Home » Opinie »Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

Referendumul: alegerea graului de neghina

Raul Radoi octombrie 8, 2018 Opinie, Politica & Doctrine, Societate/Life
8 comentarii 4,286 Vizualizari

1. Manipularea are limite: indignarea și internetul

S-ar spune că, ori societatea românească a întinerit de la alegeri până acum, ori comunicarea directă între oameni pe Facebook e din nou mai puternică decât manipularea Antenelor. Câștigătorul clar al acestui referendum este #stauacasa. Adică noi, oamenii obișnuiți. Cei mai mulți cu familii tradiționale, dar care nu am dorit să fim complici la jocul periculos și imoral al guvernanților. Fenomenul este ușor de explicat. Un hashtag nu are nevoie nici de mitropoliți, nici de politruci pentru a se propaga, atunci când el rezonează cu bunul simț civic, când exprimă simplu indignarea oamenilor de bună credință în raport cu mesajul de ură și de dezbinare transmis de „o parte a societății” care a dorit acest referendum. Pare-se că românul nu e chiar atât de ușor de manipulat ori de radical, devreme ce, în ciuda șantajului practicat de Biserică cu privire la mărturisirea credinței prin vot, inclusiv pe rețelele sociale la apropierea referendum-ului, totuși a ales să stea acasă.

A stat el acasă, din păcate și la ultimele alegeri, dar acum ne place să credem că motivele au fost altele. Oricum, ne-prezentarea nu înseamnă nici abdicarea de la vreo valoare, nici achiesarea la o alta, înseamnă pur și simplu delimitare.

La alegerile parlamentare, europene și prezidențiale care ne așteaptă, trebuie însă mers, ca să evităm visele urâte prin care trecem acum din cauza unei minorități, în sens democratic.

2. PSD detine statul paralel cu Romània

Acest lucru era evident, însă pentru partidul de guvernământ„ vestea proastă e că registrul mesajului politic coborât la ură și dezbinare nu a ținut. Interesul lui e paralel cu cel al țării. Românii nu au putut fi atrași în capcana de comunicare pe care PSD a lansat-o profitând de inițiativa ”cetățenească” susținută puternic de Biserica Ortodoxă. Iar ceea ce trebuia să fie un vot de încredere, de reînvestire pentru Dragnea și establishement-ul corupt pe care l-a instalat în fruntea României, a devenit un „să nu credeți că nu am înțeles, dar sorry, problemele voastre penale nu sunt și ale noastre”, Prin acest referendum inspirat de evoluțiile din Rusia, PSD a atentat la pudoarea civică la bunul simț intelectual al românilor, punând o falsă problemă etică în prim-planul atenției naționale, pentru a distrage atenția de la probleme reale generate de guvernarea țării cu incompetență și rea credință. In final, e prea mic fumul să ascundă ordonanțele mult dorite ale amnistiei. Or România are nevoie de alte lucruri, e limpede. Mai mult, vom vedea că PSD supune unui risc major evoluția europeană a României.

Trebuie creat un partid social democrat real pentru a desțeleni această căpușă a tranziției – PSD – care își fundamentează succesul pe metode post-comuniste de manipulare.

3. S-au identificat clar partidele în care putem avea încredere

Din teama de a nu pierde procente electorale dacă se pun de-a curmezișul a ceea ce Biserica și PSD au vrut să afirme ca fiind standardul moral popular, politicienii din partidele care s-au perindat pe la putere din anii 90 până acum – fără excepție, din păcate – s-au  invalidat,  din nou în ochii românului contemporan.

Mesajul cel mai sincer al unui conservator adevărat a fost cel al tehnocratului de bun simt. Dacian Cioloș, din scrisoarea sa deschisă pentru România. Iar gardienii democrației în teren au fost – pentru a câta oară – neobosiții USR-iști ochii și urechile noastre în Parlament, brațul bunei credințe și civismului în politica românească. Iar s-au mobilizat exemplar (12 000) și au supravegheat secțiile de votare, în spiritul denunțării tuturor ofenselor aduse democrației și au publicat absolut tot, astfel încât nimic nu se pierde.

Știm prin urmare ce avem de făcut săptămâna aceasta: să ne înscriem în USR sau în partidul lui Cioloș și să punem umărul la schimbarea țării. Avem șansa unei alternative.

4. Cineva s-a jucat periculos cu interesul național

Acest demers prin care s-a urmărit delimitarea de valorile europene și occidentale – între care și statul de drept, detestat de penalii din funcțiile publice ale României – nu a avut succes. Rușii și biserica lor ortodoxă au început în anii 2000 exacerbarea a valorilor tradiționale pentru a distrage atenția unei populații sărăcite de corupție de la oligarhie și probleme reale, prin identificarea unui dușman comun și cunoscut în limbajul propagandistic comunist: imoralul Occident. S-a încercat antiteza intre Europa bunăstării și a democrației – dar „a homosexualilor” – cu societățile noastre aderente la valori autentice, tradiționale, ortodoxe. Răul „străin” împotriva binelui nostru originar și original. Discursul politic în Rusia anilor 2012-2013 a fost dominat de întoarcerea la valorile familiei tradiționale. E perioqdq în care Vladimir Putin a revenit la putere cu afirmația că “busola morală a lumii este Rusia”, Chiar dacă sirienii, opozanții și ucrainienii, pot fi – nu-i așa – lesne suprimați.

Definiția familiei recent introdusă în Codul rus al familiei coincide suspect cu cea propusă de Coaliția pentru Familie. E necesar ca Justiția și serviciile noastre de informații, dacă mai au curaj patriotic în fața asaltului la care sunt supuse, să verifice de luni. de unde a pornit această campanie de manipulare, împotriva intereselor europene și euroatlantice ale României. Ar trebui văzut cine a indus mesajul, cine l-a propagat, cu ajutorul și cu finanțele cui, precum  și care e rolul unor înalți prelați și demnitari ai statului în acest joc cu iz putinist împotriva interesului național al României. Se cunoaște predilecția Kremlinului și a arsenalului său de propagandă pentru destabilizarea societăților occidentale prin intervenția în consultările populare (Brexit și Catalonia), ori în alegeri (vezi SUA). E posibil să identificăm poate și noi, în țărișoară, niște cazuri de înaltă trădare, dacă cercetăm cu atenție și la cald.(Iată, citesc că Sputnik acuză un război hibrid occidental în România cu ocazia referendumului…)

5. Biserica Ortodoxă Română are nevoie de o „Reformă”

Este strigător la cer că înainte de referendum oamenii au fost șantajați de preoți cu faptul de a nu fi considerați buni creștini, dacă nu își „mărturisesc credința” mergând la vot. Nici familia, nici România nu au pierdut nimic prin faptul că oamenii nu au dat curs unei manipulări utile partidului de guvernământ, nefrecventabili în marea lor parte. Biserica a pierdut însă multă încredere. Biserica Ortodoxă a dovedit că a rămas retrogradă în mesaj, anacronică în gândire, cel mai probabil pentru că nu a trecut prin nicio reformă religioasă până acum, care să o întoarcă la litera și spiritul Evangheliei, de la privilegii, de la clopote cu chip cioplit și cupole aurite, într-o țară din care lumea fuge cu milioanele de sărăcie și injustiție. Lipsa de curaj a clerului român se datorează incontestabilității unor ierarhii. Dependentelor și ascultării oarbe de care și femeia din familia ortodoxă tradițională trebuie să facă dovadă (violența în familie din Rusia a fost cvasi-dezincriminată. în virtutea tradiționalismului ortodox de stat, dacă e aplicată în scop educativ). Asocierea Europei cu Sodoma, riscul extincției speciei care ne bântuie dinspre Occidentul sexualmente decadent, erezia filozofilor luminilor sunt demult propovăduite la noi.  Ori Doamne, cea mai coruptă societate din Europa suntem noi, aici în Est. Cum e posibil acest lucru cu slujitorii Tăi vrednici din Biserica Ortodoxă care par a avea o ierarhie nu numai a oamenilor dar și una a poruncilor divine și a valorilor în funcție de cine e la putere și la butoanele bugetului. Pentru că, în raport cu importanța duhovnicească a Catedralei Mântuirii, pălesc cei 80 de ani de pace asigurați de construcția europeană. cu idealuri civice, democratice devenite realitate, cu respectul omului, cu mai puțină injustiție, indiferent de opțiunile, ori problemele semenilor.

Promotorii referendumului au fost gata să ne excomunice și mai rău, să ne „euro-comunice” dacă nu mergem la vot. Mai au ei curajul de luni să facă acest lucru? Ar trebui să acuze 80% dintre credincioși, Cine le va mai cumpăra lumânările cu monopol?

E necesară probabil o reformă în Biserica Ortodoxă, înainte ca ea să rămână cu numărul de enoriași cel mult echivalent cu cel al alegătorilor care s-au prezentat la acest referendum, pe care l-a susținut din naivitate ori complicitate cu un pseudo-Cezar al momentului. Poate ar trebui întrebați și oamenii ce anume cred, ce îi preocupă, ce ii doare, ce anume îi înalță sau îi coboară, înainte de a îi judeca pripit că nu merg la vot, ori a li se băga de vină atunci când mor absurd și crud ascultând un concert heavy metal. Privilegiile și manipularea sub pretext religios, compromisurile cu puterea lumească, indulgențele cumpărate (vezi Dragnea – „vrednic este”) au fost principalele cauze care au dus la Reforma lui Luther acum 500 de ani. Biserica Luterană din România a dat de altfel un comunicat curajos, care ne-a impresionat pe toți înainte de referendum.
Dacă Biserica noastră mai vrea să fie a noastră și simte că are nevoie de ajutorul nostru, suntem cu plăcere la dispoziție, chiar și așa insuficient de vrednici că nu am mers la vot. Implicarea ei socială ar trebui să fie la fel de energică dar în cu totul alte domenii. În cele  demoralizante pentru nație și dăunătoare pentru societate, cum sunt corupția, vulgaritatea, manipularea, degradarea valorilor, a învățământului, a sănătății publice. Să lase partizanatul politic și să treacă poate la caritate și propovăduirea moralei creștine inclusiv în politică. Ar fi bine să se gândească mai mult Sinodul la importanța existenței unui partid creștin-democrat într-o societate europeană modernă, care să fie o contrapondere fundamentată la consumerism, la tentațiile materiale ori la lipsa de scrupule a unor penali „fără Dumnezeu” ajunși în funcții publice. Nicidecum să se gândească la naționalism și la izolare, ci la traducerea constructivă a mesajului creștin în limbajul zilelor noastre, la adaptarea lui la nevoile de azi ale unei societăți care nu vrea nici înapoi în timp, nici înspre Est. Ci acolo unde îi e locul, în Europa.

In concluzie, stând acasă. românii au delimitat grâul de neghină refuzând complicitatea cu corupția. și manipularea provenind atât din partea clasei politice, cât și a Bisericii. Au ales să se delimiteze de jocuri politice determinate de interese individuale sau de grup. paralele evoluției și intereselor țării, au refuzat să renunțe la valorile europene și la calea europeană. Interesul național pare a fi perceput de societate la nivel senzorial, irepresibil, în ciuda manipulării. Ieșirea din Europa e de neconceput pentru români și așa trebuie să și rămână. Asta îi va scăpa de specia rapace de politicieni care au ajuns la putere în 2016.

Dacă Justiția și instituțiile de încredere ale statului funcționează, ar trebui studiate foarte rapid coincidentele cu evoluții din alte țări și imixtiunile străine în impulsionarea acestei false teme și aducerea ei până la un referendum riscant pentru traiectoria euro-atlantică a României.

Mesajul transmis de români este clar: dacă ne vreți, reformele sunt necesare atât în sfera politică, cât și în Biserică. Partidele post-decembriste au devenit o apă și-un pământ, Doar USR și partidul lui Cioloș se detașează ca singurele partide în care se poate avea încredere, care asumă schimbarea cu curaj, mobilizare și angajament. Avem alternative la alegerile viitoare;  nicio scuză și niciun motiv să mai stăm acasă. Un nou partid socialist ar permite izolarea unei structuri politice reminiscente a tranziției, schizofrenică doctrinar, cum este PSD-ul.

Românii au mai dat o lecție și unei Biserici Ortodoxe hiperactive politic și economic dar caracterizată prin anacronism neconcludent în raport cu așteptările unei societăți care se dorește în primul rând una europeană și modernă.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "8 comments" on this Article:

  1. bilbofil spune:

    Ca unul care a stat acasă și acum, și în 2003 vreau să spun că articolul împinge concluziile prea departe. Nu atît de strident și de mult cît ar fi făcut-o M-PSD și Dragnea dacă se atingea pragul, dar pe același tipic, pus în oglindă.

    1. Un prag de 30% pentru revizuirea Constituției este scandalos de mic, dar pe de altă parte numărul alegătorilor este umflat. Obiectiv, de cei plecați în străinătate pentru care a vota este cel mai adesea un efort logistic important (pe cînd votul prin corespondență/internet pentru ei?). În plus, cei formați după 1990 au – pe bună dreptate – un interes mult mai redus față de politică și organizarea tribală a partidelor de pînă acum nu i-a încurajat să dea mai multă atenție rolului pe care politicile statului și, implicit, politica le au în viața lor personală. Ar fi fost o mare performanță logistică și/sau penală atingerea pragului pentru o asemenea temă fără miză imediată.

    2. M-PSD pe tipar Dragnea-baroni locali rămîne reprezentativ pentru 20-30% din cetățenii români, și va fi cel puțin niște ani de acum încolo cel mai mare bazin electoral unitar. Cît vor mai putea contribui la victorii în alegeri și cît se vor mai găsi în fruntea bucatelor depinde de felul cum se vor organiza și coaliza ceilalți alegători și partidele lor.

    3. Cu siguranță că s-au identificat partidele care gîndesc strategic: M-PSD a redus turația motoarelor pentru a crea un motiv de debracare a infractorului Dragnea, PNL cu tot cu Iohannis și PMP și-au dat cu stîngul în dreptul (sînt nevoit de această dată să îi dau deplină dreptate lui EBA și să îi aplaud luarea de poziție pe tema referendumului).

    USR și Cioloș & Co. nu aveau de cîștigat decît dacă ieșeau din rînd și se adresau electoratului abandonat de către partidele main-stream, nu întîmplător cel mai dinamic social și mai instabil-incoerent politic. Poziționarea anti a fost pentru ele o treaptă de afimare, la fel cum a fost monarhismul pentru PNȚ înainte să ajungă la guvernare. După care au uitat de Regele Mihai și l-au aruncat în brațele lui Iliescu.

    Deci, la capitolul încredere, mai trebuie dovedită și perseverența, nu doar capacitatea de a intui momentul.

    4. Corect, indiferent cum ne raportăm ideologic la proiectele european și euro-atlantic și la trumpism, intersecționalitate, LGBT etc.

    5. BOR în primul rînd, dar și alte culte, începînd cu cele neo-protestante au nevoie să-și regîndească relația cu statul și, deci, cu legea. Oamenii se mîntuiesc prin credință, nu de frica legii. Legea trebuie să dea oamenilor posibilitatea de a-și exercita liberul arbitru pentru a accede la mîntuire (sau nu) și libertatea cultelor religioase de a se organiza și funcționa după propriile reguli, de inspirație divină și nu seculară.

    Așezîndu-se în subordinea statului prin acțiunile clerului lor, BOR și orice alte culte, nu fac decît să încurce ceea ce este al lui Dumnezeu cu ceea ce este al Cezarului și să își trădeze misiunea profundă prin atitudini fariseice.

    Poate că nu sună altfel decît cele din articol, dar îndrumă spre o altă concluzie:

    Românii sînt 80% – sau măcar 50-60% dacă scădem toți posibilii atei și superstițioși – în Biserica Ortodoxă română. Românii nu au dat o palmă BOR – adică lor înșiși – ci s-au despărțit în tăcere și bună-cuviință de păstorii lor spirituali care s-au considerat politicieni, conducători ai acestei lumi. Reforma nu trebuie să privească acțiunile din spațiul public în sine ci perspectiva din care sînt abordate, care trebuie să fie una pastorală, morală și nu de acțiune politică și adminstrativ-birocratică.

    Motivul pentru care insist este că, indiferent de convingerile personale, avem nevoie de culte responsabile față de membrii lor, care să acționeze nu în cadrul statului unde îl și se corup, ci în spațiul societății civile, degrevînd statul de misiuni care nu îi sînt potrivite prin natura sa și unde pot fi o voce și un vehicul necesare pentru comunitatea lor restrînsă, fără a-i nedreptăți pe cei de alte convingeri.

  2. PAUL POPARAD spune:

    Încerc să sintetizez: în noua democrație – impecabilă pentru că este “pro-europeană” – poporul român (altădată, suveran politic) este sabotat, pe drept, dacă încearcă să introducă o banală definiție în constituție, iar Bisericii creștine i se recomandă sâ modifice sensul termenului de creștin astfel încât, indivizii să nu mai poată fi considerați păcătoși.

  3. 2087 spune:

    Mergeti la votare in 2019 si 2020, acum avem partide de oameni cinstiti.

    Asa ca mergeti si votati-le si lasati in urma relicvele precum PSD, PNL, ALDE, UDMR etc.

    • Harald spune:

      Exact ca acum și exact ca în 2016 se va merge la votare în 2019 și 2020. Din seria: boicotul contraatacă.

    • cetățeanul turmentat spune:

      Tare sînt curios să văd dacă la referendumul despre ”fără penali în funcții” (dacă o să se țină, fiindcă partidul lor nu vrea) o să dea lumea năvală la votat. Cît despre oamenii cinstiți pe care îi putem vota acum, avînd in vedere cei treizeci de ani de politică românească nu pot zice decît că la noi politicienii pot fi împărțiți în trei categorii, hoți, hoți încă neprinși care se dau cinstiți și cei cu dosare pierdute/uitate/puse la păstrare. Singurii cinstiți cu adevărat sînt cei cărora le este frică să fure, deși ar vrea și ei săracii să mai pună niște unt pe pîine, dar le e tîrșă că-i prinde. Așa că eu o să votez cu vreun fricos d-ăsta despre care știu că e suficient de căcăcios ca să nu se bage la furat cu gașca.

    • Grammaticus spune:

      unul din cele mai bune articole din ultimul timp. Sper numai sa nu fie prea optimist.

  4. Constantin spune:

    “Manipularea are limite: indignarea și internetul ”

    Ei, aș! Manipularea bine făcută este întotdeauna eficientă (a se vedea Brexitul).
    Manipularea în favoarea referendumului acestuia absurd ar fi avut efectele dorite de PSD-ALDE-UDMR și Biserica Ortodoxă Română dacă era bine făcută. Ea nu a fost performantă pentru că nu i-au fost alocate suficiente resurse. Primarii/autoritățile locale nu au fost stimulați îndeajuns să “scoată” lumea la vot. Din resursele proprii nu avea rost să cheltuie pentru că ele sunt păstrate pentru alegeri locale/de partid, iar din cele publice n-au primit mai nimic.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Raul Radoi


Raul Radoi

Raul Rădoi lucrează de apeste 10 ani în domeniul afacerilor europene, mai întâi în sectorul public, acum în cel privat, la Bruxelles. Făgărăşean, a studiat la Universit... Citeste mai departe


Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

octombrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)