Home » Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

Stanga si valoarea libertatii

Alexandru Volacu aprilie 17, 2019 Opinie, Politica & Doctrine
64 comentarii 2,685 Vizualizari

Există o tendință pronunțată în zona stângii ideologice(1), și nu doar a celei românești, de a caricaturiza și în cele din urmă a refuza legitimitatea(2) discursului politic ce face apel la unele valori, precum libertatea sau meritul. Cred, însă, că avem motive principiale și pragmatice bune să respingem o astfel de poziționare și că, din contră, stânga românească ar trebui să se angajeze într-o muncă de recuperare și intgerare a celor două concepte, și poate și a altora, în discursul său. Voi discuta aici pe scurt doar despre problema libertății, lăsând-o pe cea a meritului pentru viitor.

Pentru început, e important să clarificăm de ce această reacție de respingere a noțiunii de libertate subzistă în zona stângii. Cu atât mai mult cu cât motivele, cred, nu sunt deloc implauzibile. Valoarea libertății face parte în mod tradițional din nucleul arsenalului retoric venit din zona dreptei ideologice, și cu precădere din direcția cercurilor libertariene (sau, mai imprecis dar poate mai familiar, neoliberale). Concepția despre libertate propusă din această direcție este, de regulă, ceea ce în filosofia politică se numește libertate negativă(3). Această concepție pleacă de la ideea că, pentru a avea cât mai multă libertate, ar trebui să minimizăm constrângerile externe care ne sunt impuse de către alții (deci nu constrângerile naturale, ci doar pe cele sociale). Politicile publice către care pare că duce o interpretare de tipul acesta sunt, nesurprinzător, specifice dreptei ideologice: taxe cât mai mici, o gamă minimală de servicii publice (care de obicei nu includ educația, sănătatea sau protecția socială, lăsate la latitudinea pieței libere), cât mai puține reglementări, cât mai puțină redistribuție. Pe scurt, statul ar trebui să intervină cât mai puțin în viața cetățenilor săi. E ușor de înțeles de ce, atunci, o persoană care susține mai degrabă un sistem de taxare progresiv, cu taxe destul de ridicate în treptele superioare în vederea furnizării de servicii publice mai extensive, preferă să facă mai degrabă apel la valori precum echitate, egalitate și solidaritate, decât la libertate pentru a-și îmbrăca retoric pozițiile ideologice.

Cred că apelul la echitate, egalitate și solidaritate e unul important, pentru că valorile respective, atunci când le definim într-o manieră plauzibilă, sunt în sine importante. Dar cred în același timp că atunci când definim într-un mod plauzibil ideea de libertate, ea ne va duce în mare măsură la concluzii similare cu cele pe care le obținem când plecăm de la celelalte valori enumerate anterior. În primul rând, am subliniat mai sus că dreapta ideologică folosește de regulă o concepție particulară a libertății, care are rădăcini istorice puternice(4), dar care nu este în niciun caz singura accepțiune validă a acestui termen. Libertatea pozitivă, care pune mai degrabă accentul pe capacitatea de a te autoguverna, libertatea substanțială, care presupune existența oportunităților reale pentru obținerea bunăstării, nu doar absența intervenției externe(5), sau libertatea în sensul republican, care presupune absența dependenței structurale de surse de putere exercitată arbitrar(6), sunt doar câteva astfel de concepții alternative. Dar toate cele trei (ca și altele) generează o serie de obligații pozitive din partea statului, pe care este profund improbabil ca un stat minimal să le poată satisface (mai ales în cazul ultimelor două). Cum înțelegerea libertății în sensul ei negativ nu este nicidecum o problemă tranșată în filosofia politică, ar trebui să clarificăm exact ce spunem prin termenul libertate înainte să îl atribuim dreptei sau stângii ideologice, iar dacă vom face acest exercițiu vom vedea că multe dintre sensurile libertății sunt mai curând compatibile cu angajamentele stângii decât cu cele ale dreptei.

Chiar și dacă am ignora însă dezbaterea amplă cu privire la diferitele concepții despre libertate pe care le putem avea (sau, într-un ușor alt sens, cu privire la diferitele dimensiuni constitutive ale conceptului de libertate), și am accepta că libertatea negativă este cea mai bună interpretare a ideii de libertate, nu decurge încă de aici că ar trebui să acceptăm și concluziile dreptei ideologice cu privire la politicile publice propuse. Filosoful G. A. Cohen oferă următorul exemplu(7), reconstruit aici: să presupunem că Andrei deține un yacht, ancorat în portul Constanța. Toți localnicii din Constanța ar vrea să se plimbe cu yachtul respectiv, dar Andrei nu vrea ca oricine altcineva în afară de el să îl folosească. Dacă alți localnici ar vrea să îl folosească, statul i-ar constrânge să nu o facă, prin amenințarea cu folosirea forței (fie prin blocarea lor efectivă, fie prin sancționarea ulterioară). Lui Andrei, statul îi asigură mai multă libertate negativă prin protejarea drepturilor de proprietate asupra yachtului, deoarece poate dispune de el oricând și după cum preferă. Tuturor celorlalți localnici, însă, statul le scade libertatea negativă prin impunerea drepturilor de proprietate, deoarece folosește constrângeri externe împotriva lor. E important de înțeles care este scopul acestui exemplu. El nu sugerează neapărat că drepturile de proprietate ar trebui eliminate, deoarece există alte motive bune pentru a le menține în multe situații (deși probabil că nu atât de multe cum consideră de regulă libertarienii) – de exemplu, motive legate de eficiență, de parțialitate rezonabilă față de sine etc. Dar sugerează că libertatea negativă, nu poate fi folosită ca fundament etic robust al drepturilor de proprietate asupra resurselor externe, o concluzie fundamental problematică în condițiile în care acest angajament este central pentru filosofia libertariană și pentru multe dintre politicile de dreapta(8). Mai mult, această concluzie este cu atât mai plauzibilă cu cât am vrea să facem apel la unele dintre cele mai recente (și consistente) interpretări ale ideii de libertate negativă, definită în termeni de mulțimi de acțiuni pe care avem posibilitatea reală să le efectuăm(9). Ori asta înseamnă că apelul dreptei ideologice la libertate, chiar și în această „cea mai preferată” concepție, ca valoare fundamentală din care decurg politici asociate cu statul minimal este greșită. Libertatea, chiar și în accepțiunea ei negativă, poate și ar trebui să fie folosită ca fundament etic pentru susținerea politicilor ce creează oportunități reale și echitabil distribuite în societate(10), politici asociate mai degrabă cu stânga ideologică.

Acesta este motivul principial pentru care stânga ar trebui să se angajeze în recuperarea ideii de libertate în propriile poziționări. Perspectivele plauzibile ale ideii de libertate converg spre implicații cu privire la politici care ar fi încadrabile mai degrabă la stânga, nu la dreapta axei ideologice. Există însă și un motiv pragmatic serios pentru această mișcare. Conceptul de libertate are intuitiv o încărcătură morală foarte puternică. Și asta cu atât mai mult într-o societate postcomunistă, unde ideea de libertate ne evocă traumele istorice recente – regimuri dictatoriale, revoluția violentă din 1989 – care încă ne modelează în diferite moduri gândirea politică. De asemenea, în concepția multora, ideea de libertate se împletește cu alte concepte pe care le considerăm dezirabile, cum ar fi democrația, statul de drept etc. Dacă am întreba aleator un număr de persoane în ce măsură cred că în general ar fi bine să avem mai multă libertate, intuiția noastră puternică cred că este că foarte puține vor răspunde negativ. Cedarea – de altfel nejustificată – a apelului la valoarea libertății către dreapta ideologică este cu atât mai problematică atunci, deoarece sărăcește stânga de un instrument retoric foarte puternic și pe care e perfect îndreptățită să îl folosească. Mai mult, cedarea apelului la libertate către dreapta denaturează esența dezbaterii ideologice. Strategia de respingere a importanței libertății de către persoanele din zona stângii face ca dezbaterea să pară fundamental reductibilă la un conflict valoric: stânga își ancorează propunerile de politici publice în valori precum egalitatea și solidaritatea, dreapta în valori precum libertatea și meritul. Iar în funcție de ce valori crezi că sunt mai importante, vei prefera politici de stânga sau dreapta. În realitate însă, conflictul valoric egalitate-libertate, s-ar putea să fie doar unul de suprafață, ce trebuie la rândul său chestionat. Dacă la o examinare serioasă a lui vom vedea că de fapt ideea de libertate este mai curând compatibilă cu politicile de stânga, atunci s-ar putea să concluzionăm că miza fundamentală a dezbaterii nu este despre tensiunea dintre egalitate și libertate (sau alte valori), ci mai degrabă despre inconsistența cadrului etic al politicilor de dreapta(11).

Sintetizând, așadar, sper că am reușit să schițez pe scurt de ce este atât principial cât și pragmatic important ca stânga românească (și nu numai) să se angajeze într-un demers de reașezare a terenului valoric pe care se poartă dezbaterile ideologice contemporane, recuperând idealul libertății (printre altele) ca parte a propriului fundament etic.

NOTE_____________________

(1) Evident, eticheta nu ar trebui interpretată excesiv de general, existând și numeroase excepții. De asemenea, menționez că prin stânga și dreapta ideologică mă refer aici la dimensiunea economică a distincției stânga-dreapta.

(2) Tehnic, mai corect spus ar fi plauzibilitatea normativă.

(3) Berlin, Isaiah (1992), „Două concepte de libertate”, în I. Berlin, Patru eseuri despre libertate (trad. Laurenţiu Ştefan Scalat), Bucureşti: Humanitas.

(4) Mill, John Stuart ([1859]1994), Despre libertate (trad. A. P. Iliescu), Bucureşti: Humanitas.

(5) Sen, Amarty (1999), Development as Freedom, New York: Anchor Books.

(6) Pettit, Philip (2002), Republicanism. A Theory of Freedom and Government, Oxford: Clarendon Press.

(7) Cohen, G. A. (2011), On the Currency of Egalitarian Justice, and Other Essays in Political Philosophy, M. Otsuka (ed.), Princeton: Princeton University Press.

(8) Unii autori libertarieni care vor să reziste acestei implicații propun ceea ce în filosofia politică se numește o concepție moralizată a libertății negative. Cohen descrie acest tip de concepție în felul următor: „nu sunt liber doar atunci când cineva mă împiedică să fac ceva ce am dreptul să fac, astfel încât el, în consecință, nu are niciun drept să mă împiedice să fac acel lucru” (Cohen, G. A.: 2011, On the Currency of Egalitarian Justice, and Other Essays in Political Philosophy, M. Otsuka (ed.), Princeton: Princeton University Press, p.153). În acest caz, statul nu diminuează libertatea negativă a localnicilor atunci când îi constrânge să nu calce pe yacht, deoarece ei nu aveau dreptul să facă acest lucru. Dar, după cum arată Cohen, o astfel de concepție asupra libertății este profund implauzibilă. Spre exemplu, dacă o admitem, ar trebui să spunem că „un criminal condamnat corect nu este mai puțin liber [decât ar fi fost în afara închisorii] atunci când este încarcerat în mod justificat” (Cohen, G.A.: 2007, “Illusions about Private Property and Freedom”, in Carter, I., Kramer, M. and Steiner, H. (eds.), Freedom: A Philosophical Anthology, Malden: Blackwell Publishing, p.207), ceea ce denaturează complet ideea de libertate atunci când o raportăm la limbajul nostru uzual. Este important să observăm și că mai mulți dintre libertarienii contemporani importanți, precum Matt Zwolinski sau Jason Brennan, resping concepțiile moralizate ale libertății negative și aderă la concepțiile pure (vezi Zwolinski, Matt: 2013, “Against Moralized Freedom”, https://www.libertarianism.org/blog/against-moralized-freedom; Brennan, Jason: 2013, “Against Moralized Conceptions of Liberty”, http://bleedingheartlibertarians.com/2013/02/against-moralized-conceptions-of-liberty/).

(9) Carter, Ian (1999), A Measure of Freedom, Oxford: Oxford University Press; Kramer, Matthew (2003), The Quality of Freedom, Oxford: Oxford University Press.

(10) Prezumția fiind că atunci când discută de libertate, tiparul distributiv pe care libertarienii îl apără ar fi o distribuție egală a libertăților (i.e. fiecare avem exact aceleași seturi de drepturi de a nu fi constrânși), nu una care să maximizeze libertatea (pentru unii autori libertarieni, precum Hillel Steiner, de altfel cantitatea de libertate negativă dintr-o societate este întotdeauna constantă, deci singurul tipar distributiv plauzibil ar fi unul egalitarist; vezi Steiner, Hillel: 1994, An Essay on Rights, Oxford: Blackwell).

(11) Nu susțin că nu există niciun fundament etic serios pentru politicile de dreapta. Mai curând susținerea mea este că libertatea nu este un astfel de fundament, însă este posibil ca alte valori relevante, cum ar fi eficiența distributivă să fie uneori fundamente etice plauzibile.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "64 comments" on this Article:

  1. Harald spune:

    Politicile de stânga duc inevitabil la restrângerea libertății. Există motive pentru care și dreapta acceptă o anumită restrângere a libertății, în scopul de a păstra stabilitatea societății, însă promotorii stângii sunt oameni care trăiesc din bani publici, ei vor restrângerea libertății ca să-și poată asigura lor înșile traiul din munca celorlalți, nu de altceva.

    Libertatea vine la pachet cu responsabilitatea, în timp ce stânga vrea ”drepturi” care degrevează de responsabilitate pe unii, impunând obligații pentru alții.

    În UK se poate vedea foarte bine unde duc politicile astea, mii de oameni fac închisoare pentru fapte pe care nu le-au comis. Asta doar pentru a asigura dreptul la promiscuitate: ea vrea să fie ”safe” dacă-și aduce acasă un tip cunoscut în aceeași noapte în club, iar autoritățile statului îi asigură acest drept la promiscuitate, plătind câți angajați publici e nevoie. Polițiștii au fost instruiți că ”they must believe the victim”, așa că ea își face o sursă de venit din despăgubirile primite din fondul de protecție a victimelor.

    Rezultatul final? Primește și ea 10 ani de închisoare, așa că asta înseamnă încă un deținut în plus, pe lângă cei care au făcut deja închisoare pentru ca statul să demonstreze că-i asigură ei dreptul la promiscuitate. A obținut ceva societatea din asta? Doar mai multă iresponsabilitate și mai mulți deținuți. Plus mult-dorita promiscuitate.

    • Neamtu tiganu spune:

      Sincer sa fiu, în ciuda intervenției d-lui Harald, zis moș Ion Roata, nu am inteles mare lucru. Cine sunt bunii cine sunt răii, e libertatea amenințată, vin rusii?!
      Sunt si mult prea multe puncte, si puncte … puncte…
      Io cred ca nu exista stg pură și nici dr pură ci doar un amestec din ambele, amestec garnisit, de la caz la caz, sa ia ochii bunicilor.

      • Dedalus spune:

        “Spectrul” este continuu, de la stanga la dreapta. Ca in manual nu-s partide, sigur. Dar foloseste mult sa te pozitionezi ca partid.

        Ideologia politica este liantul partidului politic si “farul sau calauzitor” :-).

        Orice societate moderna este condusa politic. Politica, zic unii, este un set de valori prioritare. Este imposibil sa elimini politica din viata unei societati moderen si, prin urmare, este imposibil sa imaginezi o politica fara ideologie. E ca si cum ai defini o pisica fara labe, fara coada, fara corp si fara blana. Nu ramane nimic din ea. :-).

        Ori, daca prezenta ideologiei politice este de neevitat, rezulta ca si clasificarea politica este inevitabila.

        Daca evitam stanga-dreapta, vom fi nevoiti sa apelam la o “bun administrare”, adica la o guvernare fara politica.

        Daca insa dorim buna administrare fara poltica, logica ne spune ca putem fi doar in 2 situatii:
        a) fascism (si derivate) = “uniti suntem mai puternici”, evident partidul fascist va fi doar o “curea de transmise” intre “organele statului” (clase sociale, institutii etc,)
        b) comunism = clasa conducatoare este una singura iar valorile sunt stabilite direct de ea

        O specie ar fi guvernarea tehnocrata, in lume vazuta doar ca o solutie tranzitorie de criza. Aasta, pentru ca administrarea statului fara politica nu poate asigura transmiterea dorintelor societatii catre guvern.

        O solutie neexperimentata (inca) este anarhia, in care conducerea este directa de catre popor, pe baza unui set de reguli extrem de stricte si bogate (anarhie inseamna fara conducatori, nu fara reguli, contrar intelesului comun al teremenului).

        MMM

        In acest context problema libertatii din articol iese din cadrul filosofico-politic si se incadreaza abordarii doctrinare respective.

        [contextul de mai sus eu l-am ales, considerand ca este si bine articulat si imbratisat de multi, nu inseamna insa ca ar fi unicul posibil, nici ca resping alte abordari]

        Eu consider ca este aproape imposibil (sau cel putin mie imi este imposibil) sa analizez primatul libertatii individuale in cadrul unei opozitii generale stanga -dreapta. Am putea compara insa abordarea social democratiei fata de cea libertariana, sa spunem.

        Analiza mai este insa si tributara valorilor societatii in cauza, adica ar fi indicat sa comparam in situatia politica din Romania, nu Romania fata de SUA sau Romania fata de Germania. Este complicat pentru ca pe de o parte nu avem partide delimitate ideologic si pe de alta parte societatea recunoaste o alta ierarhie a valorilor.

  2. Constantin spune:

    „…stânga își ancorează propunerile de politici publice în valori precum egalitatea și solidaritatea, dreapta în valori precum libertatea și meritul. Iar în funcție de ce valori crezi că sunt mai importante, vei prefera politici de stânga sau dreapta.”

    Cum am scris și într-un alt comentariu, sofismele sunt drăguțe ca exerciții logice. Trecând de ele și de libertarianismul lui W Belsham, aș îndrăzni să remarc faptul că însuși liberalismul clasic este de stânga.

    Ca să nu abuzez de spațiul restrâns…Experiența, care nu putem să ne plângem că ne-a lipsit, a arătat cât se poate de clar că în esență este vorba despre proprietate, și crearea ei prin stimularea muncii, și distribuirea echitabilă, pe criterii competitive, a resurselor, respectiv a rezultatelor muncii. Adică, natural.
    Periodic, filosofi simpatici spun cu adâncă preocupare că proprietății îi șade mai bine dacă e comună. Iar munca este necesar a fi impozitată îndeajuns pentru a da și nevoiașilor cele de trebuință. Pentru asta drăgălașii de ei nu ezită să amestece asocierea voluntară cu cea obligatorie, proprietatea individuală cu cea comună, politicile fiscale bazate pe subvenții cu cele bazate pe deduceri șamd. Spunând că este de fapt vorba despre opțiuni personale în funcție de valor culturale.

    Ei bine, nu-i așa, ci este o problemă simplă de eficiență în administrarea resurselor. Iar, cum spuneam, experiența ne-a arătat că cel mai eficient mod de admninistrare a resurselor este cel natural, bazat pe proprietate privată, stimularea producerii de resurse și distribuirea lor competitivă. Redistribuirea se cheamă așa tocmai pentru că este un proces economic secundar, ulterior distribuirii. Iar autoritățile publice se îngrijesc de echitatea distribuirii (nu egalitate, precum zisei) și de administrarea bunurilor și serviciilor publice, inclusiv prin redistribuire.

    Haideți, că bine le mai zice L. v. Mises! -:) Glumesc, desigur!

    • Kurt spune:

      De acord.
      Libertatea, statul de drept, proprietatea privată (intreprinderile private, antreprenorii, salarii bune ca în vest), competența și responsabilitatea sunt termenii în care gândim și care merită prezentate de opoziție electoratului din țară în anii decisivi 2019/2020.
      Altfel până la bicentenar cu ….

    • Hantzy spune:

      Natural! Ăsta e cuvântul! Într-adevăr, naturalețea relațiilor sociale și economice nu are nevoie atât de impunere, cât de protecție, înțeleasă mai ales ca reglementare pentru evitarea, fie a perturbărilor, fie a exceselor de orice fel.
      Segregarea între stânga și dreapta, obsesiv reluate când vine vorba de natural, îmi par obositoare și neavenite. Se marșează constant pe ideea dreapta e bună, stânga e rea. Eu zic că cele două sunt complementare, fiecare doctrină având rolul ei în societate, dar ambele extrăgându-și principiile din evoluția multimilenară o omului și a formelor sale de conviețuire, caracterizate întotdeauna prin cele două însușiri antagonice, dar tocmai din acest motiv reciproc întregitoare: individualitate și comunitate.
      Atât Statele capitaliste, cât și cele socialiste, conțin ambele aspecte, chiar dacă ponderea fiecăruia este diferită în relațiile interne. Important este însă ca raportul sa fie decis prin vot democratic, în urma căruia proporțiile parlamentare să fie constituite cât mai aproape de cele ale electoratului.

      Sigur, prima condiție pentru funcționarea normală a unei societăți, indiferent de preferințele electoratului, este producția de bunuri și obținerea unui profit, care să permită transformările dorite în comunitate. Făcând analogie cu un autovehicul, aceasta reprezintă motorul, fără de care autovehiculul nu își poate îndeplini funcția principală de transport. Indiferent că circulă pe dreapta sau pe stânga, șoferul este cel ce decide viteza și traiectoria de deplasare. Dar este necesar ca toți pasagerii să ajungă în siguranță la destinație, chiar dacă unii stau mai înghesuiți, alții mai aproape de aerul condiționat, iar unii au chiar acces la media. Devine evident că o parte din puterea dezvoltată de motor va trebui folosită pentru sisteme de securitate și confort. În același mod o societate dezvoltată este cea care poate asigura un minim de siguranță și confort tuturor cetățenilor ei, și mă gândesc la acea redistribuire echitabilă, în niciun caz egalitara, exact așa cum scrieți, a resurselor create, dar cu respectarea unor priorități ale celor ce contribuie, direct sau indirect, la producerea resurselor respective.

  3. Klopo_Tare spune:

    Problema libertății ”pozitive” este cu totul alta. Ea este un joc de sumă nulă, ceea e libertatea ”negativă” nu este.
    Adică dacă îi dai libertatea lui Xulescu să se urce pe vasul lui Andrei, Andrei va fi lipsit de libertatea de a-și folosi bunul (care este prezumat ca obținut prin eforturi și muncă cinstită). Tocmai de aceea această așa-zisă ”libertate pozitivă” a stângi dă naștere la abuzuri – vezi câtă libertate pozitivă era în comunism, care îi lua lui Andrei și ultima brumă de proprietate…
    Cu cât mai multă constrângere în numele egalității și dreptății sociale, cu atât mai multe prilejuri de abuzuri vor exista – și să nu ne amăgim, politicienii sunt maeștri în a profita de astfel de prilejuri.
    Justiția socială – alta decât cea penală – este un concept dificil de abordat; firește că există o prea mare prăpastie între cei care au agonisit averi și cei care muncesc pe un salariu din care abia supraviețuiesc. Această prăpastie (gap) dintre cei 1% care posedă 50% din avuția planetei este uriașă și trebuie corectată. ”Decât” că mijloacele stângii s-au dovedit (cu excepția cazului țărilor scandinave, Olandei și Elveției) falimentare.
    În consecință contracararea efectelor sociale negative ale libertății ”negative” trebuie făcută tot cu mijloace ”negative” de dreapta, ca o consecință inevitabilă a regulii de aur algebrice: minus cu minus dă plus, minus cu plus dă un mare, enorm, cosmic ZERO!

  4. Iustinian spune:

    Explicati-mi, va rog, ce vreti sa spuneti prin (11). Din ce inteleg eu trebuie sa cedez (ca in, sa mi se ia pentru a se da) altora o parte din munca mea (ca in, in loc sa ma bucur de viata ma duc sa muncesc) din motive etice?

    • Kurt spune:

      Din motive de „stat suveran”.

      Britanicii liberali au fost convinși (acum câteva secole deja) că statul are nevoie de bani proprii (asiguraea apărării, poliția, justiția, etc) obtinuiți prin impozite. Statul nu are voie să intervină în economie (care funcționează pe principiul dvs: egoismul fiecăruia și pe concurență). Cea ce lispsește în est este tradiția libertății, a liberalismului economic și a statului „social” (Suedia, Danemarca, Finlanda,etc) după modelul scandinav. SUA și UK se bazează mult mai mult pe proprietatea privată, pe independența cetățenilor (SUA nu are minstru de educație și cultură) fată de stat și mai puțin pe „redistribuire” pe care dvs preferați să o evitați.

      Cred că pentru cei cu salarii minime un TVA mult mai mic, de 12 % în loc de 25 % și zero la alimente de bază (legume, fructe din imediata vecinătate) are efect mai bun decât „redistribuire” prin funcționari jecmănitori și hoți.
      După 100 de ani nivelul de trai din țară e departe de cel din vest, „decalajul istoric”….
      Mentalitatea … …

      Solidaritatea …. ….

    • Hantzy spune:

      În orice societate cei mai mulți trăiesc numai din munca celorlalți. Este de preferat însă să existe cât mai mulți care să trăiască și din munca lor.
      Impresia dumneavoastră că vi se ia din munca depusă pentru a li se da și altora, deși poate corectă, ar trebui completată și de certitudinea că și altora li se ia din munca lor pentru a vi se da ceva și dumneavoastră. Și în trecut, și acum, și mai pe departe!

      • Stan Patitu spune:

        Domnu Hans, sunteti un dulce. Comentariul dvs sfatos m-a facut sa rad ca in copilarie la Stan si Bran. In hohote. Mii de multumiri!

        • Hantzy spune:

          Mă bucur că am fost de folos. Iar dacă e prea dulce, ia cu murături! Nu ajută la intelect, dar măcar te poți strâmba credibil.

      • Dedalus spune:

        Sigur, orice redistribuire este o limitare a libertatii. Pentru ca nu iti platesti impozitele pentru ca in mod liber decizi sa o faci :-).

        De muncit, muncesc toti (cu exceptia armatei, a carei munca sui-generis consta in pregatirea pentru munca in sine – dar asta e o alta discutie). Munceste si zidarul si medicul de la urgente si functionarul de la fisc. Cei care nu muncesc temporar (sau o parte permanent, din pacate) se presupune ca nu o fac din motive independente de vointa lor. Asistatii social.

        Plata “asistatilor sociali” nu cred ca este contrazisa de vreo doctrina politica (in afara de nazism, desigur). Dar scopul si circumstantele difera.

        MMM

        Ca o nota interesanta, dupa parerea mea: stanga extrema (socialismul) presupune inocenta celor asistati. Ei apar ca victime, in ansamblu. Iar asta apare ca rezultat al unei prea mari libertati, in aceasta acceptiune. Adica, libertatea lasata pietei ar conduce la eliminarea unora, pentru a spori privilegiile altora.

        Dreapta va spune ca libertatea insuficienta este cauza marginalizarii sociale a asistatilor. Ca, de fapt piata nu este suficient de libera si de aici imposibilitatea celor asistati de a actiona pe ea.

        Libertarienii vor spune ca nu exista suficienta libertate individuala si de aceea, desi doresc, asistatii sunt blocati.

        Daca vorbim despre categoria celor cu disabilitati, chestiunea mi se pare cu mult mai interesanta. Si ei ar trebui sa lucreze, evident.

        Dar:
        - stanga le va da alocatii, consdierand ca interesul social este ca persoanele acestea sa aiba din ce trai – adica va prima binele social
        - dreapta va incerca sa dea sanse de a lucra acestora, considerand ca interesul lor personal este de a se simti utili.

        • Hantzy spune:

          Dedalus,
          Sunteți, cu siguranță, un teoretician bine pregătit. Excelați prin prezentările oferite și prin calitatea intervențiilor, dar ele rămân cumva sterpe, nereușind să indice și soluțiile pentru depășirea situațiilor sau crizelor analizate.
          Afirmați că redistribuirea ar fi o limitare a libertății, întrucât este impusă. Aparent, așa este. Dar se nasc două întrebări:
          1. Trebuie să plătim pentru libertate?
          2. Este mai scumpă redistribuirea sau lipsa ei?
          Răspunsurile ar putea răsturna teoriile despre libertate și costuri. Prntru că: da, libertatea costă! Deși se presupune că ar fi un dat, la liber sau pe gratis, ca și pentru sănătate și securitate, pentru mai multă trebuie plătit. Degrevarea mea sau a tuturor celor care se plâng că îi țin pe alții din munca lor de a avea grijă de semeni este un câștig de libertate, nu o pierdere a ei. Time îs money.
          Iar paradoxurile în societățile omenești nu sunt o raritate. Cu cât depunem mai mukt efort pentru evitarea unui potențial de risc, cu atât el va deveni mai iminent. Refuzul sau critica adusă politicilor sociale, precum că astfel s-ar încuraja lenea, chiar dacă sunt reale până la un punct, excesul conduce cu siguranță în final la costuri mai mari, implicând costuri suplimentare pentru medicina de urgență sau pentru evitarea infracțiunilor cauzate de lipsuri. Parafrazându-l pe Creangă, pot spune că “Moralitatea înconjoară, dar foamea dă de-a dreptul.” Și e daja suficient dovedit că profilaxia este mai ieftină decât tratamentul.

          • Dedalus spune:

            Raspunsurile apartin politicului. Nu analizei.

            Eu nu fac decat sa reamintesc faptul ca ideologia este indispensabila si ca ea trebuie cunoscuta, nu eliminata doar pentru ca nu o cunoastem.

            Pentru a transforma apoi ceea ce eu spun in actiune politica este nevoie de … politica. Nici administratia, nici tehnocratia, nici academia nu pot inlocui actiunea politica.

            Simplu: un partid, preferabil (nu obligatoriu) de dreapta liberala trebuie sa isi asume formarea statului liberal. De aici decurge adaptarea doctrinei si apoi programul politic.

            Invers nu se poate. Adica, nu poti sa te apuci sa tot elaborezi masuri, din ce in ce mai detaliate, avand obiectivul unei “societati corecte a bunastarii”.

            Daca eu as incerca asa ceva (am si incercat, de altfel) as ajunge la sute, poate mii de pagini de nenumarate micro-masuri. Rapid vom observa ca societatea se adapteaza la ele, nu se schimba nimic.

            Recunosc insa faptul ca e prematur. Oamenii au nevoie sa se convinga singuri. Si nu se conving decat prin suferinta.

          • Dedalus spune:

            Uitam: nu merge pe bucatele. Adica, nu poti sa rezolvi printr-un set de masuri sanatatea, prin altul – educatia si asa mai departe. De-asta nu iese nimic: obsesia: “concretului”.

            Libertatea si redistribuirea au sens in cadrul ideologic, nu in afara lui si in nici un caz in administratie. Administratia este consecinta politicului, nu invers. Atat timp cat refuzam politica, trimiterea la buna administrare nu va rezolva nimic. Este vorba despre ierarhia valorilor in primul rand si apoi despre administrarea acestei ierarhii.

            Articolul trimite destul de confuz la doctrine ale “stangii”. Europa are un alt cadru ideologic fata de SUA, stanga noastra este mult mai complicata. Socialism, social democratie etc. Autorul trimite la libertarieni, dar in Romania nu prea stiu sa fie. Exista mai multe clasificari ideologice, trebuie aleasa una pentru discutie, si aceea bine descrisa si asumata de cei care dezbat, altfel e nebunie curata. Divagari, neintelegeri si in final impresia de “vorbe”.

  5. Vasilake spune:

    Un cadru universitar pledează pentru o reconstruire ideologică a stângii. Avem de-a face cu un om înclinat să înțeleagă realitatea sau cu cineva angajat în lupta de clasă?

    Stânga începe să ocupe tot mai mult spațiu și în universitățile din România. Se vor forma generații de studenți impregnați cu gândirea de stânga a profesorilor lor. Nu învățăm chiar nimic din trecut sau din ce se întâmplă prin alte locuri.

  6. Lucifer spune:

    Interesant, dar cam absurd. NU poate exista egalitate în societate, oamenii nu sunt egali, natural vorbind. Dumnezeu sau Natura nu ne-au făcut egali, decât poate din punct de vedere al necesităţilor de existenţă imediată(mâncare, loc de dormit, etc). Altminteri nu suntem egali deloc, unii sunt albi şi alţii negri, unii înalţi şi alţii scunzi, unii au ochi negri alţii albaştri, unii sunt mai frumoşi alţii mai urâţi, unii sunt mai inteligenţi alţii mai proşti, etc. Această INEGALITATE NATURALĂ se transformă în social în INEGALITATE SOCIALĂ.
    În legătură cu LIBERTATEA, problema este mai complicată, existând o libertate INDIVIDUALĂ (de natură metafizică) şi o libertate SOCIALĂ (un set convenit de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti).
    Nu se pot asocia pe baza preceptelor stângii principii diferite ca Egalitatea(fie ea şi socială) cu Libertatea (fie ea şi socială) fiindcă, pe fond, sunt noţiuni contradictorii. Ca părere, cine ar vrea să facă asta este deja un manipulator ideologic. Fiindcă nu văd rostul în a pune astfel problema. Şi ca urmare, cât va fi lumea lume, oamenii nu vor fi egali, dar toţi vor dori Libertate….

  7. Kurt spune:

    E. Macron a început 2017 cu un discurs liberal fixat pe economie și reformarea structurilor statului. Telul era reformarea statului francez ultracentralizat și slăbirea tradiției franceze de stânga “economie politica”, care nu a adus roadele promise. Politica franceză a dominat după 1945 economia (comuniștii, socialiștii). Unele măsuri ca eliminarea impozitului pe “trecut” (Vermögenssteuer), pe avere, au fost atacate imediat de stânga naționalist- comunistă, de J.L. Melenchon și France Insoumise. Franța are două extreme, stânga/dreapta care cer dominarea statului asupra economiei, cer o “suveranitate” aproape totală față de UE&NATO. Impozitul “digital” pentru fimele americane GAMA (Google, Amazon, Microsoft, Apple,) întrodus în Franța 2019 nu a fost acceptat în est (de București, ministrul de finanțe român în consiliul ministerial unde se decide azi numai în unanimitate de voturi). Franța nu va mai accepta 2019- 2023 unanimitate de voturi ca “principiu normativ” în UE.27, încearcă în ZE o integrare mai puternică și mai rapidă, deci UE cu două viteze. România nu e în ZE, nu e în Schengen! Viitorul e deschis, nu numai în Franța:

    ….“… Cred că apelul la echitate, egalitate și solidaritate e unul important, pentru că valorile respective, atunci când le definim într-o manieră plauzibilă, sunt în sine importante. Dar cred în același timp că atunci când definim într-un mod plauzibil ideea de libertate, ea ne va duce în mare măsură la concluzii similare… „…..

    Telul lui E. Macron e de fapt un stat socialdemocrat ca în Suedia unde suedezii „bogati” plătesc impozite mari fără să părăsească Suedia. Modelul scandinav socialdemocrat de „stânga” funcționează de mult timp și satisface dorintele cetățenilor. Finlanda, Norvegia, Suedia (Elvetia, Noua Zeelanda, etc), Danemarca, sunt statele în care „sentimentul de apartenență” e puternic, locuitorii sunt multumiți cu viata lor și democrația (Monarhia) în care trăiesc.
    Altfel e în sud-estul UE/ZE. Grecia e practic un stat la al 13.lea faliment de stat în timp de 188 de ani 1831-2019). In Franța Gilets Jaunes atacă de 19 săptămâni guvernul, încearcă de fapt o confruntare cu țelul „revoluționar” (de dreapta? cum sugerează la Paris B. H. Levy si A. Finkielkraut azi) de a răsturna regimul ales în alegeri libere. Franța are azi datorii publice de 93 % BIP și deficit de budget 2 %. Miliardarii francezi (trei familii franceze cu 100 miliarde Euro avere, în comparație cu 2.000 miliarde Euro datorii publice de stat ale Franței) au donat acum 750 miloane Euro peste noapte pentru reconstrucția catedralei Notre Dame de Paris.
    Brexit demaschează un Parlament britanic tradițional în care marile partide sunt scindate. Partidul liberal conservator are azi o fracțiune politică extremă anti-UE (Boris Johnson). Bogații conservatori, absolvenți de la Eton, nu prea mai au legatură cu realitatea în UK și în lume? British Empire e numai o amintire palidă. Labour cu Jeremy Corbyn are o fracțiune de extremă stângă care ține distanță față de UE ca și France Insoumise. In vest nimic nu e clar înaintea alegerilor pentru PE Parlamentul European. Exremele stânga/dreapta vor avea ceva mai multe mandate în PE după 26 Mai 2019 decât azi.

    In est nu mai e clar ce e stânga (Slovacia, structuri mafiote, în Cehia comuniștii sprijină oligarhul de la guvern) și ce e dreapta. Liberali nu prea mai sunt în est. Lipsește „Mittelstand”, lipsesc antreprenorii din industria locală și regională care își apără interesele politice, economice si culturale.

    …”… Sintetizând, așadar, sper că am reușit să schițez pe scurt de ce este atât principial cât și pragmatic important ca stânga românească (și nu numai) să se angajeze într-un demers de reașezare a terenului valoric pe care se poartă dezbaterile ideologice contemporane, recuperând idealul libertății (printre altele) ca parte a propriului fundament etic. … „….

    Elliberarea 1989 din naționalcomunismul ceaușist nu a dus la o schimbare politică radicală a reprezentanților în parlament, guvern și instituțile publice. E același „popor”, sunt aceași demnitari ca înainte de 1989. Mentalitatea nu se schimbă de azi pe mâine. Imediat după 1989 s-a căutat conectarea cu intelectualii (de dreapta, antisemiți, pro- legionari) interbelici. Rezultatul?

    Cum se ajunge la bunăstare pentru majoritatea locuitorilor țării în timp acceptabil pentru tinerii de azi din țară cum speră autorul? Incă câteva experimente poolitice autohtone specifice ca „democrația originală Iliescu/FSN” și guvernul de „penali patioți” de azi cu Dragnea&Tăriceanu? Lumina libertății în țară are azi umbre, sociale, politice și culturale. Ingâmfarea balcanică cu gălăgie MARE la centenar nu a ușurat reconcilierea cu vecinii imediați. Nivelul de trai după 100 de ani nu s-a apropiat de cel din vest, tinerii români au emigrat imediat după eliberarea din naționalcomunism 1989, peste 4 milioane români (românii pleacă în Portugalia, Italia, Spania ca să traiască între români, românii emigreaza în Olanda ca să traiască între români??) sunt azi în vest.

    Românii în vest respiră azi libertatea occidentală, trăiesc zi de zi diversitate, pluralitate. Civilizația urbană din vest va influența imigrantii români în așa fel încât ecoul în țară va duce la însănătoșirea societății civice și la o mentalitate mai „pro-europeană” (românii și secuii din Transilvania se evită cu succes de 1000 de ani) , la mai putin izolaționism naționalist secular, autohton specific? Românii de azi în vest vorbesc, trăiesc mai multe limbi …. ….

    Unioniștii PRO-UE sau izolaționiștii naționaliști în țară,
    România are de ales 2019/2020 … ….

    • Ursul Bruno spune:

      Romania are o sansa numai daca scapa cel putin o vreme indelungata de comunistii deghizati in social – democrati. Romania poate deveni printr-o politica echilibrata o tara in care cetatenii pot trai in conditii decente pana la foarte bune.
      Dupa parerea mea numai un guvern tehnocrat poate erzolva dilema in care se afla tara, Un guvern technocrat care sa i-a “la puricat” intreaga legislatie incepand de la cea economica la cea penala, eliminand multe anomalii. Este nevoie de debirocratizarea , depolitizarea actului administrativ cat si o decentralizare adevarata.
      Clasa politica nu este in masura s-o faca , parlamentul este o “capadopera” a incompetentei cat si a impotentei. Jocul politic mimat stanga / dreapta a dus tara in halul in care este, lipsa oricarui consens si lupte politice intre institutii ale statului blocand orice demers productiv si de folos.
      In Romania orice discutie este inutila, nu va functiona nimic atata timp cat nu sunt puse la punct probleme vitale ale functionarii unui stat normal de tip occidental.
      Clasa politica romanesca a fost si este in continuare cea mai mare piedica in dezvoltarea tarii si este nevoie de altceva decat cea s-a practicat pana acum.
      Pseudodemocratia nu va mai putea functiona la nesfarsit , oamenii pleaca cu sutele de mii din tara, cum putem opri acesta hemoragie de celui mai de pret lucru al unei tari, oamenii sai ?

      • Un prieten spune:

        Tehnocratia (dilemele de natură economică, politică și morală ar dispărea) este o forma de oligarhie, asa ca ma indoiesc ca ati dori-o.
        Democratiei ii corespund individualismul, libertatea individuala, independenta, piata/competitia, res[onsabilitatea, interesul colaborarii pasnice si pacea. In oglinda oligarhia are corepondente precum colectivismul, libertatea decidentilor/totalitarismul/tirania, servitutea, planificarea, iresponsabilitatea, tendinta insusirii avutiei altora si razboiul. Recunoasteti vreo legatura cu dreapta, respectiv stanga? Excluzand alegatiile demagogice si presupunand buna intentie si capacitatea intelectuala rationamentul devine posibil.

        • Ursul Bruno spune:

          Da, imi doresc o technocratie in Romania pt cel putin 4 – 5 ani timp in care ministri technocrati ar putea pune ordine in legislatia tarii si sa asigure o cat mai buna functionare a acesteia fara nici un amestec politic, Dupa 1989 Romania a trecut “peste noapte” de la comunism la o forma “originala” a capitalismului care insa nu are decat legaturi cetoase cu acesta.
          Occidentului i-au trebuit cateva sute de ani sa ajunga unde este acum. De 30 de ani “baltim” fara a gasi un drum pe care il doreste cea mai mai mare parte a cetatenilor tarii, din lipsa unei perspective ei parasesc tara. Este fenomen grav si greu de oprit, este nevoie de masuri exceptionale pana se va putea instaura o anumita normalitate in tara, ce se intampla acum fiind cu totul anormal, Romania o tara pe dos.
          Romania e blocata, lupta politica sa duce “la baioneta” dupa “decapitarea” unui adversar beligerantii retragandu-se in transee de unde mai arunca cate o grenada.
          Este un conflict politic de uzura, umana , morala etc.etc. cetatenii fiind pe zi ce trece tot mai bulversati.
          Technocratia poate fi un compromis intre clasa politica si societate si timp in care partidele politice se pot regenera, reorienta si gasi personalul adecvat cu care ar putea prelua conducerea politica a tarii.

          • Dedalus spune:

            Singura hiba in aceasta abordare (tehnocratie = solutie de criza), alminteri aplicata in diverse ocazii: exista forta motrice necesara pentru a determina formarea unor partide politice cu orientare ideologica in ragazul guvernarii tehnocrate?

            Aici cred ca sunt multe de discutat. Daca guvernarea tehnocrata este eficienta, alegerile care o vor incheia vor fi castigate de cine cumpara voturi mai multe, pentru ca societatea se va dezinteresa de viata politica, din moment ce ii merge bine. :-). Si am vazut asta acum 2 ani :-(.

            Daca guvernarea tehnocrata doreste sa schimbe rapid si radical statul, asa cum cred ca sugerati, va sfarsi in dictatura. Vezi Chile.

            MMM

            Personal, prefer un partid politic doritor sa schimbe actualul stat (clepto)socialist intr-unul liberal. Probabil ar fi sincope, dar nu am avea riscurile celor 2 alternative de mai sus (confiscare a alegerilor post-tehnocrate sau dictatura – care nu e obligatori sa fie ca in Chile! Sunt mult mai multe cazuri de autoritarism.),

            Desigur, aici contra-argumentul ar fi ca puterea de a schimba statul trebuie castigata prin vot, ceea ce este dificil cand nu vonzi voturi pe malai, mici, tigai si o suta in plus la pensie. :-)

          • Kurt spune:

            @Ursul Bruno
            Winston Churchill: “democrația este o formă de guvern slabă dar e mai bună decât toate celălalte”.

            • Ursul Bruno spune:

              Nu vad nici o incompatibilitate intre o technocratie limitata cu un scop bine definit si democratie.
              Pentru mine este o rezolvare technica si pragmatica lipsita de componente ideologice a unei probleme grave in fata careia politicul a capitulat. De ce sa ne fie frica de un alt drum care de altfel nu este nou, metoda fiind practicata si in alte state europene.
              In 1989 nu s-a putut impleneta aceasta solutie, n-ar fi fost acceptata si pe buna dreptate insa clasa politica romanesca nu s-a dezvoltat cum am fi crezut si dorit.
              Ar fi cazul sa-si accepte cel putin acum esecul , sa faca un pas inapoi si reinoita sa preia conducerea politica a tarii. Ar fi un gest foarte nobil. Nu sa va intampla. Propriie interese personale predomina, interesele noastre ale cetatenilor cine le ia in considerare ?
              Democratia este buna insa are nevoie de timp, mult timp sa poata fi implementata, timp care acum lipseste. Democratia o data implementata nu este un lucru dat , pt mentinerea ei fiind nevoie de mult efort politic, economic si social altfel va fi inlocuita cu alte forme.

            • Harald spune:

              @Ursul Bruno – tehnocrația face ce crede ea că ”trebuie”, nu ce-și doresc oamenii. În timp ce democrația cheamă oamenii la urne tocmai ca să-i întrebe ce-și doresc.

              Problema cu experții (i.e. tehnocrații) este că nu sunt cu nimic mai buni decât amatorii în a anticipa evoluția evenimentelor. Experții tind să adopte măsuri care să le confirme lor ideile, nu care să corespundă situațiilor reale de pe teren. Elveția este un excelent exemplu despre rezultatele pe care le obține o democrație autentică.

            • Hantzy spune:

              Ca să funcționeze bine, orice administrație are nevoie de tehnocrați. Decizia este de preferat a fi politică, dar pentru implementare tehnicienii sunt indispensabili. Fie și pentru faptul că ei sunt singurii care pot interpreta corect sondajele de opinie. Politicienii tind să își închipuie că, odată aleși, li se oferă un cec în alb, confirmându-li-se automat toate intențiile, declarate sau nu preelectoral, de legiuire și execuție.

        • Constantin spune:

          Desigur, tehnocrațiile reprezintă forme de guvernare în care libertățile democratice sunt întrucâtva restrânse, deoarece nu reflectă, de cele mai multe ori, voința populară exprimată prin vot, ci reprezintă o soluție de compromis pentru o perioadă scurtă – până la consultarea populară [prin vot] – la o situație imprevizibilă, de urgență. Pentru că puterea politică este exercitată de un număr restrâns de persoane, elite, specialiști în anumite domenii, tehnocrațiile au caracteristici care pot fi asemănate cu cele ale oligarhiilor. Dar…

          În guvernările tehnocrate (care, repet, reprezintă soluții tranzitorii la impasuri politice) puterea economică este deținută de un număr mare de persoane, iar economia de piață, proprietatea privată și principiile statului de drept sunt în cvasitotalitatea cazurilor respectate, spre deosebire de oligarhii. Mă bucur să-mi amintesc de Aristotel… În fața blocului meu era ud de dimineață. Sigur a plouat… Sau o fi udat vecinul florile?!

          Indiferent dacă e de dreapta ori de stânga, în lipsa argumentelor obiective, discursul își pierde credibilitatea.

      • Dedalus spune:

        O buna administrare nu valoreaza stat liberal.

        In definitiv, statul nazist era extrem de bine administrat, statul fascist italian a fost un succes organizatoric comparat cu debandada anterioara.

        Un guvern tehnocrat ar putea , la limita, se pregateasca o conducere politica reala, in sensul de a usura fortelor politice formarea statului liberal.

        Dupa parerea mea este o diferenta majora intre problema politico-filosofica a libertatii si formarea statului liberal. Chiar daca suna apropiat :-)

        Nimic nu impiedica stanga sa-si doreasca un stat liberal, cel putin din motivul ca un stat socialist va prabusi la pachet partidele liberale cu cele social-democrate. Ceea ce se vede cu ochiul liber in Romania de astazi, unde nu cred ca exista om de buna credinta care sa creada ca exista vreun partid social-democrat.

        • Ursul Bruno spune:

          Stanga politica nu va putea accepta nici o data un stat liberal, este contra naturii.

          • Dedalus spune:

            Ba da, social-democratia are nevoie de stat liberal ca de aer. Ce sa redistribuie, ce sa convina social altfel?

            Socialismul nu, itnr-adevar.

            Socialismul este o forma “de granita” – un fel de comunism prin vot, pe scurt. E stanga, dar cuprinde autoritarismul. Noi avem socialism, nu social-democratie.

            Desigur, e doar una dintre clasificari (teorii). Lucrurile sunt mult mai clare in abordarea pe 2 axe, dar aceea e inteligibila daca poti desena. :-).

            • Ursul Bruno spune:

              Stimabile, sunt patit, personal nu mai nici o incredere in “miscarile de stanga” , prefer “dreapta” cu elemente social-democrate, imi sunt mai aproape de ce putem numi, o gandire sanatoasa.

          • Harald spune:

            @Ursul Bruno – Danemarca vă cam contrazice, iar Norvegia și Suedia la fel. Libertatea economică în aceste țări e adesea mai mare decât în UK sau în US, tocmai pentru că aceste țări au înțeles că numai o economie liberă produce destul de mult încât să aibă ce redistribui.

            Nici măcar agenda neo-marxistă din Suedia n-ar fi fost promovată cu atât de mult succes, dacă economia n-ar fi mers bine. Și merge bine tocmai pentru că e destul de liberă.

    • delia f spune:

      Discursurile politice ale elitelor democratice de stanga si de dreapta pro-globalizatie ( ideologia pietei libere si a meritocratiei) din ziua de astazi, sunt lozinci goale de orice continut, rupte de realitate, au acelasi continut de adevar ca si “socialismul multi-lateral dezvoltat”. Macron si HIllary, in special dar si Angela Merkel – ii asculti si nu prinzi nici un cuvant legat de pamant, legate de problemele omului de rand- sunt blocati in ideologia globalizarii.
      De ce cine traieste din salariu saraceste, de ce dobanda (pe economiile din salariu) este zero, de ce preturile caselor s-au dublat, de ce chiriile s-au dublat – cand salarille au ramas aceleasi, de ce dezvoltatorii construiesc la distante sufocante de cladirile existente, de ce sunt taiati copacii care ne apara, de ce este o escaladare a crimei pe strazi, de ce mor atatia oameni, victimele traficantilor de droguri?
      Chiar si LinkedIn, ati remarcat, are lozinca ” It’s not what you know, it’s who you now”. Cultura globala a prostiei.
      Nu se poate vorbi despre libertate fara dreptul la viata privata.

      • Harald spune:

        @delia f – De ce cine traieste din salariu saraceste

        Din cauza fiscalității excesive practicate de regimurile europene. Oamenii nu mai realizează ce aberație reprezintă 20% TVA și 60-70% accize+TVA incluse în prețul carburanților.

        O mulțime de activități utile și necesare devin neprofitabile în urma unor asemenea taxe, în timp ce guvernele inventează tot felul de activități economice false, subvenționate din bani publici. Lucrurile astea nu trec decât odată cu politicienii marxiști care le promovează, deci mai e nevoie de vreo 8 sau 10 ani până atunci.

        Exact ca pe vremea regimurilor comuniste, cea mai mare pierdere e munca pe care n-o mai efectuează nimeni. Însă munca asta e tocmai cea care nu se vede, așa a ajuns fiscalitatea actuală să fie considerată normalitate.

        • delia f spune:

          @ Harald
          Taxele- una din cauze.
          Stie cineva de ce dobanda este zero?
          Eu nu am nimic impotriva sa dau o parte de bani la stat pt contributiile sociale care sa-i ajute pe bolnavi, batrani, copii si saraci. Poate si eu sa am nevoie odata. Vreau sa traiesc intr-o societate umana.

          • Harald spune:

            @delia f – Eu nu am nimic impotriva sa dau o parte de bani la stat pt contributiile sociale care sa-i ajute pe bolnavi, batrani, copii si saraci.

            Genul ăsta de discurs este practicat de oamenii plătiți din bani publici. Evident că ei nu au nimic împotrivă, doar își câștigă traiul din bani publici. De altfel, este o caracteristică de bază a progresiștilor, trăiesc din bani publici și promovează socialismul pe forumuri.

  8. cetățeanul turmentat spune:

    Ce ne facem noi dacă Andrei cară prin alte porturi cocaină și AKM-uri și într-o zi intră iar în portul Constanța trăgînd la vîsle, cu yachtul ciuruit de gloanțe și fără motor, fiindcă a avut necazuri pe unde a umblat? Ce ne facem, fiindcă statul zice ”stimați constănțeni, ia scoateți voi cîte 100$ de căciulă că trebuie să-i reparăm yachtul lu’ băietu’ ăsta pe banii voștri!”. După ce e gata, vine Andrei cu Aventadorul lui abia cumpărat din bonusuri, se urcă în vaporaș și pleacă iar, că are el niște ponturi cum să facă banu’ gros din ceva combinații cu alți mafioți din portul vecin, care dau credit pe buletin cu comisioane zero. Adică am reconstruit povestea unei crize și cum este ea rezolvată de stat și de Andrei, un cetățean simpatic din Constanța care are un yacht botezat, să zicem la întîmplare, ”Libertatea”.

  9. Un prieten spune:

    Ghiveciu-i gata servit, stanga continua pervertirea valorilor precum libertatea. Alternativa propusa libertatii individuale este cea a decidentilor, care s-au insinuat pana-n patul cuplurilor trasandu-le planuri de procreere. Cooperarea pasnica mutual avantajoasa a fost inlocuita cu apetitul violent inspre insusirea avutului semenilor, escaladat pana la nivelul unor razboaie planetare. Libertarianismul conduce la anarhie si/sau autocratie si corespunde stangii, constituind una dintre numeroasele diversiuni ideologice menite a discredita dreapta. In Romania centenara nu a existat nicio oferta politica de dreapta, nici macar democratica. Intotdeauna am avut de ales intre felurite specimene oligarhice, astfel ciclul malefic prin care continuam sa ne taram existenta continua.

  10. euNuke spune:

    “miza fundamentală a dezbaterii nu este despre tensiunea dintre egalitate și libertate (sau alte valori), ci mai degrabă despre inconsistența cadrului etic al politicilor de dreapta(11).”

    Eu nu cred ca dumneavoastra puteti stabili vreun ‘cadru etic’ al politicii si nici vorbi de ‘consistenta’ moralei din moment ce ne oferiti ca temei pentru abureala un act imoral despre care nu pricepeti ca ar fi imoral:
    “Toți localnicii din Constanța ar vrea să se plimbe cu yachtul respectiv, dar Andrei nu vrea ca oricine altcineva în afară de el să îl folosească. Dacă alți localnici ar vrea să îl folosească, statul i-ar constrânge să nu o facă, prin amenințarea cu folosirea forței (fie prin blocarea lor efectivă, fie prin sancționarea ulterioară). Lui Andrei, statul îi asigură mai multă libertate negativă prin protejarea drepturilor de proprietate asupra yachtului, deoarece poate dispune de el oricând și după cum preferă. Tuturor celorlalți localnici, însă, statul le scade libertatea negativă prin impunerea drepturilor de proprietate, deoarece folosește constrângeri externe împotriva lor.”

    Statul nu foloseste nimic intru apararea iahtului. Iahtul, ca orice proprietate [e oare intamplator ca ati ales acest bun? cum ar fi ca locuitorii unui sat in care tocmai ati pasit sa'si doreasca sa va foloseasca laptopul Apple, tinuta eleganta in 2 piese si, de ce nu, gentuta Louis Vuitton atat de iubita de politrucimea progresista?], reiau: iahtul, ca orice proprietate, e aparat in primul rand chiar de morala pe care o blamati [cand nu o ignorati pur si simplu] si in al doilea rand de catre proprietar; statul doar sanctioneaza, POST FACTUM, eventuala tulburare de posesie. Daca morala nu ar functiona la nivel de societate nimeni nu ar putea detine si folosi un iaht, si nici un laptop Apple. Ceea ce opreste un individ sa atace/uzurpe/sechestreze proprietatea altuia NU este statul, ci preexistenta unor convingeri morale. Desigur, nu toata lumea se ghideaza dupa valori morale: hotii, psihopatii si o mare parte din politrucii socialisti au cu totul alte valori. Din fericire, cel putin deocamdata, societatea occidentala e compusa in mod majoritar din membri cu convingeri morale solide, indivizi ce respecta firesc libertatea si proprietatea celuilalt. Cei ce ravnesc si planuiesc sa ne rapeasca barcutele poleite cu aur [si caii de la bicicleta] si sa le puna la dispozitia propriului electorat ce se remarca prin inconsistenta morala [ca d'aia raspunde pavlovian la pomeni] -si cu mult tupeu caci ii vedem cum nici macar nu se mai feresc, o fac pe fata si proclama ca o fac pentru binele nostru- cei ce planuiesc asadar sa dilueze notiunea de proprietate si sa ne oblige sa ne impartim averea cu restul lumii nu sunt oameni obisnuiti, ci oameni care atunci cand fura nu se gandesc la imoralitatea gestului, ci exclusiv la consecintele legale ale actiunii, adica la ‘constrangerile externe’ pe care le’ar suferi din partea Statului, sunt oameni care in timp ce fura cu impenitenta calculeaza si urmatoarea miscare ce le va permite sa’si pastreze libertatea: mituirea celor pusi sa aplice Legea sau pur si simplu rescrierea Legii in sensul redefinirii infractiunilor: furtul de’acum nu mai este furt, daca bunul sustras este dorit de toata lumea, iar faptuitorul se asigura ca va oputea fi folosit fara oprelisti de fiestecine.

  11. HN spune:

    Să scrii “de bine” despre stânga pe Contributors este, vorba cuiva, ca și cum ai sângera în preajma multor rechini. Să scrii rațional, la fel.
    Cel mai mult mi-a plăcut @Vasilake: ești cu stânga, dai în mine, în antreprenori din uzine! Pierdeți timp și nervi scriind aici și expunându-vă acestor albi, anglo-saxoni și protestanți de Dâmbovița și Bukuresci.

  12. Rasvan Lalu Rasvan Lalu spune:

    O pledoarie pentru aproprierea de către stânga a temei libertății, temă populară și simpatică.

    Așadar demagogia politică să se îmbogățească cu o nouă temă – promisiunea libertății.

    De altfel ideea nu este nouă, stânga a folosit-o deja:

    Bandiera rossa la trionferà
    Evviva il comunismo e la libertà

    cântau comunștii, dar nici fasciștii nu se lăsau mai prejos:

    nel Fascismo è la salvezza
    della nostra libertà

    După cum se vede – și exemplele pot continua – freedom sells.

    Să sugerăm consilierilor PR ai dlui Dragnea să includă și libertatea în menu, că doar ne așteaptă patru campanii electorale. Hai, că n-are ce să strice, să fie masa bogată, de la nașu fără număr.

    PS

    Partea introductivă, mi s-a părut puțin prea încărcată conceptual (iar acel exemplu cu burjuiul căruia statul îi protejează luxul ostentativ în fața maselor de constănțeni și turiști, poate nu era indispensabil). Concluzia convinge însă: ”Libertatea … poate și ar trebui să fie folosită ca fundament etic pentru susținerea politicilor ce creează oportunități reale și echitabil distribuite în societate …”

    Mica dramă a acestui text este că, după ce pledează pentru accepțiunile pozitive și nu doar negative ale libertății – chestie cu totul onorabilă – se precipită să anexeze ”libertatea” demagogiei politice de stânga.

    • Klopo_Tare spune:

      Cetățeanul Dragnea are deja libertatea în meniul ofertei politice, dar nu este pentru toată lumea, este o ofertă exclusivistă pentru cei care au și libertatea de a fura cât cuprinde – așa că e din ce în ce mai greu să fie prinși( vezi prevederile cum că dacă nu filmezi chiar tu hoțul, violatorul, probele nu sunt admise în instanță!), și imposibil de condamnat (schimbarea haotică a legilor și tergiversarea la nesfârșit a proceselor, pensionarea magistraților și amenințarea cu SS a procurorilor).

  13. Ursul Bruno spune:

    Retragerea pe pozitiile ideologice de stanga sau dreapta nu sunt solutia pt o societate functionala moderna. Termenii sunt perimati, lupta de clasa nemaifiind motorul acestor pozitionari. Ar fi mai indicat, cei care sunt in fruntea societatilor, politicienii, sa asigure in primul rand drepturile fundamentale ale omului, libertatea fiind unul indiferent ca este asigurat de stanga sau dreapta politica. Fara libertate deplina o societate nu se poate dezvolta corespunzator, atat dreapta cat si stanga impingand-o in tiparele ei.
    Conceptul politic dreapta / stanga nu mai poate functiona cum bine vedem, cei de drepata preluand concepte de stanga si invers atunci care ar fi modelul viitorului.
    Statul dupa pararea mea ar trebui sa asigure in primul rand cetatenilor protectia necesara astfel incat acestia sa-si poata trai viata dupa propriile convingeri fapt care insa nu trebuie sa conduca la anarhie.
    Jean-Jacques Rousseau spune : ” Libertatea omului nu consta in faptul ca poate face ce doreste, el nu trebuie obligat sa faca ce nu doreste”
    respectiv dupa Kant ” Libertatea individului se termina acolo unde incepe libertateta celuilalt”
    Libertate inseamna respectarea normelor si a legilor astfel incat fiecare individ dintr-o societate sa poate beneficia de acelasi sanse (egalitate) in viata, fara nici o discriminare, realitateta arata alfel, dupa parera mea, tocmai datorita acestor concepte stanga / dreapta.
    O societate moderna ar trebui sa fie bazata in primul rand pe moralitate, notiune care de multe ori , mai ales in spatiul politic , atat national cat si international nu este respectata.
    Care sunt atributiile fundamentale ale unui stat democratic de tip occidental, de altele nu discutam.
    Asiguarera integritatii individule , apararea drepturilor omului , impunerea legilor si normelor, crearea unui cadru optim in care indivizii se pot dezvolta, fiecare dupa posibilitatile sale.
    Astazi statul incerca prin cat mai multe reglemantari sa intervina in viata individului. Daca privim legislatia economica , penala ,civila cea care ar trebui sa asigure functionarea corecta a societatii, de multe ori nu mai intelegem nimic, pana si specialistii avand probleme majore. Liniile mari clare sunt sufocate si subminate de sute de exceptii , derogari si alte artificii care lasa multe “portite de evadare” fapt care creaza inegalitate si mare suspiciune in randul oamenilor intrega discutie filozofica intra stanga/dreapta fiind derizorie.
    Un lucru insa nu trebuie uitat , lumea datorita traditiilor culturale si religioase este extrem de diversificata, orice incercare de impunere a modelul occidental altor culturi fiind sortit esecului cum bine putem vedea.
    Viitorul ne va da raspunsul daca oamenii mai vor sa fie condusi de pe pozitiile politice de stanga/dreapta sau vor interveni alte concepte. Sunt convins ca aceste pozitii nu vor mai rezista, semnale avem destule, oamenii doresc altceva.

    • quovadis spune:

      Stinga sau dreapta ? Eu unul nu pot alege filozofii , teorii (oricit de bine argumentate ) indiferent de care parte ( a cui ma intreb) ,aleg ele sa fie , cum tot asa nu am putut alege nici MARXISM -LENINISMUL(unora li s-a parut minunat la inceputuri ) sau mai nou Iliberalismul ,sau orisice alta forma fie ea si religioasa . Nu pot si nu vreau sa aleg ca model de functionare al unei Societati Umane (ce frumos suna cele doua cuvinte ) decit LIBERTATEA OMULUI (indiferent ce cred uni sau altii), libertatea mea personala , ca unic responsabil al faptelor, gindirii si actiunilor mele . Constringerile de orisicare fel ,fie ele religioase , doctrinare politic , filozofice si nu numai,distrug aceasta libertate a fiintei noastre unice si temporar aflate pe planeta TERRA si gardurile (la figurat desigur ) nu fac altceva decit sa ne transforme in sclavii gindirii si intereselor , altor semeni ai nostri .Incercati cu toata fiinta voastra ,sa va desprindeti de idei false , ce nu fac bine decit unora dintre noi si refuzati cu toata fiinta voastra sa fiti supusii celor ce vremelnic (cu acceptul majoritatii noastre ) pot influenta in bine sau rau existenta noastra atit de scurta .Desigur traind intr-o mare colectivitate, ce in mintea mea cuprinde toate natiile aflate acum pe planeta, suntem nevoiti sa ne incadram intr-un mod de convietuire ,mod ce din punctul meu de vedere ar trebui sa faca ca notiunea de stat sa aiba cit mai putina interferenta in modul de functionare al nostru al tuturor si sa se rezume in a creea politici, ce nu pun in pericol supravietuirea semenilor nostri si sa nu aduca in prim planul vietii noastre constringeri , indiferent cit de bine par ele a fi formulate .Este asa cum ati observat probabil, o utopie putinele cuvinte zise ,dar eu ca persoana am incercat sa traiesc neinfluentat de multele teorii ,discursuri filozofice sau nu si am tinut cont in primul rind de necesitatea deschiderii catre lume a mintii umane cu toate bucuriile aduse de libertatea pe care mereu am cautat-o.

  14. PAFI spune:

    Ma tem ca libertatea lui Andrei nu e altceva decat o iluzie, in ambele cazuri (proprietar sau co-proprietar).

  15. AT spune:

    Saltul logic de neinteles: “statul le scade libertatea negativă prin impunerea drepturilor de proprietate”. Ce ganditor a mai sustinut ca a dispune de munca altcuiva reprezinta o libertate negativa?

  16. John Doe spune:

    In contextul zilei de azi, cred ca nu mai are nici un sens de discutat ce este de stanga si ce este de dreapta.

    Acum 60 de ani in SUA, partidul republican in SUA era de stanga si dupa miscarile civice a devenit de dreapta. Democratii au evoluat in sens invers. Erau de dreapta inainte de miscarile civice si acum sunt considerati de stanga. Ca sa fie lucrurile si mai complicate, Trump, presedinte declarat de dreapta, a instituit subventii agricole pentru fermierii din Midwest cand a pornit un razboi comercial cu China anul trecut. Orice presedinte democrat care ar fi acordat subventii era acuzat de socialism, cum a fost acuzat Obama prin programul TARP. Acum, daca Trump a dat subventii, nu l-a acuzat nimeni de socialism si republicanii sunt bine-mersi.

    Partidul liberal roman era de stanga 100 de ani in urma (conservatorii erau de dreapta), si acum e de dreapta, cu social democratii de stanga.

    Ca sa fie lucrurile mai complicate, din punct de vedere al politicii americane, cele mai de dreapta partide europene tot de stanga ar fi, deoarece mai toate au imbracat ceva principii progresiste,

    La urma urmei, cred ca discutia pragmatica este de a determina care sunt interesele oricarii natii si avea o discutie concreta pe situatie fara a mai pune etichete care e de stanga sau dreapta, pentru ca disctintia e oricum filosofica si arbitrara.

    • Dedalus spune:

      SUA au o clasificare aparte a partidelor politice, eu ma abtin sa o translatez in Europa.

      Dar ideologiile politice sunt cat se poate de clare in Europa, faptul ca Romania, din vestita sa ignoranta generala, lipeste etichete aiurea (“gem de prune” pe castraveti murati, “vin rosu” pe ulei de soia :-) – asta e o problema specifica societatii romanesti fundamentate pe incultura.

      Sigur, nu vezi nicaieri partide politice cu programe ca in manual, se nuanteaza. Dar stanga dreapta este un referential indispensabil. Sigur, evolueaza si in timp, pentru ca se bazeaza pe valori si valorile la randul lor se schimba in timp.

      Polarizarea politica in Romania este simpla: toate partidele sunt de stanga. Unele sunt din grupa “pro-PSD”, altele – din grupa “anti PSD”. Joaca PCR veteranii cu UTC -aripa tanara :-).

      Daca asta nu inceteaza, vom sfarsi fie in socialism asumat, fie in dictatura. Din motivul simplu ca fara partide politice nu exista democratie. Noi nu avem partide politice in realitate, ce sa clasificam, ce sa analizam?!

      • John Doe spune:

        @Dedalus,

        Republicanii americani, mai ales sub domnia lui Trump, se considera de dreapta (nu mai conteaza ca erau de stanga doar 50 de ani in urma) si considera pe oricare altcineva socialisti. Insa ceea ce ei nu realizeaza este ca marfa lor cam dispare.

        Un nou studiu in SUA arata ca jumatate din americani nu mai fac parte dintr-o religie organizata. Asta inseamna pur si simplu ca SUA nu se mai poate declara o tara crestina. Devreme ce numai jumatate din americani se declara parte a unui cult, inseamna ca sunt mai putin de jumatate crestini. Insa conservatorii americani protestanti sunt foarte galagiosi si tot incearca sa isi treaca principiile in lege. Asta ar putea sa mai mearga o vreme mai prin statele de la centru sau din sud, insa pe termen lung, daca republicanii nu schimba macazul, e o politica pierzatoare.

        Sunt doar curios pe ce o sa mai mizeze republicanii in viitor sa arate ca partid de dreapta daca religia dispare ca factor dominant. Ma astept ca peste alti 50 de ani nu vom mai vorbi de drepturile LGBT si conservatismul viitor va fi impotriva acordarii de drepturi organismelor cibernetice sau casatoriilor cu parteneri multipli.

        • Dedalus spune:

          Bine, dar nici romanii nu-s dusi la biserica :-). Insa daca intrebi, 85% se declara crestini.

          Eu consider (parerea mea :-)) ca avem de-a face in prezent cu o reorganizare a cultelor, reorganizare care scoate biserica (templul, moscheea. orice locas de cult – nu institutia ca atare) din pozitia determinanta.

          Iar apartenenta la un cult pare sa devina expresia aderarii la un set de norme, din care ritualul dispare.

          In ce masura asta afecteaza conceptia despre libertatea individuala, importanta pentru orice ideologie politica, ar merita probabil discutat.

  17. Dedalus spune:

    Eu consider ca stanga trebuie ascultata, asa cum probabil si dreapta si-ar dori sa fie ascultata,

    Dusmanul comun este socialismul (forma aceea rabdatoare de comunism :-)). Fata de acesta nu ar trebui sa existe nicio intelegere, nico toleranta si niciun fel de acceptare a dialogului, pentru ca socialismul nu doreste decat sa castige indiferent de metode.

    Mi-as dori ca in Romania sa existe un partid -social democat si o idelologie nationala de aceasta factura in locul socialismului mizerabil in care ne scaldam.

    Remarc si faptul ca pe Contributors nu sunt ganditori de dreapta nici 10%, restul de 90% apartin unei extreme stangi mascate.

    MMM

    Sa ne intoarcem la stangile noastre :-)) Remarc in treacat o anumita ceata aruncata pe termenul de libertate. In definitiv, nimeni nu-si propune, indiferent de ideologie, sa stearga cu buretele libertatea in toate formele ei.

    Libertatea despre care dreapta vorbeste, pe axa sociala, este cea individuala. Subliniez ca suntem pe axa sociala a clasificarii politice, ceea ce este deja o simplificare majora.

    In realitate, stim cu totii ca nu exista societate libertariana si cel mai probabil nu poate exista, pentru ca ar presupune o omogenizare morala, cu impact negativ asupra procesului de intelegere a valorii binelui. Prozaic: dulcele si amarul nu pot exista decat impreuna :-).

    In fine, trecand peste extreme, nu m-as hazarda sa pun in antiteza libertatea individuala cu orice altceva. Restrangerea libertatii individului este inerenta inclusiv din cauze care tin de mentinerea tesaturii sociale. Cu toate astea, apelul la social nu legitimeaza o pierdere a libertatii individuale sub imperiul bunului plac.

    Adica, una e sa avem o limitare a libertatii individuale in urma nevoii (obiective) de relatii sociale independente de purtatorii lor si cu totul altceva este sa restrangem libertatea individuala in numele unui pretins “bine comun”.

    Altfel spus, dupa parerea mea, ceea ce deosebeste restrangerea libertatii individuale in doctrina stangii de cea din doctrina dreptei este scopul acestei restrangeri, din care deriva apoi si amploarea sa.

    MMM

    Un exemplu din educatie: serviciile de educatie sunt servicii de piata, fara concurenta nu exista progres, iar concurenta inseamna libertate de a alege, libertate garantata de stat.

    Stanga vine (as spune adesea, nu pot sa stiu daca intotdeuana) sa pretinda ca educatia este un interes comun, social si, prin urmare, libertatea furinizarii sale pe piata nu se justifica. Prin urmare, educatie trebuie sa fie de stat. Inerent, libertatea individuala de a alege este afectata grav, atat sub aspectul antreprizei eduactionale (care devine imposibila) cat si sub aspectul cleintului – elev care ajunge captiv si dependent de capacitatea statulu de a livra educatie de calitate. Iar amploarea restrngerii libertatii, in consecinta, este maxima.

    Buun.

    Acum sa mergem la dreapta, cum vad eu. Tentatia ar fi sa lasam in totalitate educatia la cheremul pietei si sa asteptam doar sa o regleze. Ei bine, asa ceva nu e posibil in intreaga educatie, din simplul motiv ca in educatia primara concurenta este imposibil de garantat . Clientul – adica elevul sau parintii – este in imposibilitate de a evalua comparativ calitatea educatiei primare.

    Statul liberal va fi nevoit sa restranga libertatea in educatia primara, dar scopul sau este de a suplini piata nu de a restrange voit libertatea individuala de a alege. In consecinta, amploarea restrangerii va fi minima.

    MMM

    Chestiunea asta se complica la interventia diversificarii, zic eu. In educatia controlata de stat, diversificarea trebuie gestionata, pana la nivel de micromanagment, cineva trebuie sa ii spuna fiecarui profesor ce si cum sa faca in fiecare aspect al educatiei, in fiecare moment. Este un control direct greu de realizat mai ales daca vrei diversificarea educatiei in relatie cu cererea si luarea in considerare a aptitudinilor individuale.

    In cazul dreptei, controlul diversificarii este plasat pietei, prin acceptarea libertatii de organizare. Acest lucru duce inevitabil si la esecuri, pentru ca piata duce la progres dar nu in proportie de masa! Per a contrario, daca piata nu ar accepta esecuri, nu s-ar putea vorbi nici despre reglaje. Ceea ce ar contrazice ipoteza.

  18. neamtu tiganu spune:

    ma obosesc dictutiile abstracte stg-dr. libertate etc. de aceea voi veni cu un ex. concret.. salvarea albinelor.

    Nu de mult s-a facut pe aici un referendum despre salvarea albinelor. Extrem de multa lume a votat da, cu entuziasm, chiar si un vecin alergic care fusese muscat de o viespe si era sa o pateasca.
    Partidele au incercat sa scoata capital din asta. Stingii au zis ca albinele nu sunt altceva decit muncitorii si deci trebuie sa fie impozitati bogatii. Verzi au zis ca nu numai albinele trebuie salvate ci toate insectele si au propus interzicerea circulatiei automobilelor noaptea, cu luminile aprinse, deoarece insectele se lipesc pe parbriz.
    Cei de dreapta au propus reducerea impozitelor apicultorilor astfel incit acestia sa-si permita sa creasca mai multe albine. Nationalistii au subliniat faptul ca exista niste albine criminale venite din africa care pe linga ca nu produc nimic mai si omoara albinele noastre blonde. Liberalii au propus investitii in roboti care sa fecundeze florile si polenu.

    Din nefericire nu s-a ajuns inca la un consens deoarece a ars Notre Dame…

    Je suis La Notre Dame!

    • Hantzy spune:

      Toți care comentează se cred albine, adică de dreapta, pentru că îi țin pe alții din munca lor… sau de stânga, că așa ziceau și ăia. Albinele e unite, ca proletarii, și e specializate, ca burghezii.

      P.s. După părerea mea, e cel mai valoros comentariu, NT.

    • Dedalus spune:

      Dar de cine trebuiau salvate albinele?
      :-)

      • Ursul Bruno spune:

        In Europa occidentala s-a constatat o reducere drastica a numarului de albine datorata chimizarii accentuate a agriculturi, a reducerii habitatului acestora.
        Albinele sunt de o importanta majora pt. polenizarea pomilor, a plantelor, etc.etc.
        Cu disparitia lor am avea o problema majora, in China rolul lor fiind peluat de oameni, doar sunt destui insa omul nu poate fi atat de perfect in acesta munca ca si albina.
        De accea miscare cetateneasca, confiscata de politic pt apararea acestor vietati care ne fac viata mai de calitate.

  19. Paganel spune:

    Nu vă supărați, dar „stânga” asta nu ar vrea să militeze și pentru OMENIE, respect reciproc, bun-simț, „cei șapte ani de acasă”, verticalitate morală, coloană vertebrală și altele asemenea??? Înțeleg să-l respect pe altul, aflat în nevoie, dar „stânga” asta să-l învețe și pe el să mă respecte, ca de la OM la OM! De exemplu, poate îmi explică „stânga” cu argumente credibile, de ce o anumită minoritate (certată cu școala și, mai ales cu munca!) are, într-o țară cu „regim republican” și „rege, și „împărat”??? După care „legi”??? Respectarea, de către membrii acestei minorități, a legilor țării și a regulilor de conviețuire civilizată este, cumva, „facultativă”??? Sau, poate mă lămuresc ong-urile care „îi plâng de milă” aceleiași minorități, de ce nu au făcut nimic (din câte știu eu), ca procentul țiganilor care NU-ȘI CUNOSC LIMBA să scadă sub 50% (aproximativ), cât era la recensământul din 2011??? Din cei 622 mii țigani, conform acestor informații – https://en.wikipedia.org/wiki/Demographics_of_Romania , doar 40% își cunosc limba!
    https://en.wikipedia.org/wiki/Romani_people_in_Romania#/media/File:Romi_Romanyfoni_Romania.svg
    Și mai aștept, de la acea stângă, să renunțe la ipocrizie și minciună! Se poate? Eu unul nu cred, decât când voi vedea FAPTE, în acest sens! De vorbe sunt sătul, până la 1000 de m deasupra capului!…

  20. Minunat exemplul cu iahtul: problema cu stânga și libertățile ei, e ca nu toți constănțenii se pot plimba cu iahtul lui Andrei!!! Ci vor fi unii “mai egali decât alții” care vor utiliza iahtul permanent, livrându-le celor de pe mal discursuri egalitariste și zăharel că o să le vină rândul… Ba chiar distorsionând mecanismele statului pentru a se proteja de pretențiile “celor mulți”.
    Și atunci, de ce nu e echitabil ca doar Andrei să se plimbe cu iahtul lui, pentru care a plătit, pentru care a muncit?
    De ce e nedrept ca cei de pe mal să înțeleagă că se pot plimba cu iahtul, barca sau salteaua gonflabilă în funcție de posibilități?
    De ce e inechitabil să acceptăm că vor fi “constanteni” care nu se vor plimba niciodată cu barca, ci vor privi cu jind de pe mal? Diferența fundamentală dintre stânga și dreapta stă în mintea lor: una e să gândești că, dacă ești cuminte și ai noroc, o să te plimbe un “tătuc” cu barca și alta e să-ți dorești o barcă, să muncești pentru ea, să vâslești ca să te plimbi și să tragi speranțe că poate, peste un timp, o să-ți iei un iaht…
    Da, e vorba despre libertăți negative aici, dar libertatea negativă de dreapta e “mai pozitivă” decât cea de stânga, o dovedesc societățile în care trăim.
    P.S. Mai crunt e că dintre doritorii de pe mal, se selectează unii mai zgomotoși care se înscriu în partidul-stat, ajung în bărci și se plimbă bine merçi în uralele celor mulți, că de, sunt “dintre ei, pentru ei”, pocnind pe unde apucă bărcile și iahturile celor care au muncit pentru ele, mama lor de exploatatori!

  21. FLORIAN D. MIREA spune:

    Lasa-ne, domnule, cu revigorarea stangii, prin confiscarea ideii de libertate. Din 6 martie 1945 tara asta numai de stanga si de extrema stanga este condusa si am trecut prin cele mai mari mizerii ale istoriei recente si contemporane (confiscarea proprietatilor, experimentul Pitesti, colectivizarea, industrializarea fortata, foamea si intunericul anilor 80, cultul desantat al personalitatii, revolutia insangerata si confiscata tot de stanga, mineriadele si guvernarea antidemocratica a PSD-ALDE). Ajunge!

  22. Dedalus spune:

    @Ursul Bruno

    Va fi imposibil, sau macar foarte greu, sa fie construit un stat liberal fara social-democratie.

    Nu inseamna ca eu o apreciez, dar sa fim realisti: o coalitie de dreapta cu 2/3 in Romania are slabe sanse in urmatorii 9-10 ani. Chiar si una cu 1/2 ar fi dificil de montat.

    Problema majora in Romania este ca nu avem nici dreapta si nici social -democratie.

    Asta s-a intampla si din cauza celor 4-6 ani pierduti imediat dupa 1989, cand politicul ar fi putut fi resetat . Acum e mult mai greu.

    MMM

    De-asta e intr-adevar nevoie de dialog cu stanga social democrata (cate e ) si care, dupa parerea mea, este in acest moment la fel de in afara politicului ca si dreapta liberala (in sens european),

    Ca dialogul se duce filosofic despre libertate sau pe marginea unor masuri anume – e mai putin important, as zice. Trebuie totusi cladita increderea, in asa fel incat Romania sa dispuna de stanga si de dreapta reale. Suntem intr-un r… monstruos cu partide socialiste de toate felurile, sincer nu prea m-as aventura sa critic prea tare social-democratia asta firava din Romania.

    Social democratia si dreapta liberala pot sa se inteleaga pentru a construi un stat liberal. Oricum alta sansa nu exista, Nu exista Mos Craciun, guvernarea tehnocrata este doar un respiro (s-a vazut), justitia singura nu poate lupta cu politicul, pentru ca politicul o defineste (si s-a vazut).

  23. allotriosis spune:

    Eu chiar nu stiu de unde si pana unde ajunge autorul la concluzia refuzului stangii de a legitimiza discursul despre libertate si merit. Acestea doua au fost intotdeauna parte a propagandei, adica a minciunii si dezinformarii, pe care stanga le-a folosit cu succes, din pacate.
    Despre ce stanga politica in Romania vorbeste autorul? Cea reprezentata de Dragnea? De Tariceanu? De Ponta? De Iliescu? Sau poate de Ceausescu?
    Din cauza nedumeririlor mele privind subiectul articolului si intentia autorului, eu inclin sa cred ca autorul isi revendica rolul pe care Machiavelli si l-a sumat vis-a-vis Lorenzo de Medici, acela de a sfatui puterea actuala privind imbunatatirea “propagandei de partid si de stat,” cu scopul vadit de a-si minti si insela mai usor electoratul si, in consecinta, de a-si prezerva puterea politica. Totodata cred ca intentia reala a autorului consta in a-si informa potentialul “client” ca e disponibil pt. un eventual post de propagandist “de partid si de stat” la sanul conasului Dragnea, intru propasirea Romaniei catre cele mai inalte culmi ale civilizatiei teleormanene.

  24. delia f spune:

    Partidele democratice de stanga si de dreapta din Vest respecta statul de drept si libertatea individuala.
    Conducatori autoritari, pot veni din orice directie. Trump, de pilda, vrea sa puna pumnul in gura ziaristilor, institutiilor statului si a opozitiei. L-a demis pe seful FBI-ului din motive personale. Slabirea partidelor democratice, este o catatrofa care permite intrarea unor persoane fara calificari si fara etica sa preia puterea. In afara de Mc Cain, RIP si Bush ( oameni corecti si umanisti) nimeni din partidul Republican na reusit sa se opuna efectiv lui Trump. In America este si aberatia sumelor prohibitive necesare campaniilor electorale. Oricum, Trump a castigat pt ca a vorbit despre problemele omului de rand , nu despre idealuri abstracte, ca HiIllary.
    De cand cu globalizarea, diferentele dintre stanga si dreapta aproape au disparut. Una din cauzele frustrarilor.

    • delia f spune:

      scuze pt typos si punctuatie

    • Harald spune:

      @delia f – când respectivul șef al FBI a recunoscut sub jurământ că a lansat el însuși zvonurile privind cârdășia dintre Trump și Rusia, demiterea lui se mai încadrează la ”motive personale” ale lui Trump ?! ”Motive personale” erau ale lui Comey, nu ale lui Trump.

      Cât despre McCain, ”marele corect și umanist” i-a servit pe tavă încă un mandat lui Obama, asta a fost marea lui contribuție istorică.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alexandru Volacu


Alexandru Volacu

Alexandru Volacu este asistent universitar in cadrul Facultatii de Administratie Publica din cadrul SNSPA, profesor asociat la Facultatea de Stiinte Politice din cadrul SNSPA, doct... Citeste mai departe


E randul tau

Vedeti ca o parte din analiza dvs. se face pe Nota de informare generica din site (de fapt cred ca e...

de: Bogdan Manolea

la "Câteva considerații referitoare la votul diasporei din noiembrie 2019"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

septembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)