duminică, mai 19, 2024

Presa românească și abuzurile puterii

Vinerea trecută a fost Ziua Mondială a Libertății Presei. Și, din păcate, nu au prea fost motive de desfăcut șampanii.
Marcarea și, din nefericire, nu sărbătorirea Zilei respective a reprezentat mai curând ocazia ca felurite organizații profesionale ori care supraveghează felul în care a evoluat sau involuat, la nivel mondial, asigurarea securității jurnaliștilor, cât de primejdioasă este meseria acestora sau dreptul la liberă exprimare să tragă puternice semnale de alarmă.
Nu se stă chiar foarte bune nici la nivel european. Cenzura, persecuțiile par să se fi accentuat îndeosebi în țările cu regimuri iliberale. Dacă punem la o parte Rusia lui Putin, cap de listă rămâne pe mai departe Turcia, însă vești bune nu vin nici din Ungaria sau Polonia.
O veste bună au primit, în schimb, gazetarii din România. Nu, nu e vorba despre adoptarea a cine știe ce măsuri care să amplifice garantarea dreptului la liberă exprimare, să anunțe facilități economice de natură să salveze o presă care, în multe privințe, se află în vecinătatea colapsului ori înființarea unei firme al cărei rost ar fi acela de a repune pe picioare difuzarea presei scrise. Nici vorbă despre asta.
S-a aflat că premierul României, d-na Viorica Dăncilă, ar fi izbutit, în fine, să se debaraseze de serviciile unei inse pe nume Anca Alexandrescu. Un om al PSD, un argat de nădejde al d-lui Liviu Nicolae Dragnea în sarcina căruia sunt puse numeroase atentate la libertatea presei. Îndepărtarea din aparatul guvernamental a doamnei Anca Alexandrescu și trimiterea ei în aparatul de comunicare al partidului, indiferent dacă semnifică sau nu un act de independență sau de răzvrătire de sub autoritatea președintelui partidului al premierului României, a slobozit gurile. Așa că s-a vorbit intens despre cum a cenzurat comunicatele miniștrilor respectiva doamnă, despre cum a hotărât ea discreționar care jurnalist are și care nu are dreptul la acreditare, cum a dat doamna Alexandrescu telefoane conducerilor Televiziunii Române și Radioului public pentru a cere la modul imperativ înlăturate de pe post sau de la microfon a unor persoane socotite incomode. Ori spre a fi scoase complet din grilă emisiuni și programe ce nu îi erau ei pe plac. Iar doamna Gradea, doamna Rădulescu-Vochin și domnul Sassu de la TVR, asemenea domnilor Georgică Severin, Dan Preda și Nicu Popescu de la Radio România i-au îndeplinit slugarnic, nemernic, nerușinat, abject ordinele.
Dezvăluirile despre nelegiuirile atotputernicei doamne Anca Alexandrescu vin într-un moment cum nu se poate mai critic pentru Radio România, dar și pentru Societatea Română de Televiziune. Gurile din strada Berthelot nr. 60-64 au început să se dezlege, se vorbește tot mai frecvent nu numai despre abuzurile trecutei administrații Miculescu, ci și despre cele ale încă și mai diletantului și abuzivului Georgică Severin. Aceasta în vreme ce audiența postului public de radio este într-o scădere vertiginoasă. Practic, Radioului i-a fost distrusă aura de credibilitate pe care a reușit să o impună, încă în primele luni de după Revoluție, primul lui director post-decembrist, Eugen Preda. TVR în frunte cu Doina Gradea și politrucul Alexandru Sassu aproape că nu mai există, nu mai apare în topul audiențelor, se situează irevocabil la rubrica și altele.
Atât Radio România cât și TVR sunt socotite de reprezentanții puterii un fel de agenții guvernamentale cărora își permit să le dea “indicații prețioase”. Nu mai departe decât zilele trecute, un ins pe nume Alexandru Petrescu, politic cocoțat în funcția de ministru al Comunicațiilor, enervat la culme de faptul că postul public german de radio a difuzat o emisiune în care a spus tot adevărul despre dezastrul guvernării PSD-ALDE, a sugerat pe pagina lui de pe o rețea socială că Radio România ar trebui să pregătească o emisiune-replică. Personajul acesta pe nume Petrescu Alexandru recidivează. Adică se mai arată încă o dată a fi nu doar neam de traistă, ci și o hidoasă arătare comunistoidă. În februarie, tovărășelul Petrescu s-a luat la trântă cu Ambasada Suediei în Capitala României. Acum dă dispoziții către  Radio România. Toate aceste fapte ar trebui să ne pună serios pe gânduri. Să ne reamintim importanța votului. Să ni-l exercităm în numele schimbării în 26 mai.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Desigur electoratul captiv PSDragnea va vota lista partidului fara nici o abatere. Diminuarea -cat va fi– o aduce Pro Romania…Speranta sta in cei care nu au mers la vot la alegerile anterioare si acum considera ca au ce sa voteze.Oferta este slaba,cel putin la europarlamentare, dar nu trebuie neglijata. Aici trebuie ales raul cel mai mic deoarece vorbim -in mare majoritate- de sinecuristi…

  2. Ieri s-a intamplat la Bruxelles un evenimen major pentru miscaea de rezistenta din Romania si din Diaspora care a incercat sa unifice oarecum persoane din diferite tari si diferite regiuni ale Romaniei. Nu au fost prea multi dar 1000 reprezinta totusi o cifra demna de un congres .Asadar un Congres #Rezist unde s-a dus cine a vrut si a putut. Intrarea a fost libera .
    Dar presa noastra a tacut malc . Cum sa vorbeasca despre un miting unde s-a cerut puscaria pentru borfasi si tradatori ? Si totusi o platforma de stiri cae cred ca este finantata din fonduri de stat -psdiste a marcat evenimentul si destul de exact publicand si niste clipuri.
    la https://www.dcnews.ro/protest-la-bruxelles-4-mai-badita….
    Desigur o relatare mult mai completa este cea facuta de ziaristul Malin Bot care este si unul din organizatorii cei mai implicati in acest protest: https://www.facebook.com/malinbotpublic/ De cat inteleg romanii din acest eveniment civic si politic depinde de fapt soarta noastra in viitor dar ca sa inteleaga ar trebui sa stie .
    Eu imi fac datoria si anunt odata ce aflu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro