Parlamentul, Dragnea, rațiunea în vacanță

Potrivit informațiilor din presă, de la 1 ianuarie, odată cu creșterea salariului minim pe economie, au crescut – și nu cu puțin- salariile mai tuturor demnitarilor de rang înalt din România. Care nu se numesc lefuri ori salarii, ci indemnizații și care, printr-o șmecherie legislativă, de tipul „cine împarte parte-și face”, devin automat din ce în ce mai consistente de fiecare dată când crește salariul minim.
Dacă sus-menționata informație este adevărată, dacă e corectă știrea că vor duce mai mulți bani acasă președintele României, premierul, miniștrii, parlamentarii, atunci iarăși ne aflăm într-o situație similară celei din Ferma animalelor din Orwell. Din nou cu toții suntem egali, iar alții sunt și mai egali.
Legile prevăd că toate indemnizațiile se corelează cu creșterea sus-menționatului salariu minim, carevasăzică și cele ale academicienilor, până și cele ale fantomaticei Academii a Oamenilor de Știință din care fac parte tot felul de personaje dubioase, ori indemnizațiile de merit ale membrilor uniunilor de creație.
Numai că guvernul condus de d-na Viorica Vasilica Dăncilă a avut grijă ca, înainte de sfârșitul anului, să dea o OUG prin care prevederea cu pricina să fie prorogată. Poate că astfel va mai fi cât de cât cârpit măcar din pix bugetul de Stat pe anul 2019 pe care super-inteligenții Darius Vâlcov și Eugen Orlando Teodorovici nu au fost în stare să îl întocmească până la aceasta dată. Firesc, cum nu se poate mai explicabil. Și ca să minți frumos îți trebuie ceva minte, un pic de inventivitate, iar cei doi sunt evident defectivi de toate astea. Unde mai pui că, pentru moment, insul „de o valoare rară”, cum l-a calificat infractorul de rang înalt pe specialistul în tablouri ascunse în cavouri și morminte, se dă de ceasul morții să falsifice raportările finale pe anul 2018 ale Ministerului Finanțelor. A mers chiar până acolo încât i-a felicitat pe pretinșii experți de la ministerul pe care se face că l-ar conduce dl. Orlando pentru faptul că deficitul bugetar pe 2018 ar fi sub cifra plnificată de 3%.
Senatorul PNL Florian Cîțu contrazice spusele pușcăriabilului Vâlcov, îl acuză că se dedă unor operații primejdioase care repetă aidoma cele întreprinse de guvernanții greci înainte ca țara să fie aruncată într-o criză cumplită, însă dl. Vâlcov, preocupat cu sărbătorirea Revelionului cu sarmalele , cu friptane, cu șunci și alte bunătățuri care să îi facă burta să semene cu aceea a lui Domn Ubu al lui Jarry, nu se deranjează nici măcar să răspundă. El, de la înălțimea statutului său de pușcăriabil, nu are de dat la nimeni socoteală. Beneficiază de o imunitate pe care și-a acordat-o singur, cu încuviințarea infractorului Dragnea. Sare, în schimb, dl. Orlando cerând sancționarea jurnaliștilor care au preluat știrea. Au făcut-o pe răspundere proprie, și-au pus în joc credibilitatea, au citat spusele un senator al României, iar atitudinea ministrului Finanțelor este aceea a cuiva care habar nu are ce înseamnă presa într-o democrație. D-lui Teodorovici i-ar fi pe plac înființarea unui minister al Adevărului.
Să revenim însă la îndemnizațiile mărite ale parlamentarilor. Bun, foarte bine, să nu fim nici invidioși, nici populiști, deși în România condusă de coaliția PSD-ALDE populismul este principalul punct al filosofiei de guvernare care, astfel, păcălește majoritatea electoratului. Să zicem, lasă! Lasă să primească indemnizații mai mari și președintele, și premierul, și miniștrii, și parlamentarii. Aceștia din urmă intrați într-o inexplicabilă vacanță care, conform atât de imperfectei Constituții a României, durează până pe data de 31 ianuarie. De fiecare dată când li se reproșează că în vacanțele acestea prelungite primesc bani degeaba, parlamentarii au pregătită replica în conformitate cu care și-ar desfășura activitatea în circumscripții, în teritoriu. Locuri pe unde sunt cum nu se poate mai invizibili. Presa s-a săturat să îi caute pe la sediile birourilor parlamentare unde, în cel mai bun caz, trece câte o oră-două, o amărâtă de secretară ce se comportă precum Feciorul din celebra creație caragialeană.
Ce facem însă cu pretinsul mare om de Stat și auto-declarat patriot, în fapt cu infractorul Liviu Nicolae Dragnea care nu numai că, de când a fost ales președintele Camerei Deputaților, nu a condus nici măcar o ședință, nu a luat parte la ele decât atunci când era nevoie să își dea votul spre a salva de la demitere guvernele ieșite din pixul domniei-sale și care acum și-a delegat competențele de președinte al Camerei până la data de 1 februarie? Ca să se ducă prin Maldive și să se ocupe de satisfacerea poftelor duducii sale. Aceea pentru ochii căreia a convocat Congresul Extraordinar al PSD din martie 2018? Și-a luat domnul Dragnea concediu fără plată? Nu îi pasă că țara nu are buget aprobat pe 2019, deși are pe umeri sarcina de a exercita președinția rotativă a Consiliului European? Puțin îi pasă de haosul creat în economie odată cu celebra Ordonanță de urgență care introduce așa-numita “taxa pe lăcomie”? A ajuns până într-atât să se identifice cu comportamentul răposatului Ceaușescu Nicolae care a plecat în vizită în Irak când țara era în pragul Revoluției? Să fie oare acesta semnul că Dragnea a ajuns la gradul de inconștiență pe care îl avea Ceaușescu înainte de finalul care s-a jucat pe 25 decembrie 1989, la Târgoviște?