Home » Justitie/Ordine publica »Opinie »Reactie rapida » Citesti:

Nişte prinţi au spus că e bine să furi

Alexander Baumgarten februarie 2, 2017 Justitie/Ordine publica, Opinie, Reactie rapida
7 comentarii 4,434 Vizualizari

Orice fapte se pot vedea de aproape sau de departe. Şi toate perspectivele au câte o valoare. Iată ce văd cu ochiul “liber”: un guvern legiferează hoţia, ca să îşi favorizeze clientela. Un număr uriaş de oameni protestează public. Iată ce văd cu ochiul “mai degajat”: un guvern câştigă prin vot popular alegeri, dar are sarcina de a favoriza un clan care a încălcat legea, iar mulţi membri ai lui au condamnări penale: acumularea bogăţiei şi a puterii are, în acest clan, un principiu mafiot, de contradicţie cu interesul public şi cu statul de drept. Cu ochiul “şi mai degajat”: un stat şi-a propus eliminarea regimului comunist, dar timp de trei decenii a tolerat supravieţuirea unei nomenclaturi care a avut toate privilegiile sub comunism şi care obţine constant un număr uriaş de voturi din partea unei populaţii inculte, sărace, manipulate, cu idealuri de parvenire socială şi mentală strict corespondente cu modelul întrupat de aceşti conducători. De primele trei se poate scăpa; de ultima este foarte greu.

Cu ochiul “şi mai bine căscat”: un stat se pregăteşte să aniverseze o sută de ani de existenţă şi se poate întreba: ce am făcut în aceşti tot acest timp? Vreo 20 de ani am trăit în mod timid, exuberant sau îngrozit, experienţele Europei de atunci, vreo 50 de ani am omorât oameni şi am minţit formând o nomenclatură şi inventând un comunism naţionalist, iar 30 de ani am perpetuat un clan oligarh, cu raporturi baronale de tip precarolingian, care acum spune tuturor că e bine să furi, de parcă am fi înaintea instaurării umanităţii. Putem deschide ochii şi mai bine şi să spunem: iată un stat care şi-a inventat modernitatea doar pe cât a putut şi el, în care conceptul de domnie a legii abstracte interferează invariabil cu cel de peşcheş, ca două sisteme paralele şi jenate reciproc de existenţa celuilalt. Geografic, nici unul din ele nu poate învinge, e un destin. Cam aici ochiul nostru se poate opri şi îşi poate aminti o remarcă foarte inteligentă a lui Matei Călinescu, din Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter, care spunea că o societate perfectă se poate compune din hoţi şi cerşetori, pentru că statul va funcţiona şi aşa: banul va circula, pentru că hoţii fură de la cerşetori, iar cerşetorii primesc abia cât să mai fie încă furaţi de la primii.

Dar ochii se pot deschide şi mai mult, până când ei nu mai sunt ai mei, ci ai lui Dumnezeu. Am impresia ca de acolo perspectiva s-ar putea vedea foarte diferit şi mult mai simplu şi mai categoric, adică toate treptele istorice pe care le-am invocat nu ar mai avea nici o importanţă. Eu cred că pur şi simplu el ar vedea aşa: ia te uită, nişte prinţi au spus că e bine să furi. Dar eu am zis odată că nu e voie. Nu-i nimic, aceasta înseamnă doar că ei nu îmi transmit tradiţia. Deci trebuie să admită că sunt în afara ei. Într-o logică simplă şi într-o teologie politică ceva mai complexă, aici trebuie să îşi facă apariţia cel care transmite tradiţia, dacă o transmite legitim, şi să îi excomunice pe prinţi. În limbajul teologiei româneşti, să rostească o “afurisenie”. Gestul lui ar avea o valoare la fel de puternică şi ar fi mai eficace chiar decât mişcarea de stradă a o sută de mii de oameni. Sau măcar ar întări-o. De ce? Pentru că mişcarea de stradă invocă principiul indignării în faţa încălcării moralei. Teologul are însă ocazia să îşi mai revendice, în plus, cu discreţie critică şi cu discernământ asupra lumii contemporane, măruntul teritoriul pe care modernitatea îl mai rezervă pentru el, spunând deschis: “asta îmi încalcă şi mie principiile”. Să recunoaştem, ar fi în interesul lui să fie acum vizibil, iar un asemenea gest ar termina spectaculos, odată pentru totdeauna: a) cu tot clanul de privilegiaţi care a prelungit nomenclatura comunistă, pentru că ar rupe legătura lor cu un electorat, de altminteri, încă foarte credul şi premodern; b) cu ruşinea colaboraţionismului cu statul comunist, care pare acum dată uitării.

Nu sunt comentator politic, nu sunt teolog, ci un istoric al filosofiei care apără foarte serios principiul: în momentele de maximă actualitate, trebuie să gândeşti cât mai inactual eşti în stare. Numai aşa vei vedea că “ochiul liber” este cel mai puţin liber şi că fiecare eveniment al vieţii cotidiene poate fi pus în legătură cu principiile. Nu am nici o legitimitate să predic nimănui decalogul, dar pot să remarc faptul că lista propoziţiilor lui apare fără o ierarhie între ele. Dacă sunt la fel de importante, să facem fiecare exerciţiul mental al substituţiei să ne imaginăm consecinţele momentului când, de pildă, statul ne va recomanda, la întâmplare, negarea oricărei propoziţii din listă.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "7 comments" on this Article:

  1. unu' spune:

    10 cu felicitari, pentru pertinenta si eleganta din penultimul paragraf ! Deie Domnul sa mai priceapa si altii, in afara de El….

  2. cladob spune:

    hoti vor fi mereu, criminali de asemenea dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa-i putem prinde si sa- i facem sa plateasca inapoi si sa ispaseasca pedeapsa.

    Cand ati avut ultima oara casa sparta ? Foarte probabil niciodata.. De ce mai aveti atunci usa incuiata sau chiar inchisa la casa ?

  3. dorin valeriu spune:

    Ca veni vorba despre Decalog : Cum se face ca dupa douazecisisase de ani de studiu obligatoriu al Religiei in scoli Poruncile, si mai ales cea de-a saptea nu sunt cunoscute/respectate de catre romani ? Dascali incapabili, parinti netrebnii ? “Atavisme” imposibil de controlat/corectat ?Pedepse (aici, pe pamant) care nu descurajeaza ? Un “sentiment public” ultra-lax ? Ciar, cum asa ?

  4. Constantin spune:

    „un stat şi-a propus eliminarea regimului comunist, dar timp de trei decenii a tolerat supravieţuirea unei nomenclaturi…”

    O partre a acestei nomenclaturi, uneori în colaborare cu parteneri de fărădelegi din străinătate, a acaparat statul. Nu în măsura în care s-a întâmplat în Rusia, spre exemplu, model spre care se năzuiește, dar viața politică și economică a României se află în mâinile unui grup alcătuit după principiile crimei organizate. El este poziționat, prin urmare, deasupra partidelor din rândul cărora ne sunt prezentate marionete pe care noi le votăm periodic, se menține la putere cu ajutorul instituțiilor de forță și manipulează cetățenii cu ajutorul mass-media, pe care o controlează. El are ca principale obiective menținerea la putere și extragerea de resurse, în folos propriu și pentru recompensarea servitorilor. În termeni economici, acest model de organizare se numește kleptocrație.

    La presiunea organizațiilor internaționale și în momentele de guvernare ceva mai onestă, au luat ființă instituții cu rol în independența și consolidarea actului de justiție. Ele au reacționat firav (dar extrem de deranjant pentru aceștia) la încălcările legii de către membrii kleptocrației și marionetele lor ajunse (aleși ori numiți) în funcții publice.

    La o sută de ani de la Unire, membrii kleptocrației, deținători de conturi în străinătate și fără scrupule, sunt „cetățeni globali” complet dezinteresați de sentimentul național-patriotic. Unii, pentru că au fost cercetați în țară ei sau familiile lor, au plătit articole denigratoare în presa străină, ori au făcut lobby negativ pe lângă unele companii, la adresa României. Dacă în schimbul averii și libertății li s-ar cere o bucată din țară, ar da-o fără să clipească.

  5. Kurt spune:

    Un song de Nina Simone: “I wish I knew how It would feel to be free”…
    Un cîntec despre libertate politică, care este în acelasi moment şi libertatea persoanei. Cine nu se poate exprima politic e constrîns (Constrîngerea memoriei, William Totok / Der Sturz des Tyrannen 1990- Prăbusirea tiranului), amputat şi în drepturile sale civice. Vidul din sfera politică pînă 1989 (…. rezistenţă prin cultură. … ??!.. nu la disidenţi 2010 în Ateneu la Bucureşti…. ) a lăsat urme. Urme dureroase cum se poate constata azi.

    Ce s-a întîmplat 1989?
    Spiritul civic a reinviat 1989.
    Liberate!! Citoyenii s-au eliberat după 50 de ani 1939 – 1989 de dictatura autohtonă specifică. E mult? E libertate! Liberte egalite fraternite!

    … „.. un stat se pregăteşte să aniverseze o sută de ani de existenţă şi se poate întreba: ce am făcut în aceşti tot acest timp? Vreo 20 de ani am trăit în mod timid, exuberant sau îngrozit, experienţele Europei de atunci, vreo 50 de ani am omorât oameni şi am minţit formând o nomenclatură şi inventând un comunism naţionalist, iar 30 de ani am perpetuat un clan oligarh, cu raporturi baronale de tip precarolingian, care acum spune tuturor că e bine să furi,… „….

    Să ne reamintim proclamaţia de la Alba Iulia 1918 (30 % minorităţi, ….. unde sunt azi evreii, saşii, şvabii.. …? …1,5 milioane de citoyeni…??!… ). Ce se sărbătoreşte 1918 / 2019 (epurarea etnică, vînzarea citoyenilor pentru dolari în naţionalcomunismul ceauşist)?

    Ce înseamnă falimentul regimurilor de la Bucureşti 1939 – 1944- 1989 (moneda naţională 1942- 1947 / 1990 – 1995…)?

    Cînd se poate spune dureros: statul naţional UNITAR (constituţia 1923) centralizat a eşuat?
    Viitorul e deschis!

    ………….. „….. un stat şi-a propus eliminarea regimului comunist, dar timp de trei decenii a tolerat supravieţuirea unei nomenclaturi care a avut toate privilegiile sub comunism şi care obţine constant un număr uriaş de voturi din partea unei populaţii inculte, sărace, manipulate, cu idealuri de parvenire socială şi mentală strict corespondente cu modelul întrupat de aceşti conducători. De primele trei se poate scăpa; de ultima este foarte greu… „….

    Mentalitatea balcanică de panduri, jecmănitori e brandul de 100 de ani ale regimurilor de la Bucureşti, … pînă azi? Regele Mihai a constatat întristat după 1989: comuniştii au transformat ţara, au instalat hoţia ca lege.

    “I wish you could know what it means to be me” continuă Nina Simone.
    Imi doresc ca tu să simţi, să ştii ce înseamă pentru mine să fiu eu însumi!!!

    S-au îndeplinit aspiraţiile, speranţele tinerilor din Timişoara 1989 (… belogen bis ich selber log / Richard Wagner -Scharze Kreide, Gedichte Luchterhand / Leonce und Lena Preis für politische Lyrik 1987 Darmstadt / am fost minţit pînă cînd am început să (mă) mint singur….)?
    Visurile născute la 1 ianuarie 2007?

    Promisiunile de la Alba Iulia 1918?

    Descentralizarea o cale spre mai bine? Control civic la bază ca în Elveţia? Idei mai sunt.

    …. „….. o societate perfectă se poate compune din hoţi şi cerşetori, pentru că statul va funcţiona şi aşa: banul va circula, pentru că hoţii fură de la cerşetori, iar cerşetorii primesc abia cât să mai fie încă furaţi de la primii…. „……

    Chiar aşa? Dacă regii (noua castă de hoţi multimilionari .. Calea Victoriei Bucureşti….) construiesc, cărăuşii au de lucru? (Wenn Könige baun, haben Kärner zu tun / Friedrich Schiller).

    Milioane de sezonieri au votat după 1990 cu picioarele, au preluat responsabilitatea pentru propria viaţă / soartă, au căutat de lucru în occident.
    Brain drain pînă unde? Demografia….

  6. dMD spune:

    Aplauze pentru Vanatorul-cu-o-singura-sageata !

  7. Radu spune:

    În Decalog mai exista o poruncă privind mărturia mincinoasa. Si in toată Biblia îndemnul de a nu judeca cu nedreptate. Nu îmi e teamă de politicieni corupți, care pot fi dați jos prin vot sau protest. Îmi e teamă de o justiție nedreaptă, abuzivă, care arestează si condamna fără dovezi, pe baza unor suspiciuni întemeiate de către denunțuri obținute în mod nedrept sau pe baza de dovezi fabricate de servicii secrete. Îmi e teamă să dețin o firma in Romania pt ca voi fi pasibil de a fi șantajat si extorcat in mod mafiot de către instituțiile de forță ale “statului de drept”. Cum dau jos un procuror care greșește voit ? Care mă leagă pe nedrept? Dar un acoperit ? Binomul nu e sanctionabil în mod democratic. Dar hoții din PSD sau din alte partide sunt. Din păcate discuția asta nu are loc. Se aruncă praf in ochi cu apărarea împotriva hotiei. De către cine ? De un sistem de justiție abuziv și mafiot? De servicii secrete care nu deservesc interesul național? De tari partenere care ne tin morala pt ca vrem să dezincriminan infracțiuni care la ei nu sunt incriminate?Mi-e sictir. Sunteți încremeniți în gândirea anilor 90. Foști comuniști sunt în toate partidele si cele așa zis de dreapta. Dacă chiar credeți ce spuneți de ce nu ați votat cu ANRul lui Marian Munteanu ? De ce Ciolos, un om respectabil si responsabil, poate da ordonanțe discutabile pe Codul Penal (dat ca lege prin asumarea răspunderii de către un guvern minoritar PDL) dar PSD nu ? Pt ca PSD, corupt cum e el, amenința supremația Binomului, spre deosebire de toți ceilalți. Sunt scârbit de ignoranța politică (si geopolitica) a majorității intelectualilor si absolvenților de studii superioare din România.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alexander Baumgarten


Alexander Baumgarten

Conferentiar universitar doctor, Catedra de Istoria Filosofiei Antice si Medievale Universitatea "Babes-Bolyai", Cluj. A publicat 6 volume de studii şi exegeză a filosofiei medie... Citeste mai departe


E randul tau

Nu e mai bine sa discutam direct autorul si textul original? Nu de alta, dar conspiratiile consiprat...

de: r2

la "Noul mal du siècle 21 și consecințele lui la urne"

Cauta articole

aprilie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mar    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)