România între tradiţional (gemeinschaft) şi modern (gesellschaft) şi deşteptarea societăţii civile

Gemeinschaft  und  Gesellchaft  reprezintă două concepte sociologice diferite care diferenţiază societatea modernă de cea tradiţională prin relaţiile de asociere umană. Într-o perioadă de doar 20 de ani România a trecut de la un concept la altul. Cu toate că majoritatea ţărilor trec printr-o perioadă modernistă, caracteristică (gesellschaftului), mai există societăţi tradiţionale, (gemeinschaft)  bazate pe relaţiile strânse dintre indivizi din cadrul unei asemenea comunităţi. De aceea am iniţiat o campanie de strângere de fonduri, intitulată « Bănăţeni pentru Asia » cu scopul de a ajuta o comunitate săracă,  însă şi ca un  experiment sociologic  faţă de comunitatea civică românească, pentru a testa cât de activă este societatea noastră.

Gemeinschaft vs Gesellschaft

Gemeinschaft (comunitate) şi Gesellschaft (societate) sunt concepte sociologice introduse pentru prima oară în 1887 de sociologul german Ferdinand Tönnies pentru două tipuri normale de asociere umană. Conceptul de Gemeischaft este caracterizat prin relaţiile personale puternice între indivizi, prin legături puternice reciproce ale sentimentului și bunăvoinţei  într-o tradiție comună, printr-un sentiment colectiv de loialitate pe care indivizii îl simt pentru societatea în care trăiesc. Conceptul de Gesellschaft reprezintă un tip rațional ce dezvoltă  mecanic  relații sociale, caracterizate prin asociațiile impersonale contractate între persoane. În Gemeinschaft (societate tradiţională), religia are un rol important, iar obiceiurile şi tradiţiile sunt foarte importante. De asemenea relaţiile in cadrul unei asemenea comunităţi sunt foarte strânse, familia, proprietatea comună şi individul ca şi persoană socială fiind în centrul acestui concept. În Gesellschaft (societate modernă), relaţiile sociale sunt dominate de anonimat, individualismul şi proprietate privată.

Putem experimenta ca  societate capitalistă şi modernistă, o relaţie tradiţională între oameni, specifică societăţiilor în curs de dezvoltare? Toate naţiunile din Asia de Sud-Est şi Africa, tânjesc dupa modelul occidental de dezvoltare. Ar trebui să fie acest model exemplul bun de urmat? Este acesta viitorul planetei? Totul înseamnă capitalism şi consumerism? Cum putem lega concepţiile sociologice de Gemeinschaft şi Gesellchaft, cu scopul de a avea o societate modernă şi dezvoltată, dar care menţine legături strânse între membrii societăţii, între oameni? Probabil se simte  nevoia de schimbare a sistemului. „Am acţionat sistematic împotriva dovezilor pe care le aveam. Noi ştiam tot ceea ce nu ar trebui să fie făcut (nu există nimeni care să nu ştie), în special politicienii stiu exact ceea ce nu ar trebui să fie făcut. Cu toate acestea, ei o fac….criza economică este o consecinţă a prostiei umane şi a lăcomiei” spune Manfred Max Neef, un economist chilian, profesor de economie la Universitatea Berkeley din California, câştigător al  Premiului Nobel alternativ, „Right Livelihood Award” cunoscut pentru modelul său de dezvoltare umană în funcţie de nevoile fundamentale ale omului. Şi continuă „în sărăcie este o creativitate enormă;  nu poţi fi un idiot, dacă vrei să supravieţuieşti; fiecare minut trebuie să te gândeşti : Ce? Când? Cum? … În sărăcie, creativitatea este conectată cu reţele de cooperare, de ajutor reciproc şi tot felul de lucruri extraordinare, care nu sunt fondate în societatea noastră dominantă, care este individualistă, lacomă şi egoistă …. Este şocant, dar, uneori, puteţi găsi mult mai mulţi oameni fericiţi în sărăcie decât veţi găsi în societăţile occidentale şi moderne, ceea ce înseamnă că sărăcia nu e doar o chestiune de bani.”

România între Gemeinschaft şi Gesellschaft

Relaţiile sociale dintre indivizi în România s-au schimbat fundamental de la revoluţie încoace. Dacă societatea românească înainte de revoluţia din 89 avea trăsături ale conceptului gemeinschaft, din cauza relaţiilor mai strânse ale membrilor ei, provenite probabil din conceptul socialist a lui Marx, capitalismul haotic de după 89, a divizat societatea şi a fragmentat-o sistematic. Lipsa de organizare, demagogia politicienilor, falsul capitalism accentuat de îmbogăţirea clientelei politice, inevitabilele interese personale puse înaintea interesului public, au dus la o scindare a societăţii româneşti, manifestată prin ură, invidie, şmecherie şi agresvitate. Deşi, în comunism sufeream de „alte probleme”, parcă aceste non-valori apărute în democraţia prost înţeleasă, nu existau înainte de 89. Respectul pentru celălalt şi binele comun au dispărut făcând loc conflictului şi stării de vrajbă între oameni, între instituţii, între politicieni, între televiziuni. De ce această stare conflictuală din societatea românească? Simplu: goana dupa resurse: Banul!

Toţi aceşti factori au dus la o blazare a societăţii civile. Scriam anul trecut într-o analiză comparativă, că în România societatea civilă este slab dezvoltată şi duce lipsa acţiunilor. Lucian Boia în controversata sa carte, „De ce este România altfel?”  susţine că „lucrul cel mai anevoios este să porneşti în România o acţiune colectivă”. Liviu Mihaiu spunea într-un interviu: „Noi nu avem nicio capacitate reactivă. Suntem un popor obişnuit să primească ceea ce i se dă de sus. Noi nu suntem obişnuiţi să ne revoltăm, să ne solidarizăm, să ne cartelăm pentru o cauză, o idee…”

Campania „Bănăţeni pentru Asia” este o campanie de strângere de fonduri, pe care am iniţiat-o împreună cu mass-media din Vestul ţării şi din punctul meu de vedere un experiment sociologic interesant, adresat societăţii româneşti. Este vorba despre construirea unei biblioteci, în Bangladesh, o ţară în care rata de analfabetism ajunge aproape la 50% din populaţia ţării şi unde calamităţle naturale reprezintă un lucru firesc pentru locuitorii acestei ţări. Pe iniţiatorul acestui proiect, l-am cunoscut ca bursier al Comisiei Europene, Abu Sayed făcând parte din acelaşi program de studiu şi cercetare ca şi mine, timp de 18 luni. Mi-am dat seama că Sayed provine dintr-o societate tradiţională, gemeinschaft, unde valorile umane şi legăturile strânse dintre membrii societăţii, reprezintă factorul de bază al comunităţii. Sunt valori demult pierdute de către civilizaţiile occidentale, gesellschaft, valori care lipsesc şi în România.

M-a impresionat povestea lui, m-au impresionat unele obiceiuri din societatea tradiţională din care venea, m-a impresionat căldura umană şi relaţiile strânse dintre membrii comunităţii din S-E Asiei, m-a impresionat faptul că deşi vine dintr-o ţară săracă crede cu tărie în proiectul său şi doreşte să facă ceva pentru comunitatea din care provine. Biblioteca va avea dublu rol: copiii şi adulţii vor putea citi și învăța însă clădirea va avea și rolul de a-i adăposti pe oameni în timpul inundațiilor la care zona este predispusă. Pe lângă ajutorul financiar pe care îmi doresc să îl ofer, realizarea acestei campanii este şi un experiment sociologic: mobilizarea societăţii româneşti pentru o cauză nobilă. Cât de sensibili pot fi concetăţenii noştri şi cât de activă este societatea civilă românească? Românilor chiar le pasă de problemele globale, sau sunt preocupaţi de bătălia pe justiţie dintre Ponta şi Băsescu sau de divorţul anului din România?

Birocraţia, lipsa de implicare civică, lipsa de solidaritate domină societatea actuală. Transformarea societăţii româneşti nu se poate realiza decât  printr-o acţiune amplă a societăţii civile. Această campanie este doar un început a acţiunilor pe care doresc să le întreprind în viitor, fie că este vorba despre România, fie că este vorba despre comunităţi din lumea a treia. Doresc să trezesc spiritul activ al românilor pentru a participa şi a se implica la construcţia unei societăţi sănătoase din toate punctele de vedere. Schimbările sociale se realizează lent şi necesită un efort continuu din partea sectorului ONG pentru a asigura sustenabilitatea acestei evoluții. Cred în principiul subsidiarităţii şi în faptul că democraţia se construieşte de jos în sus.