O campanie electorală în care una dintre întâlnirile decisive pentru edificarea alegătorului va avea loc la Antena 3, etalon de instituție coruptă și mercenară fără precedent în presa românească a tuturor timpurilor. O campanie electorală în care instituțiile neutre politic ale statului, aflate în subordinea, sau la mâna unuia dintre candidați, își sacrifică rezerva și-și declară sprijinul pentru el. O campanie electorală în care pe Panoul de Dezonoare al Nației se înghesuie chipuri până mai ieri onorabile, sau relativ onorabile, medici care au salvat vieți, artiști care ne-au alinat tristețile și depresiile și ne-au modelat frumos sufletele, sportivi cu care am intonat lăcrimând mândi, Imnul de stat, intelectuali mari în momente mediocre și mediocri în momente mari, toți recenți sau viitori beneficiari de pomeni pe bani furați din visteria publică în strigătele de alarmă ale FMI-ului, o campanie în care la minciuna verde, în față, se face părtașă Poșta Română, o campanie în care triumfă obrăznicia, fărădelegea, calomnia josnică și la fel de josnicul sperjur, reaua credință lașă, o campanie în care frica de Dumnezeu nu mai are nici un sens din moment ce sfruntarea e binecuvântată de popimea ortodoxă mai obscen aliniată politic decât se poate imagina, o campanie a ilegalității în serie, care ar exceda capacitățile oricărui aparat judiciar oricât de performant, darămite ale unuia care abia învață să meargă în picioare. O campanie în care în buricul frecventat de străini al Bucureștiului, polițiștii bat ziua în amiaza mare jurnaliști, apoi îi duc în cătușe la sediu, îi amenință proferând obscenități, după care îi bat din nou.
O campanie în care, deja pervertit de anomia devenită normalitate, aproape că îți vine să fluieri admirativ. Într-adevăr, nimeni și nimic nu le scapă, îți zici. Chiar nimeni și nimic. Spun asta fiindcă în cartierul popular unde ocupăm un apartament modest și trăim ca să zic așa, destul de incognito, azi dimineață am găsit pe fereastra balconului nostru prelingându-se până la parter, niște urme de ou mirosind, cum să spun eu? Cum îmi miroase această campanie. M-am gândit la găinile moarte azvârlite la ACL…Așadar, nimeni și nimic nu le scapă? Nici cineva destul de discret care intervine din când în când pe forumuri și scrie încă și mai rar pe Contributors?
În realitate, nu cred în teoria asta. Sunt sigură chiar că oamenii aceștia sunt prea ocupați să se țină și de găinării. Sunt sigură că Victor Ponta nu mințea în literă aseară când zicea că nu el l-a calomniat pe dl. Iohannis cu vânzarea de copii. Sunt sigură că și el, și Dragnea, și Meleșcanu, și Stanoevici, și Iliescu, au altele pe cap acum. Că sunt prea ocupați să dreagă (și să nu dreagă totuși de tot) infracțiunea votului în străinătate, să cârpăcească minciunile despre declarațiile de ieri ale FMI-ului (păstrând o posibilitate de a o întoarce ca la Ploiești), să vopsească recesiunea economică în avânt pe toate fronturile, să prezinte creșterea exponențială a taxelor ca reducere de taxe și negrul de catran al guvernării lor în alb imaculat, etc. Mi se pare evident că ei au avut și vor avea nevoie de tot timpul și toată energia lor ca să acopere cu fărădelegea de azi pe cea de ieri, așa cum cea de ieri a fost necesară pentru a o acoperi pe cea de alaltăieri și tot așa, până la a nu mai putea opri nici măcar ei mașinăria infernală pe care au pornit-o, băgându-se în ceva ce îi depășește: conducerea unei țări.
Tot ce au avut ei timp să facă, prin puterea exemplului personal, prin fapte și vorbe, a fost doar, să dea liber la ticăloșie. Și cred că acest semnal e suficient pentru ca simpli executanți mai mărunți, când nu simpli fani, să comită într-o emulație colectivă fără precedent, ticăloșia pentru care se simte fiecare chemat și înzestrat. Documentele – de tristă amintire și actualitate – de la Pitești care vorbesc despre infinita libertate de a inova și a inventa metode de tortură care li se acorda călăilor, fac un sumbru ecou violenței vieții noastre publice în ultima vreme. Aruncarea cu ouă și cu găini moarte și toată beția înjosirii proprii și a celuilalt, ca inițiative și invenții individuale, scoaterea la vedere a inconștientului întunecat, malefic, ticălos, cel deasupra căruia civilizația pune șapa de plumb a bunei cuviințe și-l sublimează în arte, sau în cabinete de analiză, sunt cel mai neliniștitor semn al derivei în care trăim din nou și căreia trebuie să-i punem capăt oricâtă energie ne-ar costa. Să ne mirăm și să ne indignăm oricît ni s-ar fi tocit indignarea șu mirarea. Și să salutăm normalitatea, să ne reeducăm la școala ei.
Cui îmi spune că prestația de ieri a dlui Iohannis a fost nesatisfăcătoare, comparativ, îi spun clar că are nevoie de terapia asta, de urgență. De care de altfel, cam avem nevoie toți, ca societate, ca popor, ca țară. Ne-am dezobișnuit de normalitate, de bun simț, de cumpătare și respect, de buna credință și de bunăcuviință. Am lăsat să fie dată la o parte șapa, iar acum amețiți, supraintoxicați cu răul, suntem alarmant de pregătiți să reintrăm în Era Ticăloșilor pe care ne-o înfățișa Marin Preda în romanul lui din 1980, cu câteva luni înainte de a muri, prematur, ros de toate ticăloșiile lumii aceleia a noastră și învins de ele. Și pe noi ne poate inunda, ne poate înghiți din nou, la 25 de ani după ce, cu jertfe care ne obligă, s-a început împotriva ei o luptă, mereu inegală, totuși niciodată pierdută. Pentru felul în care a susținut ieri această luptă, cu demnitate, cumpătare, bună cuviință, respect, eu țin să-i mulțumesc aici dlui Klaus Iohannis.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Cateva opinii privind dezbaterea de ieri, la Realitatea TV:
-pregatirea dezbaterii a fost incredibil de slaba sau planul initial a fost lasar balta. Nu stiu ce si la ce au lucrat cei 5 sau 6 prezentatori si realizatori inclusiv Rares Bogdan. Totul mi-a dat senzatia unei actiuni pompieristice, in care presiunea se punea pe ideea aparuta la moment.
-Cosmin Gusa a fost extrem de nervos dar lucid. Asa cum nu l-am mai vazut niciodata a revenit de cel putin 3 ori asupra greselilor facute de redactori si mersului emisiunii. Nu se mai oprea din dojeni. Cred ca i-a parut enorm de rau ca nu a fost in post pentru a conduce prin casca dezbaterea. A caracterizat corect ambele prestatii cat si pe cea a lui Dragnea din alt moment. A fost singurul din toata media care l-a taxat pe Rares Bogdan pentru ca s-a lacomit la un interviu cu Ponta dupa dezbaterea cu Johannis si l-a enervat pe Johannis.
-Rares Bogdan a inceput dezbaterea prezentand o lunga lista de subiecte, bune dar fiecare foarte pretentioase si neincadrabile in timpul alocat dezbaterii. A scapat totul de sub control ulterior. A consumat timpul luat de valul propriei manifestari navalnice: problema votului in diaspora a durat cam un sfert din timp.
-redactorii din celalalt studio al Realitatii TV: multa vorbarie inainte de intrebare si intrebari cam lungi. Aproape toti, cu exceptia Laviniei Sandru, au ascultat cuminti analiza lui Gusa si au exploatat cele spuse de el, prezentand unele chestiuni din analiza lui Gusa ca fiind opinii personale. O parte din intrebari au fost insuficient documentate dand prilej lui Ponta sa ii taxeze. Toti au uitat ca in astfel de cazuri trebuie sa se manifeste echidistant jurnalistic.
-media. Nu stiu cum a aparut comparatia cu profesorul si elevul. Nu am avut niciodata un profesor atat de absent care sa percuteze tarziu precum Johhanis. Si nu inteleg dece Ponta a fost caracterizat obraznic, de fapt chiar de Rares Bogdan imediar dupa plecarea lui Ponta din studio. Poate asa stie Rares Bogdan sa vorbeasca despre musafiri dupa ce pleaca de la el. Mai sunt cateva incercari ciudate, printre care si a lui CTP, de a cataloga lipsa de reactie a lui Johannis ca pe o stare de calm si politete excesiva. Nu stiu ca politetea excesiva sa fie reprezentata prin ridicarea tonului vocii si inrosirea fetei.
-mediul politic. Cea mai stupida justificare pentru Johannis mi se pare cea a lui Ludovic Orban. Cea mai desteapta conlcuzie mi se pare afirmatia ca Johannis poate fi un bun presedinte la urmatoarele alegeri.
-cea mai grava eroare strategica. Johannis: nu este nevoie de axa China-Romania. Domnule Johannis, Austria taie padiurile din Romania la pret redus, Ungaria vinde produse finite petroliere provenite din exploatarea excesiva a petrolului romanesc cu costuri reduse, Canada si Marea Britanie ne-au jupuit ca sa fie de acord cu intrarea in NATO respectiv UE. China are resurse in dolari cat SUA. de ce sa nu ne folosim de ei ca banii nu au miros.
-cea mai rusinoasa declaratie. Rares Bogdan: eu sunt patriot. Dar nu a zis nimic de sustinerea lui Tokes pentru Johannis, acel Tokes care poarta doliu in mod oficial de Ziua Nationala a Romaniei.
Sunt surprins de câtă dreptate aveţi.
Ne-am fi dorit ca cu Victor Ponta să fie ştearsă podeaua, să fie bătut, făcut groggy, fără respectul regulilor marchizului de Queebsberry, sau ale polemicii de la Oxford.
Asta ne-au obişnuit televiziunile de tocşou.
Iar comportamentul civilizat a regulilor subînţelese par a fi din altă lume.
Domnul Iohannis este din lumea civilizaţiei occidentale unde visăm să ajungem, din locurile unde nu este frumos să întrerupi şi să-ţi laşi preopinentul să-şi termine fraza.
Ne binemerităm pe jmekerul numit Ponta venit din mocirla democraţiei româneşti.
Această ”cădere în trecut” poate fi stopată numai prin educarea noilor generații. Avem nevoie de o nouă Unire, la un nivel mai profund.
”-De ce este România altfel ?” este întrebarea la ordinea zilei.
Poate pentru că pătura conducătoare a fost principalul torționar al populației.
Desigur, nu în permanență !
Au existat câteva sincope la originea cărora s-au aflat state puternice care au înțeles că trebuie să stopeze alunecarea în barbarie a unei națiuni care este europeană totuși.
Cineva spunea ca o tara va fi ceea ce este sistemul sau de educatie.
Nu vad nimic de mirare in toata aceasta mocirla – este doar rezultatul de asteptat al tampirii unei generatii (se pregateste a doua) de catre un system de invatamant complet desprins de realitate, superficial si intors in veacuri.
Nu vad de ce atata mirare peste tot – inclusive pe Contributors – in ce priveste marasmul politic- e ca si cum te-ai fi tavalit o zi intreaga in bata cu noroi de la Techirgiol si apoi, intors la hotel te-ai mria „Ce chestier! M-am murdarit!”.
Tristetea mea vine din faptul ca indifferent cine castiga si indifferent ce reultate vor fi la parlamentare, marasmul va continua sa se adanceasca -pana ce probabil vom avea un procent de analfabetsim de peste 90% din populatie. Acum e undeva intre 25- si 75%, in fucntie de cum socotesti. Dar analfabetismul functional se pare ca este undeva spre 60% in Romania – conform unui studio comandat de Comisia Eureopeana in urma cu vreo trei ani.
in Ucraina a fost la fel cu Maidanul, civilizatia a invins tortionarii (bine,a pierdut crimeea, da’ asa-i la razboi , chiar daca e „doar”ciocnire de civilizatii)
„nouă Eră a Ticăloșilor”
isi are radacinile in „Era socialista”.
Sora revistei „Munca de Partid”.
Unde lucra profesorul Paul Dobrescu, de la SNSPA, seful comisiei care l-a „albit” pe plagiator…
Sentimentul că nu poţi să te porţi cu mănuşi cu cei care au depăşit limitele dezmăţului în actuala campanie electorală este imperios, iar constatarea că buna noastră cuviinţă ne împiedică să ne coborâm la nivelul lor, este mai degrabă frustrantă, decât încurajatoare.
Cu tot respectul meu pentru biserică în general şi religie, implicarea BOR în campania de susţinere a lui Ponta este un gest de o josnicie fără margini. Mie mi-ar sta în gât să-l numesc pe Patriarhul Daniel „Sfinţia Voastră”, dar mi-ar cădea foarte uşor să-i spun „Slinoşenia Voastră”. Mea culpa.
http://paulmelian.de/blog/?p=247
Da, asa e. Dar daca am avea de ales, povestea cu manusile imi sugereaza asta, eu cred ca mai bine reintroducem prin lege duelul, ne antrenam si folosim manusa doar ca s-o aruncam in fata „miselului” atunci cand e mujic. Fantazez, desigur. Si ma folosesc de prilej ca sa ma bucur ca dl. Iohannis a confirmat ca este un domn. NU s-a dus la Antena 3. Cine are urechi de auzit, o sa auda…
Am încercat să vă răspund şi ieri cu textul aproximativ „Sigur că da. Astfel rămân coprofagii între ei.”
(Chiar dacă nu era mare lucru, un semn de politeţe tot era.) Comentariul se pare că s-a pierdut în infinitatea spaţiului virtual. Politeţea rămâne.