Home » Asigurari Sociale »Opinie » Citesti:

Povesti cu medici…

Corneliu Moisei august 27, 2015 Asigurari Sociale, Opinie
26 comentarii 1,941 Vizualizari

Primul meu contact cu lumea exterioara a fost intr-o maternitate care isi desfasura activitatea in fostele birouri ale lui Anghel Saligny. Birouri de unde supraveghea constructia podurilor de peste Dunare. La cateva zile parintii au observat ca brusc este ceva in neregula cu mine, iar personalul spitalului se facea ca ploua. Exasperati, fara acord de externare, au plecat cu mine in masina la spitalul judetean, unde s-au edificat : fractura multipla femur drept. Cu alte cuvinte, cineva ma scapase din brate, si timp de 2-3 zile, desi personalul stia foarte bine ce este in neregula, poate chiar si cine ce a facut, se comportau ca si cum totul era in regula. Am luat foarte rapid contact cu doua dintre racilele sistemului medical romanesc : incompetenta si iresponsabilitatea; de lipsa de compasiune pentru o mana de om aflat in chinuri groaznice, nu mai pomenesc. Nu ma mira insa, se intamplau in tara in care s-a intamplat si exterminarea copiilor de la Cighid. Si nu stiu de ce, tot mie mi-a crapat obrazul de rusine cand am aflat ca o chelnerita frantuzoaica care ne-a adus mancarea in restaurantul din Grenoble a venit la noi voluntar in anii ’90 sa ingrijeasca astfel de copii.

La spitalul judetean, lucrurile au stat mai bine, s-a facut o interventie chirurgicala, si am stat la incubator aproximativ 6 luni. In schimb, gandacii de bucatarie se plimbau nestingheriti prin spital. Am reusit sa merg aproape de varsta de 2 ani. Maica-mea, fiica de tarani ce a copilarit in casa cu pamant batatorit pe jos, a ramas totusi cu o fobie teribila de gandaci. Consemnam a patra problema a sistemului, igiena precara.

Cand am mai crescut faceam drumuri periodice la Bucuresti sa facem diferite analize la un spital la care lucra nasa noastra. Se deschideau toate usile, nu stateam la cozi, toata lumea era amabila si rezultatele de la analize le primeam foarte rapid. Deh, la Capitala nu este ca in provincie !

Prin liceu aveam probleme cu secretiile din nas. Asa ca am apelat la medicul ORL din localitate. Se intampla sa fie si vecin, tatal unor vechi parteneri de joaca din copilarie, si coleg de partid cu tata. Timp de 10 zile lucratoare, stateam in cabinet o ora la aerosoli, cu ochii la tot ce misca. Vedeam cum batrani saraci de la tara care inainte de a termina prima propozitie adresata medicului reuseau sa introduca cel putin o bancnota de 50000 lei (5 Ron) in buzunarul medicului, care ii primea cu aerul ca ii da. Printr-a 6-a zi, mai pe ocolite, mai pe de-a dreptul, medicul imi spune ca “aici e clinica, si sunt niste costuri, nu merge asa …”. Bineinteles, vorbesc cu ai mei, si se rezolva, care este suma? Raspuns prompt : 200 000 lei (20 Ron). In paranteza fie spus, achizitionasem toate cele necesare aerosolului, si in 1996 nu exista coplata. M-am intors in ziua urmatoare cu banii teanc in cea mai mica bancnota posibila si am cerut chitanta, spunand ca senin “asa mi-a zis tata”, ne-maimentionand si celelalte urari de bine pe care le bodoganise la adresa colegului de partid si de consiliu municipal. Chitanta am primit, tratamentul l-am terminat, si nici ca am mai calcat de atunci in cabinetul sau casa vecinului. Consemnam a cincea problema, conditionarea serviciului medical de primirea de stimulente financiare.

Intre timp, o parte din verisorii mei incepeau saga inceperii carierei de medici. Prima care a dat admitere, a incercat vreo 2 ani la rand in Iasi, fara sa reuseasca, plangand de fiecare data cu ochii umflati ca s-a saturat sa stea inchisa in casa si sa toceasca luni intregi in timp ce prin oras umblau zvonuri despre chei de masina sau apartament date la schimb contra aranjarii admiterii. A reusit intr-un final sa termine facultatea, cumva intr-o modalitate ce a inclus si 1-2 ani de facultate pe la Chisinau. Lucru oarecum de bun augur, asa cunoscandu-si si actualul sot, tot medic, din Transnistria. Ce-a de-a doua verisoara, a intrat la medicina fara a apela la vreo modalitate specifica, urmata de fratele ei. Ca un facut, amandoi s-au casatorit mai tarziu tot cu medici. Consemnam a sasea problema, selectia studentilor si pe alte criterii decat cele ale performantei.

In timpul facultatii, eram prin oras cu un coleg, si am trecut prin fata casei nasei, asa ca am urcat sa ii salut. I-am povestit pe scurt colegului ce mandru sunt de nasii mei, nasul fiu de fost senator interbelic si primar al localitatii mele natale, nasa gospodina desavarsita care ne primea intotdeauna cu preparate culinare nemaintalnite. Stiind ca mama mai planuia o vizita la medic, i-am mentionat nasei si acest aspect. Din senin, nasa s-a facut foc si para, ca ce, asa se vine la medic, cu mana goala ? Am vazut negru in fata ochilor si am plecat. Ajunsi in strada, colegul m-a intrebat in felul lui diplomat ce fel de ruda este, ca matusile lui parca sunt altfel. Eram la fel de nedumerit ca si el, asa ca am sunat imediat acasa. Mama mi-a confirmat ca asa e nasa, mai cu luare de mana. Fiind obisnuita cu sistemul si comportamentul, mamei nu i s-a parut foarte anormal pana in acel moment. Totusi, revolta mea si promisiunea ca nu voi mai calca vreodata la ei in casa si ca nici acasa la parinti nu voi mai merge daca sunt nasii in vizita au trezit ceva si latent si la ea, rupand astfel legaturile cu ei. Pretul platit pentru “serviciile” medicale la nivel de Capitala era cum era, in schimb tratamentul ciocoiesc fata de palmasii care nu plateau birul in avans nu l-am putut inghiti asa usor. Consemnam a saptea problema, desconsiderarea pacientilor. Ca un facut, colegul s-a casatorit cu medicul de familie in care am cea mai mare incredere, insa acum profeseaza in Olanda, el in IT, ea in medicina.

Intre timp mai sus amintitii verisori terminau pe rand facultatea si incepeau sa intre in spitale. Nefiind foarte bine platiti ca si stagiari, varul din Transnistria mai lucra din cand in cand ca si zilier pe santier. Mai tarziu a mai prins ceva contracte prin strainatate. Nu au ramas acolo, lui fiindu-i greu sa ajunga in vizita la parinti. In ochii ei am vazut dezamagirea fata de respectul acordat de cei din sistem, un tanar stagiar este ultima veriga in lantul trofic al junglei sistemului medical romanesc : infirmiere, brancardieri, sora medicala, sunt mult mai bine „infipti” si le administreaza noilor veniti tratamente injositoare pentru stabilirea ierarhiei alfa in haita. Consemnam a opta si a noua problema, desconsiderarea medicilor proaspat intrati in sistem si salariile mici ale cadrelor medicale.

Cand ce-a de-a doua verisoara, mai apropiata de varsta, mi-a spus salariul ei de stagiar, dupa facultate in Romania si master in Franta, mi-a fost rusine. Invatasem mult mai putin decat ea, aveam responsabilitate mult mai mica, munceam intr-un domeniu mult mai exact in privinta estimarii rezultatelor, in schimb castigam de 2-3 ori mai mult. Am fost printre cei care i-au sustinut decizia de a se intoarce in Franta alaturi de prietenul francez care ulterior i-a devenit sot. Si a plecat, cu sufletul rupt intre viitoarea fericire in strainatate si sentimentul parasirii mamei cu o boala incurabila pe patul de spital. Intre timp, fratele ei isi facea stagiatura cuminte, in tara. Iesind in oras cu el intr-o zi, l-am vazut cum a stat tot timpul cu telefonul in mana, asteptand sa il sune cei de la camera de garda daca se anunta o urgenta, ca sa se duca repede poate pune si el mana pe un defibrilator, sa prinda si el ceva experienta practica. Ceva timp mai tarziu, a plecat si el cu stagiatura/rezidentiatul, tot in Franta. A urmat apoi saga echivalarilor stagiilor in tara. Au fost nevoiti sa faca in continuare drumuri, teancuri de hartii si anticamera pe la minister si pe la profesorii indrumatori pentru echivalarea stagiilor facute in strainatate. Cateodata le-am suplinit absenta fizica depunand dosare pentru ei. Intotdeauna cu dispozitiv de inregistrare audio in buzunar am interactionat cu functionari de la minister, profesori de la spitalul universitar si secretarele lor. Asteptam o ocazie sa fiu provocat, sa mi se ceara spaga, sa ceva. Nu s-a intamplat asta, ci m-am lovit constant de un zid al tacerii, ignorarii si lipsei de informatii. Pentru a depune un dosar la profesorul indrumator am mers timp de 2 saptamani, in fiecare zi, la ora la care imi spunea secretara personala ca va fi acolo. Nu a fost niciodata, doar atat ca nimeni nu stia nimic, nicaieri nu erau publicate informatii. Am avut succes intr-o zi cand am picat pe neasteptate si am intrat dupa ce a iesit secretara. Fara prea multe explicatii despre ce se va intampla pe viitor, profesorul a luat dosarul si m-a indrumat politicos spre iesire. Am aflat ulterior ca era un rechin mare, taxa de aprobare de dosar in regula pentru cei cu stagii in strainatate era de 2-3000 de euro, pe care ii lua numai prin interpusi, prieteni ai unor prieteni … La examenul de specialist, cei cu stagii facute in strainatate imi spuneau ca incercau sa aleaga procedura de care ar fi ras si cu posteriorul colegii lor din vest. Au luat calificative peste medie indicand unele proceduri si tratamente care in vest sunt trecute de vreo 10-20 de ani la sectiunea „asa nu !”, ca doar intrebarile de la subiecte erau aceleasi de vreo 30 de ani, la fel ca si raspunsurile acceptate. Consemnam a zecea problema, metodologiile medicale invechite, pentru ca multi dintre profesorii universitari sunt in varful lantului trofic al spagii, in cardasie cu angajatii de la minister.

As mai putea adauga alte povesti din spitalele bucurestene, despre cum am facut pe infirmiera in camera de garda, cu mainile pline de sange, tinandu-mi mama in timp ce cineva ii cosea rana de la cap; sau cum la triaj la urgente un cadru medical si-a facut loc de piciorul fracturat al tatalui in accident de masina cu un sut bine plasat, dar nu mai detaliez, despre lipsa de compasiune am vorbit la inceput.

Cate din problemele mentionate mai sus credeti ca se pot rezolva doar prin marirea salariilor cadrelor medicale cu 25%, 100% sau 300% ? Doar doua, sigur cea cu salariile mici, dar nu sunt foarte sigur de cea de conditionare a serviciului medical de primirea de spaga. Sumele din sistemul medical nu sunt totusi asa de mici, Spitalul de Urgenta din Ploiesti a avut in 2012 venituri de ~25 de milioane de euro si cheltuielile pe masura, iar recent managerul Spitalului de Urgenta din Ploiesti a fost prins in flagrant de DNA in timp ce primea 30.000 de lei mita. In aceste conditii considerati ca legalizarea spagii medicale prin lege este ceea ce avem nevoie, sa le validam si premiem comportamentul ?

Celelalte probleme nu se pot rezolva decat in doua moduri : desfiintarea completa a sistemului medical de stat, sau o masa critica de medici care sa reformeze sistemul dinauntru. Este de preferat a doua varianta, mai ales ca am vazut ca se poate. Echipajele SMURD sunt un exemplu ca poti sa iti faci treaba bine pe salarii mici fara sa primesti spaga. Am cunoscut personal medical care sta toata noaptea de mana cu pacientul aflat in chinuri returnand banii pe care ii strecoara apartinatorii in buzunare dimineata. Si iata, s-a constituit grupul de Facebook al medicilor care refuză şpaga.

Medicii stiu care sunt problemele sistemului, stiu si cum sa le rezolve pe majoritatea. Medici, organizati-va, identificati problemele si gasiti solutii viabile. Denuntati colegii care primesc spaga, trateaza inuman pacientii, directorii de spital care capusaza bugetelor spitalelor si inchid ochii la situatii care duc la dezastre gen incendiul de la maternitatea Giulesti, la politie, la televiziuni. Caracatita este batrana si vicleana, nu va luptati singuri cu ea. Aliati-va cu pacientii care doresc sa fie tratati ca oameni si nu ca vite din pielea carora se fac portofele cu bisturiul. In momentul in care refuzati spaga, explicati personal pacientului ca aveti nevoie de sustinere masiva pentru a implementa solutiile si demasca neghina din sistemul medical, actionati cand aveti indeajuns de multa sustinere. Sunteti membrii unei comunitati, puteti pune presiune pe autoritatile locale sau centrale. Inarmati-va cu rabdare, caci va fi nevoie de cel putin 5-10 ani pentru a se simti ceva notabil, si atunci va fi doar inceputul, sper eu, ireversibil. Nu va lasati manjiti oprindu-va o data cu primirea salariilor marite cu 25%, 100% sau chiar si 300%. Vor fi momente in care veti fi tratati ca niste oameni fara recunostinta ca va injunghiati pe la spate profesorii care v-au invatat meserie. Stiti mai bine de atat ca de fapt este vorba de justitie, condamnarea celor care ciopartesc de zeci de ani viitorul nostru al tuturor :

suntem tara din UE cu cea mai mare mortalitate infantila in 2010, si stam mai prost decat statele ex-yugoslave, care au trecut printr-un razboi civil devastator. Si nu vorbesc de razbunare retroactiva, ci doar de momentul zero in care vechile practici trebuiesc sa inceteze, fiind cele care ne-au adus in acest punct.

Mijloace exista, dorinta si mai ales perseveranta, sunt?

Primul meu contact cu lumea exterioara a fost intr-o maternitate care isi desfasura activitatea in fostele birouri ale lui Anghel Saligny. Birouri de unde supraveghea constructia podurilor de peste Dunare. La cateva zile parintii au observat ca brusc este ceva in neregula cu mine, iar personalul spitalului se facea ca ploua. Exasperati, fara acord de externare, au plecat cu mine in masina la spitalul judetean, unde s-au edificat : fractura multipla femur drept. Cu alte cuvinte, cineva ma scapase din brate, si timp de 2-3 zile, desi personalul stia foarte bine ce este in neregula, poate chiar si cine ce a facut, se comportau ca si cum totul era in regula. Am luat foarte rapid contact cu doua dintre racilele sistemului medical romanesc : incompetenta si iresponsabilitatea; de lipsa de compasiune pentru o mana de om aflat in chinuri groaznice, nu mai pomenesc. Nu ma mira insa, se intamplau in tara in care s-a intamplat si exterminarea copiilor de la Cighid. Si nu stiu de ce, tot mie mi-a crapat obrazul de rusine cand am aflat ca o chelnerita frantuzoaica care ne-a adus mancarea in restaurantul din Grenoble a venit la noi voluntar in anii ’90 sa ingrijeasca astfel de copii.

La spitalul judetean, lucrurile au stat mai bine, s-a facut o interventie chirurgicala, si am stat la incubator aproximativ 6 luni. In schimb, gandacii de bucatarie se plimbau nestingheriti prin spital. Am reusit sa merg aproape de varsta de 2 ani. Maica-mea, fiica de tarani ce a copilarit in casa cu pamant batatorit pe jos, a ramas totusi cu o fobie teribila de gandaci. Consemnam a patra problema a sistemului, igiena precara.

Cand am mai crescut faceam drumuri periodice la Bucuresti sa facem diferite analize la un spital la care lucra nasa noastra. Se deschideau toate usile, nu stateam la cozi, toata lumea era amabila si rezultatele de la analize le primeam foarte rapid. Deh, la Capitala nu este ca in provincie !

Prin liceu aveam probleme cu secretiile din nas. Asa ca am apelat la medicul ORL din localitate. Se intampla sa fie si vecin, tatal unor vechi parteneri de joaca din copilarie, si coleg de partid cu tata. Timp de 10 zile lucratoare, stateam in cabinet o ora la aerosoli, cu ochii la tot ce misca. Vedeam cum batrani saraci de la tara care inainte de a termina prima propozitie adresata medicului reuseau sa introduca cel putin o bancnota de 50000 lei (5 Ron) in buzunarul medicului, care ii primea cu aerul ca ii da. Printr-a 6-a zi, mai pe ocolite, mai pe de-a dreptul, medicul imi spune ca “aici e clinica, si sunt niste costuri, nu merge asa …”. Bineinteles, vorbesc cu ai mei, si se rezolva, care este suma? Raspuns prompt : 200 000 lei (20 Ron). In paranteza fie spus, achizitionasem toate cele necesare aerosolului, si in 1996 nu exista coplata. M-am intors in ziua urmatoare cu banii teanc in cea mai mica bancnota posibila si am cerut chitanta, spunand ca senin “asa mi-a zis tata”, ne-maimentionand si celelalte urari de bine pe care le bodoganise la adresa colegului de partid si de consiliu municipal. Chitanta am primit, tratamentul l-am terminat, si nici ca am mai calcat de atunci in cabinetul sau casa vecinului. Consemnam a cincea problema, conditionarea serviciului medical de primirea de stimulente financiare.

Intre timp, o parte din verisorii mei incepeau saga inceperii carierei de medici. Prima care a dat admitere, a incercat vreo 2 ani la rand in Iasi, fara sa reuseasca, plangand de fiecare data cu ochii umflati ca s-a saturat sa stea inchisa in casa si sa toceasca luni intregi in timp ce prin oras umblau zvonuri despre chei de masina sau apartament date la schimb contra aranjarii admiterii. A reusit intr-un final sa termine facultatea, cumva intr-o modalitate ce a inclus si 1-2 ani de facultate pe la Chisinau. Lucru oarecum de bun augur, asa cunoscandu-si si actualul sot, tot medic, din Transnistria. Ce-a de-a doua verisoara, a intrat la medicina fara a apela la vreo modalitate specifica, urmata de fratele ei. Ca un facut, amandoi s-au casatorit mai tarziu tot cu medici. Consemnam a sasea problema, selectia studentilor si pe alte criterii decat cele ale performantei.

In timpul facultatii, eram prin oras cu un coleg, si am trecut prin fata casei nasei, asa ca am urcat sa ii salut. I-am povestit pe scurt colegului ce mandru sunt de nasii mei, nasul fiu de fost senator interbelic si primar al localitatii mele natale, nasa gospodina desavarsita care ne primea intotdeauna cu preparate culinare nemaintalnite. Stiind ca mama mai planuia o vizita la medic, i-am mentionat nasei si acest aspect. Din senin, nasa s-a facut foc si para, ca ce, asa se vine la medic, cu mana goala ? Am vazut negru in fata ochilor si am plecat. Ajunsi in strada, colegul m-a intrebat in felul lui diplomat ce fel de ruda este, ca matusile lui parca sunt altfel. Eram la fel de nedumerit ca si el, asa ca am sunat imediat acasa. Mama mi-a confirmat ca asa e nasa, mai cu luare de mana. Fiind obisnuita cu sistemul si comportamentul, mamei nu i s-a parut foarte anormal pana in acel moment. Totusi, revolta mea si promisiunea ca nu voi mai calca vreodata la ei in casa si ca nici acasa la parinti nu voi mai merge daca sunt nasii in vizita au trezit ceva si latent si la ea, rupand astfel legaturile cu ei. Pretul platit pentru “serviciile” medicale la nivel de Capitala era cum era, in schimb tratamentul ciocoiesc fata de palmasii care nu plateau birul in avans nu l-am putut inghiti asa usor. Consemnam a saptea problema, desconsiderarea pacientilor. Ca un facut, colegul s-a casatorit cu medicul de familie in care am cea mai mare incredere, insa acum profeseaza in Olanda, el in IT, ea in medicina.

Intre timp mai sus amintitii verisori terminau pe rand facultatea si incepeau sa intre in spitale. Nefiind foarte bine platiti ca si stagiari, varul din Transnistria mai lucra din cand in cand ca si zilier pe santier. Mai tarziu a mai prins ceva contracte prin strainatate. Nu au ramas acolo, lui fiindu-i greu sa ajunga in vizita la parinti. In ochii ei am vazut dezamagirea fata de respectul acordat de cei din sistem, un tanar stagiar este ultima veriga in lantul trofic al junglei sistemului medical romanesc : infirmiere, brancardieri, sora medicala, sunt mult mai bine „infipti” si le administreaza noilor veniti tratamente injositoare pentru stabilirea ierarhiei alfa in haita. Consemnam a opta si a noua problema, desconsiderarea medicilor proaspat intrati in sistem si salariile mici ale cadrelor medicale.

Cand ce-a de-a doua verisoara, mai apropiata de varsta, mi-a spus salariul ei de stagiar, dupa facultate in Romania si master in Franta, mi-a fost rusine. Invatasem mult mai putin decat ea, aveam responsabilitate mult mai mica, munceam intr-un domeniu mult mai exact in privinta estimarii rezultatelor, in schimb castigam de 2-3 ori mai mult. Am fost printre cei care i-au sustinut decizia de a se intoarce in Franta alaturi de prietenul francez care ulterior i-a devenit sot. Si a plecat, cu sufletul rupt intre viitoarea fericire in strainatate si sentimentul parasirii mamei cu o boala incurabila pe patul de spital. Intre timp, fratele ei isi facea stagiatura cuminte, in tara. Iesind in oras cu el intr-o zi, l-am vazut cum a stat tot timpul cu telefonul in mana, asteptand sa il sune cei de la camera de garda daca se anunta o urgenta, ca sa se duca repede poate pune si el mana pe un defibrilator, sa prinda si el ceva experienta practica. Ceva timp mai tarziu, a plecat si el cu stagiatura/rezidentiatul, tot in Franta. A urmat apoi saga echivalarilor stagiilor in tara. Au fost nevoiti sa faca in continuare drumuri, teancuri de hartii si anticamera pe la minister si pe la profesorii indrumatori pentru echivalarea stagiilor facute in strainatate. Cateodata le-am suplinit absenta fizica depunand dosare pentru ei. Intotdeauna cu dispozitiv de inregistrare audio in buzunar am interactionat cu functionari de la minister, profesori de la spitalul universitar si secretarele lor. Asteptam o ocazie sa fiu provocat, sa mi se ceara spaga, sa ceva. Nu s-a intamplat asta, ci m-am lovit constant de un zid al tacerii, ignorarii si lipsei de informatii. Pentru a depune un dosar la profesorul indrumator am mers timp de 2 saptamani, in fiecare zi, la ora la care imi spunea secretara personala ca va fi acolo. Nu a fost niciodata, doar atat ca nimeni nu stia nimic, nicaieri nu erau publicate informatii. Am avut succes intr-o zi cand am picat pe neasteptate si am intrat dupa ce a iesit secretara. Fara prea multe explicatii despre ce se va intampla pe viitor, profesorul a luat dosarul si m-a indrumat politicos spre iesire. Am aflat ulterior ca era un rechin mare, taxa de aprobare de dosar in regula pentru cei cu stagii in strainatate era de 2-3000 de euro, pe care ii lua numai prin interpusi, prieteni ai unor prieteni … La examenul de specialist, cei cu stagii facute in strainatate imi spuneau ca incercau sa aleaga procedura de care ar fi ras si cu posteriorul colegii lor din vest. Au luat calificative peste medie indicand unele proceduri si tratamente care in vest sunt trecute de vreo 10-20 de ani la sectiunea „asa nu !”, ca doar intrebarile de la subiecte erau aceleasi de vreo 30 de ani, la fel ca si raspunsurile acceptate. Consemnam a zecea problema, metodologiile medicale invechite, pentru ca multi dintre profesorii universitari sunt in varful lantului trofic al spagii, in cardasie cu angajatii de la minister.

As mai putea adauga alte povesti din spitalele bucurestene, despre cum am facut pe infirmiera in camera de garda, cu mainile pline de sange, tinandu-mi mama in timp ce cineva ii cosea rana de la cap; sau cum la triaj la urgente un cadru medical si-a facut loc de piciorul fracturat al tatalui in accident de masina cu un sut bine plasat, dar nu mai detaliez, despre lipsa de compasiune am vorbit la inceput.

Cate din problemele mentionate mai sus credeti ca se pot rezolva doar prin marirea salariilor cadrelor medicale cu 25%, 100% sau 300% ? Doar doua, sigur cea cu salariile mici, dar nu sunt foarte sigur de cea de conditionare a serviciului medical de primirea de spaga. Sumele din sistemul medical nu sunt totusi asa de mici, Spitalul de Urgenta din Ploiesti a avut in 2012 venituri de ~25 de milioane de euro si cheltuielile pe masura, iar recent managerul Spitalului de Urgenta din Ploiesti a fost prins in flagrant de DNA in timp ce primea 30.000 de lei mita. In aceste conditii considerati ca legalizarea spagii medicale prin lege este ceea ce avem nevoie, sa le validam si premiem comportamentul ?

Celelalte probleme nu se pot rezolva decat in doua moduri : desfiintarea completa a sistemului medical de stat, sau o masa critica de medici care sa reformeze sistemul dinauntru. Este de preferat a doua varianta, mai ales ca am vazut ca se poate. Echipajele SMURD sunt un exemplu ca poti sa iti faci treaba bine pe salarii mici fara sa primesti spaga. Am cunoscut personal medical care sta toata noaptea de mana cu pacientul aflat in chinuri returnand banii pe care ii strecoara apartinatorii in buzunare dimineata. Si iata, s-a constituit grupul de Facebook al medicilor care refuză şpaga.

Medicii stiu care sunt problemele sistemului, stiu si cum sa le rezolve pe majoritatea. Medici, organizati-va, identificati problemele si gasiti solutii viabile. Denuntati colegii care primesc spaga, trateaza inuman pacientii, directorii de spital care capusaza bugetelor spitalelor si inchid ochii la situatii care duc la dezastre gen incendiul de la maternitatea Giulesti, la politie, la televiziuni. Caracatita este batrana si vicleana, nu va luptati singuri cu ea. Aliati-va cu pacientii care doresc sa fie tratati ca oameni si nu ca vite din pielea carora se fac portofele cu bisturiul. In momentul in care refuzati spaga, explicati personal pacientului ca aveti nevoie de sustinere masiva pentru a implementa solutiile si demasca neghina din sistemul medical, actionati cand aveti indeajuns de multa sustinere. Sunteti membrii unei comunitati, puteti pune presiune pe autoritatile locale sau centrale. Inarmati-va cu rabdare, caci va fi nevoie de cel putin 5-10 ani pentru a se simti ceva notabil, si atunci va fi doar inceputul, sper eu, ireversibil. Nu va lasati manjiti oprindu-va o data cu primirea salariilor marite cu 25%, 100% sau chiar si 300%. Vor fi momente in care veti fi tratati ca niste oameni fara recunostinta ca va injunghiati pe la spate profesorii care v-au invatat meserie. Stiti mai bine de atat ca de fapt este vorba de justitie, condamnarea celor care ciopartesc de zeci de ani viitorul nostru al tuturor :

suntem tara din UE cu cea mai mare mortalitate infantila in 2010, si stam mai prost decat statele ex-yugoslave, care au trecut printr-un razboi civil devastator. Si nu vorbesc de razbunare retroactiva, ci doar de momentul zero in care vechile practici trebuiesc sa inceteze, fiind cele care ne-au adus in acest punct.

Mijloace exista, dorinta si mai ales perseveranta, sunt?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "26 comments" on this Article:

  1. Dacian spune:

    Va multumesc pentru acest articol. Sa mai scrieti cat mai multe ca va pricepeti!
    Intr-adevar tot ceea ce ziceti aici e adevarat si e f. grav. Din pacate lucrurile inca vor mai continua asa cum sunt acuma inca cel putin 10-20 de ani, caci medicii buni (profesional si uman) nu rezista in aceasta caracatita mafiota si pleaca in strainatate.
    Am sotie medic specialist, deci pot sa zic ca sunt in cunostinta de cauza …

    Noi nu mai mergem la stat de multa vreme, doar la privat sau in Ungaria la Szeged (Timisoara e aproape) … sa faceti o vizita acolo sa vedeti cum e acolo, parca e alta lume …

    / un cititor

  2. dusu spune:

    tara frumoasa si bogata cu oameni harnici si ospitalieri

    • victor L spune:

      rumine,
      si tu esti unul dintre noi; dece iti tot dai picioare-n fund?

      • dusu spune:

        unu dintre voi ? ha ha
        io am scapat nene !

        • Anna O. spune:

          In ce sens ati scapat? Nu mai sunteti roman? Ceilalti romani sunt deodata ceva ce n-are absolut nici o legatura cu Dvs.? Mi-e teama ca nimeni nu poate sa devina altceva prin plecare, fuga, abandon etc. Nu va deveni astfel membru al altei familii ( de sange ), nu va avea alta nationalitate sau patrie… Oricat si-ar dori sau ne-am dori oricare dintre noi intr-un anumit moment al vietii.

          • dusu spune:

            sa nu va fie teama !
            stimata doamna,daca nu sinteti de serviciu si nu aveti intre sarcini formarea poporului romin am sa incerc sa va explic
            omul are o identitate,e ceea ce el simte; o capata intii in familie si apoi sigur, scoala are un rol important in implementarea identitatii pe care statul o impune.statul in care am trait a facut tot posibilul sa ma rominizeze,dar se pare identitatea mea de ardelean a fost mai puternica;ce sa i faci? iubesc mai mult ungurii si nemtii ,decit regatenii ,frati de piste munti.nu pot spune ca cultura regatenesc -romineasca nu m a influentat,dar tot asa cum nu i adevarat !:” nu poate sa devina altceva prin plecare, fuga, abandon etc. Nu va deveni astfel membru al altei familii ( de sange ),”,in alta cultura te dezvolti altfel !. si nu cred sa am nici o legatura de singe cu moldovenii sau oltenii,ha ha.
            pozitia dvs e foarte comuna la regateni,am mai intilnit o, dar mi am dat seama ca tine de cultura locului; la fel am patit in imediata perioada dupa revolutia intregului popor,cind diversi ma apostrofau :” Da tu n ai fost comunist ? ca dora numa scoala comunista am facut toti ! ” asta face parte din unitatea de nezdruncinat a poporului romin
            da doamna, acum am alta patrie !
            si daca sigur nu va place de ce intru aici?;cu alta ocazie am sa ma explic,desi nici aci adevarul nu e acceptat de autori consacrati

            • Anna O. spune:

              Abia acum am gasit replica Dvs. ( si nu numai ). Mi-e teama ca acum nu prea mai intra nimeni pe articolul asta si oricum subiectul este altul, deci n-are rost sa insist. Poate cu o alta ocazie, cu o tematica mai apropiata. As vrea totusi sa mentionez doua lucruri:
              - sunt nascuta in Banat, in Timisoara mai exact, din parinti ARDELENI get-beget si crescuta si traita o viata in exact acelasi loc in care m-am nascut. Nu am nici un fel de legatura de rudenie nici cu regatenii, nici cu moldovenii etc. Nu se prea potriveste cu teoria Dvs…?
              - faptul ca ati reactionat atat de violent ( cu atac la persoana, cu usoara deviere paranoiaca – vezi faptul ca m-ar deranja ca intrati si comentati pe forum ) ma face sa cred ca am atins un punct extrem de nevralgic. Si asemenea puncte apar doar cand exista probleme nerezolvate si, evident, cand e vorba de ceva adevarat ( chiar daca nu in intregime ).
              Asa ca, pana la urma, poate nu pe mine trebuie sa ma convingeti.
              Pana una-alta, eu nu am vrut sa va jignesc in nici un fel. Si, sincer, va doresc numai bine.

            • dusu spune:

              al dracului regateni; si iliescu si constantinescu si or gasit repede rude in Ardeal
              scirba,stimata doamna fata de cei cu astfel de opinii ma face sa va scriu

          • Razvan A spune:

            Dusu o zice bine. A scapat. Ca ei multi. Ce inseamna aceasta? Ca Dusu nu e parte a majoritatii “romanesti”. daca era roman, statea cu romanii printre romani. Deci deja e din alta categorie: roman atipic…in timp contopit cu altii. Deci roman, ca origine si nimci mai mult.

            • dusu spune:

              uite cineva care chiar e pe aproape; cetatean romin cu identitate si cultura ardeleana
              patriotii vor sari imediat sa spuna ca cultura ardeleana nu ezista ! ii drept,amu si acolo spaga,jmekereala si furtul au devenit tot mai frecvente;ca sa fii unitar trebe sa te conformezi nu i asa ?

          • Josef Svejk spune:

            Stimata doamna sunt de acord cu Dusu. Si eu am scapat. E frumoasa apartenta la natiunea romana, e frumos sa iubesti romanismul, numai ca e de preferat sa o faci de la o disitanta sigura.

            De fiecare data cand vin in Romania (tot mai rar in ultima vreme) imi iese pe nas dorul de patrie dupa 2-3 zile. Dupa aia tin AMR-ul pana la plecare Nu sunt numai eu. La fel e si cu sotia si mai ales copiii – carora le lipseste complet antrenamentul de supravietuire in realitatea romaneasca. Toata familia se lumineaza la fata abia dupa ce transatlanticul decoleaza spre vest de la Frankfurt sau Munchen…

            Am trecut si eu prin faza cu “Dom’le daca plecam cu totii cine o sa mai urneasca Romania din mlastina?” Slava Domnului ca mi-a trecut in vreo 2-3 ani, respectiv mi-a venit mintea la cap si am plecat inainte de a fi prea tarziu. Nu am nici o indoiala ca pana la urma Romania va ajunge o tara civilizata in care sa poti trai decent.Nmai ca asta va mai dura decenii de azi inainte Acum 14 ani cand am plecat imi imaginan (Sancta simplicitas!) ca Romania va ajunge acolo unde ne dorim cu totii in 10-15 ani. Si mi-am zis ca nu pot astepta atata vreme Azi realizez ca de fapt mai sunt decenii bune pana acolo…

  3. Cinicul spune:

    Ati uitat (ignorat) o problema majora a sistemului medical: transformarea actului medical dintr-un serviciu public intr-o afacere. Aceasta racila nu este autohtona, a fost importata din W. in tarile pe care le cunosc mai bine pana si GP (medicii de familie) sunt SRL-uri. Majoritatea sunt afiliati unor companii fsrmaceutice si reprezinta interesele acestora si nai putin ale pacientulor. Aud si enormitati de felul medical industry…

    • Josef Svejk spune:

      Pai asta e singura varianta viabila. Ca medicina sa devina o afacere privata. Asa cum e in SUA, iar sistemul de asigurari medicale sa devina la randul sau unul privat.

      Iti dau un exemplu: Primul nostru copil s-a nascut in Romania chiar inainte de a pleca din tara in 2000. La vremea respectiva plateam in total cam 15% din venituri pentru sistemul medical romanesc de care nu am beneficiat NICIODATA. Asta echivala cu leafa unei asistente medicale. Sotia mea beneficia in maternitate de exact aceleasi servicii ca si cineva care nu platea nimic sistemului. Conditiile in maternitate erau cunplite, asa incat am deci sa mergem la una din putinele maternitati private ce existau atunci in Romania. Nasterea a costat vreo $3000 care era atunci o suma pe care am simtit-o bine de tot la punga. Evident ca sistemul de “asigurari” romanesc nu a decontat nimic din acesti bani. In ulimii ani in Romania plateam cu totul patriei recunoascatoare ehivalentul a peste $35000/an ca taxe (partea mea si cea a angajatorului – adica tot a mea pentru ca ala e costul slijbei mele)

      Al doilea copil s-a nascut doi ani mai tarziu in SUA. Aici n-am pltatit pe asigurarile medicale niciodata mai mult de 5% din venituri. Sotia mea (eram atunci asigurati de mai putin de un an) a avut rezerva ei (asa cum o aveau de altfel totate mamicile din maternitate)
      foarte curata, luninoasa, cu telefon, TV, pat ergoimic pentru ea, un patut foarte bine gandit pentru copil, flori schimbate zilnic, si o camaruta alaturata cu doua scaune rabatabile pentru insotitori. Mama ei a insistat sa stea acolo pana la externarea sotiei mele si a copilului asa incat camaruta a fost foarte utila. Medici, asistentele si infirmierele roiau tot timpul pe acolo, rezolvand rapid orice fel de probleme imaginabile, de la meniul zilei pana la a trata cu seriozitate orice moft.Toata chestia asta a costat vreo $10000 din care partea mea a fost exact $250, asa numitul deductible (cum ar fi coplata in Romania).

      De atunci, afara de dentist, vizitele anuale la medicul de familie, vaccinarile copiilor, o entorsa a unui din ei acum cativa ani si o infectie urata la deget dupa ce mai taiat lucrand la sistemul de irigatii al gazonului n-am mai avut nicio treaba cu sistemul medical. Insa de fiecare data serviciile au fost dincolo de orice asteptari.Civilizat, curat, amabil, eficient.

      Sistemul de stat catastrofal nu e ceva specific Romaniei. Pastrand proportiile, el reuseste sa esueze cu brio cam peste tot. Un alt exemplu: Acum vreo 7-8 ani am fost itr-un weekend prelungit sa vizitam niste prieteni in Canada, la Windsor, ON. Unul din ei si-a sifonat destul de rau piciorul la o un meci de fotbal in parc. Ne-am dus cu el la ceva camera de urgenta din apropiere. Cred ca am sat mai bine de o ora si nu s-a intamplat nimic pentru ca cica erau prea aglomerati.Se invarteau frentetic tot soiul de creaturi in halate ca gainile bete pe acolo, tipau copii, tot soiul de oameni cu priviri de caini baturi erau asezati pe banci dar de miscat nu se misca nimic. Ne-au recomandat sa mergem la alt spital si de la ala ne-au trimis la altul si probabil ca tot asa ajungeam pana la Vancouver pe coasta Pacificului :-) .

      Unuia din amicii care era lucra in Michigan i-a traznit in prin cap sa facem o smecherie profund romaneasca, respectiv sa-l ducem pe ranit dincolo de frontiera americana la Troy, MI (cam 40 de minute de mers cu masina). Exista ceva conventie in zona de frontiera Michigan-Ontario de tratare reciroca a urgentelor Zis si facut. Am mers la Troy la ceva spital Beaufort, Beauville sau cam asa ceva, unde “canadezul” nostru cu piciorul luxat a fost tratat la vreo 10-15 minute dupa ce am ajuns cu el acolo. Deci cam asa e difefenta dintre sistemul de stat si ala privat…

      • Cinicul spune:

        Nu, nu asta e solutia (doar daca va referiti la solutia finala). Sunt destule horror stories din medicina privata pe care o laudati.
        Medicina este un serviciu social si nu o afacere. Sunt destule tari cu medicina de stat din Europa in care nu cost nimic sa mergi la doctor si esti tratat mai bine decat in US. Ati uitat ca pana acum 2 ani un numar mare de americani nu aveau asigurare medicala. Am prieteni care, in vizita in US, au platit 2000$ pentru extragerea unei masele de minte. Oriunde in Europa asa ceva nu costa nimic sau mai nimic.
        Si ca US au cel mai mare cost al cheltuielilor medicale dar o populatie mai bolnava decat in Europa de W.
        Cand medicul este afiliat unei companii farmaceutice si/sau unei societati de asigurare independenta sa este compromisa. Daca doriti voi reveni cu date concrete.
        Juramantul lui Hipocrate? Sau juramantul lui Plutus?

        • Josef Svejk spune:

          Or fi si horros stories,dar cele mai multe pe care le cunosc eu sunt cele din medicina de stat.

          Serviciu social? Ce inseamna asta? O sa va spun eu c e inseamna. Un cunoscut suferea de o afectiune cardiaca. Operatia costa in Germania peste 150000 de euro. El decarteaza in sistemul social mai mult decat decartez eu (atat in cifre absolute cat si in procente), cu toate ca veniturile sale sunt mai mici si sunt impozitate mult mai brutal in UE decat ale mele in SUA. Ei bine a fost pus pe o lista de asteptare estimarea fiind ca ii va veni randul in aproximativ 18 luni, chiar daca chestia aia a lui il putea rapune oricand. In final s-a imprumutat, a primit bani de la prieteni, s-a umilit si a facut o campanie de strangere de fonduri si a reusit sa-si faca operatia. Se pare ca problema e rezolvata. El in schimb e indatorat pana peste cap si a mai si trecut prin umilinte greu de imaginat cu toate ca a platit sistemului de stat de i-a sarit basca fara a fi beneficiat de mare lucru. Daca platea la o asigurare privata din SUA jumatate din banii pe care-i plateste in Germania inn sistemul de stat era acoperita orice interventie pana la $5 milioane. Adica isi putea face operatia aia de peste 30 de ori fara nici o lista de asteptare.

          Un alt exemplu. In Gemania omul are dreptul sa renunte la asigurarea medicala de stat si sa-si faca o asigurare privata daca are venituri anuale de peste 50000 de euro. Cam 8%(cifrele sunt de acum cativa ani) din germani isi permit asta. Daca serviciile de sanatate europene sunt asa de grozave, cum de mai supravietuiesc cele private care sunt mai scumpe ca cele din SUA si ofera servicii mai restranse tocmai pentru ca sunt prea putini asigurati? De ce oare trebuie sa se impuna o limita de venituri minime celor ce vor sa renunte la asigurarea de stat?!

          Sa va mai spun un secret: Nu exista servicii medicale gratis. Exista doar servicii pe care vi le platesc altii. Cand eram in Romania vi le plateam eu de exemplu. Nu am nimic impotriva dumneavoastra, dar ar fi frumos sa platiti din munca dumneavoastra ceea ce consumati. Ce parere aveti?

          In ce priveste extractia de $2000 foarte probabil ca daca respectivul n-a avut o asigurare dentara, cam atata l-o fi costat. Trebuie platit dentistul, cabinetul aparatura, restul personalului. Nu ma indoiesc ca acolo se ajunge. Daca insa isi scotea maseaua in Zimbabwe il costa sigur de vreom 200 de ori mai ieftin :-) . Si care ar fi fost solutia?! Sa i platesc eu o parte din cei $2000? Pai daca i se pare scump, de ce nu iese pe strada sa stranga fodnrui de la oamenii caritabili? Aaaa! Am inteles! Ii e rusine sa cerseasca. Insa in acelasi timp are constiinta impacata daca statul imi zmulge mie si altora din buzunare banii cu care sa-i plateasca serviciile sale. Banii astia nu-i e rusine sa-i cheltuie. N-asa?

          Treaba e simpla: Aluia care plateste nu-i prea prieste sistemul de stat. El insa are optiunea sa plece si sa nu mai plateasca mai nimic altora. Asta e cazul meu. Celui ce incaseaza fara sa plateasca mai nimic si care traieste cu impresia ca statul ia banii din pomi ca sa plateasca sistemul medical, evident ca sistemul medical de stat ii prieste de minune, numai ca trebuie sa fie sigur ca va fi intotdeauna cine sa decarteze. iar astia se imputineaza, pentru ca asa cum zicea Margareth Thatcher (citat aproximativ) “Marea problema a socialistilor e ca intotdeauna banii altora se termina pana la urma”.

          Cat despre jurmatul lui Hippocrat, suna frumos, dar nucred ca exista medic pe lumea asta care sanu primeasca bani pentur exercitarea meseriei sale. sa inteleg ca coti cei ce accepta o leafa de la stat sau de la clinica privata incalca juramantul lui Hippocrate?

          • Cinicul spune:

            M-ati convins. E preferabil sa platesti mai mult si sa fii mai bolnav. Cel putin asa arata statisticile. Cat despre concepte precum solidaritate sociala, compasiune, generozitate sunt sigur ca si acestea sunt demodate.
            PS
            In Europa orice tratament de urgenta este gratis pentru primele 3 zile. Inclusiv extractia unei masele de minte. Nici clinica profit based privata din Europa nu percepe 2000$ pentru o extractie. Eu mi-am scos trei la o clinica de varf si m-a costat ~900$.
            Sau auzim si de bine.

            • Josef Svejk spune:

              Ma bucur ca v-am convins si mai ales ma bucur ca aveti taria de a trai in statistica si nu in realitate, asa cum traiesc cea mai mare partea a oamenilor, inclusiv eu.

              Cat priveste preturile, v-am spus ca daca aveati inspiratia sa mergeti sa va tratati maseaua in Zimbabwe v-ati fi scos vreo 90 de masele platind $900, nu doar 3 masele amarate ;-)

              In ce priveste compasiunea, urgentele si alte celea, daca cineva are o problema urgenta de sanatate in SUA e tratat imediat. Nu are o limita de 3 zile sau 3 luni, ci pleaca atunci cand e sanators. Dupa care primeste o factura acasa. Daca e sarac (sub $15000/an) sau batran (peste 65 de ani) sistemele socale Medicare sau Medicaid ii vor plati cheltuielile din contributile celor ca mine. Daca in schimb nu e nici sarac si nici batran atunci va trebui sa plateasca asigurarea sa sau el (daca nu s-a asigurat) cheltuielile aferente tratamentului.

              Fireste ca in numele solidaritatii si compasiunii puteti sa va alaturati organizatiei caritabile United Way (eu de exemplu donez lunar) care printre altele ajuta cu bani strasi din contributii voluntare persoanele neasigurate ca au facturi medicale mari. Cu cat anume sunteti dispus sa contribuiti? Lasati-ma sa ghicesc! Cu $0.00 cumva?

  4. Ioan spune:

    @Josef Svejk spune:
    28/08/2015 la 12:24

    Fain frumos ce-ati povestit despre diferenta dintre sistemul american si cel canadian.

    Dar mi se pare putin fortata concluzia generalizatoare (din final) “……….diferenta dintre sistemul de stat si ala privat”: Aceasta diferenta exista dar nu dintre doua sisteme oarecare de stat si doua oarecare private (de exemplu Romania si Canada).

    Oricum, oare de ce in USA (conform statisticilor americane) exista peste 40 de milioane de oameni fara nici o asigurare de sanatate, din peste cei peste 300 de milioane de locuitori si de ce la un moment dat “Obama Care” a vrut sa copieze sistemul canadian ?

    • Josef Svejk spune:

      Fara indoiala ca sistemul de stat din Canada, Franta sau Germania e mult peste cel din Romania. Insa in totate aceste tari exista si sisteme de private care sunt mult mai scumpe ca sistemele de stat si totusi au clienti. Asta inseamna ca sistemele de stat sunt tousi sub asteptarile asiguratilor.

      Bazat pe toate experientele mele de pana acum, da, aia e diferenta dintre sistemul de stat si cel privat. Nu pot sa zic altceva pentru ca nu cunosc altceva.

      Cat despre numarul celor fara asigurare din SUA au fost multi si au ramas foarte multi si dupa Obamacare. Sigur ca aici e si o chestie subiectiva. La 20 de ani omul isi face doar o asigurare pentru caz de accident pentru ca e putin probabil sa se imbolnaveasca de ceva foarte grav. Si atunci de ce sa plateasca o asigurare mare cand e strans cu banii. Obama a facut tot ce a putut ca sa-i impovareze financiar pe oamenii astia. Nu stiu daca asta a intentionat, dar acolo a ajuns.

      Obamacare obliga fiecare om care nu e destul de sarac sau de batran ca sa beneficieze de sistemele de stat Medicare (pentru cei peste 65 de ani) sau Medicaid (pentru cei foarte saraci cu venituri de sub $15000/an) sa-si faca o asigurare medicala. Daca nu, plateste o amenda cand isi face taxele.

      Cu ocazia asta s-a infiintat un soi sistem de asigurari de stat, dar e ceva complet diferit de sistemul canadian sau european. Obamacare e intretinut din taxe indirecte platite de companiile ce au asigurari colective si de cele ce produc echipamente mediale si medicamente. Si s-a ajuns la o situatie absurda (dar care era perfect previzibila) care loveste din greu in oamenii cu venituri mici. Pe de o parte angajatorii au marit preturile asigurarilor pentru angajatii cu calificari scazute si venituri mici (tocmai pentru a acoperi costurile Obamacare) si au pastrat neschimbate costurile si serviciile medicale ale angajatilor calificati cu venituri mari, pentru ca pe aia nu vor sa-i piarda. Nu e nici o problema daca pleaca un muncitor de pe linia de asamblare pe care-l formezi in doua zile insa ai o problema daca iti pleaca maine un inginer pe care-l formezi dupa facultate in 6-12 luni.

      Deci s-a ajuns la situatia ridicola in care dupa ce Obamacare a intrat complet in functiune anul trecut ca oamenii cu venituri mici beneficiaza dintr-o data de servicii medicale mai putin acoperite de asigurari dar platesc mai mult. In general Marketplace-ul lui Obama ofera servicii si mai proaste si si mai scumpe, pentru ca e un sistem de stat care e evident ineficient si incompetent. Multi din acesti oameni au ajuns sa renunte la asigurarile medicale pe care le aveau si sa prefere sa plateasca amenzi care sunt pe moment mai ieftine decat asigurarea in sistemul de stat.

      Cred ca nici unul din congressmen-ii ce au votat Obamacare in 2010 nu mai e in Congress. La alegerile din 2012 si mai ales la cele de la jumatatea mandatului din 2014 cea mai cumplita si mortala acuzatie pentru un candidat era acceea ca a votat Obamacare. Probabil ca sistemul va fi pana la urma omorat pentru ca a trezit in primul rand ura oamenilor saraci ce asteptau multe de al el si sau ales doar cu o tzeapa cat casa.

  5. adina spune:

    din pacate finalul nu are adevar..
    medicii sa se alieze cu pacientii…
    cea mai imposibila reactie a medicilor..pentru ca asa s-au obisnuit sa le fie bine cu plicul de la pacienti,ca nu vor dori o alta schimbare.
    veti vedea.

  6. Ioan spune:

    @Josef Svejk

    Imi pare rau sa va spun ca nu sunteti bine informat: in Canada, NU exista sistem privat de sanatate.
    “Health care in Canada is delivered through a publicly funded health care system” si “provide near universal coverage to all Canadians ‘according to their need for such services and irrespective of their ability to pay” https://en.wikipedia.org/wiki/Health_care_in_Canada).
    In comentariul postat de dvs. (Josef Svejk @ 28/08/2015 la 12:24) relatati despre
    “o smecherie profund romaneasca, respectiv sa-l ducem pe ranit dincolo de frontiera americana la Troy, “………..acel prieten ranit locuind in Canada, la Windsor, Ontario.
    Daca ar fi existat un sistem privat (alternativ) in Canada nu era mai simplu sa-l folositi ?
    In Canada exista pentru situatii de urgenta : Walk-In Clinics, Emergency Room la Spitalele de stat (24/7) si Telefonul “911”. Pentru a beneficia de sistemul medical din Canada ai nevoie de Health Card eliberata de provincia in care locuiesti , care se elibereaza dupa 3 luni de la sosirea legala in Canada (Ontario, in cazul prietenului dvs.).
    Nu ma pronunt asupra sistemelor din Germania sau Franta
    Cat priveste companiile private de asigurari am urmatorul comentariu.
    Adevarul crud este ca societatile de asigurari de orice tip: sanatate, casa, masina, viata, accidente etc. sunt companii care trebuie sa faca PROFIT sau sa falimenteze: asta-i capitalismul !
    Deci, banii platiti pentru despagubiri unui asigurat, trebuie sa provina (si cu ceva profit) de undeva……….poate chiar de la asigurat la reinoirea politei de asigurare. Daca nu ai nici un “claim”, politia, se poate reduce sau sa ramana neschimbata. Asta-i mecanismul dupa care lucreaza aceste companii………..sa lucreze cu profit, beninteles pe “spatele contribuabililor” !

    • JosefSvejk spune:

      Exsista si in Canda un sistem privat. In articolul Wikipedia pe care-l indicati zice: negru pe alb: “About 27.6% of Canadians’ health care is paid for through the private sector. This mostly goes towards services not covered or partially covered by Medicare, such as prescription drugs, dentistry and optometry. Some 75% of Canadians have some form of supplementary private health insurance; many of them receive it through their employers.”

      Nu exista initra-devar servicii de urgenta private sau cel putin nu eau acolo in Windsor and s-a intamplat fapta, iar alea de stat, ce sa mai vorbim?

      Intr-adevar, societatile de asigurari private, spitalele private trebuie sa faca profit si dupa cum bine ati spus trebuie sa supravietuiasca intr-un mediu competitiv. Alea de stat nu. Ele chiar daca nu fac performanta, chiar daca risipesc in mod idiot resurseele contribuabililor si chiar daca devin incapabile sa-si indeplineasca chiar si cele mai elementare functii nu dau faliment.

      Revenind la articolul din Wikipedia acesta spune ca pentru a vedea un medic specialist canadianul asteapta in medie intre 4 saptamani si 90 de de zile. In SUA iti faci o programare maine sau in cel mai rau ca in cateva zile, pentru ca altfel o sa te duci la altul. Sau ca timpul mediu de asteptare la o urgenta e de 4 ore (!?). Asta e in linie cu ce am vazut in cazul amicului cu piciorul luxat. Intr-adevar poate ca daca asteptam 4-5 ore cineva isi amintea pana la urma de el :-) . Si pentru serviciile astea mizerabile canadianul din clasa medie plateste aproape TRIPLU fata de SUA! Asta fiin o alta hiba majora a sistemului de stat: Platile sunt proportionale cu veniturile dar serviciile snt aceleasi indiferent cat de mult sau putin platesti, Asta e de fapt cheia problemei atat in Canada cat si in Romania.

      Sigur ca pentru cieva ajuns in Canada de undeva dintre epoca de piatra si evul mediu, traieste din mila statului, care n-are nici o perspectivade a face bani (si de regula nici intentia de a munci vreodata) si care deci plateste mai nimic pentru serviciile medicale, totul e nemipomenit de frumos.

      • Ioan spune:

        @JosefSvejk (31/08/2015 la 13:43)

        1.- Plata pentru “prescription drugs, dentistry and optometry’ se face de catre pacient fie dintr-o polita de asigurare de la employer (pana la 90% daca esti full-time si ai “package pent health and dentistry”) si/sau polita personala de asigurare. Pentru seniori (peste 65 de ani), annual guvernul stabileste o lista de medicamente subventionate, pentru care coplata este simbolica (exemplu: $6 in loc de $250); la fel, optometry este fara plata.
        Acesta este sensul celor scrise in Wikipedia.
        2.-Exista trei spitale in Windsor (276,165 locuitori in 2011); Windsor Regional Hospital are Emergency Services :
        http://www.citywindsor.ca/business/physician-recruitment/Work/Pages/Hospital-Facilities-.aspx
        http://www.wrh.on.ca/Site_Published/wrh_internet/Default.aspx
        https://en.wikipedia.org/wiki/Windsor,_Ontario#Health_systems

        3.-In Canada exista societati de asigurare de stat care platesc despagubiri si nu dau faliment : exemple: in Quebec, Manitoba< New Brunswick etc..
        4.- Am vazut acesti timpi de asteptare dar sunt din 2006 (“The median wait time in Canada to see a special physician is a little over four weeks with 89.5% waiting fewer than 90 days.
        The median wait time for diagnostic services such as MRI and CAT scans [65] is two weeks with 86.4% waiting fewer than 90 days.
        The median wait time for elective or non-urgent surgery is four weeks with 82.2% waiting fewer than 90 days.”) : intre timp acesti timpi s-au redus.
        Din propria experienta va pot spune, ca am fost programat (la recomandarea medicul de famile) la medical specialist in maximum 2 saptamani. Este loc de imbunatatiri !
        5.- -. “…..Si pentru serviciile astea mizerabile canadianul din clasa medie plateste aproape TRIPLU fata de SUA! “
        De unde aveti aceste estimari (vreun link) sau este doar estimarea dvs.
        6.- “…… Sigur ca pentru cieva ajuns in Canada de undeva dintre epoca de piatra si evul mediu, traieste din mila statului, care n-are nici o perspectivade a face bani (si de regula nici intentia de a munci vreodata) si care deci plateste mai nimic pentru serviciile medicale, totul e nemipomenit de frumos.”.
        Cred ca va hazardati cu asemenea afirmatie (it is an offence), mai ales ca si dvs. ati emigrat din Romania, la fel cum altii care au emigrat in Canada.
        7.- Cu tot dispretul dvs. fata de sistemul de sanatate din Canada din acelasi artico din Wikipedia (https://en.wikipedia.org/wiki/Health_care_in_Canada#Comparison_to_other_countries ):
        - Totusi, canadieni sunt foarte satisfacuti de sistemul de sanatate ( vezi acelasi articol din Wikipedia: Canadians strongly support the health system's public rather than for-profit private basis, and a 2009 poll by Nanos Research found 86.2% of Canadians surveyed supported or strongly supported "public solutions to make our public health care stronger." A Strategic Counsel survey found 91% of Canadians prefer their healthcare system instead of a U.S. style system.).

        - Tabel comparativ intre tarile din G8 (a se vedea tabelul de la sfarsitul articolului: The OECDcollects comparative statistics, and has published brief country profiles)

        Desi cam lung comentariul meu, rog moderatorul sa-l publice; sunt opiniile unei persoane care locuieste de peste 20 de ani in Canada versus comentariile unei alte persoane cu o experienta de 15 ani traiti in USA………si probabil nici o zi in Canada.

  7. Cinicul spune:

    @Josef Svejk

    Cu cat anume sunteti dispus sa contribuiti? Lasati-ma sa ghicesc! Cu $0.00 cumva?

    Pentru informarea dvs platesc lunar o contributie la Medicine sans Frontierss ila Red Cross. Asta pe langa cei >40% platiti in taxe. In societatile normale oamenii pletesc taxe care sunt folosite pentru asistenta medicala, drumuri, invatamant stiinta si nu pe razboaie si exces initil de medicamente.

  8. o femeie spune:

    povesti horror va pot spune si din sistemul privat bucurestean: doctor specialist ce m-a pus pe tratament cortizon pe restul vietii pt ca ..starea mea de viara era foarte proasta (asa mi-a zis!!) si… nu stia ca ala e cortizon!! cand am inceput sa vad efectele secundare si am incercat si la alt medic/farmacist…aflu ca e medicament comisionat si dr ia 30% adica ….50 lei lunar.
    Bon, un alt medic de bun simt m-a echilibrat, mi-a redus efectele secundare, am plecat din Romania si ma simt mult mai bine, mai bine decat atunci cand aveam medicamentatie.

    Solutii? da: cea occidentala!!! cine greseste sa plateasca crunt, si nu financiar ci sa isi piarda dreptul de a mai profesa vreodata. Si atunci chirurgii nu vor mai opera la 50-60 ani ci vor coordona echipe tinere de chirurgi, medicii de familie nu vor mai scrie antibiotice pe aceeasi reteta chiar daca sunt amandoua cu comision de la firma, medicii vor citi efectele secundare ale vaccinurilor si vor reduce administrarea haotica ( pt ca da, sunt bebelusi de 6 sapt la Budimex cu tuberculoza post vaccinara), vor aparea si chimiotratamentele ieftine in tara, si mai ales vor invata sa vorbeasca toti politicos, mai ales asistentele.

    Institutia medicala romaneasca e bolnava. Solutii e descentralizarea, dar si acces nelimitat si gratuit studentilor si doctorilor la studii internationale, sa vada ca… materiile predate sunt cu 50 ani in urma.

    Dar si industria farmaceutica internationala este corupta si putreda, cu o cifra de afaceri de 2 ori mai mare decat cea a armamentului si interes doar sa vanda. Combinatia asta e fatala romanilor.

  9. o femeie spune:

    Corneliu, ai uitat un lucru sa mentionezi: materia invechita predata in facultatile de medicina. Se rezolva cu acces nelimitat si gratuit studentilor si doctorilor la studii internationale, sa vada ca… unele materii predate sunt cu 50 ani in urma.
    Tocmai mi-au explicat 2 dr-i cat accent e pe nutritie si preventie in facultate si ca eu stiu mai multe decat stiau ele la sfarsitul facultatii.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Corneliu Moisei


Corneliu Moisei

Experienta de 10 ani in companii multinationale. Domeniul de activitate organizatii globale de suport tehnic pe solutii de retelistica, telecom si planificarea resurselor si proces... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)