Home » Educatie »Opinie »Sinteze » Citesti:

PISA, un turn tot mai puțin înclinat

Gabriel Badescu decembrie 5, 2016 Educatie, Opinie, Sinteze
17 comentarii 4,498 Vizualizari

O dată la câteva săptămâni aflăm despre elevi români care iau medalii la olimpiade internaționale. Pe site-ul ministerului sunt 94 de elevi care au luat premii internaționale până acum în 2016, iar lista crește în continuare. O listă impresionantă dacă ar fi să o comparăm cu cea a preminanților români la olimpiadele sportive: au fost cinci la Rio (de fapt patru, după descalificarea ulterioară a unuia dintre medaliați) și niciunul la Sochi. Pe de altă parte, o dată la trei ani aflăm că elevii români de 15 ani sunt printre ultimii din Europa la matematică, citire și științe în evaluările studiului PISA. În 2012, ultimul an pentru care sunt disponibile date, scorul mediu obținut de elevii din România i-a plasat pe locul 45 din 65 de țări evaluate, sub toate țările din UE cu excepția Bulgariei. Luate împreună, cele două categorii de informații par să ne spună că școala românească este potrivită pentru elevii de vârf, având însă probleme de calitate în cazul elevilor obișnuiți.

În scurt timp, în 6 decembrie, vom afla rezultatele unui nou studiu PISA, cu date culese în 2015 în 72 țări, printre care și România. La ce să ne așteptăm? La scoruri medii care continuă trendurile de până acum, sau la schimbări de direcție? Ce altceva vom putea să aflăm despre școala românească din noile date, în plus față de pozițiile în clasamente și de schimbările în timp?

Dar mai întâi, câteva lucruri pe care le știm în urma edițiilor de până acum ale studiului PISA. Prima administrare a fost în anul 2000, când au participat 43 de ţări. România a cules datele cu întârziere, în 2002, și nu a participat la a doua administrare, în 2006. A fost însă inclusă în 2006 (57 de ţări), în 2009 (65 de țări), 2012 (65 de țări) și 2015 (72 țări).

#

Deci, ce știm, după aplicarea asupra unor eșantioane reprezentative de elevi de 15 ani din România a unor instrumente complexe, cuprinzând teste de matematică, citire și științe, precum și de chestionare care măsoară atitudini față de școală și oferă informații despre familiile și școlile din care provin elevii?

1. Știm că PISA este criticată de multe voci din interiorul sistemului de educație din România, care insistă că testele studiului nu sunt potrivite pentru a surprinde ce învață elevii români. Ecaterina Andronescu, de trei ori ministru al educației, în prezent Șefa Comisiei pentru învățământ din Senat, este susținătoarea cea mai vizibilă a acestei poziții la noi. O parte însemnată dintre profesori susțin același lucru.

Este adevărat că astfel de poziții sunt vizibile și în afara României. Un articol publicat anul trecut în Washington Post, cu titlul ”The tower of PISA is badly leaning. An argument for why it should be saved”, rezumă principale critici la adresa studiului. Acestea țin de alegerea a ce măsoară, a modului de măsurare și a metodelor statistice folosite, precum și de faptul că studiul ar favoriza interesele unor firme private din educație. Același articol enumără, însă, și motivele pentru care PISA nu poate fi ignorat: nu are în acest moment un competitor și nu se întrevede curând apariția unui studiu asemănător ca amploare și nivel de sofisticare. Dar mai ales pentru ca datele de până acum au stimulat mai multe țări să adopte politici educaționale noi cu efecte pozitive măsurabile. Germania, Suedia, Corea de Sud, Brazilia și Polonia, sunt câteva dintre țările considerate a fi cazuri de succes.

2. Știm că datele PISA din România au fost până acum analizate puțin, iar relevanța lor pentru schimbările de politici educaționale a fost neînsemnată. Centrul Naţional de Evaluare și Examinare (CNEE), aflat în subordinea Ministerului Educației, a administrat culegerea datelor în România și  a avut între atribuții analiza lor. Rapoartele de pe site-ul CNEE cuprind sute de pagini cu analize descriptive ale răspunsurilor, însă concluziile care privesc sistemul educațional se reduc la câteva paragrafe. Este foarte puțin în comparație cu analizele produse de organizațiile similare din alte țări. Începând cu PISA 2018, culegerea datelor și analiza lor vor fi realizate de o altă instituție aflată în subordinea Ministerului Educației, Institutul de Științele Educației (ISE).

3. Știm că România s-a aflat pe locuri modeste în comparație cu alte țări la fiecare dintre testările de până acum din perspectiva scorurilor medii, iar rezultatele au avut variații mici în timp. Graficul următor reprezintă scorurile medii obținute de elevii români pentru Citire, Matematică și Științe în 2002, 2006, 2009 și 2012.

Sursa: Analiza proprie

Scorurile medii plasează România la un nivel similar cu cel al următoarelor țări: Bulgaria, Uruguay, Mexic, Tailanda, Trinidad și Tobago; este sub cel al țărilor UE (cu excepția Bulgariei), sub Turcia, Rusia, Serbia, Chile și Dubai, și este la mare distanță de Estonia și Polonia, care domină clasamentul țărilor foste comuniste.

În plus față de scoruri medii, PISA permite estimarea proporțiilor de elevi care sunt analfabeți funcționali, adică au probleme serioase în înțelegerea unor texte scrise de dificultate redusă. Conform PISA 2012, 37% dintre elevii de 15 ani in România intră în această categorie. Este ușor de înțeles de ce este un rezultat important și extrem de negativ: chiar dacă ajung să aibă diplome școlare, analfabeții funcționali au dificultăți la locul de muncă și în viața de zi cu zi—atunci când semnează contracte cu o bancă, când cumpără mobilier Ikea, etc. Nu în ultimul rând, sunt persoane care au dificultăți în a înțelege viața politică și discuțiile despre politici publice din țară.

Nu în ultimul rând, datele PISA permit testarea unei afirmații general acceptate la noi, aceea că România are o categorie consistentă de elevi cu performanțe excepționale. Ar fi bine să fie așa, din perspectiva direcției în care se transformă economiile dezvoltate: specialiștii de vârf au o pondere tot mai mare în stimularea dezvoltării. De asemenea, nu ar fi o surpriză să fie așa în condițiile în care sistemul educațional românesc alocă resursele foarte inegal, disproporționat de mult înspre urban, în defavoarea ruralului, precum și înspre „liceele de vârf”, în defavoarea școlilor obișnuite. Din păcate, datele indică o proporție redusă de elevi aflați în categoriile superioare ale scorurilor PISA (nivelele 5 și 6 dintr-un maxim de 6): doar 3% la matematică (și valori apropiate la citire și științe), în comparație cu 17% în Polonia, 15% în Estonia, 14% Slovenia, etc.  Graficul următor ilustrează plasarea României în comparație cu celelalte țări la PISA 2012 matematică.

Sursa: Analiza proprie

#

Ce nu știm în acest moment legat de datele PISA culese în România? Lista de întrebări pentru care nu avem răspuns și care ar putea fi evaluate cu ajutorul acestor date este lungă. Este suficient să parcurgem studiile realizate în alte țări cu un nivel de dezvoltare apropiat cu al României pentru a vedea potențialul datelor culese până acum.

În primul rând, nu știm în ce măsură rezultatele obținute în 2002 și 2012 se datorează sistemului educațional și în ce măsură sunt urmarea altor factori care au influențat societatea în acest interval. Prin analogie, nu știm nici dacă sistemul de sănătate a contribuit la creșterea speranței de viață cu 3 ani în același interval de timp și, dacă da, în ce măsură. Lipsa unor schimbări importante în performanțele școlare poate fi urmarea unor variații de calitate a sistemului educațional care s-au suprapus cu schimbări sociale din afara școlii.

Iată câteva fenomene importante ce au avut loc între 2002 și 2012, toate cu un potențial ridicat de a influența rezultatele învățării:

1.  Numărul persoanelor de 15 ani s-a redus cu mai mult de o treime. Cei evaluați în 2002 s-au născut înainte de căderea regimului condus de Ceaușescu, într-o perioadă în care avorturile erau ilegale, iar cei evaluați începând cu 2006 s-au născut după schimbarea de regim. Un sistem educațional în care numărul de elevi scade brusc la 62% este probabil să devina mai eficient, chiar și fără alte schimbări.

2. Migrația românilor a crescut rapid începând cu 2002, după liberalizarea regimului de vize pentru Europa de Vest. Urmarea a fost creșterea numărului de tineri care au părinți plecați, a celor care au plecat ei înșiși, precum și apariția unor oportunități de realizare personală care presupun în mai mică măsură performanța școlară.

3. Structura educațională a părinților elevilor de 15 ani a fost într-o schimbare rapidă în perioada acoperită de studiile PISA. Conform unei analize pe care am realizat-o pe aceste date, proporția elevilor ale căror mame ce nu au absolvit liceul a scăzut de le 33% în 2002 la 17% în 2012. În același timp, efectul educației părinților asupra performanțele educaționale ale copiilor a crescut. Aceste schimbări ar fi putut să contribuie la creșterea reușitelor școlare chiar și în absența unor îmbunătățiri în sistemul educațional.

4. Abandonul școlar a crescut între 2002 și 2012, în timp ce studiile PISA sunt aplicate doar celor care merg la școală. Astfel, scorurile ar fi putut să crească în medie datorită creșterii numărului de copii cu rezultate modeste care au părăsit prematur școala.

5. A crescut accesul la telefonie mobilă, internet și rețele sociale. Facebook avea 3 milioane de utilizatori în România în 2012, cu rata de adopție cea mai ridicată în rândul celor de 15-24 de ani. Este neclar dacă efectele acestor schimbări au fost în ansamblu pozitive sau negative, însă este posibil să fi avut efecte substanțiale independente de cele ale școlii.

#

Deci, cum poate fi îndreptat turnul PISA? Cu alte cuvinte, care sunt pașii necesari pentru ca România să aibă politici educaționale ce țin cont de date și studii de calitate? Câteva direcții de urmat:

1. Studiul PISA permite comparații în timp însă include progresiv componente noi, unele opționale, ca răspuns la criticile comunităților de experți. Din păcate, Romania este una dintre puținele țări care nu au inclus nici în 2015 modulul de testare de abilități cu ajutorul computerului (a cărei aplicare a început în 2006), componentă care permite testarea de abilități de rezolvarea a problemelor în echipă. De asemenea, PISA permite includerea unor module specifice fiecărei țări, opțiune neutilizată până acum de România. Este important ca România să contribuie cu expertiză la proiectarea etapelor următoare ale PISA și să aplice integral instrumentele de cercetare începând cu 2018.

2. Chiar și în varianta sa completă, PISA oferă o imagine parțială asupra educației. Așa cum am amintit deja, nu îi include pe tinerii care au părăsit prematur școala. De asemenea, nu evaluează învățarea de deprinderi pro-democratice. Ultimii ani ne-au arătat că democrația este într-o stare de echilibru în țări pe care le-am considerat câștigătoare ale tranziției postcomuniste. Din păcate, România nu a fost inclusă în ultimele ediții ale The International Civic and Citizenship Education Study (ICCES), o cercetare internațională despre deprinderi democratice în rândul tinerilor. Este important ca Ministerul Educației să susțină participarea României la principalele studii educaționale internaționale.

3. România are prea puțin experți în politici educaționale. Un motiv este acela că cercetătorii activi și experții nu sunt motivați să realizeze studii relevante pentru dezvoltarea de politici publice. În același timp, nu există mecanisme clare de consultare a cercetătorilor care conduc în prezent proiecte relevante pentru politici publice în procesul de luare a deciziilor politice și al creării acestora. De aceea, sunt necesare stabilirea unei linii de finanțare a cercetării pentru polici publice și introducerea în criteriile de evaluare a cercetătorilor și a unor criterii care reflectă activitatea în domeniul politicilor publice.

#

Datele PISA 2015 care vor deveni publice în 6 decembrie vor aduce informații noi despre starea educației din România. Este însă improbabil să schimbe concluzia ce se desprinde din aproape toate studiile de până acum, aceea că școala românească are probleme serioase. În absența unor schimbări substanțiale, neîncrederea în sistemul educațional românesc va crește și mai mult, contribuind la declinul lui. Lipsa de încredere va face ca un sector vital pentru dezvoltarea societății să fie și mai puțin atractiv decât în prezent pentru cei motivați și talentați. Este un argument în plus pentru a crește intensitatea dezbaterilor despre educație, dar mai ales calitatea argumentelor folosite.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "17 comments" on this Article:

  1. Andreea Mitrut spune:

    Foarte interesant articolul!
    Foarte rar citesc articole bazate pe o informare atat de buna si pe o analiza proprie a datelor existente.
    O mica completare: in afara tarii sunt cercetatori romani care lucreaza exact pe politici educationale. Din pacate rezultatele studiilor nu sunt considerate de catre factorii de decizie din RO.

    Felicitari pentru articol!

  2. AdrianS spune:

    Testul PISA este bun pentru a compara performantele elevilor relativ la alte tari, orice ar zice carcotasii. In practica, iti asumi ca nu vei putea tine cont de toate diferentele de programa intre tari si ca vei incerca pe cat posibil sa faci o evaluare in functie de subiectele si componentele din programa care coincid la majoritatea tarilor partenere. Problema rezulta fix din ce-si propune aceasta evaluare sa faca si daca vor fi rezolvate celelalte reclamatii ceva mai obiective, va ramane aceasta asa zisa problema necesara tocmai pentru a putea face o evaluare care sa poata include cat mai multe tari.

    Rezultatele PISA ne sunt confirmate de examenul de bacalaureat in fiecare an. 30% din elevi nici nu se mai inscriu la acesta (o parte din cei care nici nu se prezinta l-ar fi picat), iar din cei care se inscriu, cam jumatate nu sunt capabili sa ia nota 5 la minim o materie. Nu ai nevoie sa explici mai mult. Subiectele pentru nota 5 necesita cunostinte extrem de elementare de citire, scriere sau aritmetica. In acelasi timp, PISA ne arata ceva similar, ca 60% din elevi se incadreaza in categoriile cele mai slab pregatite, mai mult decat ar trebui de 2-4 ori (daca ne uitam si la rezultatele vecinilor sau al altor tari membre OSCE).

    Intre timp, toti “”patriotii”" se uita dupa rezultatele la olimpiade, de parca olimpicii le vor plati lor pensiile. Sa nu mai vorbim despre oportunitatile de cariera ale acestor elevi, oportunitatile de a profesa o meserie potrivita pentru nivelul lor de pregatire pe teritoriul Romaniei (dupa terminarea facultatii). Situatia este intr-adevar grava. Industriile care pot genera cresterea economica de care are nevoie Romania depinde de elevii bine si foarte bine pregatiti, iar numarul lor este in scadere. Si prapastia intre cei capabili sa invete si restul este din ce in ce mai evidenta…

  3. Mihai spune:

    Dl. Badescu,

    Noua, romanilor, nu ne trebuie nici un test PISA care sa ne arate cum stam. Stim ca suntem cei mai buni.

    Nu ne trebuie straini cu formulare PISA prin tara ca sa ne arate ca:

    1. Profesorii din Romania se cred cei mai destepti si mai bine pregatiti din lume. Daca nu ma credeti, uitati-va si in PISA sa vedeti ca profesorii romani se cred mai pregatiti decat nemtii, japonezii, englezii, etc.

    2. Scoala este facuta ca sa aiba profesorii un loc de munca. In nici un caz pentru educatia copiilor.

    3. Bagi un copil in scoala romaneasca si scoti o leguma fara motivatie, fara competente, fara educatie si fara valori.

    4. Peste 10,000 de profesori de sport din Romania se duc la serviciu si ce fac acolo? Arunca o minge la elevi in curtea scolii si le spuna sa o bata o ora. Asta produce. Apoi, vrea salariu tot cat al profesorului de informatica sau de matematica. Dupa 30 de ani de “munca” vor pensie, evident. Mare. Si sunt si zecile de mii de profesori de religie, educatie civica, desen, muzica, etc.

    • Anton C spune:

      Ţi-ai găsit cu punctul 4. În plină epidemie de obezitate, hai să le dăm cu tifla profilor de sport. Şi ce să facem cu educaţia civică – românii cu siguranţă n-au nevoie de aşa ceva, au dovedit asta în mod repetat. Şi în epoca în care fiecare produs pe care-l consumi are o identitate vizuală proprie, şi când se preconizează că domeniul creativ va fi singurul care nu va putea fi robotizat – da, hai să investim mai puţin acolo, cum să nu.
      Măcar cu profu de religie îţi dau dreptate. Nimeni n-are dreptul să-mi mintă copilul în faţă în afară de mine şi de mă-sa.

      • Mihai spune:

        @Anton C,

        Ideea despre profesorii de sport era ca ei nu ii invata nimic pe elevii romani. Nu ii invata nimic teoretic despre sport, nu ii invata ce exercitii sa faca sa le creasca muschii, nu ii invata tehnici stiintifice de alergat, de fotbal, de fitness, nimic. Valoarea adaugata de profesorii de sport din Romania este nula.

        Poti sa iei orice nea caisa sau pe tanti Leana de pe ulita si sa ii pui profesori de sport. Pentru ca decat arunca o mige la copii si spune “jucati fotbal”.

        Copiii oricum se joaca, alearga si singuri pe ulita, prin fata blocului, iar cei din familii de intelectuali sunt dusi la inot, tenis, etc.

        Ideea este ca daca analizezi in mod stiintific activitatile profesorului roman de sport, A1, A2, A3, …An, asa cum se analizeaza activitatile angajatilor din multinationale atunci cand se fac restructurari, constati ca profesorul de sport nu adauga valoare. E un babysitter pentru copii de scoala.

        Daca i-ar invata pe copii in mod stiintific sportul si daca i-ar antrena sa isi imbunatateasca performantele sportive, ar fi altceva.

        Referitor la profesorii de desen, muzica, etc, si alte 10 materii, eu de la indivizii aceia nu am primit nimic de valoare. Multi dintre ei spuneau la ore: “ora asta faceti si voi ce vreti”.

        Si atunci, cum vrei sa functioneze invatamantul in Romania daca pe un profesor de informatica sau de matematica din Bucuresti sau Constanta il platesti exact la fel ca pe un profesor de sport din satul Cucuietzii din Deal, care nici nu prea trece pe la ore? Cum??

        Cum vreti sa ia copiii romani teste bune la PISA???

        Cum vreti sa progresam daca gradele continua sa se ia in invatamant in fiecare sat din tara asta in urma unei inspectii centrate pe masa bogata de la sfarsitul inspectiei?

        Si, fratilor care scoateti dude din astea ca romanii de clasa III-a cand pleaca in strainatate sunt atat de avansati ca se inscriu direct in clasa a VIII-a, voi pe ce plateta sunteti? Voi nu vedeti cand mergeti prin satele Romaniei, la ori ce ora, in fata carciumilor, produsele sistemului romanesc de educatie? Vorbim de exceptii sau de medie? Vreti sa spuneti ca iei un copil dintr-un sat din Romania si daca il muti la Viena sau in Silicon Valley e mai avansat decat austriecii sau americanii?? De unde scoateti ideile acestea si care este rostul lor?

        • Anton C spune:

          Şi ţie dacă-ţi amorţeşte un deget, alegi să-l tai jos? Trebuie să renunţăm la orice nu funcţionează în ţara asta în loc să încercăm să remediem?

          • elena spune:

            Și cam cât ar trebui perpetuată și acceptată actuala stare de fapt în speranța că se va drege ceva?

            În generală am avut experiențe destul de interesante la sport/desen.

            Primul prof de desen era o persoană relativ ok – după standardele școlii. În sensul că nu ne strica mediile, nu pretindea cadouri/contribuții și nu ne lăsa să facem gălăgie în timpul orei. Adică în oră el își vedea de munca proprie extrașcolară, iar noi ne scriam în liniște temele la mate/română/germană. Sau se bârfea pe șoptite ori se răsfoiau reviste. Numai să fie liniște și să fim prezenți. La sfârșitul trimestrului se prezentau niște planșe și toată lumea lua notă maximă, dacă nu se comiteau tâmpenii majore.

            Însă și-a găsit un serviciu adevărat și dintr-a opta a venit o bețivă. La fosta școală au hotărât că nu mai rezistă cu ea și au transferat-o la noi. Nu era problemă că-i simțeai mirosul de băutură când trecea pe lângă bancă. Problema era că avea crize urâte de isterie. Ore întregi trăncănea aiurea, ne făcea confesiuni, apoi izbucnea în urlete. O dată a venit capsată nu se știe de ce și a abțiguit la note toată clasa. Părinții s-au sesizat, s-au dus la director amenințând că merg la inspectorat – alcoolică, alcoolică, ei înțeleg că tre să iasă și ea de undeva la pensie – dar le strică copiilor mediile. Următoarele două trimestre nici n-am văzut-o și am primit note din burtă – nu s-a plâns nimeni.

            La sport am avut inițial unul dus cu pluta – se credea instructor la trupele anti-tero sau măcar într-o tabără para-militară. Ieșeai de la oră frânt. Aș fi ajuns o Xenia probabil dacă rezistam până-ntr-a opta. Șase dintre noi dezertaseră până la sfârșitul trimestrului – părinții miloși le făcuseră rost de scutiri. Din al doilea trimestru am rămas numai juma de clasă – dăduse note mici, că nu ne ridicam la nivelul recruților din Legiunea Străină și părinții grijulii cu mediile se sesizaseră.
            Apoi a fost o problemă cu o colegă – ceva cu un tendon sau ligament – ea stătea ghemuită jos și plângea că o doare și nu mai poate mișca piciorul, iar proful urla și o amenința. Până la urmă au dus-o două colege la vestiar, a venit asistenta, au anunțat părinții și au transportat-o la spital. Tămbălău, părinți furioși și speriați că le rămâne copilul infirm. Cred că directorul i-a sugerat profului să nu-i mai facă probleme și să-și găsească atleți mai vrednici de antrenat, iar pe postul lui a ajuns un prof “normal”. Normal în sensul că dădeam o tură de teren, apoi se juca fotbal sau baschet. Ori ne furișam în vestiar, ori ne agățam de spaliere și stăteam la povești acolo. Și ne-a spus destul de clar “am dat numai note bune, să văd ce cadouri primesc”.

            Bine, eu apreciez că ar fi fost de cinșpe ori mai util să merg la bazin în timpul orelor de sport. Și să ni se dea o bibliografie de istoria artei din care să dăm un test la final de an dacă se dorea musai să ni se dezvolte simțul artistic.

            Dar școala e un stat în stat și cetățenii nu au nici un cuvânt de spus vizavi de ce materii consideră utile pentru copiii lor, grad de complexitate, metode de predare, etc.

            Și orice încercare de a remedia situația actuală e interpretată ca un atentat la fibra morală și musculară a nației.

            Și – ca să revenim la subiectul articolului – poate că PISA e relevantă pentru specialiști/autorități. Pentru majoritatea părinților/elevilor contează venitul estimat că-l va aduce absolvirea instituției de învățământ.

          • elena spune:

            De ce spun că școala a ajuns stat în stat – păi dacă ministrul nu găsește altă metodă de cârpire decât să scoată un ordin să nu se mai dea atâtea teme …

          • Trandafir spune:

            Mie daca imi amorteste un deget il privatizez. Ii pun garou ca sa nu mai consume inutil de la buget, si e liber sa faca perfotmanta pe piata libera, sa fie concurential. De obicei degetul ala ori se ingroasa ori se subtiaza , dar eu astept increzator, este imposibil ca liberalizarea si privatizarea sa nu schimbe lucrurile in bine. Desi are probleme cu atragerea de finantare, sunt convins ca daca va reforma vreo doua falange va gasi un investitor .
            Update: a gasit investitor , i-am scos garoul, acuma la fiecare trei ore trebuie sa trec pe la bunica sa o scarpin pe spate . Cu toata palma, ca a cerut dobanda.

        • CID spune:

          ” Pentru ca decat”

          • Mihai spune:

            ochiu’ si timpanu’,

            Cand eu iti spun ca invatamantul romanesc nu este bun de nimic… am folosit decat aiurea, nu stiu pe unde trebuie puse virgule, etc. Nu m-au invatat mare lucru in scoala.

  4. vitansandu spune:

    Nu cunosc mare lucru despre PISA. Dar…
    1. In anul 1988 am intalnit un cetatean israelian plecat din Romania la sfarsitul anilor 1950. Povestind mai multe, copii dansului fiind de aceiasi varsta cu mine, mi-a relatat cum, odata ajunsi in Israel, si-a inscris copii la scoala. Amandoi plecasera din RO din clasa a III-a, respectiv a IV-a. Dupa teste si probe, amandoi au fost inmatriculati in cala a VI-a.
    2. Prin 1978 o cunostinta medic a ramas in RF Germania dupa o excursie. Avea un baiat in clasa a II-a. Doi ani nu a reusit sa isi reintregeasca familia. Faptul s-a produs cand copilul era in clasa a IV-a. L-am reintalnit cu copilul, de acuma major, in 1990. Evident, am discutat despre felul in care s-a descurcat dupa fuga. Copilul era cel care intervenea in discutii, afirmand apasat ca pentru el scoala pana la terminarea studiilor postuniversitare a fost un fleac: “eu aveam cunostinte cu care ii lasam in urma pe cei care traisera numai in Germania.
    Si atunci!? Ce sa intelegem din asta? Ca am vrut si am preluat ceva ce si in invatamant ne-a facut praf? Ca de restul ce sa mai zicem!

    • Radu Cristea spune:

      PISA este exact ceea ce au observat americanii : este cel mai prost termometru de masurat adancimea unei suprafete plane, dar avand in vedere ca e singurul aflat la dispozitie nu ne ramane decat sa il perfectionam. In celelalte aspecte ale postarii dvs am aceleasi informatii.

    • Codruta spune:

      Aia era “la sfarsitul anilor ’50″ – adica, pe cand multi profesori / educatori erau inca din “generatia veche”, interbelica – sau scoliti direct de acestia! ;)

  5. joenegut spune:

    Mi-e teamă că testul PISA se face cu elevii din cei pe care ni prezintă internetul şi teveul că răspund cretinisme la întrebări simple.
    Acum crema viitorilor studenţi din România 10-15% pleacă la studii afară, lucru care a scăzut nivelul studenţilor de la noi, o constat eu cu studenţi din Politehnică, cu excepţia facultăţilor de Automatică şi de Electronică.
    Pe de altă parte aceeaşi problemă o dezbătea în TIME autorul de romane poliţiste! James Patterson preocupat că elevii americani sunt în procent de 35-40% analfabeţi funcţionali. Lumea este mică se pare!

    Nu pot decât să confirm pe cei care spun că avem copii care sunt promovaţi în clase superioare ajunsi în SUA.

  6. Ion Adrian spune:

    Oare raportul ,,,Miclea” aborda acestea?

  7. Popescu spune:

    Ma intreb: oare invatatul nu este o treaba “individuala”? Cati mai citesc o carte dupa ce absolva scoala?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Gabriel Badescu


Gabriel Badescu

Profesor universitar de științe politice și director al Centrului de Studiu al Democrației de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj Citeste mai departe


E randul tau

Pai mai dati foc pe ici pe colo si o rezolvati!

de: radu

la "#Rezistența. Sau cum a reinventat România speranța socială"

Cauta articole

martie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Feb    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)