Home » Armata »Global / Europa »Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

NATO – mariajul nu s-a destramat, dar tentatiile abunda

Edward Lucas iunie 2, 2017 Armata, Global / Europa, Opinie, Politica & Doctrine
14 comentarii 2,076 Vizualizari

NATO nu înseamnă numai apărare, după cum nici capitalismul nu înseamnă doar a face bani. Donald Trump înțelege greșit ambele lucruri. Abordarea sa brutală de joc cu suma nula în afaceri se reflectă în poziția adoptată de el în materie de politică externă, care îi încurajează pe adversarii Americii și îi dezamăgește pe aliații săi.

Acesta este rezultatul primei sale vizite în străinătate în calitate de președinte, în decursul căreia s-a gudurat pe lângă Arabia Saudită și i-a pus la punct pe prietenii europeni ai Americii pentru inechitabila lor contribuție la NATO.

Practic, cel puțin deocamdată, puține lucruri s-au schimbat. Grație unor vajnici susținători ai Alianței atlantice, precum secretarul apărării James Mattis, consilierul pentru securitate națională H.R. McMaster și comandatul forțelor SUA din Europa, generalul Ben Hedges, NATO e într-o formă bună. Statele Baltice, ce reprezintă cea mai mare slăbiciune a Alianței, în materie de apărare teritorială – sunt susținute. Un contingent condus de britanici a fost mobilizat în Estonia, iar colegii canadieni și germani sunt în Letonia și, respectiv, în Lituania. Un modest angajament militar a reușit deja să reducă probabilitatea ca Rusia să încerce vreun atac sau vreo altă șmecherie. Kremlinul își îndreaptă atenția către ținte mai ușoare (cum ar fi sistemul politic al vechilor democrații occidentale).

Imaginea de ansamblu arată și ea oarecum încurajator. În alianță, cheltuielile pentru apărare au încetat să scadă. În majoritatea țărilor ele cresc – deși încă doar patru dintre membrii europeni ai alianței au atins pragul autoimpus de 2% din PIB. Să precizăm că aceste țări sunt Marea Britanie, Estonia, Polonia și Turcia. Cu toate frustrările și dezavantajele aparent nesfârșitului război din Afganistan, aliații europeni ai Americii încă își mai trimit fiii și fiicele să fie omorâți sau mutilați pentru o cauză care multora le pare îndepărtată și greșit motivată. Aliații europeni s-au angajat totodată să sprijine eforturile împotriva ISIS din Irak și Siria.

Și, deși în țările europene antiamericanismul e în creștere (alimentat și de aparentul dispreț al dlui Trump față de un șir întreg de cauze mult prețuite, precum reducerea emisiei de gaze cu efect de seră sau ajutorul acordat țărilor sărace), nu sunt semne ca perspectivele geopolitice de pe continent să se schimbe.

Emmanuel Macron este (chiar dacă doar potrivit standardelor franceze și în pofida primei sale întâlniri agresive cu dl Trump) un susținător al Alianței Atlantice. Angela Merkel – aflată acum, cu siguranță, pe cale să câștige alegerile din Germania din această toamnă – nu va avea nicio intenție de a rupe Europa de alianța cu SUA. Este adevărat, Rusia pătrunde alarmant în Italia și provoacă debandadă în Balcanii de Vest. Dar astea sunt șicane, nu cutremure.

Așadar, practic, toate țările europene vor continua – deși, în unele cazuri, cu reticență – să sprijine Ucraina în lupta sa împotriva agresiunii ruse. Uniunea Europeană va continua să promoveze securitatea în domeniul energiei în fața forței de monopol a Rusiei și chiar dă semne că ia în serios “războiul informatic“ rusesc.

Și totuși, inima alianței este golită. Relațiile transatlantice arată din ce în ce mai mult a mariaj de conveniență. Facturile se plătesc (pe fondul multor certuri cu privire la ce plătește fiecare). Casa și mașina sunt păstrate. Copiii învață. E mâncare în frigider. Se fac chiar excursii regulate în străinătate. Cel puțin unul dintre soți crede în secret că, dacă n-ar fi deja căsătoriți, lucrurile s-ar aranja altfel.

Asta ar fi în cea mai mare parte, nu în întregime, vina dlui Trump. Trecerea timpului a îndepărtat acele experiențe comune care aprindeau cândva spiritele suținătorilor Alianței. Numai oamenii de peste 80 de ani își mai aduc aminte de debarcarea din Normandia din 1944 sau de Blocada Berlinului din 1948 – evenimente care au scos în evidență vitejia și sacrificiul americanilor pentru eliberarea Europei și pentru păstrarea libertății ei.  A pălit și teroarea războiului rece: teama că s-ar putea ca Imperiul Sovietic să câștige de fapt sau că am putea arunca lumea în aer cu arme nucleare. Chiar și amintirea triumfului din perioada 1989-91, când căderea comunismului le-a adus susținătorilor atlantici trofeul suprem, acela al unei Europe întregite și libere, a rămas numai în memoria celor de peste 40 de ani. În schimb, generația mileniului pune semnul egal între conducerea americană, cu războaiele sale ilegale și eșuate, și modelul unui capitalism financiar care aproape a scufundat economia mondială.

Mariajul transatlantic nu e sortit pieirii. Dar el trebuie prețuit. Ambele părți trebuie să-și facă timp una pentru cealaltă, să țină cont de micile slăbiciuni și temeri, să-și împartă just atribuțiile și să se asigure că disputele sunt soluționate rapid și amiabil.

Dl Trump nu e maestru în nimic din toate astea. La ceremonia de inaugurare a noului și strălucitorului sediu al NATO, ostentativ, el nu a angajat America în privința clauzei vizând apărarea colectivă a alianței, respectiv, Articolul 5 din Carta Atlantică. Din punct de vedere matrimonial, asta înseamnă că ai uitat și ziua aniversării căsătoriei și ziua de naștere a soţului. Omisiunea sa a fost cu atât mai scandaloasă, cu cât sediul NATO găzduiește un monument în memoria evenimentelor din 11 septembrie – atacul terrorist cu ocazia căruia NATO a invocat Articolul 5, în semn de solidaritate cu Statele Unite.

În schimb, dl Trump a adoptat un ton amenințător față de lipsa contribuțiilor financiare, susținând chiar că neplata în trecut a procentului de 2% trebuie socotită ca “datorie”. Este ușor de înțeles nerăbdarea manifestată de americani față de aliații zgârciți sau ineficienți. Dar alte abordări ar avea mai mult efect – de exemplu, ar putea sugera ca funcțiile înalte din NATO să nu fie acordate decât țărilor care își achită complet contribuția. Mai important, pragul de 2% este doar un aspect al angajamentului față de alianță. Calitatea cheltuielilor pentru apărare contează și ea, după cum contează și voința de a veni cu trupe în calea răului.

Atitudinea surdă a președintelui față de cei mai vechi aliați ai Americii, laolaltă cu comportamentul său necioplit (dându-l brutal la o parte cu cotul pe premierul Muntenegrului la o fotografie de grup, de exemplu), este corozivă și lamentabilă. Deocamdată, jumătatea europeană a mariajului transatlantic strânge din dinți sperând la vremuri mai bune. Practic însă, pur și simplu nu există o alternativă la parteneriatul militar cu America, în viitorul apropiat.

Dar, pe măsură ce iubirea dispare dintr-un mariaj, tentațiile abundă, iar standardele se relaxează. Uneori, pagubele sunt mult prea greu de acoperit. Dacă asta se va întâmpla cu NATO, America și Europa vor pierde deopotrivă.

Traducerea: Mihaela Danga

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "14 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Dar cind a spus Trump ca vrea destramarea NATO?
    Tocmai faptul ca insista pentru cei 2% e dovada ca nu destramarea NATO este obiectivul lui, ci intarirea NATO.
    Apoi, chiar cei ce-l acuza pe Trump ca destrama NATO vor destramarea, din moment ce NATO, cu truoe si tehnica americana, face exercitii chiar in Romania.

  2. neamtu tiganu spune:

    Chiar daca si acest articol e in tonul miilor de articole scrise pe aceasta tema, mi se pare totusi ceva mai echilibrat.
    Inca mai sper sa citesc cindva, undeva, ceva la obiect, inginereste, fara epitete si comparatii, fara emotii, fara mariaje si adultere.

    • Daniel StPaul spune:

      Stimate domn, cred ca am inteles, in mare (nu stiu daca si pe uscat…) cam ce fel de enunt ingineresc, la obiect, fara adjective, comparatii & stuf si, desigur, concis, v-ar fi pe plac: “Trump is OK” .

      • neamtu tiganu spune:

        Draga domnule, /daca esti pe uscat iti recomand o bere rece sau un spritz de vara.

        Intereseul meu se-ndreapta spre o analiza lucida a motivarii deciziilor lui Trump. De ce ia el aceste decizii?
        Sa ma explic, eu am incredere in societatea americana, cred ca Trump nu face nimic pt. ca asa i s-a sculat, in mod sigur exista niste motive intemeiate pt. care risca sa se ia de git cu toata lumea.

        As vrea sa aflu aceste motive precum si consecintele acestora, atit pt. USA cit si pt. restul lumii!

        P.S Pina una alta bursa reactioneaza pozitiv, somajul in USA a scazut. Eu cred ca numai o USA puternica poate sa-si joace rolul in lume, o USA obamaista cu datorii la nivelul Greciei, poate fi iubita (na, ca-ncep si eu cu sentimente, dar nu respectata).

        • Daniel StPaul spune:

          Stimate domn, nu ca voi ca sa ma laud, -ca sa nu zic : gind la gind cu bucurie- dar, ca vraci autodidact, la capitolul sezonier al recomandarii dv, imi administrasem deja , proactiv si preemptiv, cum ne invata citeunii, tratamentul reshpectiv. In ce priveste faptura Domnului despre care se facea pomenire, om mai avea ocazia sa beseduim, la anul, la Ierusalim, pe unde se va nimeri, cu sigurantsa in eternitate.

  3. DanT spune:

    “Un contingent condus de britanici a fost mobilizat în Estonia, iar colegii canadieni și germani sunt în Letonia și, respectiv, în Lituania. Un modest angajament militar a reușit deja să reducă probabilitatea ca Rusia să încerce vreun atac sau vreo altă șmecherie. Kremlinul își îndreaptă atenția către ținte mai ușoare (cum ar fi sistemul politic al vechilor democrații occidentale).” – pentru a ascunde eşecul proiectului de integrare a Ucrainei în NATO (proiect care a provocat intervenţia militară a Rusiei) şi pentru a evita asumarea responsabilităţilor, oficiali şi instituţii din Occident au lansat diversiunea “Rusia agresivă – un pericol pentru ţările UE/NATO”.

    Un timp a funcţionat gogoaşa că Rusia e gata-gata să invadeze Ţările Baltice, ba chiar şi Polonia şi România (deşi Putin n-a atacat Ţările Baltice înainte de 2004, atunci când NU erau în NATO!). Cât de convinşi au fost occidentalii de posibilitatea unei invazii ruseşti în Ţările Baltice se vede din faptul că a fost nevoie de TREI ANI ca trupele occidentale să vină să le “apere”!
    Între timp povestea s-a fâsâit, n-o mai cred nici copiii. Aşa că se încearcă diversiuni proaspete, mai greu de demontat, cum sunt “legăturile (echipei) lui Trump cu Rusia” sau “amestecul rusesc în alegerile din Occident”.
    E un amestec de Fake News cu lucruri reale dar minore cărora li se amplifică semnificaţia, totul legat în aşa fel încât să se întreţină ideea cu “agresivitatea Rusiei la adresa Occidentului”.

    Scopul iniţial (evitarea asumării responsabilităţilor pentru proiectul de integrare a Ucrainei în NATO – summitul de la Bucureşti) a fost atins. Acum se pare că se urmăreşte asigurarea coeziunii blocului occidental (UE şi NATO), subminat de disensiuni, prin revenirea la climatul din timpul Războiului Rece, la mentalitatea de cetate asediată: agitarea spectrului “ameninţării externe” (Rusia) şi interne (partidele conservatoare/populiste/eurosceptice denunţate frecvent drept “coloana a cincea” a Rusiei).

    Putin e distribuit în rolul purcelului Snowball din “Ferma Animalelor” a lui Orwell – conducerea fermei punea eşecurile pe seama “comploturilor” lui Snowball şi îl folosea pe post de sperietoare pentru a obţine adeziunea animalelor.

    • Tepes Voda spune:

      Interesanta opinia ta. Dupa tine, deci, Rusia nu a invadat si anexat Crimeea, transformând-o intr- o cazarmă și dublându-si prezenta navala și aeriana în Marea Neagra?
      Rusia nu sprijina direct șî pe față așa-zișiii insurgenți uncraineeni cu trupe regulate și armamament greu scos direct din depozitele armatei roșii? Rusia nu a doborât un avion de pasageri cu 300 de oameni la bord, iar autorii nu s-au lăudat cu asta pe facebook?

      Du-te si te culcă troll amărât. Ți-ai câștigat solda pe ziua de azi.

    • Miles Teg spune:

      1. Inainte de 2004 Putin avea alte treburi cum ar fi, spre exemplu, sa isi consolideze puterea pe plan intern – mai precis a cazut la pace cu mafia ruseasca a.k.a “oligarhii” ca sa poata sa preia fraiele puterii cu adevarat.

      Apoi a avut “un pic” de probleme prin Cecenia…

      In 2008 a facut unul din primii pasi spre a reafirma “sfera de influenta” a Rusiei – razboiul scurt, ILEGAL si de aceea nedeclarat cu Georgia.

      2. Dincolo de orice alte aprecieri, interventia Rusiei in Ucraina si ocuparea si anexarea Crimeei sunt ILEGALE sub aspectul tratatelor internationale.

      Pun accentul pe ILEGAL, pentru capoate pana la urma pricep si tavariscii de la rasarit ca exact asta e marea problema iar pana ce Rusia nu incepe sa respecte dreptul international si libertatea tarilor mai mici si mai slabe de care este inconjurata, nu se va pune problema sa intre in randul tarilor civilizate (pentru ca acolo nu se accede cu tancurile ci in mod pasnic si pe cai LEGALE). Sansele sunt minime spre nonexistente, desigur, dar poate ca se trezesc, candva si rusii din betia cvasiperpetua care le este caracteristica.

  4. Dan Nicolescu spune:

    Stiti ce ? Sa asteptam rezultatul alegerilor parlamentare din Anglia, Franta si Germania !
    Cine oare ride in barba acum, pe undeva prin Rasarit ?
    Cine va fi cel acela care, , fiind la urma, va ride ce mai bine in toamna ?
    Indraznesc sa prevad, in pofida vorbariei de doi bani , ca vom asista la o alianta a liderilor care concep o conducere a tarilor sau a comunitatilor de tari, eliberata de considerente politice, religioase sau sociale, o conducere tip MANAGEMENT EFICIENT A UNEI MARI CORPORATII.
    ( A propos, pentru ca o coporatie sa mearga bine, angajatilor lor trebuie sa le mearga bine, dease,enea ). Dnii Trump, Putin si Macron, printul mostenitor din Arabia Saudita, fac parte din acest tip de conducatori. Dna Merkel, autoarea islamizarii fortate a Germanie, ma indoiesc ca mai este in deplinatatea puterilor ei si in orice caz a inceput sa fie dominata de dorinte, nu de fapte. . este momentul cind engezii au debarcat-o pe Dna Thatcher, doamna de fier, nemtii sint mai placizi.

  5. F. P. spune:

    Increderea in NATO a inceput sa scartaie incepand cu razboaiele “preventive” din Orientul Mijlociu ale prodromului republican al presedintelui Donald Trump. Aliatii europeni, care nu au fost consultati, s-au opus aventurilor militare americane bushiste (devenite ulterior obamiste), care se anuntau de rau augur, in lumile araba si nord-africana.

    Daca europenii ar fi fost ascultati si invazia din Irak nu ar fi avut loc, ISIS nu ar fi existat. Aceasta corelatie intre noninvadarea Irak-nonexistenta ISIS nu se bucura, in mod ciudat si din pacate, cel putin nu inca, de atentia pe care ar merita-o in analizele politco-militare, ca sursa istorica de invataminte.

    A fost un licar de speranta ca aparitia lui Trump va inseamna disparitia ISIS, o amarata adunatura de vreo 5000 de oameni, dar longevitatea misterioasa a acestei organizatii teroriste, sustinute mascat in viata si prin imiedicarea jonctiunii antiteroriste NATO-Rusia, reprezinta un al doilea motiv de neincredere. In sfarsit, un al treilea si cel mai recent argument de neincredere este cel privind nereinnoirea atasamentului american fata de Articolul 5 din Actul Fondator NATO. Ar fi o minune ca un mariaj de atatea ori tradat sa mai supravietuiasca. De facto, el deja nu mai exista.

  6. articol spune:

    “jumătatea europeană a mariajului transatlantic strânge din dinți sperând la vremuri mai bune.”

    http://www.faz.net/aktuell/politik/ausland/spd-entspannungspolitik-putin-diniert-mit-gabriel-und-schroeder-in-seiner-residenz-15045551.html

    • Adi spune:

      Cred ca incercati sa-l contraziceti pe autor prin link postat. Asta, alaturi de vizita lui Putin la Paris este parte a raspunsului disperat al nemtoaicei si a pudelului francez la blitzkrieg-ul declansat de Brexit si sfarsit cu turneul de noua zile inceput de Trump la Riyadh si terminat in Sicilia.
      Autorul are dreptate cu stransul din dinti ai jumatatii europene a NATO, doar greseste timpul verbului. Din cele trei timpuri ale verbelor, trecut, prezent si viitor il alege pe singurul gresit.
      In afara de Anglia, aproape toata jumatatea europeana a NATO (cel purin nucleul legat de germano-francez) aia veche, fara estici primiti dupa 90, asta face de 50. Si tocmai acum, cand mai mai sa se atiga punctul final al planului pornit de Kohl in 1990 (europa germano-rusa) si sa poata si ei sa-si desclesteze falcile si sa latre din tot bojocii la anglo-americani, dupa ce apacasera sa prinda gustul maraitului printre dinti in ultimii 10 ani. Acum a venit Trump si le-a desenat nemtilor situatia in care se afla (adica mai proasta decat dupa ww2, acum nemaiexistand bau-bau Stalin si tot estul europei, ma rog ala care conteaza Balticii, polonezii si, cu voia dvs. ultimii pe lista romanii sunt visceral antirusi si nu vor putea fi transformati, ca unii dintre ceilalti est europeni in vecii vecilor din anglo-americanofili in germanofili, oricat li s-ar flutura pe la nas UE cu doua viteze si acceprea lor in partea asa-zis buna a vitezei, adica cea germana, ca sa poata fi folositi ca moneda de schimb in targul germano-rus) si le-a dat una peste bot, sa le inclesteze inapoi dintii pentru viitor (vreti UE cu doua viteze, vreti mai multa UE, pana la un stat federal in care sa aplicati, nu-i asa principiul strebuie t al votului popular si nu asa, ca idiotii de noi votul prin reprezentanti ai statelor, adica veci pururi sa se aleaga doar nemti vopsiti, gen belgieni, luxemburghezi, francezi si restul gastii, nu-i bai – va dau eu NATO cu o singura viteza, acolo unde trebuie si tot pe banii mei, scartanilor). Daca, singura, tanti Merkel va accepta sa-si inclesteze inapoi dintii (iar toata cardasia poltico-economica nemteasca sa mai scorneasca un plan pe vreo 25 de ani), mi-e teama ca cocoselul francez, cum n-are treaba pe-acasa, nici in casa mare, unde deja a rezolvat totul descoperind singur singurel a treia cale si nici in casa personala, va face in afara sa se ingreuneze putin procesul de reinclestare a dintilor. Asta, spre deosebire de Merkel, pare decis sa faca tampeniile din propriul cap. Traiasca UE cu doua viteze si NATO cu una singura. Sper ca asta, sau pe acolo, sa fie mesajul pe care il duce si transmite neamtul nostru in biroul oval. De fapt, sunt sigur.

  7. cristi spune:

    Genul asta de ”specialisti” credinciosi doar intereselor unei elite globale sunt motivul pentru care presedintele SUA este d-l Trump.

  8. Decebal spune:

    Sunt destui cei care au vise umede cu dezintegrarea NATO. Din nefericire (pentru ei), aliantele militare strategice nu stau in politicieni vremelnici. “Strategic” inseamna pe termen lung si, atunci cand cladesti asa ceva, e logic sa te asiguri ca ceea ce s-a cladit in zeci de ani nu poate fi distrus de cine-stie-ce “accident politic”, ales pe 4 sau 5 ani. Sigur, o alianta strategica veche poate suferi din cauza politicienilor, dar nu se destrama asa usor.

    Daca dam la o parte apelativele de “bufon” sau “clown” din presa, domnul Trump este un bogatas cu veleitati de vedeta, care a ajuns la carma SUA. Indiferent de echipa pe care o are in spate, omul este ceea ce este, nu se poate schimba si trebuie luat ca atare. Omul e obisnuit sa joace teatru, sa negocieze, sa surprinda, sa fie pompos… Pastrand proportiile, sa ne inchipuim ca Gigi Becali ar ajunge presedintele Romaniei. Ce fel de pretentii am avea de la comportamentul domniei sale, ca presedinte al Romaniei?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Edward Lucas


Edward Lucas

Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC. Citeste mai departe


E randul tau

Copilul nu este proprietatea părinților. Niciun om nu poate fi proprietatea altui om. Am explicat ...

de: Cristi Danilet

la "Familia pe înțelesul tuturor – Partea a patra: Părinții nu au drept de viață și de moarte asupra copiilor"

România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

Cauta articole

august 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)