Ultimele zile ale lui 2018, precum, de altfel, întreg anul sunt cum nu se poate mai încărcate. Tensiunea politică nu scade, nu scade nici tensiunea relațiilor inter-umane.
În pofida faptului că orașele au fost împodobite, că Primăriile au cheltuit sume considerabile pentru globuri și beteală, pentru concerte ale starurilor în Piața Mare, că măcar de data aceasta, cel puțin zonele centrale, au fost ceva mai luminate, că s-a creat impresia de belșug, de mulțumire, că românii au încercat să se amăgească cu gândul că ar duce-o un pic mai bine, în profunzime lucrurile nu stau deloc astfel. Optimismul românilor este în descreștere.
2018 trebuia să fie anul reafirmării unității naționale. La 100 de ani de la Marea Unire și la aproape 30 de ani de la înlăturarea comunismului erau de așteptat bilanțuri măcar un pic mai pozitive decât cele depuse în anii anteriori. Nu a fost să fie. Centenarul a fost ratat în totalitate, și aceasta nu în exclusivitate din vina Ministerului Culturii și Identității Naționale. Deși nici acesta nu a funcționat bine.
Nu avea cum să o facă de vreme ce este parte dintr-un guvern caracterizat prin impostură, nepricepere, completă subordonare nu intereselor țării, ci celor ale unui infractor cu veleități de Stalin, Hitler, Gheorghiu-Dej sau Ceaușescu. Preocupat eminamente de propria lui salvare de perspectiva pușcăriei.
La Palatul Victoria se află un guvern care el însuși, prin majoritatea faptelor sale, prin cele ale unor ministere și ale unor miniștri a stimulat gâlceava, dezbinarea. S-au înmulțit în 2018 disputele dintre cei care susțin din felurite motive guvernarea ce se dovedește tot mai puțin performantă și cei care o socotesc drept catastrofală. Care profețesc, și nu fără argumente, consecințe dezastruoase determinate de amatorismele acesteia. De heirupismul ei notoriu, de lipsa previzibilității.
De coerența actului de guvernare nici nu mai poate fi vorba, dovadă adoptarea încăpățânată și disperată a unei ordonanțe de urgență care modifică din temelii Codul fiscal. O ordonanță ale cărei consecințe negative s-au văzut încă din momentul în care primul finanțist al țării, un diletant pe nume Orlando Eugen Teodorovici, i-a anunțat iminența. Bursa s-a prăbușit, băncile comerciale au devenit tot mai reticente, nu mai sunt dispuse să împrumute Statul, acesta se va vedea nevoit să angajeze împrumuturi mai scumpe, numai bunul Dumnezeu mai știe de unde. Probabil că de la FMI. Economiști serioși, nu ca aceia precum dl. Orlando sau dl. Darius Vâlcov, avertizează că respectiva Ordonanță va grăbi intrarea țării în recesiune. Oricât s-ar strădui guvernul să calmeze populația se înmulțesc semnalele negative. Ceva nu e în regulă cu banii României. Cum altfel s-ar explica prorogările în cascadă?
Au fost stimulate, mai mult ca sigur în numele principiului clasic Divide et Impera, antagonismele dintre bugetari, foarte adesea prezentați drept niște trântori, și cei care lucrează în mediul privat. Totul pe fondul unei nesiguranțe care provine iarăși din mișcările bruște, abrupte, din gândirile și răzgândirile guvernului, din haosul adus cu sine de pretinsa „revoluție fiscală”. Dar și din prezentarea băncilor, a multinaționalelor drept dușmani ai țării al căror unic scop ar fi acela de a lua șapte piei de pe România. L-am auzit chiar pe dl. Dragnea că nu ar fi cine știe ce tragedie dacă multinaționalele ar pleca din România. Că ne-am putea descurca și fără ele. Dragnea vorbește precum Ceaușescu în ultimii săi ani de domnie.
Ne-am certat unii cu alții în privința felului în care se înțelege actul de justiție. Guvernul plânge de mila pușcăriașilor pe care îi vrea eliberați indiferent de consecințe pentru ca astfel să își elibereze și clienții politici, nu de aceea a oamenilor din spitale, orfelinate ori aziluri. Nu fiindcă nu le poate asigura bolnavilor tratamentul de care le depinde supraviețuirea.
La adâncirea dezbinării dintre români au contribuit și feluritele biserici. De la BOR la bisericile neoprotestante care au susținut iresponsabil un costisitor Referendum pentru modificarea Constituției în vederea redefinirii conceptului de familie. Referendum instrumentalizat politic de coaliția PSD-ALDE și căruia, cu excepția USR, nici un alt partid politic nu i-a denunțat inutilitatea. De teamă de a nu pierde cumva electorat.
Trist, sărac, singur, însingurat, confruntat cu dificultățile traiului zilnic ce să mai spună el, votantul ? Se izolează, se comportă cam tot la fel cum o făcea înainte de 1989 ori, pur și simplu, se gândește să își ia lumea în cap. O face nu doar din motive economice, nu numai pentru câțiva arginți în plus,așa cum pretindea în discursurile lui demente Nicolae Ceaușescu, ci și din motive politice. Iarăși. Ca înainte de Revoluție. Tragedie românească. Tragedie cu repetiție.
La mulți ani, stimați cititori!
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„O face nu doar din motive economice, nu numai pentru câțiva arginți în plus,așa cum pretindea în discursurile lui demente Nicolae Ceaușescu, ci și din motive politice. Iarăși. Ca înainte de Revoluție. Tragedie românească. Tragedie cu repetiție.”
O aparentă eroare pe la mijocul paragrafului. Motive politice. Motivul politic este tocmai absența unor reale partide / orientări politice, cum corect punctați.
„Ultimele zile ale lui 2018, precum, de altfel, întreg anul sunt cum nu se poate mai încărcate.”
Mă tem, dar mă bucur cu oarecare cinism, că o parte importantă dintre cetățenii români au înțeles că nu este vorba doar de impostura guvernamentală. De fapt, este vorba despre un realism imlacabil…
Încă din 1990 a fost limpede pentru numeroși bucureșteni că membrii din rândul al doilea ai Securității și PCR deturnează revoluția și capturează statul. S-a format o oligarhie și s-a instaurat o guvernare cleptocratică ce s-a consolidat de-a lungul celro aproape trei decenii. Guvernul actual, condus practic de un politicien devenit oligarh este cel care a dus societatea în pragul revoltei.
Economia funcționează atât de ineficient (ineficiența economică este o caracteristică a tuturor guvernărilor cleptocrate) încât afectează siguranța națională. Tavanele scolilor se prăbușesc, spitalele au devenit capcane ale morții, șoselele se surpă încă înainte de a fi date în folosință, fundamentele economice arată că trăim într-o minciună bugetară. Întreaga societate este afectată de jaful din averea publică, astfel încât este pe punctul de a se surpa precum podul de la Râul Doamnei. Și în acest context, hoții dau legi care să-i scape de pedeapsă.
Iar tot mai multor cetățeni această stare de fapt le este tot mai clară și vor să se sfârșească. Doar că acum încep să priceapă că nu mai este vorba despre necesitatea schimbării unui guvern, ci că trebuie destructurată structura clientelară de tip mafiot care a capturat statul. Or, oligarhii sunt conștienți de pericol și folosesc toate mijloacele, inclusiv mass-media și „serviciile” care le stau la dispoziție, pentru a-și păstra puterea.
Nu este nicidecum „o luptă politică” partinică, ideologică etc., sau între guvern și președinție, ci este o luptă pe viață și pe moarte pentru păstrarea averii obținută prin furt și a libertății, în cazul oligarhilor, și pentru recuperarea statului, în cazul cetățenilor.
Criminalii morali sau agentii decivilizarii si dezumanizarii societatii romanesti
Un infractor ( criminal sau hot ) este perfect responsabil pentru faptele sale . El stie din capul locului ca se situeaza in afara legilor pe care le recunoaste, dar pe care le incalca si de aceea accepta pedeapsa data de stat care ii poate oferi si o sansa pentru reabiltare si reintegrare. In schimb, protectorii infractorilor sunt mult mai periculosi pentru societate decat un simplu infractor .
Ei sfideaza societatea, civilizatia si umanitatea deoarece prin incurajarea infractiunii nu recunosc legile in vigoare , sistemul de valori al societatii si nici normele morale dupa care functioneaza o societate umana. Altfel spus , decidentii politici care au incurajat infractiunile , au distrus sistemul juridic si au protejat penalii , sunt responsabili moral in fata legii, in fata Romaniei si in fata Uniunii Europene pentru decivilizarea si dezumanizarea societatii romanesti in care vor sa construiasca in locul unui stat de drept, primul stat penal din istoria umanitatii .
Acesti decidenti sunt infractori de gradul doi pentru ca nu au incalcat direct legile , dar ca agenti ai decivilizarii si dezumanizarii societatii romanesti secondati fiind de cozile lor de topor din toate domeniile vietii sociale ( mass-media cu deformatorii ei de opinie este in acest caz regina tablei de sah a societatii romanesti ) , sunt adevaratii criminali morali ai societatii romanesti . Ei nu pot fi pedepsiti penal , ca atare nu au nici dreptul la reabilitare si integrare in societate.
In schimb, cum au facut totul in deplina cunostinta de cauza si au semnat manu propria avalansa de proiectile lansate asupra statului si asupra societatii romanesti, pot fi identificati cu punct si virgula de la nivel de stat, guvern , partide , asociatii , grupuri si pana la nivel de persoane fizice pentru ca in spatiul politic, social, formal si legal toate urmele si toate documentele care in numai trei decenii au transformat tara, statul si societatea intr-un fel de grajduri ale lui Augias , exista.
Din aceasta perspectiva opozitia politica ( atat cat mai exista in Romania ) si societatea civila ( daca a iesit din adormire dupa trei decenii ) au si camp de lucru si spatiu de manevra pentru cateva decenii de aici incolo .
Altfel spus, prin asaltul lor criminal si in buna traditie bolsevica impotriva statului de drept , impotriva societatii romanesti si impotriva Uniunii Europene , acesti decidenti politici au iesit singuri in afara ringului si in afara regulilor jocului . Mai mult decat atat , atacand dupa metoda Putin pe toti si in toate partile, ca sa citam un decident politic din anii `90 ” s-au demascat” si s-au tranformat in tinte sigure .
In sfarsit , incercand sa arunce in aer 30 de ani de istorie recenta si sa sape groapa unei intregi societati , au cazut singuri in ea pentru ca au dat startul reconfigurarii spatiului moral al societatii romanesti ai al resetarii intregului spatiu politic si social in care ei nu mai au nici un loc pentru ca s-au exclus singuri si au provocat o situatie fara iesire.
In 2019 ori castiga ei si atunci Romania se scufunda ca stat si identitate politica si dispare in mainile unor penali dupa numai 100 de ani de existenta oficiala , ori Romania si cetatenii ei se ridica si atunci acesti criminali morali au de ales intre a fi stersi din istorie sau daca vor sa mai existe in cartea de telefon a acestei societati , ei trebuie sa raspunda material, legal, civil si penal pentru faptele lor in fata instantelor abilitate ale statului si societatii. Tertium non-datur.
( https://sergiusimion.blogspot.com/2018/12/criminalii-morali-sau-agentii.html ).
La multi ani, domnule Morariu! Astept cu mare interes articolele dumneavoastra si in 2019. Problema este ca dincolo de aceasta noapte intram intr-un an imprevizibil. 2019 speram totusi sa ne aduca schimbari politice si sociale compatibile cu lumea europeana occidentala si mai presus de orice , pace.
Multumim!
Pina in 90, dupa anii ’90, o vreme am crezut ca salvarea poate veni din Vest. Dupa 2010 insa a inceput sa devina tot mai evident ca proiectul de distrugere a fundamentelor care l-au adus unde e astazi ca dezvoltare (de-o pilda, sub aspectul usurintei de a trai vieti decente pentru o parte consistenta a populatii) se apropia tot mai mult de realizarea obiectivelor. Noile valori nu mai sunt cele clasice, s-au inventat noi termeni pentru a defini politici, cei vechi au fost goliti de continut sau rastalmaciti, noii istorici au inceput sa puna intre paranteze felii intregi din istorie, s-au gasit si vinovatii pentru inapoierea si saracia unor zone relativ intinse ale globului samd samd.
Iertare, dar actualul Vest este prea ocupat cu trecerea in viata de zi cu zi a noii religii, pardon, ideologii sau ce o fi. Pentru ca povestea moderna a dinamitarii Vestului „clasic”(asa cum inca si-l imagineaza multi dintre noi ca ar fi si azi) a inceput inca din anii 50 si nu inteleg de ce s-a accelerat incredibil de la inceputul anilor 2000. Doi au fost actorii principali in ïmplementare”(puah, noua limba de rumegus) sistemul de invatamint, initial doar universitar, cu prelungiri timide o vreme, mai apoi tot mai vocal si in preuniversitar si, concomitent, produsele culturale pt uzul maselor largi (muzica, incepind din anii 60, divii si divele Hollywood.ului, totusi mai putin literatura si artele plastice, prizate de mult mai putini). In fine. e o schita a rezumatului rezumat. Vestul ar dori sa vada ca Romania pune in practica si cit mai rapid noua filozofie, multicolora si diversa, abolirea familiei, copiii feriti de proastele influente ale educatiei din familia clasica si de micuti pregatiti sa aiba numai drepturi, obligatiile formative apartinind mai ales statului…. precum si restul fericirilor derivate din „trairea clipei”, si inca de la virste cit mai fragede, spre care occidentalii au tot fost impinsi prin varii metode. Iar din ecuatiile noii filozofii lipseste morala crestina; la noi, rezultatele s-au vazut de exemplu cu ocazia referendumului din 6 si 7 octombrie. Restul e tacere. Adica zgomote, ca echiopa de zgomote, n-o fi ea mare dar e tare activa: spitale, nu catedrale – probabil pt a fi transformate in azile,ca nici prin cele deja existente nu e deloc inflatie de medici, dimpotriva. Samd. iertati
Desteapta-te romane, alta urare pt 2019 nu-mi vine in cap…