Home » Opinie »Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

Orice revoltă moare într-o zi. Ce rămâne?

Vasile Dancu februarie 2, 2012 Opinie, Politica & Doctrine, Societate/Life
21 comentarii 2,017 Vizualizari

Timp de vreo două săptămâni, piețele publice au fost cotropite de proteste. Sincere sau organizate, infiltrate sau nu, reprezentative statistic sau nu, cred că protestele din România se apropie de final. Cel puțin pentru această fază. Ce va fi mai încolo vom vedea, dar, pentru moment, cred că merită să încercăm analiza a ceea ce rămâne după proteste. A fost o revoltă înfrântă? A obținut demiterea unui ministru și renunțarea la alegerile comasate, precum și readucerea lui Arafat la Guvern. Unii ar spune că este prea puțin, opoziția poate că nu este mulțumită, pentru că guvernul a fost aproape la fel de surd la cererea străzii cum a fost la cererile sale și a rămas în picioare. Unii au încercat să spună că este vorba doar de manipulări ale maselor, alții că lumea se schimbă și că aceasta este Revoluția cea izbăvitoare. Nu a mai strigat nimeni ”Vom muri și vom fi liberi!” ca în 1989, dar nici ”Vom munci și vom fi liberi!”, cum le-ar cere-o unii apologeți ai dreptei de la noi.

Personal, m-am convins că revoluțiile televizate în direct nu au cum să schimbe România și nici măcar cum să-și atingă scopurile, chiar și pe cele mai înguste. Televiziunile fac să prevaleze partea de spectacol și să conteze doar ce apare în cadru. A venit ninsoarea, iar televiziunile și-au mutat în altă parte atenția, deci, adio, revoluție! Unii vor spune că doar televiziunile sunt de vină, alții că televiziunile nu au fost destul de bărbate și s-au predat puterii (cu o excepție). E adevărat că trebuie să ne consolăm: nu există decât ceea ce apare la televizor, însă nici măcar televiziunea nu poate suplini pasivitatea generală sau frica ori lașitatea. Să nu cerem televiziunilor mai mult decât pot da!

Ce rămâne, totuși, în urma unor proteste de stradă  care au înfricoșat puterea și care au dat speranțe unei opoziții care aștepta deja cuminte să  treacă timpul actualei puteri și să se înscăuneze elegant și democratic prin alegeri libere (evident dacă puterea nu mai găsea ceva pentru a amâna, comasa, coresponda sau reglementa în materie electorală)? Chiar dacă orice revoltă este înfrântă, uneori chiar de către cei pe care îi aduce la putere, alteori de cei cu care se luptă, în urma tuturor ridicărilor sociale a rămas ceva. Uneori se vede mai târziu efectul oricărei contestări, alteori îl putem descrifra, cel puțin în parte, chiar atunci când mișcarea se află spre final. Dacă ar fi să sintetizez, aș putea spune că nici o revoltă socială, indiferent cum este etichetată, nu este fără de rost și fără de urmări. Mă gândesc că până și ceața care rămâne în urmă, pe care, de regulă, puterea o răspândește, ne arată că mișcarea a fost aproape să atingă miezul puterii, altfel nu se cheltuia atâta energie.

Când mă gandesc la ceață îmi vine în minte faptul că nu o să  aflăm niciodată cine a tras în noi înainte de 1989, așa cum nu o să  tranșăm nici la revoltele din ianuarie 2012 răspunsul la întrebarea: „De ce s-au revoltat oamenii?”. De foame, de sărăcie, din spirit de revoltă; împotriva sistemului, contra unor oameni ai puterii, manipulați de opoziție, manipulați de moguli; din imitație pentru alte mișcări, nu știu nici ei de ce, aiurea etc. Marele efort al puterii a fost mai puțin îndreptat înspre a asculta cererile oamenilor sau înspre a dialoga cu opoziția, ci mai mult înspre a furniza explicații care respingeau o cauză socială justificată, legitimă. Deci, putem lăsa așa, să-i zicem ”enigma din ianuarie 2012” și s-o trecem lângă ”enigma teroriștilor din decembrie 1989”, care, la rândul ei, se află lângă alte enigme ale istoriei noastre pe care nu suntem vrednici să le spunem răspicat, deși răspunsul îl știe toată lumea.

1. Rămâne intactă concluzia că noi nu gândim viitorul decât formal, fără dedicație și raționalitate. Putem face maxim ”profeții despre trecut”, cum ironic și obraznic ne spunea la ore de maximă  audiență un mag roșu, torționar devenit apoi mare politolog, venerat de golanii, șmecherii și fraierii postrevoluționari. Spun asta pentru că nimeni nu s-a gândit că  va mai exploda mămăliga, deși erau semne cu duiumul. Sondajele arătau o stare tensionată fără precedent, o percepție a corupției cum n-a mai fost înregistrată. În februarie 2011, toată presa noastră a preluat un articol din publicaţia Wall Street Journal, care a realizat un clasament privind probabilitatea declanşării unor revolte, fiind analizate 85 de state. Studiul acela analiza trei criterii: gradul de nedreptate socială, tendinţa populaţiei de a se revolta şi ponderea produselor alimentare din totalul cheltuielilor unei gospodării (ca element declanşator).

2. O primă  consecință a fost o spaimă  grozavă pe care a tras-o puterea, mai ales Guvernul. Nici parlamentarii nu au rămas mai liniștiți la casele lor, deși, spre norocul lor, erau în vacanță și nu s-a mai luat cu asalt Palatul Parlamentului. Politicienii de la putere au realizat pentru prima dată că este o situație gravă, care poate deveni ireversibilă. Dacă, înainte de revolte, exista speranța că USL nu va face 51%, acum speranța a început să fie la fel de subțire ca un fir de pânză de păianjen. Deja foarte mulți au început să se gândească la opoziție și mulți îl fac țap ispășitor pe Președintele României. Boc a început să umble nebărbierit și să tragă din nou la lopată. Ninsoarea a dat ocazia unor nesfârșite liturghii politice televizate, cu prefecți, miniștri și arafați cu fețe îngrijorate. Nu este rău, guvernul și-a adus aminte de populație, a realizat că trebuie să țină cont nu doar de indicațiile FMI, ci, măcar din când în când, să fie atent la electori.

3. Președintele României a înțeles în fine, după  ce toți încercau să-l aburească  privind faptul că poporul aflat în criză înțelege pe zi ce trece tot mai bine austeritatea și că se apleacă tot mai tare spre dreapta, că  acestă criză este una de legitimitate. Adică  legătura sa cu o parte din popor s-a rupt, iar pentru această parte el trebuie să facă ceva. Cu siguranță, Traian Băsescu va căuta să facă mișcări spectaculoase, indiferent de consecințele pentru propria imagine, însă, pentru a reuși, ar trebui să găsească sprijin total în partidul care este încă îngrozit de ce se poate întâmpla la alegeri.

4. Cred că după ce FMI ne va fi controlat la batistă și unghiuțe tăiate, se va încerca schimbarea guvernului. Măcar în parte, dacă nu total. Dar mai este un lucru: nu este ușor de găsit un premier pentru un asemenea dezastru și doar pentru un timp scurt. Sunt, probabil, destui doritori, dar aceștia nu sunt decât aventurieri sau politruci fară talent, iar oameni de sacrificiu este greu să găsești în politica mare.

5. Spaima de deteriorarea imaginii României în lumea finanțelor a fost doar o manevră  de inhibare a opoziției sau o alarmă falsă. Vedem acum că, deși am avut proteste în ultimele 2 săptămâni, prima de risc a României a scăzut cu 12,2% de la începutul anului, chiar dacă rămânem pe locul șase în rândul celor mai riscante țări din Uniunea Europeană, același loc pe care îl ocupam și la începutul lunii decembrie. Deci, în urma protestelor nu a rămas o Românie devastată, necredibilă. Probabil că și docilitatea guvernului față de FMI și față de investitorii străini ne face încă foarte competitivi.

6. A mai rămas după  revolte și o mare miopie la ce s-ar putea întâmpla bun pentru români în aceste vremuri. Căutăm (și vom căuta) cu lupa revolte și vedem mai greu lucrurile bune. Obligațiunile emise de Guvernul României s-au vândut ca pâinea caldă în SUA. O fi de la scut, o fi din alt motiv, dar România a atras marți 1,5 miliarde de dolari din vânzarea de obligațiuni pe 10 ani, la un randament de 6,875% pe piața din SUA. Nu este bine că ne împrumutăm, dar ar fi mai grav să nu ne mai bage nimeni în seamă.

7. Ne-a rămas și mai acută prezidențializarea puterii. Revoltele centrându-se pe ”Jos Băsescu”, paradoxal, au întărit nevoia de tătuc. Prevăd că va fi destul de greu de promovat o republică parlamentară, chiar după ce Traian Băsescu va fi plecat din funcție. Oamenii se simțeau trădați de Președinte, mulți dintre ei poate îl votaseră înainte în luptele lui cu sistemul. Acum, prin proteste și înjurături, oamenii au cerut doar un tătuc și mai bun, și mai darnic, nicidecum o republică parlamentară.

8. Și parlamentarii opoziției au tras o mică  spaimă, cea generată de faptul că  ar trebui să demisioneze dacă se face această strategie de blocare a sistemului politic. Proiectul liberalilor i-a înspăimântat și pe liberali, dar și pe pesediști, mai ales că nimeni nu era sigur de efect. Gândul că s-ar organiza parțiale pentru colegiile lor era un stimulent destul de puternic pentru a se pune pe picioarele din spate. Noroc că nu a mai fost cazul.

9. UDMR a început dansul. Un lucru pe care, personal, îl urmăresc cu pasiune de câțiva ani; este un fel de dans al rutului, un ritual al împerecherii și ofertării. Prima dată îi fac pe cei din opoziție să oferteze, să supraliciteze, să uite tot ce și-au propus, pentru că fiecare partid de opoziție jură ca va trimite UDMR în opoziție, măcar pentru o jumătate de mandat. Deocamdată nu le prea iese, datorită modului specific în care se polarizează electoratul în România și datorită modalităților prin care se constituie guvernul. Acum, UDMR începe dansul pentru a ameți opoziția, dar, deocamdată ,va plăti doar puterea. Ei vor deschide trezoreria pentru localități și proiecte, vor face concesii, vor da funcții în puncte strategice, uneori mai imporatnte decât cele de ministru. Vor obține tot ce vor, în plus, o fracțiune desemnată să facă asta se va apropia tot mai mult de opoziție, dacă opoziția va avea certitudinea că se îndreaptă spre putere. Însă anul acesta ar putea avea ceva ghinion, iar ghinionul le-ar putea veni nu de la dușmanul lor, Corneliu „Vaccin” Tudor, ci de la OTV.

10. Dan Diaconescu a devenit deja un pericol pentru toți. Această criză majoră pe care a folosit-o cum a știut i-a dat o legitimitate neașteptată. În timp ce politicienii și analiștii de dreapta căutau să arate că este o revoltă împotriva sistemului politic în general, că opoziția este la fel de urâtă de popor, toți făceau propagandă singurului partid care nu a condus, care nu are nimic în comun cu politica (poate doar calitatea umană îndoielnică a unora dintre cei propuși ori autopropuși pentru funcții). Partidul lui DD câștigă, pe zi ce trece, aproape tot ce cade de la partidele puterii. A făcut în acele zile și un congres violet la Palatul Parlamentului, practic mergând în recunoaștere, deci să nu vă mirați dacă va reuși la alegerile viitoare un scor neașteptat nici chiar de ghicitorii și vrăjitoarele de pe la emisiunile lui Diaconescu.

11. Televiziunile ar fi putut învăța o lecție importantă. Realitatea este mai tare decât divertismentul vulgar, decât mondenizarea. A face spectacol din realitatea care curge este o artă, nu ușor de mânuit, dar sigură pentru succes. De data asta, strada a făcut spectacolul, iar televiziunea a adus doar țeava pe care a băgat imaginile.

12. S-a deschis sezonul la migrație politică. Cred că unii politicieni de la putere vor căuta prin agende uitatele numere de telefon ale celor de la viitoarea masă a paznicilor ciolanului. Din nou, primarii vor spune că ei o fac pentru binele cetățenilor, fiind singura modalitate de a aduce bani în localitate.

13. A rămas în urma revoltelor și speranța că  încep să apară fragmente de memorie socială. Oamenii și-au adus aminte de multe din păcatele politicienilor, dar pe care le vor uita, probabil. Este interesant, însă, că au prins curaj în a-i întreba pe politicieni despre decont, un decont târziu și care îi enervează, cu siguranță. Am văzut asta în mai multe dintre manifestațiile Pieței Universității, dar mi-au atras atenția strigătele celor care îl înghionteau pe Orban să iasă din Piață: Pleacă, ai fost ministru, unde-i autostrada?

Nu sunt un fan al revoluțiilor sau al revoltelor de stradă. Știu că ele sunt făcute să moară într-o zi și că, poate, în construcția civilizației sunt mai utile munca de zi cu zi și schimbarea lentă. Nu cred că revolta este starea de normalitate a omenirii și, de aceea, poate, orice revoluție este făcută să moară. Vom vedea că unele eșuează lamentabil, altele mor eroic, iar altele sunt asfixiate în tăcere. Cu toate acestea, există un moment al revoltelor și al revoluțiilor, în care milioane de oameni se gândesc cu drag la manifestanții întotdeauna prea puțini. Chiar dacă stau în fața televizorului, mulți dintre semenii celor ieșiti în stradă – oameni mai pașnici, mai civilizați, mai educați, cu un self control mai bun, poate chiar și mai frumoși decât acei disperați – simt că ar trebui și ei să fie acolo, simt imboldul să lase totul și să plece în stradă, să devină eroi. Bineînțeles că acest imbold este repede ucis de rațiune, de comoditate, de frică sau chiar de ignoranță, iar cei din stradă rămân izolați. Dar acel fior pe care oamenii l-au simțit măcar o secundă este important, este o dovadă că nu le-a murit instinctul libertății, că mai au șanse să se elibereze de convenții, de mecanicisme, de apatie, indiferență si egoism… Că nu sunt doar indivizi în stare de libertate și că, într-o zi, ar putea chiar să devină oameni liberi.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "21 comments" on this Article:

  1. mircea spune:

    Daca va referiti la ‘protestele’ organizate de USL, sigur nu vom scapa pentru ca disperarea lor este mare. Pacat de romanii, care au iesit ca o manifestare a constintei sociale si carora USL le-a furat entuziasmul.

  2. dan spune:

    Va inselati, protestele nu se apropie de final, ele sunt mentinute “la foc mic” pana cand vremea se va incalzi. In primavara protestele vor prinde iar forta de acum doua saptamani.

  3. TudorL spune:

    Domnule Dancu, dar dumneavoastra insiva recunoasteti ca pina la urma aceste proteste au cataliyat niste lucruri atit pe scena politica, cit si in presa. Desigur, protestatarii s-au dovedit a fi, pentru playerii publici mai mult un turnesol decit un arbitru. de aceea si vor ramine rezultatele protestului numai la dispozitia jucatorilor si la negocierile dintre ei. Nici nu avea cum sa fie altfel. Recomand o explicatie aici, despre andrenalina protestatara a romanului (http://cursdeguvernare.ro/protestul-dimensiunea-sa-romaneasca-si-despre-%E2%80%9Ecum-iesim-din-lumea-a-doua%E2%80%9D.html). E doar o explicatie omeneasca.
    Dar dumneavoastra, ca om asumat de stinga, cum va explicati ca intr-o tara libera oamenii (cei multi, cum i-ar numi Ion Iliescu) nu sunt in stare sa-si ceara nici cele mai elementare drepturi chiar si in momentele cele mai favorabile? Si lasa toate atuurile tot in miinile politicienilor?

  4. T.B. spune:

    Corecte toate concluziile, dar indeosebi cea de la nr. 7.

  5. cata spune:

    frumoasa si totodata adevarata ultima parte! si eu am simtit un imbold, dar marturisesc ca din cauza fricii(justificata sau nu) nu am iesit in strada! ca sa glumesc putin: doar romanii se gasesc sa protesteze iarna! vremea “revolutiei” sincere a trecut! ce va urma de acum incolo(daca va urma) va fi ceva fara suflet, fara miez-dar asta depinde foarte mult de evolutia lucrurilor in perioada imediat urmatoare, de miscarea clasei politice, etc.
    ca un privitor neutru, m-am bucurat de izbucnirea protestelor, indiferent de natura cauzatoare;

  6. Manwe spune:

    Intr-un singur punct seamana protestele din decembrie 89 si ianuarie 2012: ambele sunt secretul lui Polichinelle. In rest, e ca si cum ati spune ca atat Hanescu cat si Djokovic folosesc rachete Head.

  7. Petrica spune:

    “Orice revolta moare intr-o zi.” Nu va muri, d-le Dancu. Si stiti foarte bine din studiile pe care le faceti.. Potentialul latent al frustrarilor poporului este enorm.
    Politicienii acestor zile au inca o raspundere ft mare: reformarea sistemului politic romanesc. Daca nu o vor face, aceasta reformare va ajunge la mina unui cetatean gen DD, iar consecintele vor fi regretabile pentru TOTI.
    Oamenii si-au pierdut increderea in politica. Exista un referendum nerespectat, politicienii se grabesc spre anticipate… Poporul nu uita!
    In 22 de ani romanul s-a dezghetat, asculta si politicieni din alte tari, este mult mai bine informat.
    Politica romaneasca s-a degradat in acesti 22 de ani. Cam aceleasi fete, aceleasi metode de sifonat banii publici, etc.
    Poporul s-a saturat, asa nu mai merge!

  8. dan spune:

    1. In populatia tarii sunt:
    - 10-15% analfabeti total, prosti care nu inteleg nimic din realitate. Tipic: am pensia mica,,,,dar cat ai muncit?…nu-l intreaba nico fatuica de mogulizor Sunt votanti PSD, acum trecuti la PP-DD
    - 30% neinformati, n-au ctit dupa scoala nimic tiparit, analfabeti functional. au foarte vaga idee de ce se-ntampla in lume
    -15% slab informati, au idee de ce se-ntampla in Romania si UE, dar fara a avea opinii consolidate
    - 30% oameni care muncesc, stiu si inteleg realitatea
    PSD are votanti in primele doua categorii
    PNL are votanti in ultimile doua categorii
    PDL are votanti in ultima categorie.
    Urmariti discursurile liderilor “(de toate rangurile) din USL. Se adresea constant (limbaj, idei, jos capitalismul..) celor din primele categorii. Este simplu, nu trebuie sa ai un discurs cu argumente si inteligent.. In timp aceasta populatie se va imputina. Si prosti se desteapta.
    PDL se adreseaza ultimei categorii.
    In piata au fost reprezentantii de jos ai primelor categorii.
    Li s-au adaugat “emisari” cu regia.
    Au fost organizati in grupuri pe posturi TV cu cartoane specifice. Cum va explicati ca pensionarul ala sarac a schimbat cartonul cu pensia pe cel cu comasarea alegerilor.
    Postarea d-stra pacatuieste pe alocuri. Cei din primele doua categorii nu citesc pe internet. Scrieti degeaba. Mergeti la D Grecu sau Stoiceasca sau Stancu alaturi de Ciuvica si deputatul Andon.
    Incercati si vati avea toata consideratia mea si a altora sa strabeti drumul de la demagogie la analiza stiintifica.

  9. Revolta ca sentiment moare mult mai greu decat revolta ca eveniment social. Romania are o masa imensa de nemultumiti, revoltati dar numai din cand in cand aceasta tensiune reuseste sa genereze evenimente sociale cu impact asupra politicii sau administratiei.
    Daca revolta ca eveniment social nu reuseste cel mai adesea ea ramane in fundal si asteapta un alt moment sa izbucneasca. Daca revolta ca eveniment social reuseste atunci se recreaza un echilibru care disipa tensiunile din cadrul societatii. Dupa micile revolte din ianuarie 2012 schimbarile au fost prea mici astfel ca la un moment dat revoltele ca evenimente sociale vor reapare.

    • nedumerit spune:

      Are revolta cauze diferite? mi se pare evident, indiferent ca vuvuzele incearca -cu un scop bine definit si mai ales bine platit- sa comaseze. Are revolta solutii diferite, cam cate una per doleanta/per cetatean participant? iar mi se pare evident, cu aceeasi remarca despre vuvuzele. Exista miracol peste noapte ca sa faca o natiune -INDIVID cu INDIVID- fericita? evident ca nu, indiferent de rostirile lui Crin si Ponta (ba pe alocuri si ale dlui prof.Dancu). Ce ramane? o luna lista de doleante, de multe ori contradictorii (o cheltuiala suplimentara de la buget pt. dl.X implica ca raman mai mutini bani pt. dl.Y). Cine le cerne, le prioritizeaza, le respinge si/sau gaseste bani (pana la urma) pt. fiecare in parte?????? E, aici nu mai raspunde nimeni! PS> si ma indoiesc ca exista vreo tara, in vreo perioada (incluszand si perioada de aur elizabetana a ANgliei) in care n-au fost protestatari. Va crea USL o “iepoca de aur”? ma indoiesc, iar ultimul care a promis-o a murit in 1989.

      • Este nerelevant sa discutam despre persoane, exista suficiente pagini pe net unde se face acest lucru.
        Are cine cerne si prioritiza diversele cheltuieli dar sunt prea multi incompetenti si corupti pusi in functie de diversele partide care incurca cu buna stiinta clarificarea lucrurilor. In plus, nu orice nemultumire necesita gasirea de noi surse de finantare, adesea este suficient sa reducem banii aruncati clientelei partidelor de guvernamant.
        Probabil ca in orice tara in orice perioada exista nemultumiti dar este interesant cand nemultumirile personale devin fenomen social si se transforma in revolte. O abordare teoretica interesanta a acestui fenomen se face prin “formula schimbarii” elaborata de mai multi autori (David Gleicher, Richard Beckhard, Reuben T. Harris si Kathie Dannemiller).

  10. @montrealus spune:

    Ce ramane in urma revoltei? “Ce sa-i faci, n-ai ce-i face…asa a fost sa fie!” Ca doar am gasit scuza, ce sa ne mai obosim sa cautam solutii?

  11. Daniel spune:

    Dintr-o logică de partid, ultimele mesaje sunt explicabile, prin mesajul cerut cu insistenţă, alegeri anticipate.

    Putere şi bani pentru un PSD în rahat financiar- milioane de euro datoraţi, cheltuiţi aiurea pe campaniile electorale, care nu pot fi plătiţi (nu din lipsă de bani neapărat , ci din presiunea baronilor locali care vor puterea ca şi o garanţie a investiţiilor respective) din cotizaţii.
    Asociate cu ceva promisiuni, legate de calmarea DNA, ANI…care convin politicienilor dinozauri.

    Le tremură gacii, cam la toţi.

    Deci, umanizarea ultraşilor(ah da, ţintirea electoratului iubitor de fotbal, tot românului îi place)prin relativizarea comportamentului huligan, oda revoluţionarilor de serviciu din Piaţa Universităţii (mobilizaţi cu bani puţini pe Facebook, apoi publicizaţi de către InterMedia şi Realitatea şi organizaţii PNL) , iar acum gestul ultim, supergreva de moft, parlamentară, un fel de concediu medical pentru stressul îndurat insuccesului efortului de răsturnare a puterii politice actuale.

    Bref un fel de manipulare ideologică a evenimentelor în sprijinul electoral al alianţei USL.

    Însă ca şi sociolog şi cetăţean, mă aşteptam să vă atacaţi la adevăratele probleme. În interiorul propriului partid. Şi la exteriorul lui.
    Corupţia sistemică. Poate o selecţionare a propriilor membrii din PSD nu ar fi contraindicată. Poate schimbarea poziţionării – sprijin politic contra bani publici, ar trebui să sosească şi în PSD. Poate că unele gesturi comise de actuala putere, benefice pe termen lung ar trebui să fie recunoscute. Toată energia de ambele părţi este spre demolare.
    Apoi , la respectarea regulilor democraţiei. E adevărat, PDL-ul a încercat să le rupă printr-o comasare forţată. E adevărat, PDL-ul la robinetul finanţelor publice a început să comită şi imite aceleaşi greşeli. Oamenii de proastă calitate nu au culoare politică. E adevărat, anumite personaje politice au jignit mai mult decât trebuia partea opoziţiei.
    Consider că e absolut irealist, după opinia mea să presupuneţi că o economie bazată pe un sistem preferenţial de contracte sau avantaje cu statul pe termen lung va reuşi să aducă România în competiţie sănătoasă cu celelalte naţiuni. Ah, da văd dl Ponta îşi pregăteşte guvernarea 2012-2016. Cu declaraţii, ne va fi greu. Păi sigur. Tuturor le este greu.
    Politica Buy Now Pay Later e una profund păguboasă.

    • simplicius spune:

      daca elimini dintre protestatri pe cei care (in esenta) strigau: “sa ni se dea de la buget” cati mai raman? probabil ca aceia erau mai revoltati ca altii, desi si cei care la… sau la… protestau contra globalizarii aveau argumentele lor.

  12. aura spune:

    A ramas asta; pentru prima etapa, e destul de bine :)

    http://www.lozinci.ro/

  13. Nedumerire spune:

    Nu inteleg sensul publicarii unui articol pe o platforma interactiva, daca autorul nu raspunde si nu comunica cu cititorii sai !… La fel s-a intamplat si cu un articol al lui Tom Gallagher, la care cititorii s-au inghesuit cu comentarii, fara sa observe ca era o traducere dintr-o revista (!)… Dar in acest caz, nu este vorba de asa ceva, domnul Vasile Dancu fiind un vorbitor al limbii lui Eminescu. Si, atunci?!…

  14. Alexandru Jecu spune:

    Revolta din ’89 si cea din 2011 sunt in relatie de cauza si efect. O analiza in paralel a celor doua este lipsita de sens, mai ales in termeni de cantitate. “Libertatea” de acum este altceva decat “libertatea” clamata atunci. Atunci striga o multime tinuta in frig si cu spectrul foamei, cu naveta la parinti sau la slujba ,cu televiziune de la bulgari si analize la Europa libera si Vocea Americii, reviste occidentale strecurate pe sub mana, cu spaima chemarilor la partid sau securitate iar acum striga o multime care circula in Occident mai mult decat in Romania, primeste si trimite mesaje si informatii pe internet, vizioneaza sute de canale de televiziune, care traieste cu garantiile unei democratii vigilente autentice. Pai, in comparatie cu exemplarele care compun multimea actuala de protestatari, Boc si Basescu si foarte multi din clica lor sunt niste dinozauri incremeniti in proiect. Si daca n-ar fi odiosi, ar fi ridicoli. Ridicol pe care manifestantii din piata incearca sa l-il faca inteles. Ii suspectez ca sunt si prosti, de vreme ce incapataneaza sa se agata de scaune. Sunt expirati! Incep sa miroasa.

    • dusu spune:

      domnule,ei sint pe moment,cei mai iubitzi fii ai poporului!sint creatzia sistemului de selectzie a partidului comunist rumin,dar nu va temetzi,vin tare din urma cei din aceeashi samintza.
      acolo,spusa mea va fi socotita un reprosh,cel putzin,dar e un simplu adevar.
      lumea de romanica este rezultatul unei decizii din 1920 si a regimului comunist.cei care s au impotrivit acestor linii au fost fie omoritzi,fie obligatzi sa plece.cei care doar au tacut ,au fost marginalizatzi sau cum le place comunistilor,de favorizatzi

  15. Gabi spune:

    Pe cine am vazut in piezte?Pe camarazii fostului politruc Dogaru,pe activistii USL-ului,pe cei platiti de USL(si stiu din sursa sigura),pe aiuritii aia contra Rosia Montana(care nu au vazut in viata lor o exploatare miniera aurifera),pe huliganii suporteri sportivi,pe falsii revolutionari ai lui Maior(unde presedinte de onoare este Iliescu),pe simpatizantii lui DD.Si astia reprezinta poporul roman?Pe mine nu ma reprezinta!Nu asta este poporul roman!Sper!!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vasile Dancu


Vasile Dancu

Profesor universitar Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)