Home » Analize »Financiar »Global / Europa »Opinie » Citesti:

Pietele financiare se reaseaza. Ce rol are piata de capital?

Daniel Daianu octombrie 28, 2013 Analize, Financiar, Global / Europa, Opinie
2 comentarii 864 Vizualizari

Titlul de mai sus invita cel putin doua intrebari: ce inseamna “se reaseaza” si daca “reasezarile” sunt de durata. Cateva aspecte merita atentie pentru a incerca un raspuns la prima intrebare.

Este o constatare ca fiecare criza profunda aduce retragere de “ape” (refluxuri). Acest fenomen s-a vazut si acum in ce priveste miscari de capital si comertul international. Date privind schimburile comerciale arata ca daca 2009 a fost un moment de implozie a comertului mondial, ultimii doi ani sugereaza a modificare de pattern: schimburile comerciale nu merg mai rapid decat PIB-ul mondial (inainte de criza comertul mondial crestea cu dublul vitezei activitatii economice). Cifrele dau munitie tezei ca avem reflectarea unui proces de relocalizare, chiar de oprire a globalizarii. Privind fluxurile financiare, o “fragmentare” este evidenta si ea se simte in Europa in pofida logicii “pietei unice” din UE. Vedem cum banci isi privilegiaza pozitii pe pietele de acasa sau proxime, guverne cauta sa protejeze bancile mari (ce prezinta risc sistemic). Fragmentarea, sau “relocalizarea”, axarea pe piete percepute mai sigure, se imbina cu dez-intermedierea financiara, care este indusa de nevoia de insanatosire a bilanturilor. Lecuirea bilantiera inseamna o crestere puternica de rezerve si lichiditati (adesea peste ce cere noul regim Basel III). Se stie ca dezintermedierea a diminuat expunerea bancilor pe economia romaneasca cu cca 5 miliarde euro de la izbuncnirea  crizei. Resezarea se vede si in “segmentare” de piete si discriminare intre firme. Daca in anii precriza am asistat in UE la o tendinta de apropiere a conditiilor de acces la finantare, acum diferentialele au crescut simtitor. Adesea,  firme platesc mai mult decat s-ar cuveni din cauza ca fac afaceri in regiuni (tari) confruntate cu probleme de lichiditate si solventa mai complicate. Totodata, IMM-urile sunt vitregite cam peste tot, inclusiv in Romania.

Reasezarea pietelor in lumea financiara inseamna si separare si restrangere de activitari, respecializare, in conditiile in care bancile simt costuri si riscuri ale administrarii complexitatii tot mai mari. In termeni de “costuri de tranzactii”  si teoria alcatuirii organizationale criza actuala obliga la replieri. Este de gandit ca mersul globalizarii a depasit capacitatea multor persoane si organizatii de a acomoda presiunea schimbarilor, la care s-au adaugat carentele unui sistem financiar deraiat, volatilitate si incertitudini mari, evenimente extreme, care au bulversat algoritmi si modele de decizie/conduita. Se manifesta si ce as numi un “sindrom al ariciului”, retragerea in carapace. Chiar dificultatile in a concretiza dimensiunea fiscala a Uniunii Bancare –este vorba de mecanismul de rezolutiune si schema colectiva de garantare a depozitelor—ilustreaza persistenta localului in “piata unica”. Este mai probabil ca ceea ce sunt acum replieri sa faca parte dintr-o reasezare de durata a pietelor. Si piete ne-financiare se reaseaza, sa ne gandim la masuri protectioniste netarifare, la forme de sprijinire a jucatorilor economici/industriali local/nationali, etc. Cum se spune, camasa de pe tine iti este mai aproape. Sunt regandite lanturi de productie si aprovizionare, modelul “just in time” este pus in discutie in raport cu riscuri sporite si nevoia de a avea sisteme de protectie, de back-up.

Reasezarea priveste si o mare problema de incredere pe care o au de surmontat pietele financiare. Informatie tot mai abundenta referitoare la manipularea pietelor, la pervertirea unor indici de baza arata cat de departe s-a ajuns in lipsa de respect fata de consumatorii de servicii financiare, fata de investitori. Cum spun oficiali ai Comisiei Europene, exista o problema cu “integritatea pietelor”, in sensul functionarii lor corecte, cinstite. Aici gasim explicatii la inasprirea demersurilor de pedepsire a relelor practici, a inselatoriilor in SUA (in special de catre Securities and Exchange Commission/SEC) si  Europa.

Criza financiara aduce si o schimbare de paradigma privind finantarea firmelor. Studentii in finante stiu ca potrivit teoremei Miller-Modigliani costul capitalului nu ar depinde de relatia intre indatorare (debt) si capitalul propriu (equity). In ultimele decenii sistemul financiar a evoluat parca in consens deplin cu aceasta teorema si ipoteza pietelor eficiente. Si regimuri fiscale (ex: deductibilitatea dobanzilor) au stimulat indatorarea. Dar criza a daramat sabloane si  traim vremuri ce arata ca indatorarea excesiva creeaza vulnerabilitati majore, ca este bine ca firmele sa se bizuie mai mult pe capital propriu. Basel III merge in aceasta directie, dar nu este suficient; este ceea ce spune curentul care pledeaza pentru renuntarea la VAR (value at risk) si marirea considerabila a capitalului propriu la banci si alte entitati financiare (vezi Anat Admati si Martin Hellwig, Andrew Haldane, etc),  teza ce mi se pare indreptatita. Deci, piata de capital, ca sursa de finantare nu prin indatorare, capata o importanta mai mare. Si aceasta in ciuda relelor evidentiate de actuala criza si care isi au originea in vicii ale securitizarii iesite din matca ratiunii in goana dupa profit cu orice mijloc, in functii speculative exacerbate.

Reasezarea pietelor este influentata si de avantajul competitiv fata de Europa, pe care il castiga SUA prin avantul exploatarii unor resurse energetice fosile (prin fracturare hidraulica). Din acest punct de vedere, Europa ar trebui sa fie interesata de avans in concretizarea initiativei economice transatlantice , care ar putea sa o ajute la reducerea dependentei energetice de Rusia si in competitia economica globala. Desi, se cuvine sa observam ca initiativa amintita ar fi un pas inapoi de la cadrul comercial global aparat de Organizatia Mondiala a Comertului (WTO), ca ar alimenta formarea de blocuri regionale.

Reasezarea pietelor schitata mai sus nu inseamna automat un handicap pentru crestere economica in masura in care duce la echilibrari si stabilitate mai mare pe termen lung. Aici ar trebui sa mentionam ca lumea are nevoie de regasirea spiritului aranjamentelor Bretton Woods care, dupa al doilea razboi mondial, au incercat sa concilieze nevoia de stabilitate economica si comert relativ liber cu miscari de capital pe plan international. Si astfel gasim un raspuns la a doua intrebare sugerata de titlu: daca reasezarile din piete au caracter temporar. Este de admis ca o mare parte din reasezari inseamna o revenire la mai multa ratiune, la prudenta reclamata inclusiv de autoritati de reglementare si supraveghere, care si ele au de invatat din aceasta criza financiara si economica (vezi rapoartele Larosiere, Liikanen, Vickers si Tyrie in UE). Insasi “piata unica din UE se afla intr-o redefinire. De pilda, miscarea libera a capitalului va intra sub incidenta masurilor macro-prudentiale ale bancilor centrale –care ar putea stavili circulatia neingradita a banilor. Exemple pot continua in domeniul politicilor industriale. Exista realitatea clivajului in UE intre nordul foarte performant industrial si sudul modest, care aduce in discutie problema coeziunii sociale, cu implicatii politice. Exista diferente notabile intre tarile din Europa centrala si de Rasarit.

Reasezarea pietelor scoate in relief importanta institutiilor si pietelor locare, fie ca avem in vedere politici publice, fie organizatii private. In domeniul bancar, dezintermedierea, caderea finantarii arata de ce este bine sa existe si o componenta authotona solida in retea. In Romania, entitatile bancare sunt relativ bine provizionate, dar politica generala a bancilor-mama de repliere are impact asupra creditarii de ansamblu. In acest context o capitalizare mai buna a CEC, a EXIMBANK, care sa atenueze impactul dezintermedierii are sens.

Situatia pietei de capital locale cere comentarii. Piata de capital poate fi alternativa la creditarea bancara. Din pacate, in Europa, ea furnizeaza mai putin de 1/3 din finantare (fata de 2/3 in SUA), ceea ce creeaza un dezavantaj evident in iesirea din criza. In Romania starea pietei de capital este mai precara. Unii afirma ca nu are rost sa ne facem griji intrucat pot fi utilizate piete din afara, ca Varsovia, Viena, nu mai spun Londra, ofera ceea ce pietei locale ii lipseste. Asa stau lucrurile pentru firme mari, cu alonja internationala. Dar nu pentru companii mici si de dimensiune medie. Costurile de tranzactionare pentru firme mici si medii sunt considerabile pe burse din strainatate. Si nevoile firmelor mici sunt cunoscute mai bine de pietele locale. Ca sa il parafrazez pe Schumacher, “local markets are beautiful” (pietele locale sunt necesare). Fara IMM-uri economia nu merge; de ele depind companii mari si ele furnizeaza grosul locurilor de munca. O piata de capital locala relevanta a devenit o chestiune vitala pentru nu putine firme ce au acces foarte greu la creditare bancara. Esecul Adeplast este o lectie pentru intermediarii care s-au ocupat de aceasta oferta. Oare de ce s-a incercat listarea  cu atat de putin timp inainte de demararea listarii Romgaz? Listarea unor mari companii de stat din energie nu poate garanta dezvoltarea pietei de capital pe termen lung ; este nevoie de firme private. In plus listarea companiilor de stat trebuie gandita astfel incat sa stimuleze piata locala ; nu trebuie sa se abuzeze de GDR (global depositary receipts), chiar daca ele pot mari vizibilitatea internationala a unor companii si ar putea creste banii sperati de stat. O listare a Fondului Proprietatea si la alta bursa nu ar ajuta pietele de capital de acasa avand in vedere ponderea sa mare in lichiditatea de la BVB.

Avem nevoie de piete si institutii locale cu vana fiindca ele pot asigura mai usor finantarea a numeroase companii autohtone; pietele de aici cunosc mai bine conditii si nevoi locale. Emitentilor locali le este mai usor sa recurga la piata locala. Avem nevoie de capital strain si daca el este interesat sa investeasca in Romania cu atat mai bine. Pe de alta parte, piete si institutii locale pot sprijini formarea unui nou model de crestere economica, care sa foloseasca mai mult economisirea interna si sa sprijine productia de exportabile si ce pot substitui importul (tradables). Mersul ofertei (IPO-ului) Romgaz, cu supra-subscriere pe segmentul de retail, arata ca trebuie sa existe mai multa incredere in mobilizarea resurselor interne, de finantare a companiilor. Daca piata de capital capata vigoare se diminueaza si inclinatia unor fonduri de pensii private si fonduri de investitii locale de a face plasamente in strainatate (capitalul autohton ar fi mai putin tentat sa migreze). Restrictii la asemenea plasamente trebuie sa fie relaxate in corelatie cu nevoile pietei locale.

Apare o mare probema in ecuatia resuscitarii/dezvoltarii pietelor/institutiilor locale, mai ales in conditiile in care criza economica nu si-a epuizat efectele rele: lipsa de incredere. Faptul ca emitentii privati sunt cvasi-inexistenti in ultimii ani arata cum stam din acest punct de vedere. Intermediarii (brokerii) au de jucat un rol cheie in a depasi aceasta situatie. Bursele autohtone trebuie sa-si gaseasca o guvernanta mai buna. Si politicile publice au rolul lor in recastigarea incdererii investitorilor. Autoritatea pentru Supraveghere Financiara are de rezolvat dosare importante precum lamurirea statutului Rasdaq, reglementarea tranzactiilor forex, combaterea/pedepsirea abuzurilor de piata si inselatoriilor, debirocratizare si simplificare, problema contrapartii centrale, aplicarea reglementarilor europene (MIFID si EMIR), etc.

O observatie finala se impune: dezvoltarea pietei de capital locale nu intra intr-o concurenta pentru lichiditati cu bancile avand in vedere marimea sectorului bancar, ariile de acoperire diferite. In plus, o piata de capital in crestere poate aduce lichiditate suplimentara in economie daca vin investitii din exterior. Si mai este ceva: lichiditatile care circula prin vinele pietei de capital tot in banci ajung. Drept este insa ca se poate schimba structura plasamentelor in banci. Ideea este ca sistemul bancar are nevoie de dezvoltarea pietei de capital locale, care sa ajute economia; o economie ce se finanteaza mai usor ajuta si activitatea bancilor.

Pietele noastre de capital se pot dezvolta. Dar dezvoltarea lor trebuie sa depaseasca listarea unor companii de stat; emitenti/firme private au nevoie de finantare prin piata de capital. Dezvoltarea nu presupune sa tintim catre produse financiare/derivate ultra-sofisticate. Criza de acum arata ca simplitatea este o virtute si ca protectia investitorilor/consumatorilor, combaterea fraudelor de orice fel, sunt esentiale pentru recastigarea increderii, pentru buna functionare a pietelor, a economiei. Fara dezvoltarea pietelor si institutiilor locale este impiedicata dezvoltarea economiei romanesti.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "2 comments" on this Article:

  1. Mircea Modan MirceaM spune:

    Cred ca trebuie lamurite si alte aspecte cu privire la piata de capital.
    1. Listarea costa si nu orice companie isi poate permite aceste costuri. Daca avem o companie mica s-ar putea sa fie mai scumpa listarea decat costurile cu comisioanale si dobanda bancara.
    2. Nu orice IPO aduce bani in firma. Daca nu este vorba de actiuni noi, (care majoreaza capitalul social al firmei, implicit capitalul propriu) ci se pun in vanzare actiuni “vechi”, de catre proprietari, atunci firma nu se finanteaza cu nimic. Banii nu intra in firma ci in buzunarele actionarului care vinde. Daca actionarul/proprietarul este statul banii merg la stat, la firma nimic. Se poate face si listare “mixta” …si cu actiuni noi, care majoreaza capitalul firmei si cu actiuni “vechi”…asa cum au facut cei de la FB, in state.
    3 Doar finantarea prin emiterea de obligatiuni ( neconvertibile) nu schimba structura actionariatului. In rest orice tranzactie cu actiuni , noi sau vechi, schimba structura actionariatului. La volume mari se poate pierde si controlul companiei. Poate proprietarii ( mai ales reprezentantii statului , care capuseaza la greu) nu simt nevoia unor nasuri bagate in treburile firmei. Sau altii, in companii private, nu vor sa imparta profitul cu nimeni, beneficiile unei mai mari capitalizari cu bani nereturnabili sa fie anulate de cota mai mica de profit, etc. Sau de ex, daca pierzi majoritata in AGA poti sa fi ulterior “diluat” prin majorari de capital aiuritoare…sunt cazuri extrem de cunoscute, cu personaje “celebre” , se stiu. Deci exista un risc prin pierdera ponderii in AGA. Finantare, finantare…dar nu pierderea controlului companiei. De altfel nici satul nu “preda” controlul, fiind majoritar in companii de calibru gen TEL, TGN, care detin monopolul pe sectorul lor (transport de ceva), plus ca este musai ca 90% din profit sa fie dat ca dividend (la alea cu actionariat majoritar de stat)…de ce ai ceda asa ceva?
    4 Modificartea capitalizarii companiei listate( prin variatia pretului actiunii) nu are efect asupra bilantului firmei decat daca firma detine actiunii proprii. Nu intra nici un ban in firma daca creste capitalizarea prin cresterea pretului actiunii. Creste doar averea “matematica” a proprietarilor.
    5 Listarea pe o piata reglementata presupune si un grad mult mai mare de transparenta. Este obligatorie publicarea hotararilor AGEA si AGOA, orice schimbari in conducere, situatia litigiilor, etc, orice miscare importanta trebuie comunicata public. Unii n-au “apetenta” pentru asa ceva…mai ales la companii de stat.
    Desigur, pentru o companie serioasa, mare si cu vizibilitate este chiar bine sa fie listata, din motive evidente…si nu pe ultimul loc fiind publicitatea gratuita prilejuita de analizele rezultatelor bilantiere, sau a altor actiuni care denota ca firma merge bine.
    Mai sunt si multe alte avantaje, dar sa nu uitam si implicatiile mentionate mai sus. Poate de aceea nu e “coada” la finantarile astea “ieftine”
    Nu orice IMM se preteaza la listare. Din cate stiu trebuie sa ai capitaluri propriide minim 1 milion de euro, pentru listare la cat.3..ceea ce nu este chiar putin( capitaluri proprii, atentie, nu total active)
    Nu oricine agreaza transparenta, dar acest punct forte ar trebui sa faca obligatorie listarea tutturor companiilor de stat, ba chiar si vanzarea unui pachet de minim 10-15%, care sa aduca un actionar semnificativ privat si AGA.
    Cat priveste RASDAQ…asta e boala veche. In special cu raportarile financiare, sau actiunile insiderilor. Ca sa nu mai spun ca si CJUE a calificat caaricatura asta de piata ca fiind nereglementata de fapt.
    „trebuie interpretat în sensul că o piaţă de instrumente financiare care nu îndeplineşte cerinţele prevăzute în titlul III din această directivă nu intră în noţiunea „piaţă reglementată”, astfel cum este definită de dispoziţia menţionată, chiar dacă operatorul său a fuzionat cu operatorul unei astfel de pieţe reglementate.”
    http://www.dutescu.com/ro/publicatii/in-media/decizia-curtii-de-justitie-a-uniunii-europene-cu-privire-la-statutul-pietei-rasdaq
    http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=120763&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=350826
    Mingea e e in terenul Dvs.

  2. eu****** spune:

    Pe vremuri, cam prin 1996 am propus la o intalnire de afaceri vanzarea pachetelor minoritare pe BVB – asa propunea si legea. Intamplator era acolo si seful BVB care mi-a parut ca a agreat ideea, dar ceea ce s-a intamplat se vede si acum…

    Cred ca principalul obstacol in apelarea la pietele de capital este lipsa dorintei de a fi transparent – si asta este valabil si pentru marile firme cu capital majoritar de stat cat si in firmele private dominate de interese uneori extrem de ciudate…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Daniel Daianu


Daniel Daianu

Ministru al finanţelor între 1997-1998, profesor universitar la Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană din cadrul SNSPA, membru corespondent al Academ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)