei, pentru ca cimitirul era mai “sus” vazut, probabil. Groparii nu au fost multumiti de pachetele noastre care erau decente, dar nici nu dadeau pe afara. Groparul-sef nu a fost multumit ca am impartit o suma egala la fiecare gropar si ca am trecut peste capul lui, nedandu-i suma intreaga, cum spera probabil, pentru a o imparti – mai mult siesi decat celorlalti. Am aflat in timp ce ingropam mortul si putin dupa de exact ce placi vor mai trebui si cat vor costa, iar la final ni s-a explicat ca “vor acoperi temporar” , dar ca “peste cateva zile vom discuta” (iata un alt eufemism pentru spaga) si ca “ne propun mai multe solutii ca sa aranjeze frumos”, asta dupa ce tocmai fusesera platiti sa faca chestiunea asta. Administratorul de cimitir, al doilea om decent in toata povestea, a fost foarte cooperant si de ajutor – multumesc cerului ca macar aici a decurs totul foarte operativ. (“Dar parca nu v-am vazut la televizor??!”).

Pe de alta parte, ideea unui certificat al unui medic (caruia i se “preda” ceva de la SMURD), contra-parafat de Medicina Legala, parafat apoi de morga pentru a putea apoi fi trimis la cimitir este una simpatica. Mortul este suspendat in  aer intre fiecare dintre “statiile” intermediare ale procesului si nu se poate face nimic – nu exista, de pilda, o posibilitate de a fi trimis care morga si a se rezolva hartiile ulterior, asta ar fi prea simplu si, desigur, ar prezenta dezavantajul faptului ca familia nu mai este tranformata in minge de ping-pong, mergand tur-retur pentru a pune cap la cap firele unei administratii deficitare.

Asa am reusit, cu evlavie si cu lumanari in mana pre-cumparate, dar si cu alte lumanari luate de la doamna de la lumanari, ca sa fie si ea multumita, ne-am luat la revedere de la doamna M.    Fie-i tarana usoara!

Dupa ce a citit povestea doamnei, o prietena psiholog ma trage de maneca – “dar nu spui nimic de sentimente, de trairi – este pana la urma o poveste fara suflet”. Am reflectat. Chiar asa si este – o poveste fara suflet. Motivul este unul simplu – nici moartea nu se traieste in Romania ca in alte parti, pentru ca sentimentele nu pot fi traite pe deplin decat atunci cand se termina hartuiala stampilelor, a semnaturilor, a documentelor, a procesului  absurd. Abia dupa ce se finalizeaza acest calvar poti sa te declari multumit ca “ai rezolvat cu bine”, sa tragi aer adanc in piept si sa reflectezi la cele trecute. Daca ar fi sa traiesti durerea pe deplin, mania in fiecare clipa, tipetele pe care ai vrea sa le scoti, daca chiar i-ai da cu ceva in cap fiecaruia din acest periplu, sau macar le-ai striga cum ti-ar veni la gura, ai ajunge ori la puscarie, ori la balamuc. Desigur, reprimarea unor sentimente are si ea un cost naprasnic , imi spune prietena de care vorbeam– in general iritarea, irascibilitatea, tafnosenia care este evidenta si care izbucneste la cea mai mica atingere intre romani, in public.

Cand ma pregateam sa pun punct acestui articol, aflu ca Biserica Ortodoxa, conform unui portal de stiri, ar fi anuntat ca nu mai accepta ingroparea mortilor in cimitire private – sau, altfel spus, pe trupul celei moarte s-ar fi razboit nu doar SMURD-ul, urgenta si morga, precum si firmele de pompe funebre, acum exista pericolul ca sa intre pe fir si slujbasii bisericii. Citind mai bine, imi dau seama ca este o propunere in zona Moldovei – insa sa nu uitam ca Partriarhul a fost  inainte mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Si uite asa, pe zi ce trece, iti dai seama ca este din ce in ce mai complicat si sa mori, in Romania.

Imi amintesc si acum discutia cu un cetatean, in ziua urmatoare mortii doamnei M., intr-o statie de autobuz – eram in drum spre o emisiune. Dupa ce m-a abordat si am vorbit despre lucrurile zilei, am slobozit cu obida urmatoarea fraza catre respectivul : “Dom’le, in tara asta, de cand te nasti si pana cand mori, e numai spaga si hartogaraie peste tot”. Cetateanul , la vreo 50 de ani, dupa ce ma masoara de la crestet pana in talpa, imi spune, cu o unda de tristete: “Dom’le, daca asta este ceea ce credeti, inseamna ca nu ati inteles nimic despre Romania. “ Credeam ca vrea sa ma contrazica, dar spune altceva: “Cea mai mare spaga si chinuiala in Romania nu se produce pe timpul vietii, este cea dinainte de a te naste si dupa ce mori”.

UPDATE:

r2 spune:

am patit si eu o intamplare asemanatoare, cu ani in urma, doar ca doamna a apucat sa moara inainte de venirea salvarii si lucrurile au decurs mai simplu. medicul de pe salvare (o doamna) a rasuflat usurata, a zambit, si ne-a spus pe un ton relaxat ceva de genul “la varsta asta, gata!”.

mi-am adus aminte de acel “gata” de curand. cineva din familie a avut nevoie de montarea unor stenturi, altfel viata ii era in pericol (ni s-a spus “cateva luni”). problema era din nou varsta – 80 de ani. medicul a incercat sa obtina o programare la fundeni, discutand prin telefon, in fata familiei, cu un medic de acolo. se putea auzi conversatia. domnul de la fundeni a spus sec ceva gen “80 de ani? la varsta asta… gata!”. cumva si medicul din oras ne-a cam dat de inteles ca la varsta asta… e trist sa constati ca batranii sunt lasati sa se chinuie si moara. e si mai trist ca de multe ori si ei se resemneaza, aleg sa nu se mai lupte, pentru a nu crea greutati familiei.

intre timp s-a rezolvat totul la un spital privat, mai scump dar fara bataie de cap si cu servicii ireprosabile. nu era mare lucru dpv medical, dar sistemul de stat ne-a refuzat. nu a fost vorba de spaga, ci doar de varsta. bine ca a existat o alternativa si vai de cei pentru care nu exista.

revenind la acel “gata”, pana la urma nu cred ca are sens sa ne suparam pe medicii in cauza. intr-o tara saraca, cu un sistem de sanatate subfinantat cronic, in care in mod obiectiv nu pot fi salvati toti pacientii, cineva trebuie sa ia decizia asta nenorocita de a spune cuiva “gata”. decizia de a lua o sansa unora si a da-o altora cade pe umerii cuiva, pana la urma. nu stiu ce ne-am face noi daca am fi in locul acelor medici. asa e cand suntem saraci, suntem impinsi la astfel de decizii, pe care, din pacate, cineva trebuie sa le ia, probabil zi de zi. a face din asta o vina personala a medicilor echivaleaza cu “shoot the messenger”.

oricat am fi de saraci, partea pe care nu o accept sub nici o forma este cea cu “sa ne intalnim sa discutam”. inteleg ca sistemul n-are resurse sa ne salveze pe toti, dar cerutul spagii ma calca pe nervi.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: ,



Currently there are "66 comments" on this Article:

  1. Cristian Ioan spune:

    Sper ca a fost un caz nefericit!
    CInd a murit tata – tocmai implinise 88 de ani! – ambulanta a venit destul de repede. Au tot incercat rfesuscitarea, apoi au chemat al doilea echipaj, vreme de 40 de minute au incercat tot posibilul sa il resusciteze. Sigur ca imi pare rau ca n-au reusit, macar pt cateva minute, dar au depus evidente eforturi. Iar cu inmormantarea, problemele nu sunt chiar asa mari, atunci cand suni la 112 ca sa anunti ca o persona (in varsta, in cazul meu) a decedat, in scurt timp esti contactat de o firma de pompe funebre ce isi ofera serviciile. Destul de costisitoare, desigur, dar complete, te scuteste de multa alergatura … Hartuiala stampilelor este o problema reala, insa mi se pare firesc sa nu poti ingropa pem cineva la cimitir decat daca ai un CERTIFICAT!
    Pai altfel nu mai trebuia SOV sa umple dealurile Moldovei cu racketi, ii ducea direct la cimitir, daca nu erau necesare acte pentru ingropare …

    • Mihai spune:

      Dle. Oraseanu, nu stiu ce studii/treaba aveti de 6 ANI in strainatate, dar e explicabil ca you come back, aici merge Si dupa ureche, impresii, pareri Si gata, avem adevarul. Daca aveati minima rigoare ati fi consultat legile in vigoare si constatati ca eliberarea unui decedat in Spital se plate face la minimum 24 ore de la deces, cu conditia de a nu fi suspicionat caz medico-legal, cand trebuie anuntat IML. Printre situatiile de caz medico-legal este si decesul in primele 24 ore de la internare/prezentare la camera de garda. Altfel spus ce solicitati dvs. era o incalcare a legii in vigoare, indiferent Daca va conveanea sau nu. Sper sa nu ajungeti in situatia, in care Ati mai fost, de a lua decizii in Romania, pt.ca ar fi chiar mai nociv decat ce se intampla cu semidoctii autohtoni, in cazull dvs. lumea ar crede ca petracand 6 ani afara sunteti altfel, riguros, competent, ceea ce din cele scrise aici nu este deloc cazul!!

    • Maria spune:

      Buna. Cum pot lua legatura cu tine sa-mi povestesti mai multe despre aceasta intamplare?

  2. Gogu Bosorogu spune:

    Cititi comentariile la “Moartea domnului Lazarescu” de pe IMDB (ca sa nu pierdeti prea multa vreme, doar pe cele care nu vin din Romania). Va ofer eu un link la pagina 3:
    http://www.imdb.com/title/tt0456149/reviews?start=20

  3. Robert spune:

    Absolut genial, cuvinte foarte relevante si puternice. Multumim Razvan, avem nevoie de omenie in cercurile in care te invarti, nu te opri din scris, pare un talent innascut!

  4. Marius spune:

    Buna ziua.
    Ma bucur (termen nepotrivit cu situatia prezentata, scuze) ca ati reusit totusi sa gasiti 2 oameni decenti in toata povestea: preotul si administratorul cimitirului. Ati avut mare noroc ca i-ati gasit si pe acestia.
    Inmormantarea a fost gratis ? Ati platit o suma si ati primit chitanta ? As aprecia un raspuns.
    In rest dezaprob comportamentul colegilor mei.
    Da, sunt urgentist la un UPU. Ieri – un mic exemplu – am avut impreuna cu un coleg, in intervalul 8-13 90 (nouazeci) de prezentari. Adica 45 de oameni care trebuie vazuti de UN OM in 5 ore. You do the math… Si dintre care prea putini sunt urgente reale, dar pastorul nostru – dl. Arafat (profesionist desavarsit, dar usor poet) a dat o lege in care se spune ca si daca te doare degetul mare de la piciorul stang poti veni la UPU, ca medicii de familie au program pana la 17. Apropo, UPU se traduce prin Unitate Primiri Urgente. Si ca un pacient european nu poate astepta mai mult de 2 ore la UPU pana sa fie vazut. Asta desi in Anglia, de exemplu, poti astepta si 12 ore. Cred ca nu putem compara bugetele sanatatii din cele 2 tari…
    Acum, dupa celebra preconizare a coplatei, UPU va deveni mai ceva decat mama tuturor ranitilor.
    Si la final, pentru toti cei care urla impotriva sistemului sanitar – din bugetul pe 2013 am retinut urmatoarele: 10 miliarde euro pensii, 8 miliarde euro salarii bugetari, 16 miliarde euro ajutoare sociale/alte pomeni.
    Asa ca, stimate autor, doamna M. era asigurata, dar nu voi putea sa-i acord atata atentie cat ar fi necesar, pentru ca voi avea simultan 10 asistati social care au “drepturi”.
    Iar voi, dragi concetateni ai sectorului 4, in numar de vreo 70.000, peste 3 luni cand Voiculescu va candida din nou in colegiul vostru, votati-l ! (e doar un exemplu…)

    • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

      Marius, in invalmaseala respectiva, nu mai imi amintesc un raspuns sigur pt. intrebarea dvs. Cred ca s-a platit cu chitanta cimitirului ingroparea, plus pe langa “ceva la baieti” de catre fiul doamnei, dar nu retin sigur.

      Nu vad ce are a face Voiculescu in povestea asta – el, desi asigura, banuiesc, este din aceia care vor merge la Viena daca au o treaba mai complicata…ca si un anume dusman al lui de moarte, de altfel….

      In rest, este f. bine ca lucrati la ambulanta , aveti dreptate ca nu trebuie sa deserviti pe toata lumea, insa in acest caz am precizat din start – dna este pe moarte. Drept dovada, a murit la circa o jumatate de ora – 40 de min dupa ce a fost preluata de SMURD. Si totusi , care este criteriul dupa care se decide unde merge ambulanta? Tinerii au mai multe drepturi decat cei in varsta? Va rog mult raspundeti-mi.

      • Marius spune:

        Buna dimineata si multumesc pentru raspuns.
        Propun sa trecem peste preot/cimitir. Sigur preotul si-a cerut partea, dar nu face obiectul dicutiei.
        Pe Voiculescu l-am dat ca exemplu pentru clasa “politica” din Romania – toti fura si toti dau pomeni (a se citi ajutoare sociale) pentru voturile prostimii care, dupa ce ajung la spital si sunt pusi sa-si cumpere pansamentele urla ca medicii sunt niste nenorociti fara inima. Iar bugetul sanatatii este o gluma proasta. Trebuie sa repet ca 3 milioane sustin alte 16 milioane ?
        Trebuie sa repet ca – ne place sau nu – sanatatea costa al dracului de mult ?
        Am lucrat si la ambulanta, de ani de zile lucrez intr-o UPU.
        Pare sadic si cinic, dar unul din criteriile de trimitere a ambulantei este si varsta. Numai ieri au fost peste 1000 de solicitari pe Bucuresti. Urgente reale – sub 200. De educatia populatiei se ocupa cineva, sa nu mai cheme salvarea pentru dureri de masele ? (patita personal). Si cate altele…v-as putea povesti mii de cazuri in care bani si energie s-au pierdut aiurea.
        De introducerea unei “coplate” pentru chemarea salvarii fara rost se ocupa cineva ? Care ipocrit din factorii de decizie ar avea curajul sa ia asa o masura ?
        In concluzie, in situatii de supraglomerare a ambulantelor (situatii aproape zilnice), pe langa simptomele descrise de cel care suna se tine cont si de varsta.
        Copil de 5 ani, febra 40, convulsii. Batran de 75, dureri in piept. Plecand de la aceasta ipoteza, va rog frumos sa-mi raspundeti, sincer, considerand ca aveti o singura ambulanta disponibila, unde o veti trimite ?
        Stimate domn, sansele egale ale oamenilor sunt o utopie comunista.

        • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

          Inteleg acum mai bine si aveti dreptate – este, in mod clar, necesara o campanie publica in acest sens. Sansele egale sunt de pilda emblema NHS-ului britanic si o realitate care functioneaza. Nu spun sa facem la fel, dar macar sa tindem in acea directie, in loc de cipoartirea sistemului si inchiderea spitalelor.

          • Marius spune:

            Stimate domn, eu am incercat sa va raspund la intrebarile pe care mi le-ati adresat.
            V-as ruga, din nou, sa-mi raspundeti unde ati trimite dvs. ambulanta, la care din cele doua cazuri ? Copilul sau batranul ? Riscati un raspuns onest, nu veti fi judecat pentru ce veti raspunde.

            Iar cu NHS-ul dati-mi voie sa va spun, in deplina cunostinta de cauza, ca NICIUN sistem medical din lume nu POATE oferi sanse egale tuturor. Ca INCEARCA sa faca asta, este cu totul o alta discutie.

            • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

              Probabil la copil, dar observati ca aici ambulanta a sosit rapid, doamna M. era in convulsii si nu un copil potential “concurent” si ca problema a fost mai degraba ca , odata sositi, s-a scotocit dupa acte in loc de o reactie ultrarapida. Adica, trebuie sa dezvatam cumva atitudinea “e batran, ce sa facem, asta e?! ” care nu mi se pare rezonabila si umana – iar asta tine de un training, de proceduri, nu de altceva.

  5. Matei Alexandru spune:

    Si uite asa ramai fara energia necesara unui demers extrem de important: aflarea adevarului legat de corectitudinea interventiei medicale.

    • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

      Matei,

      Foarte corect, Matei. Si pentru a nu “dezgropa” si toate sentimentele celor apropiati. Totusi, cred ca trebuie facuta.

      Razvan

  6. Vlad A spune:

    trist.
    teatrul absurdului. sa rizi de fericire ca ti poti plinge mortul.
    posturile inalte din administratie sint ocupate. oamenii cu stampila, oamenii partidelor, oamenii sistemului, oamenii spalati la creier, oamenii noi controleaza totul. viata si moartea. libera concurenta si initiativa privata nu se mai manifesta nici la vinzarea luminarilor sau sapatul gropilor.
    daca moartea a devenit un lux mai scump decit viata, n ar trebui ca oamenii sa se incapatineze sa traiasca !?

  7. Claudiu spune:

    @Marius: nu-i asa ca e mai simplu sa justifici aratand cu degetul spre pastorii-poeti si politicieni?

    • Marius spune:

      Nu am vrut sa justific nimic.
      Am si spus ca dezaprob comportamentul colegilor mei din acea sectie.
      Eu mai am o urma de omenie in mine.
      Dar fizic si psihic uneori nu mai faci fata.
      Va invit la o garda la UPU, 24 de ore, un singur medic. Si va asigur ca nu se doarme, efectiv n-ai cand/cum.
      Pe cine sa dau vina ? Pe mine, nu, ca am vrut sa fiu medic. Logic !

      • Stefana spune:

        De acord cu dumneavoastra, sunt si medici care au multa omenie in suflet.
        Am ajuns mai demult cu mama la o camera de garda in Pantelimon. Nu venisem cu salvarea ci cu taxiul, ca n-am mai putut astepta (nu exista inca 112). Doamnele de acolo (medic, asistent, nu stiu ce or fi fost, eu eram ravasita) s-au purtat EXEMPLAR, fara sa le dau nimica (plecasem val-vartej si nu mai aveam bani la mine). Mama avea 80 de ani atunci.

      • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

        Marius,

        Garda de 24 de ore, un singur medic??! Waw – pe bune?!?Impresia mea era ca garzile sunt de 12 ore, dar banuiesc ca e gresit.

        • adela spune:

          Garzile in spital sunt de 24 ore – da, wow (waw); aici, in locul asta in care traim cu totii, nu numai mortii sunt desconsiderati ci si vii; inclusiv cei chemati sa fie pavaza pentru altii. E mai grav decat prezentati dvs, sa stiti.

        • Marius spune:

          Stimate domn, exceptand Bucurestiul si cele cateva orase mai rasarite (centrele universitare), unde in sectiile UPU au personal suficient, in restul de 90% din UPU-rile din toata tara personalul este alcatuit din 3-5 medici, in cazurile fericite 6-8. Sa luam cazul fericit unde sunt 6 medici, care trebuie sa asigure PERMANENTA pentru 30 de zile ale lunii. La un calcul simplu veti vedea ca fiecare din acesti medici va efectua 6-7 garzi de 24 de ore pe luna. Si au si ei dreptul la concediu, la cursuri, etc. Sa vedeti cum e cand primesti telefon ca cel care urma sa te schimbe nu poate ajunge, si mai stai inca 12 ore. Dupa 36 de ore intr-o UPU, nu va suparati, memoria incepe sa-ti joace feste si uiti anumite pasaje din juramantul lui Hipocrate…
          Dar ii pasa cuiva ? Apropo de politicieni…lozinca este “sanatatea e moca in Romania”, dar, SURPRIZA ! Nu platim medicii, nu asiguram posturi suficiente, nu avem bani de materiale/medicamente.
          “bai nenorocitule, vrei sa bag cutitu’ in tine ? bagami-as p…. in ma-ta de doctoru’ p…. ! pai sta asta pe hol de 3 ore si n-o bagi in seama ?”
          Citat dintr-un pacient “asigurat” din banii fraierilor de la privat, a carui sotie avea o urgenta majora: nu se mai cacase de 2 zile…si venise la 3 dimineata la UPU.
          Situatie repetata/repetabila la infinit…

          • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

            Problema de fond o inteleg – in fapt inteleg ca o buna parte dintre cetateni nu sunt informati si nu stiu la ce foloseste de fapt o UPU. Unde nu pot fi de acord cu dvs :

            - limbajul folosit referitor la adresa cuiva care inteleg ca v-a devenit pacient, dupa amenintare. Poate ar fi util pentru cititori sa spuneti, onest, daca v-ati ocupat mai rapid de cazul celui in cauza sau daca ati chemat politia
            - dvs, ca doctor la UPU, nu sunteti pus sa judecati daca asiguratul este din banii fraierilor privati sau din banii fraierilor de la stat sau este somer/ cu nevoi speciale si fraieri suntem toti ca asigurarea lui vine de la noi toti – oricum, nu sunteti pus sa triati dupa tipul de asigurare, ci dupa nevoia medicala.

            • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

              ….dar va multumesc f. mult pentru inventar. Retin asa :

              1. Personal insuficient (cronic)
              2. Lipsa de cunoastere a oamenilor care vin intr-un UPU
              3. Comunicare defectuoasa, pt. ca nu exista timp de explicatii catre cei care stau pe holuri cu afectiuni minore
              4. Lipsa unui cod de triere la nivelul operatorului de la ambulanta.
              5. Apeluri telefonice la ambulanta pentru probleme triviale.

            • Marius spune:

              Limbajul folosit de mine ? M-ati amuzat cu replica asta.
              Reformulez: doamna pacienta, “asigurata”, suferea de o urgenta majora, amenintatoare de viata: constipatie…
              Bineinteles ca am chemat paza spitalului care l-a domolit pe sotul “asiguratei”. In alte cazuri am chemat politia/jandarmii.
              Nu ma dau cocos, dar NICIODATA nu am luat un caz sub presiunea insotitorilor, daca NU ERA nevoie din punct de vedere medical.
              Iar in acea noapte, pe la 5 dimineata, doamna constipata a plecat acasa, satula sa astepte un nenorocit de medic care s-o bage in seama. Banuiesc ca s-a “desfundat” singura, fara ajutorul Unitatii de Primiri Urgente.
              Domnule, am SUTE de situatii similare lunar. Nu sunt povesti, va asigur de asta.

              O, ba da ! Am DREPTUL sa-i judec, atata vreme cat urla la mine/colegi ca ei platesc asigurari !
              Desi n-o fac, se subintelege… Nu umblati la sentimentele opiniei publice, am dezvoltat un al 6-lea simt care ne face, pe noi medicii (nu radeti !) sa ne dam seama care-i amarat si bolnav cu adevarat si care nu !
              Si fiti fara grija, n-am lasat pe nimeni sa moara, chiar si ultimul “asigurat” beneficiaza, medical vorbind, din partea mea de aceeasi atentie pe care v-as acorda-o si dvs., de exemplu.

            • it_s__not_news spune:

              Bineinteles ca ai dreptul sa-l judeci. Tarania e la cote alarmante in tara asta. In plus, ei nu vad padurea de copaci.

              E o oarece ura pe doctori fiindca 1/ sint vizibili aia mai nasoi din sistem 2/ toti se asteapta la minuni (ei cred ca pot da o spaga ca sa fuga de moarte, ah!).

              Le-as explica, dar cred ca pierd timpul.

    • it_s__not_news spune:

      Claudiu probabil e de acord ca un medic sa primeasca salariu 500 EUR, apoi se asteapta de la minuni de la oamenii aia.

      In plus, e inapt sa spuna daca un medic merita sa fie medic (nu poate judeca aceasta calitate! – cum nu pot nici eu!) totusi nu va milita niciodata ca medicii sa dea examene pe bune. Nu e treaba lui. Nu-l intereseaza asta cum nu-l intereseaza salariul medicului (lasa-l mai ca tot se scoate din spagi)

      Claudiu da spaga, apoi se plinge pe forum daca simte ca a fost fraierit. Ha ha ha.

      Nu vreti un sistem fair ? No problem. Dar nu asteptati sa fiti tratati bine.

  8. vlad spune:

    Tragica poveste si totusi spusa cu umor (negru ca smoala). Fara umor intr-adevar iti vine sa o iei razna in Romania. Orice interactiune in principiu simpla cu administratia este transformata intr-un cosmar birocratic. De asta romanii par ca se multumesc cu putin, sau ca au ambitii mici: fiindca sunt nevoiti sa-si risipeascorice lucru simplu devine foarte complicat de obtinut, si dupa ce l-ai obtinut, esti prea epuizat ca sa mai tinzi la ceva mai mult.

    • vlad spune:

      corectare : “fiindca sunt nevoiti sa-si risipeasca energia, fiindca orice lucru simplu devine foarte complicat de obtinut, si dupa ce l-ai obtinut, esti prea epuizat ca sa mai tinzi la ceva mai mult.”

  9. iceberg spune:

    Norocul apartinatorilor, in cazul de fata, a fost ca decesul s-a produs intr-o zi lucratoare. Daca zilele libere sunt si “legate” stai si te dai cu capul de porti, usi si altele.
    Cu aceiasi simpatie

  10. Cetateanul Roman spune:

    Cind loveste moartea nimic nu mai e firesc! E adevarat in Romania reusim sa adaugam si mai mult nefiresc. Am ingropat anul trecut un foarte foarte bun prieten. Eram prieteni de 31 ani. Lasind l ao parte toata hirtogaraia de la spital unde spre norocul familiei oamenii s-au purtat decent a venit socul cu biserica. Prietenul meu, foarte “solvabil” cit a fost in viata avea placerea de a merge la o anume minastire unde, cu constiinciozitate, avea grija si de cutia milei, de preoti, etc. Un soc a fost la inmormintare cind, se ocupasera niste matusi si o verisoara, preotii au intrat in fibrilatie cind au vazut luminari, iconite, batiste si alte alea cumparate din piata – si deci neaprobate! Au conditionat serviciul de achizitia unora “aprobate”, ceea ce am si facut! Ulterior cind a fost sa facem pomana de 6 luni au refuzat serviciul fiindca in loc sa inchiriem sala de la minastire am preferat resstaurantul unde ne intilneam in gasca si unde ii placea. Am avut noroc cu un preot, cu adevarat preot, care il si cunostea pe prietenul meu – avusese nevoie de o sponsorizare pt niste copii si care a venit intr-un suflet.
    Nu sintem educati sau pregatiti sa intimpinam un asemenea moment. Si cind vine, preotii, si toata lumea ce cistiga dintr-un asemenea moment nu reusesc sa se poarte cu tact si decenta. Profita cit pot. Si cam atit.

  11. Hannibal Lecter , MD spune:

    Nici moartea nu mai e ce-a fost odata !

  12. Turcu spune:

    Neam de artisti.
    Nu avem reguli de funtionare si control ale institutiilor.
    Nu le suportam si nu le folosim.
    Intelegeti de ce trebuie sa privatizam totul, inclusiv guvernul ?

    • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

      Nu mi-as dori sa traim in singura tara din lume cu guvern privatizat. Daca il cumpara de exemplu mafia italiana sau vreun rus?

  13. George spune:

    Pe mine ma inspaimanta altceva: consecventi cu copierea Occidentului, preturile practicate la inmormantare vor creste ametitor. Probabil ati auzit ca germanii din apropierea granitelor cu Cehia si Polonia prefera sa-si inmormanteze rudele dincolo de granita fiindca-i mai ieftin. Si ca tot mai multi opteaza pentru incinerare. Am o ruda indepartata in Frankfurt, el 87, ea 86 ani, un singur fiu, si platesc anticipat de vreo doi ani la biserica din coltul strazii, la cimitirul unde si-au rezervat loc si la o firma de pompe funebre pentru a nu-l impovara pe fiul lor pentru cand nu vor mai fi…

    • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

      Da, a fost la fel si cu dna M, am avut “mare noroc” , mi s-a explicat, ca a avut un loc in cimitir pre-cumparat.

  14. Laura spune:

    Eu locuiesc in UK de cativa ani si, cum mama mea ma bate zilnic la cap ca parca e totusi mai bine in Romania alaturi de familie, decat in UK printre straini, azi dimineata m-am gandit destul de intens la cum ar fi sa ma intorc acasa.
    Am citit articolul asta si mi-am amintit luna dinainte de a-l naste pe fiul meu, luna petrecuta intr-un salon de spital romanesc. Am facut imprumut la banca pentru luna aia.
    Mi-am mai amintit si inmormantarea dragii mele bunici. Din greseala nu am platit preotul inainte de a scoate sicriul din biserica. Si acum il vad pe dascal fugind in urma mortului si strigand: “Domnu`! Domnu`! Stati asa!”
    Si imi mai amintesc un an cand am fost in comisia de Bacalaureat a unui liceu si cand a trebuit sa dau nota de trecere unei intregi clase de elevi basarabeni care nu ar fi meritat nici macar un 2, ca “saracii is departe de parintii lor sa-i indrume” dupa cum mi-a spus directorul acelui liceu, punctand totodata ca eram inca tanara si la inceput de cariera si ar fi pacat sa contrazic pe alti membri ai comisiei, mult mai experimentati.
    Mi-e dor de Romania si sunt convinsa ca dorul asta o sa ma chinuie pana la sfarsit. Mi-e dor de munti si de Marea Neagra si de anii copilariei mele, de colegii de clasa si de familie. Dar imi iubesc prea mult copilul ca sa ma intorc in Romania. Si nu e usor, ca dorul e mare…

    • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

      Laura,

      Eu zic totusi sa te intorci si sa iti gasesti un loc civilizat de trait – gen Sibiu.

      Articolele mele nu sunt menite de a-i indemna pe oamenii din afara sa nu mai revina. Eu insumi m-am intors in Romania, dupa 6 ani petrecuti in afara ei.

      Razvan

      • Jane Skimmer spune:

        Sibiu loc civilizat????

        Am fost acuma cativa ani cand era oras cultural sau asa ceva.

        Aceeasi populatie jalnica si servicii mizere, incepand din magazine si restaurante si culminand cu “transportul” infernal spre Paltinis, o statiune a haosului.

  15. r2 spune:

    am patit si eu o intamplare asemanatoare, cu ani in urma, doar ca doamna a apucat sa moara inainte de venirea salvarii si lucrurile au decurs mai simplu. medicul de pe salvare (o doamna) a rasuflat usurata, a zambit, si ne-a spus pe un ton relaxat ceva de genul “la varsta asta, gata!”.

    mi-am adus aminte de acel “gata” de curand. cineva din familie a avut nevoie de montarea unor stenturi, altfel viata ii era in pericol (ni s-a spus “cateva luni”). problema era din nou varsta – 80 de ani. medicul a incercat sa obtina o programare la fundeni, discutand prin telefon, in fata familiei, cu un medic de acolo. se putea auzi conversatia. domnul de la fundeni a spus sec ceva gen “80 de ani? la varsta asta… gata!”. cumva si medicul din oras ne-a cam dat de inteles ca la varsta asta… e trist sa constati ca batranii sunt lasati sa se chinuie si moara. e si mai trist ca de multe ori si ei se resemneaza, aleg sa nu se mai lupte, pentru a nu crea greutati familiei.

    intre timp s-a rezolvat totul la un spital privat, mai scump dar fara bataie de cap si cu servicii ireprosabile. nu era mare lucru dpv medical, dar sistemul de stat ne-a refuzat. nu a fost vorba de spaga, ci doar de varsta. bine ca a existat o alternativa si vai de cei pentru care nu exista.

    revenind la acel “gata”, pana la urma nu cred ca are sens sa ne suparam pe medicii in cauza. intr-o tara saraca, cu un sistem de sanatate subfinantat cronic, in care in mod obiectiv nu pot fi salvati toti pacientii, cineva trebuie sa ia decizia asta nenorocita de a spune cuiva “gata”. decizia de a lua o sansa unora si a da-o altora cade pe umerii cuiva, pana la urma. nu stiu ce ne-am face noi daca am fi in locul acelor medici. asa e cand suntem saraci, suntem impinsi la astfel de decizii, pe care, din pacate, cineva trebuie sa le ia, probabil zi de zi. a face din asta o vina personala a medicilor echivaleaza cu “shoot the messenger”.

    oricat am fi de saraci, partea pe care nu o accept sub nici o forma este cea cu “sa ne intalnim sa discutam”. inteleg ca sistemul n-are resurse sa ne salveze pe toti, dar cerutul spagii ma calca pe nervi.

    • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

      Multumesc pt. comentariu, voi cere sa fie ridicat.

      • r2 spune:

        Multumesc, Razvan. Eu as vota mai degraba comentariul lui Marius.

        Pentru cine are stomac pentru lucrurile astea, cred ca merita citita cartea “How we die”, Sherwin Nuland (tatal Victoriei Nuland de la departamentul de stat). E complicat cu batranii, din pacate. Conteaza enorm ce facem noi, astia tineri, pentru ei.

  16. it_s__not_news spune:

    Mda.

    1/ Aia de la salvare (SMURD) trebuie sa faca un scor. Scorul specifica prioritatea. Daca are de ales intre un copil de 8 ani si o baba de 80 trimite dupa copil, nu dupa baba.

    2/ Nu vi s-a spus decit dupa 2 ore jumatate. Au fost alte urgente ? Stiti cit are un medic de completat la hirtogaraia respectiva ? V-ati interesat vreodata ? Le-ati cumparat sisteme informatice (hw & sw) ca sa le usurati munca?
    Apropos, medicul tinar e probabil ala rezident, care n-are drept de parafa in astfel de cazuri.

    3/ De crime ati auzit? De aia trebuie sa-si dea si medicina legala cu parerea.

    4/ Parca ati fost bagat in politica, nu-i asa ? Ati girat in medicina, si girati in continuare, (toti, indiferent de partid) un sistem bazat pe pile. Prin urmare nu vad de ce va plingeti. Voi furati, voi va plingeti, auzi tupeu. Firmele de jos de coroane funerare sint in cirdasie cu voi, mai, puliticienii momentului. Alea de medicamente la fel.
    Nu va spun pilele si pilutele din sistem ce se intimpla? Aia care nu sint pile n-au curaj ? Nu au abilitati de comunicare ? Pai draga domnule, vorba unui profesor de medicina aici, “Daca vreti un diagnostic clar, trebuie sa mergeti in afara”. Adica, in cazul de fata, la politicieni. Vorbiti cu colegul d-voastra din fruntea MS

    • Marius spune:

      Multumesc pentru randurile scrise. Arata o profunda cunoastere a fenomenului.
      Apropo de ce a spus profesorul respectiv, eu, ca tatal unui copil de 4 ani, impreuna cu sotia (tot medic) afirmam cu toata convingerea si in cunostinta de cauza: sa-i fereasca Dumnezeu pe toti parintii “obisnuiti” din tara asta sa li se imbolnaveasca grav copilul, ca nu MAI AU UNDE si LA CINE sa-l duca, medical vorbind. Pediatria (si nu numai) in Romania este sub limita de avarie…
      Legea junglei in varianta mioritica: ai bani traiesti (a se citi te duci la privat sau afara, la AKH); n-ai bani, asta e. Selectia naturala…
      Am mai zis-o, sub alta forma: 3 milioane (angajatii la privat) trebuie sa sustina alti 16 milioane, sau cati om mai fi.
      Iar sanatatea, dragi concetateni, costa. Si costa al naibii de mult, indiferent ca vreti sa acceptati acest adevar sau nu.

    • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

      Va multumesc pentru stampilarea celei mai bune prietene a familiei “baba” . Va rog sa imi explicati daca scorul unui om in convulsii de moarte, indiferent de varsta, este unul care ar trebui sa spuna ca vorbaria este redusa la minimum si ambulantierii cand vin merg direct la spital, nu se mai preocupa de hartoage sau nu.

      De crime am mai auzit, domnul meu, crima este in opinia mea si cand nu te ocupi ca lumea de un pacient si moare. Atata ca de consecintele acestei crime iti poti apara dosul chemand Medicina Legala – cum s-a intamplat in acest caz.

      • it_s__not_news spune:

        Stati putin ca nu inteleg: de unde stiti d-voastra ca nu s-au ocupat ca lumea de pacient ? Sinteti medic ? Sau e o parere de-a d-voastra? A, ca probabil va puteau menaja sentimentele, aia e alta problema …

        Faptul ca nu vreti sa acceptati ca oamenii trec prin aceasta virsta (baba, mos) si ca mor e treaba d-voastra. Vi s-a promis de undeva traiul vesnic ? Ca mie nu. Daca ajung la 80 – ceea ce e greu de crezut – stress-ul provocat de Romania e destul de mare – voi fi numit mos.

        Draga domnule Orasanu, ati dat pe cineva in judecata ? sau pull out steam aici pe contributors.ro ? Daca nu, ati procedat ca orice roman: nu se va rezolva nimic.

        • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

          Draga domnule It’s not news, inainte de judecata, care este ultima forma si extrema, sunt necesare niste demersuri administrative – voi sfatui in mod cert ca ele sa fie facute. Cel indrituit sa le faca nu sunt eu, cum am explicat – pt. ca doamna era o prietena de familie, nimic mai mult.

          • it_s__not_news spune:

            “ati dat” = voi ati dat, ca am inteles ca nu esti la categoria familie.

            Totusi, cred ca trebuie sa va destupati urechile alea de politicieni si sa fortati toti angajatii la stat (inclusiv medicii) sa dea examene pe calculator. Ati dat atitia bani pentru toate prostiile, un sistem care sa puna intrebari si sa coteze raspunsurile e un rht de facut. Poti sa-l faci cu niste studenti (ca aia de la stat sint varza, nu pot pune doi biti laolalta).

            In invatamint la fel, licenta, bac.

            Eu cred ca pur si simplu sinteti cretini, voi astia din fruntea tarii. Securisti sau copiii de bani gata (CBG) (ai securistilor, interlopilor, pseudo-afaceristilor, etc).
            De fapt, ce vorbesc : tu esti un CBG for sure, fiindca altfel nu poti explica in Romania (unde meritocratia e jalnica) de ce ai fost promovat la un moment dat in structurile de stat. Atentie: nu spun ca nu ti-ai meritat diplomele, ci ca unul care ar fi avut aceleasi merite, ar fi fost marginalizat de n-avea aer.
            De aceea nu intelegi, si nu vei intelege niciodata.

            • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

              Sa le spun parintilor ca sunt niste securisti ori pseudo-afaceristi ori interlopi cand ei nu sunt niciuna din aceste lucruri? Doar pentru ca tu sa te simti mai bine cu universul tau in care nu exista exceptii si toti trebuie sa fie la fel de negri? Nu ti-e rusine, putin, asa??!

              Nu ti-e rusine sa te iei de un om care a fost atat de “sprijinit” la inceput in sistem incat nu am primit birou si am muncit cu laptopul pe hol??! Nu ti-e rusine sa insulti parintii mei pensionari la data cand eu am inceput sa muncesc si care au aflat la cateva zile dupa ce s-a produs angajarea? Ar trebui sa iti dai singur trei palme, poate te trezesti, sotia mea imi spune sa nu ma enervez ca orice om este fundamental bun si are capacitatea de a se schimba. Eu cred ca ea te-ar servi cu un ceai de musetel, insa eu daca mai continui asa te pocnesc de nu te vezi.

            • it_s__not_news spune:

              Trecem la violente ? Serios ?

              Ati fost consilier al PM si sef al AVAS fiindca esti destept, asta imi zici ? Da mai, ce sa fac, eu nu stiu cum merg lucrurile in tarisoara asta …

            • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

              La atacul asta imund cu consilierul PM am raspuns de zeci de ori. Am depus o candidatura, care a fost remarcata de oameni din BNR, unde facusem un stagiu de pregatire. Am fost intervievat ca la carte, am candidat pentru post impotriva unora care acum sunt secretari de stat si ministri, dar au fost considerati prea lenesi pentru volumul de munca. Aveam in plus fata de ai o diploma a London School of Economics – macroeconomie de exemplu am invatat in 1999 de la cel care a devenit in 2009 laureat Nobel. M-am oferit sa muncesc 16 ore pe zi. Si de la “al nimanui” am ajuns “cineva” -asta e adevarul, oricat ar fi de greu de inteles. Insa oricine care stie ceva despre mandatul lui TAriceanu stie care era doi nebuni care munceau pana noaptea la 1 noaptea (si ca atare ardeau lampa pana dincolo de miezul noptii) – directorul de cabinet si subsemnatul. Concluzie- incercati altceva, nu sa turnati zoaie in mod gratuit peste munca si cariera cuiva.

            • it_s__not_news spune:

              Imi dati voie sa nu va cred ?

              Toti politicienii (si nu numai) isi creeaza mituri de acest gen: lucram X ore, n-am avut birou, sa vezi sa-mi plingi de mila si mie. Insa in realitate lucrurile nu stau chiar asa. Legenda trebuie facuta, afirmata, face parte din imaginea respectiva. Ai fost recomandat de cineva din BNR (wow, ce cloaca e si pe acolo …). Noi – astia care va platim salariile – muncim mai mult, avem un orar incarcat cu adevarat (si la noi tine pe toata durata carierei; ex: aseara am stat pina la 3:30 si am muncit, si sa fiu al naiba daca m-as plinge ca dumneavoastra).

              Realitatea este insa alta de obicei, de aceea aveti rezultate negative (voi, politicienii, per ansamblu). NU ati oferit nimic, indiferent ca ati stat pina la ora 1 noaptea. Faptul ca NU va asumati failure-ul guvernarilor din care ati facut parte, e cel putin suspect – mandatul lui Tariceanu a fost unul destul de pagubos (ca si al lui Boc, ce sa mai zic de Ponta).

              Pot sa presupun si ca sinteti o floare (adevarul ca daca ma gindesc bine, v-au cam facut vint pe niste motive subtirele din AVAS – ce s-a intimplat? n-ati facut privatizari cu cine trebuia ?). Totusi, inca nu am vazut functionar superior la stat care sa miroasa a flori (si am vazut destui). In genere in politica se intra fie din calcul, fie din naivitate: ticalosi sau prosti (99%-1%).

  17. Carmen spune:

    Acum 7-8 ani a murit soacra mea in spital. A murit intr-un salon unde am putut sa stam cu ea pana la mometul final. Fiind seara asistentele ne-au spus ca pana dimineata nu vom putea sa o luam.

    A doua zi dimineata ne prezentam la morga. Gasim o usa larg deschisa ce dadea intr-un hol micut unde pe jos erau 3 corpuri. Erau cei muriti aseara … soacra mea era unul dintre ei … depozitata pe acel hol … Nu o sa uit niciodata socul pe care l-am avut … era ca un obiect aruncat la gunoi … fara demnitate fara nimic …

    In acel moment am scos toti banii necesari din buzunar sa o putem lua de acolo cat mai curand posibil si sa ii oferim repectul care il merita.

    Nu stiu cum mai se intampla lucrurile acum dar tare m-as mira sa se fi schimbat ceva

  18. vivi spune:

    Daca administratia spitalului are B.I. al pacientului mort, are indatorirea de a intocmi actele necesare. Rudele au indatorirea de a se prezenta la spital cand sunt anuntate, pentru a intra in posesia actelor necesare pentru declansarea procedurii de inmormantare si externare. Daca rudele se complac in situatia de a alerga prin spital pentru intocmirea actelor , o fac pe timpul, nervii si banii lor.

  19. Mircea Modan MirceaM spune:

    Domnule draga..ati avut mare noroc. Si nici nu stiti. Am un vecin caruia i-a murit mama intr-o sambata, ast`vara. Ar fi trebuit sa astepte pana luni actele, morga spitalului e privatizata, si nu elibereraza mortu` in wkd.. Asa ca esti nevoit, daca nu vrei sa stai cu mortu` pe coridor, pe caldura si plin de muste, sa platesti o taxa de depozitare, plus o chirie pe frigider ,pe ora..te costa pana luni cat inmormantarea toata. Daca esti mai slab de inger sau ametit de grji, nu intrebi cat costa ..iaca, nu-ti rozi de sub unghie, ca zgarciobu`, cand moare cineva drag. A avut noroc ca ginerele lucra chiar in spital, stia “tariful”…a dat o spaga sa-i faca actele de “externare”…si a inchiriat , de la o firma specializata, un cosciug cu capac frigo mult mai ieftin. Doar 200 lei/zi…fata de 1500 pe 2 zile, la morga privata, care era de fapt fosta morga a spitalului. – cica era un serviciu externalizat.
    Si inca ceva..domnul ala din statie stia el ce stia; dupa inmormantare mai vin pomenile, aia de dupa inmormantare, aia de 7 zile, de 7 saptamani, de 1 an, de 7 ani. La care se dau prospoape, cani, costume de haine..plus inca o groaza de chichite pe care nu le mai retin..parca prin Oltenia se mai si dezgroapa, dupa o vreme..sa nu se faca mortu` strigoi. Ce stiti dvs…moartea asta e o chestie cu dichis.

    • Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

      Multumesc pt. contributie, dl din statie se referea la nasteri si la inmormantari, dar sigur, mai urmeaza si altele….

  20. Asta e buba spune:

    Redau un fragment dintr-o scrisoare adresată în 1920 lui Octavian Goga de un prieten (neidentificat) si publicată de Ovidiu Pecican în numărul 6/2005 al revistei Familia.

    Descriind întîlnirea cu un medic primar din Ardeal, expeditorul îi scrie lui Goga că respectivul “te blastămă pe tine si pe Tăslăuanu de politica pe care ati făcut-o… Primul rezultat al unificării e că ne-a coplesit birocratismul. E asa de strigătoare deosebirea aici între ce era [i]eri si ce e azi, încît si orbii trebuie să o vadă… Se tot vorbeste de descentralizare, dar s-a introdus cea mai idioată centralizare, ceea ce am si prevăzut si era firesc, dată fiind mentalitatea birocratilor cari au trecut Carpatii… Multi functionari venali se scuză cu «trebuie să fur dacă statul nu-mi dă regulat, ca pînă acum, leafa…»”

  21. Anna spune:

    Am trecut si eu cu tatal meu pe la UPU de vreo2-3 ori, in Tm. La fel am patit cu asteptarile, indiferenta lor. Statea bietul taica-meu cate 4-5 ore pana sa fie internat iar eu simteam ca-mi pierd mintile afara. Si pt ca nimeni nu-mi dadea vreun raspuns intram singura si incepeam sa-l caut in acele compartimete .In final ma lasau sa stau langa el cand ma vedeau asa pornita.In privinta urgentelor , e adevarat ca se intra pe banda rulanta acolo, ca au mult de lucru mai ales cu minoritarii care se bat peste tot, dar barem sa mimeze o minima comunicare cu cei care stam afara.

    • Marius spune:

      Nici nu stiti cata “bucurie” mi-ati produs cu acest comentariu.
      De ce ? Pai sustineti cele spuse de mine mai sus, ca medic in UPU. Deci in Timisoara, unul din “pilonii” medicinii de urgenta/UPU din Romania, ati asteptat cate 4-5 ore.
      Referitor la intrebarea dvs., va intreb si eu : CINE sa mimeze o minima comunicare cu dvs., apartinatori care stati pe holuri ?
      Eu va raspund, onest, ca n-am timp de asa ceva. Poate vreo asistenta sau rezident, in locurile unde acestia sunt destui…

  22. Marius spune:

    “Copil de 5 ani, febra 40, convulsii. Batran de 75, dureri in piept. Plecand de la aceasta ipoteza, va rog frumos sa-mi raspundeti, sincer, considerand ca aveti o singura ambulanta disponibila, unde o veti trimite ?”
    D-le Orasanu, ma vad nevoit sa insist, respectuos, sa-mi raspundeti la intrebarea de mai sus.
    Plecand de la realitatile crude ale sistemului sanitar romanesc actual, va rog, din nou, raspundeti la aceasta intrebare ! Este a treia oara cand va solicit un raspuns.
    Si pe langa dvs. rog toti fostii/actualii politicieni sa raspunda la aceasta intrebare.
    Presupun gresit, sau chiar nu vreti sa raspundeti ? Sau nu puteti ? Sau fostele/viitoarele pozitii oficiale avute/pe care le veti avea va impiedica cumva sa va asumati “riscul” unui raspuns transant ?
    Lasati putin la o parte “political correctness”-ul in varianta damboviteana si raspundeti !
    Imi permit sa va intreb ce masuri ati implementat/propus din pozitia de consilier al primului ministru pe probleme economice ?
    Imi cer iertare daca v-am ofensat cumva.

    • Marius spune:

      Multumesc, d-le Orasanu, pentru raspunsul dvs. : “probabil la copil”.
      Nu a fost usor sa dati acest raspuns, nu-i asa ? Este foarte greu sa decizi cine traieste si cine moare, aici am vrut de fapt sa ajung…
      Am copil, am si parinti…pe cine voi alege ? Sper sa nu fiu nevoit sa trebuiasca sa fac o asemenea alegere…
      Iar cei care ar trebui sa faca ceva – pentru care sunt platiti – n-au facut nimic si nu fac in continuare NIMIC pentru a limita macar dezastrul din sanatate.
      Va fi si mai rau decat este acum, va asigur de asta…

    • Daniel spune:

      @ Marius.. Domnul Orasanu ti-a raspuns deja :
      Razvan Orasanu spune:

      31/01/2013 la 20:54

      Probabil la copil



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Razvan Orasanu


Razvan Orasanu

Director Executiv al Institutului de Studii Populare, Kokkalis Fellow la Harvard University - John F. Kennedy School of Government (2012), Consultant local pentru Banca Mondiala (2... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)