Home » Opinie »Politica & Doctrine »Sinteze »Societate/Life » Citesti:

România: şi totuşi, soluţii există

Valentin Naumescu decembrie 11, 2012 Opinie, Politica & Doctrine, Sinteze, Societate/Life
14 comentarii 1,697 Vizualizari

Traiectoria postcomunistă a României, deşi marcată de dificultăţile economice şi sociale severe ale unei lungi tranziţii, de conflicte politice intense, care au stârnit multă ură, de o contestare puternică, de multe ori justificată a instituţiilor corupte ale statului (de la administraţie până la justiţie), de o degradare morală accentuată la nivelul politicului şi chiar la nivelul societăţii, a fost totuşi una reuşită în planul obiectivelor strategice. Deşi astăzi apartenenţa la diferitele forme de organizare ale ordinii occidentale ni se pare un fapt firesc, ar trebui poate conştientizate mai mult şansa istorică şi succesul aderării la NATO dar mai ales la Uniunea Europeană. Pentru cine îşi aminteşte calendarul aproape „providenţial” al aderării noastre la Uniunea Europeană, este foarte limpede că semnarea Tratatului de Aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, la Luxemburg, pe 25 aprilie 2005, s-a făcut cu doar trei luni înainte de începutul deteriorării climatului politic european şi respingerii de către Franţa şi Olanda a Tratatului Constituţional. Deceniul marilor speranţe şi al tuturor posibilităţilor se încheiase. Uşa Uniunii Europene s-a închis astfel în urma noastră, cel puţin temporar, până la o probabilă aderare a Croaţiei la 1 iulie 2013.

Să privim în jur ca să înţelegem cât de norocoşi am fost: Croaţia, o ţară aflată cel puţin la acelaşi nivel de dezvoltare ca al nostru, pe palierul economic şi administrativ (după unii indicatori chiar peste), abia va primi verde la anul, Serbia a început recent lungul drum al statului candidat (cine ştie când?…şi dacă se va încheia acest drum?), iar la Est de noi, Ucraina sau Republica Moldova primesc periodic încurajări pentru continuarea reformelor şi tot felul de programe intermediare, bune în principiu dar atât de îndepărtate în esenţă de statutul de membru plin. De candidatura Turciei nici nu mai vorbim, fiind blocată de câţiva ani de marile puteri vest-europene. „Oboseala extinderii”, de care s-a vorbit atât de mult în limbaj diplomatic, ascunde în spate un sentiment aproape consensual al vechiului club occidental faţă de repetarea deciziei de acceptare a unor ţări insuficient dezvoltate sau aparţinând altei matrici civilizaţionale, sentiment tot mai clar exprimat pe fondul crizei economice de după 2008.

Pe acest fond, al marii oportunităţi politice fructificate în 2004 (NATO) şi 2007 (Uniunea Europeană), dezvoltarea propriu-zisă a României pe plan instituţional, al statului de drept şi al calităţii vieţii (servicii publice, stat de drept, siguranţa cetăţeanului, putere de cumpărare etc.) a fost sub aşteptările românilor (vezi numeroasele sondaje de opinie interne) şi, trebuie recunoscut, al multor capitale occidentale. Şi totuşi, soluţii există! Probabil nu pe termen scurt şi nu foarte facile, dar există.

Personal, cred cu putere în soluţia educaţională. Cred în beneficiile pe termen lung ale unei transformări profunde, de esenţă, a modelului educaţional în România, cu accent formativ, cu focus pe valorile morale (cinste, seriozitate, politeţe, respingerea furtului, a urii şi violenţei în toate formele ei de exprimare, combaterea ipocriziei), pe realism, toleranţă şi pe deschiderea largă, obiectivă spre cunoaşterea lumii (o educaţie cu pronunţat caracter universalist), o educaţie care – la fel ca în ţările occidentale dezvoltate – să nu îi obosească prematur pe copii cu volume uriaşe de învăţare abstractă la vârste mici, dar să fie capabilă să ridice treptat ştacheta spre înalte performanţe în mediul academic (de exemplu, licenţa sau masteratul să înceteze a mai fi vânătoare de diplome, un simplu moft de familie sau, în cazul doctoratului, o ambiţie snoabă de îmbunătăţire a unui CV într-o carieră oarecare, ceea ce a dus în ultimii douăzeci de ani aproape la banalizarea şi devalorizarea acestei forme de studii avansate, destinate fundamental celor cu vocaţia cercetării).

Am putea astfel spera la o educaţie ne-crispată, liberală, care, spus în cuvinte foarte simple, să-i ajute pe cetăţenii acestei ţări să fie mai senini, mai generoşi, mai politicoşi (nu e vorbă în vânt, civismul, compasiunea şi politeţea chiar sunt promovate intens în ciclul primar, cel puţin în sistemul ţărilor vorbitoare de limbă engleză, probabil şi în alte părţi ale lumii) şi care să dea un aer respirabil societăţii româneşti bolnave de micime şi răutate. Să nu ne facem iluzii, dacă aceste transformări substanţiale ale conţinutului învăţării şi cuplarea la paradigma educaţională occidentală ar începe astăzi, probabil am vedea rezultate pozitive pe străzi, în trafic, în mijloacele de transport în comun, pe stadioane, la piaţă, la televiziuni, în parlament etc. peste 15-20 de ani. Poate e prea târziu, veţi spune, pentru unii dintre noi, dar la scara istoriei ar fi o schimbare extrem de benefică pentru România, măcar pentru generaţiile care vin.

Schimbarea tipului de discurs public (în politică dar nu numai), de la discursul emoţional la cel argumentativ, trecerea de la atacul isteric şi punitiv menit să desfiinţeze, să pulverizeze dacă se poate oponentul, la exprimarea liniştită, cu tot setul necesar de explicaţii, a propriei opţiuni şi chiar acceptarea firească, relaxată a faptului că nu gândim toţi la fel (şi că ar fi un dezastru dacă n-ar fi aşa!), este o altă formă de a ne transforma într-o societate puternică, stabilă, sigură pe echilibrele ei fondatoare ca şi pe pluralitatea viziunilor pe care le poate găzdui. Doar societăţile slabe, care se simt vulnerabile, sunt intolerante şi se tem de propria umbră, de abordarea critică a propriilor mituri istorice şi sociale. În societăţile slabe, imature sau insuficient dezvoltate, patrioţii sunt zgomotoşi, veninoşi, denigratori zeloşi (desigur, sub protecţia anonimatului), în societăţile puternice şi competitive patrioţii conduc navete spaţiale, fac cercetări de vârf în medicină sau genetică, inovează, analizează, publică teorii şi ipoteze de lucru, construiesc autostrăzi şi proiectează infrastructura secolului XXI sau pur şi simplu îşi fac jobul în mod corect, fie el mare sau mic, fie bine sau modest plătit. Patriotismul este lucrul bine făcut, datoria îndeplinită onest, nu concursul de strigat lozinci într-o ţară coruptă, nu negarea realităţii.

Întărirea culturii statului de drept, a legalităţii şi procedurilor, care marchează în fapt o bornă de hotar, o diferenţă esenţială între Occidentul „plicticos de reglementat” şi Orientul „la mica înţelegere”, între cultura formală (ce e scris se şi aplică!) din vest şi cultura informală a estului (tradiţia este mai importantă ca legea!) ar ajuta România să se apropie mai mult şi real de modelul cultural occidental, să-şi depăşească de fapt condiţia seculară de graniţă a celor două mari civilizaţii rezultate după scindarea Imperiului Roman, însă fără trăsăturile boldate ale vreuneia dintre ele.

România are potenţial de dezvoltare, a avut în istorie şi are resurse individuale de valoare, aici sau în diaspora, dar nu are o cultură socială capabilă să susţină sisteme performante, ansambluri funcţionale, „întreprinderi” competitive. În partea noastră de lume, s-a crezut întotdeauna că la orice problemă există o rezolvare individuală, nu de grup, şi e mai sigur, mai rapid şi mai confortabil să te descurci pe cont propriu decât găsind o soluţie împreună cu alţii. Aceasta este în fapt o tară veche a Orientului, care altminteri are oameni foarte bine pregătiţi, talentaţi, frumoşi şi vii în sensul cel mai larg al cuvântului dar nu are reglementări şi instituţii eficiente, oamenii nu cred unii în alţii, nu cred în forţa şi capacitatea unei comunităţi de a se salva în grup, de a-şi promova interesele împreună, de a îmbunătăţi legile în loc de a le ocoli sau de a corupe o autoritate. Este o altă relaţie a individului cu puterea în societăţile occidentale faţă de cele orientale, dar aceasta este o discuţie pentru altă ocazie.

Dacă vom accepta măcar faptul că ne dorim o schimbare în sensul celor de mai sus, vom înţelege repede cât de mult ne pot ajuta în realitate criteriile şi condiţionările Uniunii Europene şi ce norocoşi suntem că trebuie să le respectăm.


Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "14 comments" on this Article:

  1. Horia spune:

    Sunt un cetatean de rand si fara sa fac prea multa filozofie de fel , dupa rezultatul acestor alegeri am simtit instinctiv exact acelasi lucru. Am hotarat sa-mi dau ragazul de care am nevoie ca sa-mi educ copiii incet , cu grija , cu rabdare. Lucrurile vor merge mai incet si veti vedea cum tot raul este spre bine.Societatea in intregul ei nu era pregatita. Chiar cei care au promovat clasa politica de astazi mergeau inconstient spre valorile occidentale si cand vor vedea ca ar putea fi deturnati de la acest parcurs ,se vor opune instinctiv ( se vor pune pe picioarele dinapoi) si abea atunci se vor trezi din aiureala ( a se citi prosteala). Un munte de sare se mananca cu lingurita. Rabdare deci , rabdare !

    • 0m spune:

      De acord la partea cu educatia!
      Dati salarii mai mari profesorilor din invatamantul preuniversitar si impuneti conditii mai severe de angajare!
      Schimbati programa scolara: inlocuiti invatatul cuvant de cuvant cu creativitatea, lucru in echipa!
      Schimbati radical materia ISTORIA ROMANILOR; e scrisa de comunisti; copii vor afla mai tarziu ca e o MINCIUNA

      Oricum, faceti doar primele 2 lucruri, si in 20 de ani veti vedea diferenta!!!
      Momentan suntem la stadiul de intarziati social: nu suntem capabili sa luam decizii (sunt usor de manipulat), nu avem incredere in capacitatile noastre si NU NE DORIM MAI MULT de la noi insine (suntem minimalisti)

  2. mn spune:

    m-am bucurat sa gasesc un articol cu titlu pozitiv si am citit cu multa curiozitate articolul sa vad la ce solutii va referiti.

    “soluţia educaţională”, “intărirea culturii statului de drept”, “schimbarea tipului de discurs public” – si cu ce mai concret pornim la drum sa se intample aceste chestiuni? promiteti in titlu solutii nu filozofii.

  3. Adi spune:

    Va contrazic, nu exista speranta in acest moment!
    Solutia educationala sub socialisti este imposibil de realizat.
    Cand o un plagiator conduce Guvernul, cand o plagiatoare conduce Ministerul Educatiei urmarind propasirea fabricilor de diplome, eu deocamdata mi-am pus speranta in cui!

    Da, o sa-mi educ copiii cum pot mai bine. Da, o sa incerc, dar ma tem ca cu cat ai mai multa educatie, cu cat esti mai cinstit si mai corect, cu atat iti cresti sansele de a fi un perdant in aceasta tara. Incerc sa nu generalizez.

  4. Ion de la Plescoi spune:

    Stimate domnule, ce stiti dvs despre norocul pe care il avem pentru ca am integrat UE? Mi se pare ca ati lucrat in Coreea (fara gluma) si acum abordati Europa? Desigur ca nu vedeti decandanta culturala si pierderea identitatii nationale, nu vedeti ce se intampla in tarile occidentale pentru ca nu ati trait acolo, lipsa de securitate, imigratia masiva si necontrolata. Ce ramane din Franta, din Germania, din UK? ….
    “Să privim în jur ca să înţelegem cât de norocoşi am fost: Croaţia, o ţară aflată cel puţin la acelaşi nivel de dezvoltare ca al nostru, pe palierul economic şi administrativ (după unii indicatori chiar peste),”

    Nu aveti nici cea mai mica idee de ce inseamna Europa si ce va insemna in cel mult 10 ani. Din pacate la fel sunt si politicienii care raporteaza la sfantul scaun al UE.
    Un european convins!

  5. Cristi spune:

    Excelent articol. Sumarizeaza foarte bine ce situatia Romaniei si ce se poate face pe viitor. Luati aminte! Solutii usoare nu exista. Trebuie mai intai sa moara comunistii si copii sa fie educati din ce in ce mai bine ca sa putem evolua ca popor. Momentan 60% dn populatie sau mai mult e formata din oameni de joasa speta, inculti, betivi, needucati, rai, saraci si lenesi care nu vad decat ziua de maine si sunt prostiti de politicieni tot ca ei da un pic mai rasariti la minte. Avem un parlament reprezentativ pentru poporul nostru. Doar cu rabdare si cu munca fiecaruia dintre noi vom putea rasturna situatia. Daca va plangeti ca niste muieri batute nu rezolvati nimic. La munca si la educatie, nu la intins mana!

  6. DanielS spune:

    Calitatea in scadere a educatiei este dezbatuta intens in Romania, de ani buni. Iar precaritatea simtului civic pare citeodara revoltatoare. Dar vremea predictiilor ingrijorate asupra sanatatii sociale a trecut. De-acum culegem roadele “coapte” ale telenovelelor si manelelor, ale salariilor umilitoare pentru profesori, doctori, intelectuali si politicieni, ale bacalaureatelor copiate si alocarilor bugetare minime la Ministerul Educatiei. Modelul social cel mai indragit este al smecherului, iar cinstea, seriozitatea si profesionalismul trezesc zimbete de superioritate, sau mai nou, chiar minie! Cum ne permitem sa lovim in mitul smecherului, crescut de parinti in arome de gratar si ifose de precocitate geniala?!

    Cum bine surprinde autorul articolului, increderea in Romania democratica s-a zdruncinat teribil. Tocmai s-a evidentiat o incultura teribila a romanilor privind intelegerea statului de drept.

    Ce-i de facut? De unde sa incepem? In ce directie ar trebui sa acceleram? E simplu. Sa ne pastram credintele si speranta. Nimic nu-i ceea ce pare a fi. “Pe culmile disperarii” e doar o stare de spirit.

  7. Adrian Stanciu spune:

    Soluții există, desigur, au existat dintotdeauna. Problema e că nu pot fi introduse în mod democratic. După cum tocmai s-a văzut.

  8. mucenic spune:

    In urma alegerilor se pare si se argumenteaza ca tara noasta a revenit la ce a fost acum 20 de ani, indepartandu-se de Occident.. Realitatea este ca traim totusi intr-o tara complet diferita, insa nu asa cum am dori noi sa fie, dar incomparabil mai bine ca in urma cu cateva decenii. Exista o libertate a individului, o libertate a religiei, a comertului, exista dreptul de propietate, toate fiind la baza unei economii sanatoase. Din pacate valorile morale s-au deteriorat la minimum si astfel societatea nu poate profita de progresele politice. Sant de acord de aceea ca “sperantele nu sant pierdute” insa vor trece cateva generatii pana cand stacheta valorilor morale autohtone va ajunge la nivelul european. Cand un “politician” proeminent declara ca votul populatia demonstreaza ca ea “prefera un plagiator” inseamna ca valorile morale nu mai exista. Am devenit o democratie in nume numai.

  9. Radu D spune:

    Bun articol, dle Naumescu!

  10. uzum spune:

    Amice, esti naiv!

  11. Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

    O noua lamentatie din eterna jale a bocitoarelor. Pt dvs Romania de azi e o simpla chestiune de conjunctura (adica NATO, UE sunt chestii de noroc). Daca nu-ti vine sa crezi, vezi Croatia etc, sta/u mai bine decat noi si tot n-a/u intrat, argumentati dvs.
    Daca e sa uit ca va referit la Romania, as zice ca vorbiti de Uzbekistan, Turkmenistan sau Armenia. Pur si simplu n-ati vazut nimic din ce s-a intamplat in tara asta in ultimii 10 ani: nici reforma in justitie, nici oameni importanti prin puscarie (inclusiv ai partidului care a condus reforma asta in justitie, ba asta vara am vazut ca instititutiile pot functiona in pofida politicienilor), boomul economic 2003-8 e probabil irelevant pt dvs, e doar o chestie de noroc, in definitiv a investi masiv in ICT si a-ti restructura economia pe directia dematerializarii informationale in anii 2000, a cere la cote fara precedent pentru tara asta forta de munca inalt calificata (structura ocupationala s-a schimbat drastic in ultimii ani in Romania) e pura intamplare; de fapt nici nu e prea relevant, dvs vreti de la educatie altceva. Am vazut o teza de doctorat la ASE care concluziona cam sever pentru mediile academice din Romania, dupa ce produse un model econometric si vreo doi indicatori structurali, care puneau la punct, ca sa zic asa, si metodologic, si empiric economia: zicea ca au o probl cat casa in a reflecta propriile realitati economico-sociale. Sentimentul meu irepresibil e ca va regasiti impreuna cu tabloul dvs in situatia asta.

    • 0m spune:

      ..progrese au fost in ultimii 10 ani; dar prea putine; Romania e o tara bogata in resurse umane si materiale, deci era normal sa progreseze;
      Personal, ma asteptam ca dupa caderea comunismului si pana acum sa fim in stare sa progresam pana la nivelul Spaniei

      • Constantin Balasoiu Constantin Balasoiu spune:

        N-a fost putin deloc, de ex boomul economic al Romaniei (varful a fost in 2005) a mai fost depasit de Irlanda in Vest la sfarsitul anilor ’90 si de Turcia in Est. Si nu resursele au contat (si ar fi bine sa nu conteze nici pe viitor, daca tinem cat de cat la o minima prezervare ecologica si evident la sanatatea noastra), cresterea de tip catching-up a fost furnizata de exact aceea zona a economiei care s-a restructurat si dematerializat cel mai mult si mai repede (in special serviciile); boomul investitiilor in ICT a fost crucial aici, inclusiv pentru cererea de munca inalt calificata: asta va avea la sfarsitul perioadei, adica intre 2006-8 contributii din ce in ce mai mari.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)