Aș dori să scriu în comentariul meu de astăzi câte ceva despre ce înseamnă, mai exact, despre umilința de a fi profesor în România anului de grație 2019.
Nu, nu voi scrie nici măcar un singur rând despre salarizarea proastă și care continuă să rămână astfel îndeosebi în cazul debutanților, despre dotările precare din școli și universități, despre faptul că, după achitarea lefurilor și plata feluritelor utilități, celor mai multor unități de învățământ nu le mai rămân bani pentru achizițiile de carte.
Nu mă vo referi nici la birocrația ucigătoare, la nenumăratele situații și hârtii lipsite de orice urmă de utilitate reală pe care este obligat să le întocmească aproape în fiecare zi “un dascăl”, nici la detaliul că, deși în 2016 s-a votat o lege care a promis corpului didactic restituirea în tranșe banilor tăiați în timpul crizei, lege printre ai cărei inițiatori s-a aflat chiar actualul ministru al Educației, doar guvernul tehnocrat condus de dl. Dacian Cioloș a avut decența de a pune respectivul act în aplicare.
Despre cu totul altceva va fi vorba în comentariul meu de astăzi. Și anume despre cât de umilit te simți atunci când le spui elevilor sau studenților tăi că trebuie să muncească, să învețe, să fie bine pregătiți deoarece doar dacă sunt competitivi au șanse de a reuși în viață. Aceștia te ascultă, dau aprobativ din cap, însă, câteva ore mai târziu, atunci când ajung acasă și deschid televizorul ori citesc pe internet (internetul acela care îi dă fiori d-lui Daniel Breaz, ajuns numai el și bunul Dumnezeu știu cum, profesor universitar și ministru al Culturii și Identității Naționale) cele mai proaspete știri observă că un loc de frunte îl ocupă cele referitoare la greșelile de exprimare, la stâlcirea sistematică a limbii române ce îi caracterizează pe mulți dintre cei care au ajuns să fie elita politică actuală a României. Pe liota de inși care și-au găsit un loc călduț ba în Parlament, ba la conducerea vreunul Consiliu Județean, ba în fruntea unui minister, ba la Bruxelles sau la Strasbourg.
Campioanei absolute în vorbitul agramat și în producția de gafe care este d-na Viorica Vasilica Dăncilă, fostului ministru al Educației, dl. Liviu Pop, președintelui Senatului, dl. Călin Popescu-Tăriceanu care habar nu are să construiască acuzativul de tip 3, folosind forma corectă a pronumelui relativ pe care, deja sus-menționatului ministru al Culturii care își dă cu părerea despre Eminescu „ca și cadru didactic”, li s-au alăturat nu mai departe decât zilele trecute europarlamentarele Gabriela Zoană, care a repetat obsesiv „ajunct”, și Claudia Țapardel pe care am auzit-o pronunțând încăpățânat șaptisprezece, optisprezece.
Auzind și văzând toate acestea nu poți să nu te întrebi prin ce minune, prin ce miracol sus-numiții și nenumărați alții ca ei au intrat în posesia diplomei de Bacalaureat. În repetate rânduri, i-am sugerat doamnei ministru Ecaterina Andronescu să înființeze în regim de maximă urgență clase de liceu seral ai cărei elevi să fie colegii dumneaei de partid sau de guvern.
Mai departe. Arunci o privire peste cv-urile demnitarilor români din dorința de a vedea unde și cum și-au făcut aceștia studiile universitare. Marea majoritate a indivizilor care se află astăzi în guvern au absolvit cursurile unor universități particulare ori ale unor obscure universități de stat zguduite de nenumărate scandaluri, o bună parte dintre ei făcând ba un masterat, ba un doctorat la fabrica de plagiate și plagiatori cunoscută sub numele de Academia de Poliție “ Alexandru Ioan Cuza”.
Mulți dintre cei care astăzi, vorba lui Eminescu, “ne fac legi și ne pun biruri” sunt ei înșiși bănuiți, acuzați ori dovediți că ar fi plagiat nerușinat și cu toate acestea continuă să rămână nederanjați de nimeni în funcții extrem de bine plătite. Cel mai recent a intrat în topul megaplagiatorilor condamnatul penal consilier de stat Darius Vîlcov, principal autor al Bugetului de stat al României pentru anul 2019.
Ministrul Educației, d-na Ecaterina Andronescu, anunță zilnic câte un proiect de reformă. Vrea chiar să scrie o nouă lege a Educației. Se gândește să îi supună unor verificări continue pe profesori. Plănuiește să nu le mai îngăduie accesul în sălile de clasă celor care nu au obținut cel puțin nota de trecere la Examenul de titularizare. Foarte bine. Cred că, în principiu, doamna ministru are dreptate. Mă întreb însă ce acoperire morală are d-na prof.univ.dr. Ecaterina Andronescu să se arate atât de exigentă față de cei pe care îi place să îi numească „dascăli” atunci când nu se simte deloc deranjată să stea la masa guvernamentală alături de analfabeți funcționali asemenea prim-ministrul Viorica Vasilica Dăncilă, să semneze protocoale cu insul care a devenit ministru al Sportului după ce a obținut nota 2 și ceva la examenul de titularizare ori după ce chiar domnia sa a scuzat greșelile de exprimare ale colegului său de partid, Liviu Pop, spunând că respectivul este profesor de Matematică.
Dar și să primească indicații prețioase de la doi condamnați penal, domnii Liviu Nicolae Dragnea și Darius Vâlcov.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro
13 COMENTARII
LĂSAȚI UN MESAJ
Sprijiniți proiectul Contributors.ro
Carti noi
Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici
Carti noi
În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici
Carti
- O carte despre regretatul istoric Mihnea Berindei în care veti gasi și inventarul Colecției Berindei. Descarca gratuit volumul.
- Vezi: Dezbaterea „Mihnea Berindei: un luptător pentru drepturile omului și democrație”
După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici
Cumpara cartea
Esential HotNews
contributors.ro
Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Va referiti la ACUZATIVUL LUI TARICEANU ”care” il practica cu aceeasi frecventa si dl Ciolos și ”care” nu se jeneaza sa-l utilizeze adesea si domnul PueMonta si camaradul lui Tudose
Propun deci institutionalizarea acestei practici emanate de limba vie , guvernamentala , ca un caz de sine statator ”care” sa il denumim ACUZATIVUL PRIM-MINISTERIAL
Nu știu dacă nu este o umilință acceptată (dar neasumată!) … Puține alte categorii profesionale lucrează la formarea coloanei vertebrale și la inocularea libertății de expresie și valorilor.
Când se agregă în găști pentru a primi un os, când liderii lor de sindicat sunt sparing-partneri de talk-show la Gâdea în emisiune (pe subiecte mondene!), când se lasă călcați în picioare de politic, când au ajuns să dea note copiilor în funcție de averile părinților, partida e cam pierdută.
Per ansamblu, umilirea și autoumilirea profesorilor sunt doi dintre factorii explicativi ai colapsului României. E greșit să-i vedeți pe dascăli (apud. Abrambu’) doar ca pe onești profesioniști ajunși sub vremuri grele. Scuza cu „datoria” și „expertiza” nu mai ține. Morala e parte din „expertiza” lor. Sau ar trebui să fie.
Vîlcov ăla pare să fi avut profesori buni, la pedeleul din care a venit…. Profesori buni în toate sensurile.
Desi nu il cunosc, il vad pe autorul articolului drept un om matur si cu oarecare experienta ve viata, adusa de varsta daca nu si de alte imprejurari.Are dreptate vorbind despre umilirea profesorilor, dar poate ca ar fi fost important sa stie si sa spuna si altora ca aceasta umilire e mult mai veche in Romania si nu doar de cativa ani.
Caci in anii dictaturii ceausiste profesorii erau poate si mai umiliti decat azi, incepand cu trimiterea absolventilor de universitati cu repartitii fortate in scoli de provincie, in anii 80, cand orasele erau inchise. Si cand profesorii aveau cele mai mici salarii dintre bugetarii cu studii superioare de atunci, sub leafa unui ingimer, medic sau economist, Si cand aceiasi profesori erau siliti sa renunte la orele de la scoala si sa mearga cu elevii la munci agricole.
Lucru pe care aproape toti l/am patit ca elevi sau studenti macar, iar unii dintre noi ca profesori. Iar impotrivirea a provocat reactii violente din partea politrucilor, trecute insa demult. ASta asa, pentru corecta informare a cititorilor.
Totusi – atunci de demult, nu se stia inca mai nimic despre SENSIBILITATEA EXTREMA A COPIILOR ELEVI. Acum , odata cu iluminarea , profesorii trebuie sa fie infinit mai atenti pentru a nu se trezi pusi la zid de ASOCIATIA PARINTILOR VIGILENTI , de FEDERATIA ELEVILOR VATAMATI si de Mimi – Știrista (cea cu reportajul despre ”ȘCOALA GROAZEI”) pentru ca ar fi abuzat copiii din Clasa a VI a B obligandu-i de pilda sa citeasca nu stiu ce carte – crima dovedita cu 16 filmari din 16 unghiuri diferite urcate pe You Tube. unde desigur ”au devenit virale” si ”au incins Internetul”.
Nu e mai putin adevarat ca imaginile pe care le mai vad aazi la televizor arata de regula niste dascali care par aidoma celor lasati de mine in urma in anii 70 ….plecand plini de lehamite din cancelarie spre sala de clasa cu odiosul Catalog sub brat. Nu vreau sa pacatuiesc – dar .asa , din afara, mi se pare ca STAGNAREA e la ea acasa si acolo.
Educația, învățământul e cheia succesului pentru elevii, studenții, tinerii de azi din țară. Invățământul e baza pentru viitorul țării. Numai un învățământ bun asigură un viitor bun României.
Educatia este asa cum se cere. Educatia in Romania este la pamant pentru ca pur si simplu nu exista cerere pentru educatie.
Exista dorinta (psihologica) unei educatii bune, dar aceasta este cu totul altceva decat cererea (categorie economica). Dorinta exista, dar cererea – nu!
„[…]nici la detaliul că, deși în 2016 s-a votat o lege care a promis corpului didactic restituirea în tranșe banilor tăiați în timpul crizei, lege printre ai cărei inițiatori s-a aflat chiar actualul ministru al Educației, doar guvernul tehnocrat condus de dl. Dacian Cioloș a avut decența de a pune respectivul act în aplicare”
Anul trecut legea bugetului conținea alineat special pentru anumite categorii de beneficiari ai legii. Anul acesta, nu, deși min. fin. susține că de la „transferuri între autorități” se vor achita aceste datorii ale statului față de cetățenii săi.
Aducerea în discuție aici fie și marginală a unui guvern ori altuia ar necesita unele precizări, de vreme ce punerea în operă a legii (pentru toate categoriile de beneficiari) s-a făcut sporadic doar în cursul anului 2017, sper să nu mă-nșel.
Mult prea multi profesori nici nu mai conteaza de fapt. Ei insisi sunt produsele catastrofale ale unei educatii catastrofale.
Cu mult prea multe cadre didactice nici nu se mai poate discuta, sunt incapabile sa poarte o discutie. Considera doar ca pot face la ore ce doresc, in profund dispret fata de orice. Si dand vina mai mereu pe programa- pe care nu o citesc, dar o critica. Ca sa scape de orice.
Inspectoratele scolare controleaza … hartii! Uriase dosare, cu kilograme de pagini cu care scolile se acopera.
Situatia este la fel de catastrofala si in invatamantul superior. Vinde diplome, pentru ca diplome se cer. Nimeni nu cere pregatire profesionala. Vorbesc despre asta, dar nici ei nu o cred in realitaet.
///
Elevii? Studentii? Cei care stiu ce e cu ei pe lumea asta, pleaca din tara. Sau parintii lor, intelegand marasmul, pleaca ei, cu copiii cu tot.
Cine se mai uita la TV?! Doar pensionarii si unii care nu au ce face.
Ce „modele”?! Nu intereseaza pe nimeni.
Iar daca aveti senzatia, domnule autor, ca profesorii sunt umiliti si prost platiti va spun clar ca va inselati. Cei mai multi sunt niste impostori pe care ii doare in basca, profitand si de imbuibarea generala si inconstienta parintilor.
Habar nu au materie, habar nu au metodica, nu inteleg nimic din didactica si pedagogie – asta la preuniversitar.
La universitar – avem „doctori” care merg la simpozioane internationale pentru puncte si sendvisuirile micute si dragute cu icre si somon. Publica articole de nimeni citite, predau studentilor dupa manuale sooovietice prafuite.
///
Asa ca sa imi fie cu iertare, puteti sa va revoltati pana la sfaritul veacurilor, sa scrieti despre „clasa politica” pana la epuizare – nu conteaza.
Educatia romaneasca e moarta si ingropata si nu va renaste decat in momentul in care vor manca doar cei care vor munci.
Adica, dupa ce vom iesi din acest marasm socialist fata de care „nutrim cu grija blajine remuscari/ asa cum cersetorii isi cresc paducheria”.
Si sa nu va plangeti ca avem doctori falsi. Nu se deosebesc cu nimic de cei care isi cumpara diploma. Sa nu va plangeti ca avocatul va pierde procesul din prostie crasa, asa suntem toti.
Daca de maine toate scolile s-ar desfiinta, probabil ca nici nu s-ar baga de seama. Vom continua sa haranim anafabetii nu cu minim necesar, ci cu cat mai mult posibil. Asta vrem, sa fim sinceri!
Romania nu e un caz special cind e vorba de politruci.
Sa ne uitam putin la Suedia, exemplul luminos al progressistilor.
Stefan Löfven, 61 de ani, prim-ministru al Suediei: a studiat la Sollefteå High School (probabil ceva gen gimnaziu, liceu), dupa care a facut o scoala de sudori de 48 de saptamini. Apoi, a studiat „social work” la Umeå University, dar a abandonat dupa un an si jumatate. A urmat serviciul militar obligatoriu, pe care l-a terminat cu gradul de soldat. La 21 de ani (1978) isi incepe cariera profesionala ca sudor, iar dupa doi ani este ales lider sindical si de sindicalism se ocupa pina in 2005 cind, dupa ce a urcat treapta cu treapta in ierarhie, a fost ales „the first chairman of the newly formed trade union IF Metall”.
Revolutionar de profesie, Löfven a fost membru al Social Democratilor de la virsta de 13 ani. In 2006 e ales in „the executive board of the Social Democrats in 2006, shortly after becoming chairman of trade union IF Metall”. In 2012 devine liderul partidului. Sub conducerea lui, partidul participa la alegerile pentru Parlamentul European din 2014 si obtine cel mai prost scor (24,19%) la nivel national din 1921. Apoi, tot sub conducerea lui, partidul obtine al doilea cel mai prost rezultat la nivel national in alegerile generale din 2014 cu 31,0% din voturi, ceea ce, in coalitie cu the Green Party, a dus la formarea unui guvern minoritar in frunte cu bravul nostru soldat, sudor, sindicalist si revolutionar de profesie cu liceul la baza, Stefan Löfven, care conduce si azi Suedia pe cele mai inalte culmi de civilizatie si progres.
Isabella Lövin e vice-priministrul Suediei. 56 de ani, Green Party.
A studiat „film studies, political science, sociology and Italian at Stockholm University. She also studied at the University College of Film, Radio, Television and Theatre. ”
Pina sa intre in politica (2009) a fost o jurnalista de duzina.
Morgan Johansson, 48 de ani, Social Democrat e ministrul Justitiei. A mai fost inainte ministru de Interne, ministru pentru Migratie, ministru al Sanatatii si parlamentar.
Revolutionar de profesie, nu are nici el vreo meserie (Bachelor of Arts in Political Science, Lund University) si a lucrat doar 3-4 ani (1994-1997) ca ziarist-activist la ziarul partidului.
Mikael Damberg e ministru la Interne. Alt revolutionar de profesie fara nici o meserie (Damberg earned a degree in public administration from Stockholm University in 2000). E nascut in 1971 si „He joined the Swedish Social Democratic Youth League in the late 1980s”. Adica, a intrat in politica pe la 13-15 ani.
Margot Wallström, 64 de ani, ministresa de la Externe din 2014. Sudii: LICEUL (Wallström is a high school graduate without academic degrees). Si-a inceput cariera in 1973 (avea 19 ani) ca casiera la o banca. Dar nu a stat mult acolo, fiindca, la 25 de ani, este aleasa in parlamentul Suediei. Apoi, cind la banca, cind in politica vreme de 20 de rodnici ani de munca. Dupa care, in 1993, decoleaza pur si simplu: e numita CEO al unei statii de televiziune regionale. Ce poate fi mai normal pentru o casiera de profesie decit o astfel de promovare? Apoi, „executive vice-president of Worldview Global Media in Colombo, Sri Lanka” si o multime impresionanta de posturi si functii politice.
Annika Strandhäll, nascuta 1975, e Minister for Social Security, fiind la al treile post de ministru in cariera-i luminoasa. O alta revolutionara de profesie (si sindicalista!) cu liceul la baza.
Amanda Lind, 39 de ani, e la Cultura. Liceul la baza. Green Party.
______________
Daca veti avea rabdarea sa cititi cv-urile politrucilor din celelalte state europene din Occidentul „civilizat”, veti da tot peste astfel de mediocritati. Si veti observa ca imaginea generica de progressism pe care o aveti despre o tara sau alta e invers proportionala cu calitatea politrucilor care o conduc. Cu cit mai multi politruci fara nici o meserie si fara studii serioase (revolutionari de profesie), cu atit mai progressista tara.
_______________
Lucrurile, insa, se vor schimba destul de rapid: uitati-va doar la cv-urile celor care plimba hirtii prin Parlamentul UE, prin Comisia UE si ce mai au ei pe acolo: fii, fiice, nepoate, nepoti, pile de tot felul ale politrucilor din toata Europa (aia cu liceul la baza, revolutionarii de profesie care sint acum la putere). Si toti absolventi de licee private, cu 2-3 mastere si macar un doctorat in UK, in Germania, in USA, in Franta, in Olanda etc. Ii stiu, ii cunosc, i-am auzit vorbind…
_________________
Ziceti ca e rau cu revolutionarii de profesie? Stati sa vedeti ce vine cind urmasii lor plini de diplome (si cam atit) le vor lua locul!
Umilitor este sa fii aproape orice in Romania condusa de tilhari si mincinosi . Sa nu mai votam secaturi .
Sunt cadru didactic de aproape 25 de ani. Am lucrat și în învățământul preuniversitar – școli de cartier, licee (industrial, agricol), școli din mediul rural – dar și în cel universitar (unde profesez de aproape 20 de ani). Întotdeauna am urmărit doar să-mi fac treaba: adică să transmit cunoștințe științifice, dar, mai ales, să contribui la formarea de oameni cu caracter, principii, coloană vertebrală, onestitate, bun-simț! N-am cerut nimănui (nici măcar unor copii!) ceea ce eu nu am făcut, dar ceea ce am făcut a fost obligatoriu pentru toată lumea (încadrarea în termene la predarea unor teme/proiecte, respectul reciproc față de activitatea celuilalt și față de persoana lui, corectitudinea, etc.). Iar ceea ce-mi mai doresc de la „sistem” (politrucii vremelnici, inculți, agramați și, cel mai adesea, oportuniști, fără caracter, plus „colegii”, mulți „binevoitori” în „a-mi purta sâmbetele” și în a se ocupa cu ceea ce rimează cu „vorba lui Dabija”!) să mă lase să-mi văd de treabă (am niște proiecte de dus la final, și cu sprijinul studenților, la lucrările practice, iar unele se vor „lungi” până după pensionarea mea!)! Nu am pretenții salariale și nici nu voi „pupa sub coadă” cum fac cei din categoria „lingou” ca să avansez în carieră: avansarea să fie doar pe baza meritelor profesionale! Atât!
Mulțumesc frumos pentru articol!
Stimabililor, puțin respect va rog! Știu că imi primesc salariul din taxele și impozitele domniilor voastre, dar știu ce fac în fiecare zi atât eu cât si colegii mei. Incercăm din răsputeri să ne facem treaba, să plece copiii domniilor voastre din clasă cu niste noțiuni clare, sa fie capabili să înțeleagă ceea ce se întâmplă în jurul lor. Poate nu reușim să fim modele penru odraslele dumneavoastră, nu avem bani pentru haine și bijuterii, dar majoritatea avem in sânge blândețea, capacitatea de a vă înțelege copiii si de a construi împreună cu ei omul de mâine . Nu vă vedem copiii ca simple obiecte ale muncii, pentru noi acești copii sunt VIITORUL nației noastre, cei care vor duce mai departe România.