joi, mai 2, 2024

Dincolo de scandalul Schengen: o privire la rece cu ajutorul unui profesor englez

Dupa ani buni de complicitate intr-un complex joc de autosubtilizat caciula la doua maini, relatia dintre elitele romane si cele europene pare sa fi intrat intr-o noua etapa. Se pare ca cererile de aderare ale Romaniei si Bulgariei la spatiul Schengen vor fi respinse. Olanda si Finlanda au anuntat oficial ca se opun oricarei aderari, chiar si partiale. „Olanda si Finlanda nu sunt in realitate singurele tari care se impotrivesc aderarii, ci sunt singurele care o spun public”, a marturisit un diplomat european, citat de Hotnews. Un moment inedit. Eram obisnuiti cu alta atitudine, mai laxa. Inainte, vorbele dure erau urmate imediat de un subtil semn pe sub masa sau de un intelegator semn facut cu ochiul. De data asta parca nu s-a vazut nimic in acest sens. Nici peste masa, nici pe sub masa. Mai mult, avem si un inceput de „scandal”: seminte, flori, camioane la vami, paralemetari si ministri occidentali amenintand fara perdea. Lunga complicitate pare ca se apropie de sfarsit.

A cui e vina? Sa nu ne grabim sarind la concluzii si judecati pripite. Sa incercam sa folosim pretextul acestui „scandal” pentru a trage o linie si judeca la rece unde suntem si de unde venim in toata aceasta poveste cu integrarea europena. Trebuie să acceptăm că suntem încă prea aproape de evenimente şi prea implicaţi emoţional ca să vedem lucrurile clar. Puţini avem puterea de a ne detaşa de propriile noastre experienţe din ultimii ani, de a face un pas lateral şi de a contempla lucrurile cu neutralitate. Este exact punctul în care intervine în ajutor cartea lui Tom Gallagher, Deceniul pierdut al României – Mirajul integrării europene după anul 2000 (Editura All, 2010).

Sa reluam deci o discutie mai veche a lucrarii profesorului britanic, o discutie inceputa in Revista 22. Cartea este o analiza exemplară a situaţiei noastre actuale si o cheie de înţelegere a paradoxului aderării României la UE. Ea explica in buna masura si contextul mai larg de interpretare a unor incidente precum actualul “scandal” Schengen. Altele asemenea vor veni, mai devreme sau mai tarziu…Cartea merita citita, chiar si numai pentru asta.

Ca să ilustrăm afirmaţiile de mai sus, să trecem rapid în revistă câteva dintre tezele lui Tom Gallagher, reluate cât mai aproape de cuvintele sale.

Tezele lui Tom Gallagher

– UE a abordat într-un mod profund defectuos pregătirea României pentru aderare. A avut o abordare superficială şi simplistă. UE s-a autoconvins că e bine să încheie cât mai rapid extinderea în Europa Centrală şi de Est, într-un regim de tip „big bang“. Acest lucru a presupus o relaxare semnificativă a condiţiilor impuse, înainte chiar ca negocierile de aderare a României la UE să înceapă.

– Oficialii de la Bruxelles ştiau că în niciun alt stat fost comunist, satelit al Moscovei, nu s-au păstrat în atât de mare măsură vechile structuri de putere ca în România. Au crezut însă că acestea sunt incapabile să opună rezistenţă „puterii transformatoare a UE“. Aşa că, în al patrulea an de negocieri (2004), europenii s-au trezit în situaţia de a fi prizonierii unei clase politice dispuse să accepte ca aderarea să se facă numai pe baza unei agende minimale de schimbări.

– Sistemul UE de luare a deciziilor, pe mai multe nivele, a fost ineficient (citeşte defectuos). Principalele organisme ale UE s-au lăsat induse în eroare şi dezarmate de o elită locală foarte versată în privinţa simulării schimbării şi a strategiei „zic ca tine, fac ca mine“.

– Elita politică de la Bucureşti a recurs la adoptarea unei serii de ritualuri şi iniţiative care, în esenţă, nu erau decât nişte artificii menite să-i convingă pe eurocraţi că România a iniţiat cu adevărat un proces de adoptare a normelor şi valorilor europene.

– Din comoditate sau incompetenţă, UE a acceptat treptat, în bună masură, punctual de vedere al acestor elite locale, adică faptul că o reformă semnificativă este un proces pe termen lung şi că numai cei care au fost factori de decizie mai tot timpul, din 1989 încoace, pot fi consideraţi parteneri efectivi.

– Rezultatul s-a concretizat într-o serie de reforme incomplete şi superficiale, care puteau fi oricând anulate. Chiar înainte de aderarea României la UE, guvernul condus de Călin Popescu-Tăriceanu a sfidat reformele menite să garanteze competiţia economică autentică şi principalele angajamente anticorupţie. În momentul aderării, agenda fictivă de reforme iniţiată de PSD fusese adoptată de mai toate forţele politice, cu mici excepţii.

– În loc să se producă un proces de europenizare, este mult mai potrivit să vorbim de un proces de eurobalcanizare. România a asimilat legile şi valorile UE numai la nivel superficial sau declarativ. Astfel, unele dintre trăsăturile clasice ale politicii balcanice, în care grupuri restrânse îşi impun voinţa asupra întregii societăţi, nu numai că au fost perpetuate, ci au fost şi consolidate ca urmare a aderării României la UE.

O posibila alternativa

Pentru că o poziţie precum cea de mai sus poate să fie uşor răstălmăcită, să subliniem că Gallagher nu vrea să sugereze că „România nu era aptă să devină membru UE sau că nu ar fi trebuit să fie considerată un posibil candidat“ şi nici că „sarcina pregătirii României depăşea posibilităţile UE“. Uniunea, scrie el, „dispunea de suficientă putere, iar în România exista o majoritate deloc neglijabilă favorabilă reformei cu care UE putea realiza o alianţă eficace pentru a asigura un puternic impuls pentru procesul de europenizare“.

Pentru aceasta însă, susţine Gallagher, UE ar fi trebuit să-şi modifice modul obişnuit de abordare. Ar fi fost necesară „o schimbare profundă“ de strategie, fără false iluzii „în privinţa profunzimii schimbării ce trebuia realizată“. O abordare alternativă „ar fi fost tratarea guvernului, controlat din nou de la începutul anului 2001 de personaje desemnate de Ion Iliescu, arhitectul tranziţiei de după 1989, nu ca partener, ci ca potenţial adversar.

Problemele UE s-ar fi redus simţitor dacă aceasta ar fi recunoscut că România are o elită politică cinică şi amorală“. Pe scurt, UE nu a înţeles că „vechile structuri s-au regrupat după 1989 şi că în România s-a renunţat la sistemul comunist în mult mai mică măsură decât în oricare altă ţară din afara fostei Uniuni Sovietice“. Nu a înţeles că aceste circumstanţe cer o strategie cu totul specială.

Adevăratele dimensiuni şi mize

Adevăratele dimensiuni şi mize internaţionale ale analizei lui Gallagher devin clare abia când implicaţiile geostrategice sunt discutate. El atrage atenţia că „UE ar putea regreta în curând nechibzuinţa sa“. De pildă, UE a cerut limitarea sectorului de stat, „dar nu avea informaţia şi cunoştinţele istorice necesare privind realitatea puterii în România postcomunistă“. Astfel, nu a înţeles că reforma economică, „în absenţa unei reforme politice, riscă să creeze un sistem de întreprinderi private sub influenţa structurilor politice consolidate“.

Şi, astfel, „un proces de privatizare prost gestionat în România a permis influenţei ruseşti să se facă din nou simţită pe neaşteptate, în special în sectorul energetic“. Nu mai vorbim acum doar de o chestiune europeană. Însăşi securitatea UE e în discuţie, „ţinând cont de dorinţa Rusiei de a atrage în orbita sa politică un grup de baroni capitalişti din foştii săi sateliţi“.

Eurocraţii obişnuiau să spună că securitatea a fost argumentul esenţial pentru admiterea României în UE. Însă, în loc să se închidă o graniţă permisivă cu Estul instabil şi autoritarist, lucrurile par să arate ca şi când, în interiorul UE, România ar putea fi cale de acces pentru influenţa economică rusească.

Anumite elemente din elita Bucureştiului au înţeles faptul că o Rusie în revenire, care nesocoteşte normele democratice, constituie un argument important în relaţia cu Bruxellesul. Dacă presiunea pentru realizarea reformei va deveni prea stăruitoare, atunci Bucureştiul poate ameninţa că va da o asemenea orientare legăturilor ei cu Rusia încât să pericliteze solidaritatea UE împotriva unui vecin care îi dă oricum multe bătăi de cap.

În 2007, când compania petrolieră de stat din Kazahstan a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni al celei mai mari companii energetice private din România, deţinută anterior de un aliat pe termen lung al primului ministru Tăriceanu, UE a început să înţeleagă că evenimentele din România nu se desfăşoară conform planului. Un pic cam târziu…

In loc de concluzii

Iată deci, concentraţi în câteva paragrafe, parametrii situaţiei jocului strategic dintre UE şi clasa politică românească sau, mai bine zis, o bună parte a acesteia. Prins la mijloc, buimac şi cu „paşaportul european“ în mână, poporul român, trădat de ambele părţi. Iată cum un autor lucid si bine informat poate clarifica şi exprima esenţa complexei şi aparent confuzei realităţi româneşti contemporane. Iata de ce e bine sa citim, recenzam si discutam cartile scrise despre Romania…Merita. Invatam multe chiar daca uneori nu suntem de acord cu tot ce este afirmat in ele. Merita citit insa. Cititul ajuta.

Revenind la Tom Gallagher: o carte spectaculoasă, chiar si cand nu suntem 100% pe aceeasi pagina cu interpretarile autorului. Este cronica unui episod ce poate fi citit în cheie dublă, după gust: cum România îşi fură singură căciula, ajutată de UE. Şi care sunt consecinţele. Sau invers: cum UE îşi fură singură căciula, ajutată de România. Şi care sunt consecinţele.

Profesorul Gallagher ne ajută nu numai să înţelegem paradoxul aderării noastre europene, dar, în acelaşi timp, ne ajută să înţelegem mai bine care este orizontul strategic care se deschide în faţa noastră. Întrebarea este: acum, că radiografia este publică şi oficială, acum, când în sfârşit clivajele si tensiunile ascunse sub covor au inceput sa apara, înţelegem până la capăt pe ce stăm? Avem o idee sau nu despre ce trebuie sa facem mai departe? Toata poveastea aceasta cu Schengen, chiar daca pana la urma minora si rezolvabila, ar trebui sa fie un semn de alarma. L-au auzit si inteles cei care ar fi responsabili public cu auzitul si intelesul acestor semne? Aceasta-i intrebarea…

Distribuie acest articol

50 COMENTARII

  1. NU avem ce face pe mai departe, pentru ca „noi” nu reprezentam majoritatea romanilor care sunt aidoma paturii politice de care se vorbeste. Schimbarea trebuie sa vina din „noi” dar noi avem schimbarea facuta, spre deosebire de majoritatea populatiei. Si chiar daca majoritatea populatiei ar avea o tenta eurofila, o a doua revolutie nu este posibila. In plus, cu cine sa votezi, cand toti politicienii sunt niste trogloditi cu mentalitate de Ev Mediu ?

    Cu alte cuvinte, suntem condamnati. Ma rog, cei ce sunt inca in tara. Restul, sa fuga cat mai repede.

  2. d-le Aligica,
    chiar nu vedeti ca acest Gallagher a ramas cantonat in cliseele anilor 90,Romania satelit al Moscovei-ma face sa rad ,Ceausescu a fost asasinat tocmai ca s-a opus Moscovei timp de 20 de ani!bietul om ,de cine e platit e platit degeaba ,chestiunile cu reforma sa le aplice famniliei in primul rand!pe cat te apreciez pe dumneata ,pe cat il apreciez pe Tismaneanu sau Deletant ,pe atat nu dau doi bani pe acest james bond MI6!
    te rog ,pe viitor, mai ales ca te apreciez mult,scuteste-ne de fraierul asta !
    Respecte,

    • Domnule Eneas,
      este greseala mea daca am lasat sa se inteleaga ca T. Gallagher sugereaza ca Romania e satelit al Moscovei azi. Impresia mea este ca ce zice TG este ca sunt personaje sau grupari intre potentatii Romaniei care ar fi gata sa speculeze noua pozitie geopolitica a Romaniei in UE (si fata de UE) facand un joc dublu al carei miza nu este interesul national, nu este interesul european ci interesul lor personal sau de grup. Cred ca asta vrea sa zica, dar ma pot insela…
      Si aveti dreptate, evident: Azi Romania e orice dar satelit al Moscovei, nu. Macar atat credit sa dam clasei noastre politice.

      • N-o fi Romania satelit al Moscovei, dar cand cvasitotalitatea industriei metalurgice din tara a intrat pe mana rusilor (exceptia notabila-Galatiul), asta cum se cheama? O ramura, aproape intreaga, a industriei, pe mana unei puteri straine! Daca, la un moment oarecare, asta nu mai functioneaza, ce mai functioneaza? Toata economia va fi bulversata, mai rau decat pe vremuri de razboi! Unde a fost inteligentia?

      • Domnule Aligica, sa inteleg ca presedentia de 7 ani a domnului Basescu a fost fara nici un rezultat palpabil si ca suntem, inca, in mod fatidic, ramasi la mana domnului Iliescu? Pai nu ne ramane, in acest caz, de facut altceva decat sa ne punem streangul de gat….

        • n-ai vrea sa accepti ca un HALCA ZDRAVANA din ce nu le place altora este tocmai ranjetul lui Pivniceru, Barbulescu, Costiniu, Turcu (cea beata la volan) etc??? si EXACT aici, NICIUN presedinte nu are ce face! avem un sistem corporatist (ca nu zic mafiot) in justitie, care FACE INUTILA lupta anticoruptie. Coruptii condamnati nu au avut suficienti bani sa-si cumpere libertatea (sau amanarea la infinit) de la judecatori!

    • Mon ami, ca orice obsedat de conspiratii, folosesti o logica defectuoasa – mai precis faci doua afirmatii succesive care ar trebui sa se sustina, dar in realitate se exclud reiproc: „Romania nu este satelit al Moscovei” si „Ceausescu a fost asasinat pentru ca s-a opus 20 de ani rusilor” (nu comentez afirmatia in sine).
      Daca Ceausescu ar fi fost asasinat sub pretextul unei revolutii populare de catre KGB, banuiesc ca n-ar fi fost vorba de o simpla razbunare, ci de intentia de a instala un guvern apropiat sau macar prietenos fata de Moscova, nu? Si nu prea vad cum Ion Iliescu si esalonul 2 ar fi fost optiunea populara care le-a stricat planurile…
      Deci ori una, ori alta.
      In alta ordine de idei, oricum n-ai inteles prea mare lucru din analiza lui Gallagher – nici o mare surpriza aici.

  3. Sunt absolut de acord cu profesorul Gallagher. Fara sa fi studiat pproblema in detaliu o experienta care am avut-o la Bruxelles cand am vizitat un amic ceh stagiar la Comisia Europeana, a fost edificatoare: datorita lui am intalnit varii angajati ai Comisiei Europene si am fost surprins cat de putin stiu despre Romania. Lucrurile acestea se intamplau in 2003. Evident asta nu inseamna ca cei de la varful Comisiei nu stiau mai multe, nu am avut ocazia sa stau de vorba. Apoi, un profesor m-a intrebat ce fac profesorii romanii din tara cu cei care obtin diplome serioase in strainatate. Nu stiu, i-am raspuns, nu fac nimic. Nu-i doresc angajati la universitati. Mi se pare ca Romania a lasat pe oricine care poate face ceva constructiv sa plece, dar nu sa revina: asa ca in ultimii 20 de ani, s-au pierdut mai toate generatiile care puteau schimba ceva la orice nivel. O schimbare in Romania poate veni dupa implementarea unui sistem sanatos in urma caruia cei care au plecat sa revina. Asta in conditiile in care intelegem ca sistemul este in fond cei care-l construiesc, nu exista asa suspendat. Ce poate face Europa pentru noi: condamnarea comunismului, aducerea celor vinovati in tribunal international, presiuni asupra Romaniei pentru a-si intregra proprii cetateni etc. Toti politicienii romani s-au grabit sa ceara drepturi de munca pentru romani in UE, asta dupa ce am aderat. Mi se pare ciudat: nu este firesc ca romanii sa poata face ceva la ei acasa in primul si in primul rand?

    • Interesant cum tocmai cei care infieram niste prejudecati sau stereotipii, suntem victimele lor intr-o masura mult mai mare. De exemplu, iata una dintre cele mai raspandite stereotipii: romanii care studiaza in strainatate nu sunt lasati sa se „realizeze” in Romania din cauza invidiei, nepotismului, etc. si astfel tara pierde oportunitatea dezvoltarii. Bun, poate asa o fi, statistic (desi eu personal am cunostinte care s-au intors de la studii din strainatate si care au avut o evolutie profesionala exceptionala in Romania). Insa care e problema cu cei care nu au studiat in strainatate? Ei nu pot contribui la progresul Romaniei? Au vreun handicap moral, intelectual, motivational fata de cei care studiaza in strainatate? Iata o prejudecata la fel de paguboasa si, cred eu, ca mai raspandita, decat mult clamata „respingere” a celor care au studiat afara.

      Dl. Aligica e o dovada vie ca cei care studiaza in strainatate nu au niciun handicap in Romania. Este un „purtator de opinie” foarte prizat de establishmentul publicistic [tocmai] pentru ca studiat afara. Imi amintesc cand am citit primele sale articole in Dilema, acum cativa ani, cum erau indicate „credentialele” universitare de prin SUA, ca un fel de argument pentru soliditatea afirmatiilor din continutul articolului.

      Verificati si voi prin presa „intelectuala”. La cati autori veti gasi mentionata universitatea sau localitatea daca e din Romania si la cati veti vedea mentionata universitatea/localitatea (in genul „Harvard, SUA”, sau „Universitatea Standford, Palo Alto) daca e din strainatate. Veti descoperi ca avem tendinta de a ne ploconi in fata celor care au studiat afara. Atunci, de unde acel complex al „dusmaniei concertate a societatii impotriva romanilor care s-au intors de la studii din strainatate”?

      • Nu stiu ce date aveti dvs: imi este de ajuns sa arunc o privire pe siturile universitatilor din Romania si vad bine ce „integrare” s-a produs. In plus vad clasamentele mondiale ale Universitatilor unde Romania nu exista! Pe de alta parte nu am sugerat ca cei care sunt acasa trebuie eliminati. Or fi fiind si uni care au reusit o cariera exceptionala, mai ales in domeniul firmelor private (adica tot din strainatate sau cu bani din fonduri europene).

        • „Or fi fiind si unii care au reusit ” – eu din exprimarea dvs. inteleg ca intr-adevar credeti sincer in aceasta teorema: romanii cu studii in strainatate sunt singura sansa a Romaniei de a evolua in timp ce romanii cu studii in Romania sunt profesionisti de mana a doua; adica romanii cu studii in Romania care sa aiba si competenta si succes in domeniul lor (si prin succes ma refer in primul rand la generarea de valoare pentru societate, nu la pozitia pe scara sociala) sunt mai degraba exceptia care confirma regula (de unde si acest „or fi fiind si…”).
          :-) Mergand pe firul argumentelor si incercand sa va indic cumva ca sunteti victima unei stereotipii care ne face rau, ca societate, am ajuns pana la urma sa par un complexat ca n-a studiat in strainatate. So be it. Sper ca veti avea totusi intelepciunea sa treceti peste ceea ce par eu si sa va concentrati pe argumentele propriu-zise.

          Sunt nevoit sa introduc si o mica erata la postul precedent. Corect este Stanford, nu Standford, evident.

          In concluzie: mie nu-mi convine ca asteptam mereu salvarea din afara: Comisia Europeana, investitorii straini, americanii, romanii care au studiat in strainatate, Gabriel Resources :-). Poate ar trebui sa „crestem mari” si sa incepem sa ne bazam si pe noi.

  4. Cartea aceasta este corecta, realista si toate ideile au fost expuse in articolele din Romania Libera de la fiecare moment in parte si cu atata mai valoroase Oricum la modul general esti mai bine mustruluit daca esti in caruta pentru ca altfel putea fi speculata un fel de lehamite si de aici derapaje spre est. Nu inteleg ce legatura are cu schengenul din moment ce ai indeplinit niste conditii tehnice iar despre apararea granitei cred ca statistic daca s-a facut si bazandu-ma numai pe relatarile din presa doar cativa rataciti de prin Pakistan si Afganistan au fost prinsi fata de numarul mult mai mare care forteaza granita de vest a EU.Nu cred ca este de bun augur folosirea acestui pretext schengen pentru a rezolva alte inadvertente pe justitie,economice sau politice Fiecare trebuie delimitat precis si facute presiuni focalizate altfel suna a neseriozitate si efecte perverse inverse

  5. Am mari dubii ca atit dumneavoastra cit si cel citat de dumneavoastra ati fost vreodata de o parte a mesei cind s-a negociat impartirea a ceva (orice) intre tarile din UE. Eu am fost (dar nu trebuie sa ma credeti pe cuvint). Intrebati orice participant la astfel de discutii: totul se aseamana cu impartirea premiilor la Eurovision. Nu are (aproape) nici o importanta cum cinti, nici cum dansezi, nici cit antren poti genera. Totul este o masura a coalitiilor ad-hoc pe care le poti genera, a prieteniilor regionale, a migratiilor si a… intereselor financiare. Nu trebuie uitat ca proiectul european a avut mult mai multe componente decit strict cele legate de valorile europene comune. A insemnat o oportunitate imensa pentru banii din vest sa cumpere orice fel de proprietati in est. Sa vinda intr-o piata apropiata geografic si infometata. Si, sa nu uitam, a insemnat o masura de protectie a econoomiilor vestice fata de concurenta chineza.

    Astazi banii chinezi cumpara facilitati de productie in Belarus. Ce s-ar fi intimplat daca aceeasi bani asiatici ar fi cumparat proprietatile in est aducind concurenta in coasta vestului.
    Am impresia ca directia acestui articol (incluzind aici referirintele) ignora complet aceasta componenta extrem de dura a jocului economic mondial.

    Merita vorbit dspre evenimentul actual? Merita spulberate iluziile idealistilor? Merita Romania sa invete sa-si arate si muschii?

    • DA, merita sa discutam despre evenimentul/evenimentele de astazi.

      Merita sa vorbim:
      – Daca Olanda este indreptatita sa arate ca are ingrijorari legate de admiterea in zona Schengen si practic sa respinga cererea Romaniei;
      – Daca Romania are argumente sa raspunda diplomatic si nu numai la pozitia Olandei;
      – Daca Romania a avut pregatite fortele necesare pentru actiuni decisive, pe termen extrem de scurt, pentru a infrange cu adevarat ofensiva olandeza;
      – Daca „bacteria” exista la granita sau nu, si daca nu, de ce s-a inventat/creat ea si ce dovedeste prin aceasta atitudine Romania – seamana cu laboratoarele vechi ale unora…

      Sa punem oglinda si sa ne uitam in ea. Oare ce vedem acolo?

      Idealistii raman in lumea lor, greu sa ii aduci in alta lume, dar nu imposibil. In acest sens, as intreba cum arata vamesul exemplar din zona Schengen si cum „opereaza” el in raport cu vamesul roman? Sa incercam in zonele de Nord, Est si in cea de Sud Est, chiar cu riscul de a importa „vamesi certificati Schengen” precum odata au fost importati svabii in Transilvania.

      Cred ca muschii se arata numai in cazul in care avem de a face cu talibani, dar in cazul Olandei avem alte tipuri de persoane, alt mesaj, si chestiunile legate de muschi nu tin, pur si simplu… Se vede in continuare ca Olanda nu s-a pierdut cu firea la vederea „muschilor nostri”. Daca incercam ceva cu capul, poate mai aveam o deschidere – cica se putea sa se mai flexibilizeze Olanda, ca noi…

      Evenimentul in sine si reactiile starnite: la nivel guvernamental, institutional si la nivel de cetatean au dat masura valorilor noastre. Chiar a meritat sa fie discutat evenimentul…

      TG a gasit in cartea sa cauzele unor evenimente asemanatoare si imi pare ca ele vin de la ultimii 10 ani pierduti.

      Tristut, dar perfect adevarat – si se pot construi demonstratii pentru cele argumentate de TG in orice domeniu de activitate din Ro: educatie, sanatate, afaceri, justitie, infrastructura, comunicatii, s.a.m.d.!!!

      • Olanda a adoptat aceasta atitudine doar din considerente de politica interna; sa fim sinceri: morala nu exista in politica internationala.

        Povestea cu „bacteria Schengen” nu este altceva decat dovada faptului ca Romania a invatat sa vorbeasca „europeneste”.

        Indiferent daca avem sau nu dreptate, exista un semn de intrebare: de ce Franta si Germania si-au „indulcit” discursul ?! Cand vom avea un raspuns (public) la aceasta intrebare, atunci vom fi inteles mai bine in ce lume traim.

        Am lucrat in mediul academic din Franta si Italia si va pot spune ca multe dintre pacatele care ni se reproseaza sunt prezente si acolo …

  6. Domnul Gallagher, care obişnuieşte să facă figură de eurosceptic, pleacă de la premisa că interesele UE sînt fundamental pozitive şi că defecţiunile depistate in procesul de integrare sînt erori de aplicare şi nu efectele fireşti ale unui program unionist aberant. Deşi descoperă că oficialii UE cunoşteau foarte bine situaţia deplorabilă a statalităţii post-comuniste, dumnealui consideră, in mod nefondat, că intenţiile birocraţilor europeni au fost întotdeauna pozitive, sau reformist intr-un sens bun, şi doar naivitatea este de vină pentru rezultatele slabe obţinute in urma adoptării modelelor europene. Şi să încercăm de-acum să vorbim de adoptarea unor modele şi nu de adoptrea unor valori, căci diferenţa aşa cum deja putem observa este enormă.
    Nicio clipă nu-i trece profesorului britanic prin cap că planul european a vizat de la început o transformare amorală a sistemului instituţional comunist intr-un aparat birocratic cu veşminte noi, frumos aduse din condei in limba de lemn albastru. Şi, ca atare, nomenklatura comunistă reşapată se potrivea de minune cu scopurile birocraţiei bruxelleze, fiind cea in măsură să reproducă modelele socialiste ale Occidentului. Asta pentru că Uniunea Europeană după tratatul de la Maastricht a devenit o suprastructură de tip socialist, şi nu o entitate statală de tip federativ, iar democraţia a dispărut definitiv din peisajul instituţional unionist. Majoritatea ‘reformelor’ inventate la centru pentru statele mici ce candidau inconştient la mecanismele de degradare a suveranităţii erau proiecte socialiste, şi numai un procent nesemnificativ de ‘condiţii’ puse la integrare vizau reforma reală a statalităţii şi reaşezarea sa pe linia statului de drept şi a democraţiei liberale. Modelul principal -guvernul totalitarian europoid cunoscut sub titulatura de Comisie- a constituit punctul de plecare al guvernelor autoritare postcomuniste ce au dirijat in continuare economia şi au condus in dispreţul parlamentarismului, prin sistemul ordonanţelor, de urgenţă sau degeaba. Niciodată drepturile de proprietate ale cetăţenilor jefuiţi destatul comunist NU au fost reparate in tot acest timp de după revoluţie şi cu toate acestea statul socialist roman a fost primit in UE, iar acest fapt demonstrează că ideea de condiţionare şi mecanismele de raportare pe justiţie au fost o simplă mascaradă menită să amorţească vigilenţa romanilor şi să construiască o imagine pozitivă, de instanţă morală superioară, organelor Uniunii. am intrat aşadar in această organizaţie dubioasă plini de speranţe uriaşe, însă deşarte, fără să ne imaginăm că tratativele duse de oficialii UE cu nomenklatura noastră nu era un hatîr făcut populaţiei ci o demonstraţie de forţă a noului aparat socialist european in care diversele grupuri naţionale converg şi se asociază fără niciun fel de scrupule.
    Sub masca specializării post-naţionale şi a apolitismului, organele UE proiectate de Tratatele au dezvoltat un regim tehnocraţic in care abuzurile şi corupţia din statele-membre era nu numai tolerată ci şi încurajată, uneori subtil, deseori pe faţă, prin măreţe planuri şi noi programe de tip socialist care lărgeau aria de influenţă şi intervenţie a statului in economie. Aşa-zisa tehnocraţie apolitică [in fapt lipsită de orice voinţă politică reală] a fost contaminată lent de socialismul instituţional şi astăzi singura lor preocupare, in lipsa euforiei integriste, este aceea de a fabrica justificări pentru aberantele, inutilele şi costisitoarele programe menite să ducă la îndeplinire nobilele idealuri europene, adică socialiste. De aici şi reacţiile virulente in faţa oricărei tentativă de reformă veritabilă a aparatului administrativ, de aici şi susţinerea guvernelor catastrofale din Grecia, Portugalia, Romania, Irlanda, de aici şi solţiile abracadabrante in faţa crizei care propun o întărirea autorităţilor centrale, de aici imposibilitatea unei guvernări de dreapta pan-europene, de aici campaniile isterice de înfierare a partidelor de dreapta din Europa. Din moment ce socialismul a acaparat toate instituţiile şi partidele mari ale Europei, orice partid vag eurosceptic, ferm in privinţa graniţelor şi drepturilor ce decurg din suveranitate [precum votul in privinţa admiterii unui stat in spaţiul Schengen], antiimigraţie va fi iute etichetat drept extremist, radical, xenofob. In declaraţiile socialiştilor, ale presei majoritar de stînga, ba chiar şi in gura oficialilor ue care deja nu se mai sfiiesc să-şi divulge opţiunele radicale de stînga. De altfel, după viteza de reacţie a mîzgălitor din presă, putem distinge astăzi cu mare uşurinţă un socialist, pînă mai ieri deghizat in liberal sau democrat.
    Iată de ce, in faţa vetoului incredibil al Olandei, socialiştii noştri s-au simţit obligaţi să contraatace prompt inflamînd opinia publică cu textele lor obosite şi impregnate de un şovinism vetust, iar acţiunea virulentă a organelor de partid şi stat care s-au repezit ca nişte bandiţi la caravanele olandeze a fost încurajată de pe bară de o presă total dezobişnuită de exerciţiul gîndirii libere, captivă resentimentelor meschine fabricate de politrucii fals naţionalişti ai epocii iliesciene. Sindromul „noi nu ne vindem ţara” a erupt iarăşi pe chipul schimonosit al presei noastre, iar lighioanele politicii băştinaşe au abandonat peste noapte europeismul ca să-şi regăsească filonul patriotard şi să scoată armele din rastel pentru a le agita împotriva capitalistului ingrat olandez. Căci aberaţia cea mare este asta: ‘pedeapsa’ pritocită ocult de politrucii noştri a fost orientată asupra capitalului olandez şi nu asupra politicienilor sau guvernului ce se fac responsabili de decizia greu digerabilă a amînării admiterii in schengen; reflexele comuniste, anti-proprietate privată, conspiraţioniste şi paranoice [circulă asemenea idei creţe: olandezii pasămite au ceva cu noi, ne doresc răul, se răzbună pentru refuzul de a le face cadou porturile şi alte baliverne ] reapar la suprafaţă într-o zonă a politicii in care aşteptam ceva decenţă, cumpătare, bun-simţ, rezerve in luarea de măsuri represive la adresa capitalului străin. Inconştienţa cu care organele miliţieneşti au atacat convoaiele cu flori ne va costa enorm, asta pentru că ştirile despre mediul de afaceri şi modul in care statul roman si autorităţile sale tratează mediile de afaceri circulă cu iuţeală in toată lumea civilizată, iar acum au un motiv in plus să ne ocolească. Şi tot această hărmălaie pentru nimic, nici măcar presa nu a fost capabilă să profite de acest moment pentru a deschide o rampă de lansare pentru un euroscepticism sănătos, lucid, polemic, nu, in loc de dezbateri ni s-au oferit acuze şi înfierări ale partidelor ‘extremiste, xenofobe, eurosceptice’ ale olandezilor ce s-au prostit subit şi au renunţat la toleranţa lor proverbială doar ca să ne dea nouă cu tifla.

    • Domnule EuNuke, este un punct de vedere foarte interesant. Poti sa fii sau sa nu fii de acord cu el dar trebuie recunoscut ca ati prezentat mai sus un argument daca nu original cel putin nou si proaspat in contextul dezbaterii de la noi. Merita sa fie articol de sine statator. Repet, indiferent ce credem despre argument, merita luat in seama serios.

      • Vă mulţumesc pentru răspunsul prompt şi amabil, domnule Aligică.
        Trebuie să admit că teza Uniunii socialiste Europene -ce nu-mi aparţine [preşedintele Cehiei, domnul Klauseste cel mai notoriu critic al structurilor europene dpdv al înrudirii ideologice cu socialismul elitelor europene] – poate părea radicală in peisajul media actual, însă încet-încet lumea de dezmeticeşte şi percepţiile asupra Europei se desprind din admiraţia iraţională dar firească nutrită de romanii proaspăt evadaţi din regimul concentraţionar comunist. Cred că in curînd o să redescoperim că nu tot ce zboară pe meleagurile Europei este automat comestibil şi de bun-gust pentru noi.

  7. am mari indoieli ca partidul nationalist olandez sau finlandez este real preocupat de fosta sau actuala nomenclatura romaneasca.

    • in care epoca, in care societate, cartea nationalista (mai mult sau mai putin sofisticata) a fost cea mai ieftina de jucat!!! de la senatorul care incepea pana si discursul despre closete cu fraza „Cartagina trebuie distrusa”, trecand prin Hitler, Ku-Klux-Klan, si ajungand la Vadim si Funar, nu avem destule exemple? Ba chiar si Ponta al nostru urla despre locuri de munca si angajeaza o bona flipineza!

  8. Tactica americanilor dupa razboi, de a combate comunismul in Europa occidentala prin bunastare, obiectiv atins prin planul Marshal in primul rand (dar nu numai) a continuat si dupa prabusirea comunismului. , sub alte forme. Se stia precis in ce stadiu ( economic, social, politic, cultural) se afla Romania. Singurul mijloc de a neutraliza un punct de tensiune europeana era aducerea Romaniei (timpul a fost luat in considerare!) la un nivel cat mai apropiat de restul Europei. Cum tinand Romania in afara UE acest lucru nu era realizabil, s-a decis admiterea Romaniei, urmand ca, incet-incet, sub presiunea legilor si conditionarilor europene obiectivul ( bunastarea , cresterea nivelului de cultura si democratie) sa fie atins. Planul este in plina desfasurare, chiar daca majoritatea romanilor, indivizi sau organizatii, nu realizeaza progresele impresionante, totusi, care au fost facute. Presa mizerabila, fie inconstienta, fie la remorca unor interese meschine mentine in randul populatiei o stare de frustrare, de nostalgie (absolut nejustificata) pentru regimul comunist. Sigur, exista ca peste tot oameni amarati, dar partea activa, tanara si dinamica a Romaniei , cea care in fond „da tonul” se afla intr-o situatie incomparabil mai buna decat au avut parintii lor. Ca nu suntem unde am dori, asta e altceva. Nu se intelege ca tarilor occidentale le-au trebuit generatii ca sa ajunge acolo unde sunt ; noi vrem totul repede, acum.. . A venit si criza economica, incurcand lucrurile. Cred totusi ca trebuie sa privim inainte cu incredere si optimism.In ciuda „incidentelor de parcurs” treburile sunt „in grafic”! Se poate si mai bine, cu mai multa exigenta, cu reprimarea mai eficienta a hotiei si coruptiei, dar sa nu ne pierdem speranta. Europa e cu noi !

    • banuiesc ca aveti dreptate.
      europa cu doua viteze, teza ca re se vehiculeaza si pare ca, mai mult ca sigur, va fi pusa in fapte, este tocmai o recunoastere a realitatii.
      intr’adevar, tzarile estice sunt in uniune, sunt supuse presiunii de integrare, dar, urmeaza sa ajunga la nivelul necesar pentru admiterea in cercul superior, euro.
      amanarea schengen este o condamnare la ramanere, pentru mai mult timp, in purgatoriu.
      cum spuneti, din interior sunt sanse mai mari ca integrarea sa se intample.
      altfel, cum spunea snegur, la prima sa aterizare in bucuresti si intalnire cu omologul iemanat, ne-am fi unit cu moldova/basarabia, in csi.

  9. Un articol kilometric care abia spune doua trei propozitii interesante, dar cam fara legatura cu Schenghen. Reclama la o carte, aparent.

    Hai sa revenim la problema noastra, explicatiile sunt mult mai simple:

    – guvernul din Olanda depinde de un partid gen PRM (Partidul Libertatii) pentru a avea majoritate in paralament.
    – PRM-ul asta Olandez nu are neaparat ceva cu Romania si Bulgaria. Este pur si simplu un partid anti-european, anti-imigratie, anti-Islam, un partid radical de dreapta populist.
    – acest partid prin definitie se opune la orice extindere a UE, a structurilor UE, sau a atributiilor acestora.
    – partidul similar din Danemarca tocmai a reusit de curand sa re-introduca controalele la frontiera, desi tara face parte din Schengen.
    – haios, acest partid pare sa fie ideal pentru domnul Algica, pentru ca vad in program printre altele: „removal of resources from anti-climate change programmes”.
    – daca Olanda ar fi acceptat primirea Romaniei si Bulgariei, in secunda doi acest partid ar fi retras sprijinul guvernului, si guvernul ar fi picat.

    In aceste conditii, hai sa ne punem problema in felul urmator, sa zicem ipotetic ca la putere la noi ar fi PNL-ul sustinut de PRM, si sa ziscem ca in situatia noastra ar fi Turcia, care tocmai ar urma sa fie primita in Schengen, iar PRM-ul s-ar opune, si ar urma sa darame guvernul Tariceanu, daca Romania voteaza primirea Turciei in Schengen. Crede cineva ca Tariceanu ar vota primirea Turciei stiind ca urmeaza sa-si piarda functia de prim ministru?

    Si atunci, ce sa faca Tariceanul olandezilor, s-a dus si el la consilierii lui: ba, Romania si Bulgaria indeplinesc toate conditiile, trebuie sa gasim un motiv sa nu-i primim, ca altfel s-a terminat cu guvernatul. La ce capitol stau cel mai prost Romania si Bulgaria? Raspuns: coruptie. Cam asta e problema lor.

    Problema noastra in schimb este ca am investit o groaza de bani in securizarea frontierelor si, daca stiam sigur ca nu vom fi primiti inca un an doi, puteam folosi la altceva banii pe criza asta. Iar acum pierdem in continuare bani, pentru ca trebuie sa pazim si frontierele cu Ungaria si Bulgaria, cat timp nu suntem in Schengen.

    In aceste conditii, figura cu bulbii si semintele mi-a placut. Dar e mai mult o chestie de imagine, nu cred ca ii afecteaza foarte mult pe Olandezi, cand ce trimit in Romania reprezinta doar 0.4% din exporturile lor de seminte, bulbi, flori, etc..

    Eu zic ca un gest mult mai puternic ar fi sa trimitem pur si simplu acasa granicerii romani de pe frontierele si de la punctele vamale cu Bulgaria si Ungaria, si Bulgaria sa faca la fel la frontierele cu Romania si Grecia, chiar daca nu am fost primiti inca in Schengen.

    Sa ramana ungurii si grecii sa pazeasca singuri granitele respective :)

    Asa vom avea si noi zona libera de circulatie macar cu Bulgaria, si vom face si economie de bani, desfiintand punctele de control.

    Chiar sunt curios daca tehnic/legal ar fi posibila o astfel de masura.

    • Important este ca România, ultima țară din U.E. (economic, juridic, politic etc.), să reacționeze, indiferent cum. Important este ca „abcesul” să evolueze, și asta în primul rând în țări ca Olanda, Suedia, Franța etc. Ori e albă, ori e neagră, ori intrăm sub „regim de ocupație europeană”, ori ieșim din U.E.. Ca orice țară săracă, noi chiar avem și alte alternative.

    • Articolul este ceva mai complex decat o simpla chibitareala de birt pe marginea meciului Romania – Olanda jucat pe terenul Schengen. Si, pentru unii, si mai util decat istericalele „jos Olanda” pe care le vedem pe toate forumurile. Sigur, cel mai simplu e sa credem ca totul e vina unui partid nationalist olandez, noi suntem curati ca lacrima. Mai bem o bere, ii injuram si ne culcam multumiti de noi insine.

      Ma bucur ca ti-a placut „figura cu bulbii si semintele”. Inteleg ca crezi ca a fost retaliere, nu o alarma sanitara reala. Presupun ca iti place si cand se arunca cu sticle goale in arbitri, la meci? Aderarea la Schengen se obtine cu doua conditii: un aviz favorabil al Comisiei pe baza unor criterii tehnice, si unanimitatea membrilor. Orice membru are drept de veto, pe orice motiv, de exmplu rezultatele MCV. Deci Olanda, opunandu-si vetoul, si-a exercitat un drept recunoscut de tratat. Daca Romania a folosit bulbii ca retaliere, s-a comportat ilegal, ca un huligan. Sau, sa zicem, ca un politist care te aresteaza pentru ca tii cu Steaua, pretextand ca ai fumat hashish. Da, un politist te poate retine daca are banuieli serioase ca ai comis ilegalitati grave, dar daca acestea sunt pretexte pentru sicanare, acel politist este un huligan care ar trebui dat afara.

      Inteleg deci ca tu crezi ca nu exista o problema a coruptiei in Romania, asta e doar un pretext pentru niste nationalisti extremisti care nu pot inventa altceva. Ma bucur ca exista romani care cred acest lucru, asta poate insemna ca problema coruptiei incepe sa se diminueze.

      Altfel, da, Romania si Bulgaria pot desfiinta granitele dintre ele si asta nici macar nu ar deranja UE. Tarile membre UE (Olanda si Finlanda, dar si altele) prefera sa pastreze si alte controale, de exemplu la granita cu Ungaria pentru ca:
      – nu au incredere in probitatea vamesilor romani pentru a opri traficul de persoane si marfuri de contrabanda dintre Ucraina si Rusia de catre vamesii romania si a celor dinspre Turcia de catre vamesii bulgari.
      – stiu ca „morcovul” Schengen este ultimul cartus care poate fi folosit pentru a stimula reforma, in special a justitiei, in Romania.

      • si din pacate limba romana e prea stramta pentru una lume „complexa”, care incepe sa „retalieze” fara sir.
        ale naibii represalii, cum lovesc ele unde nici nu te astepti…

      • pentru conformitate, „in retaliation”:

        A RETALIÁ vb. tr. a croi din nou, a modela. (< fr. retailler)

        e totusi mai bine sa ai proprietatea cuvintelor inainte de a te aventura sa le folosesti.

      • Cum spuneam, este absolut normal ca România să fie calul de bătaie al idioților (acuma este rândul olandezilor) care vor distrugerea Europei prin revigorarea tribalismului.

        Intrarea României în Spațiul Schengen poate crea probleme prin a căror rezolvare să se înainteze pe calea integrării europene (de pildă frontierele să fie gestionate de U.E.), ca și pe calea europenizării României (comerțul este stimulat, problemele din România devin mai vizibile, etc.).

        Neprimirea României în Spațiul Schengen înseamnă neasumare chestiunilor europene, Adică corupția din justiția română este numai a românilor. Un punct de vedere pe deplin anti-european, în consens cu regretul că România a fost primită în U.E. ceea ce înseamnă dorința ca România să plece din U.E.. România își poate rezolva mai rapid problemele cu ajutorul U.E., nu prin excluderea din U.E. Excluderea nu este o presiune împotriva corupției, ci este o ocazie de a se dezvolta nestingherită. Nouă nu ne trebuie „presiuni” asupra politicenilor corupți și a magistrați corupți ci eliminarea acestor politiceni și magistrați într-un stat federal european. „Presiunile” presupun prezervarea naționalismului, de aceea anti-europenii pretextează cu ele, fără să detalieze eficiența lor.

        • Coruptia justitiei din Romania, coruptia universitara etc, sunt toate ivite si legate in mod istoric de PSD (USL) care sunt in fapt extensii directe ale regimului criminal comunist de dinainte de 1989. Eliminarea coruptiei trebuie sa fie inainte de toate benefica pentru cetatenii romani si apoi „Europa”. ori eliminare coruptiei inseamna eliminarea USL de pe scena politica. Iar in ce priveste Olanda si Finalanda cred nu ati inteles: foarte multi romani, rromi profita de pe urma sistemului social din varii tari, iar acum socialismul european a ajuns la faliment. Asta e adevarata cauza. Insa trebuie sa admit e bizar, Olanda, Finlanda in loc sa-si reformeze acest sistem si in felul acesta sa puna capat profitorilor de oriunde ar veni, blocheaza aderarea la spatiul Schengen.De fapt aceste tari: nu mai dorim sa platim pentru altii, nu mai dorim sa ne confurntam cu fenomene sociale violente. Si ce poti sa faci domnule? Sa le ceri sa plateasca pentru ceea ce politica romaneasca nu a rezolvat timp de 20 de ani? Pas du tout!
          Pe scurt, Europa deja s-a schimbat, de acum incolo, imgratia ilegala, si abuzurile pe care sistemul socialist european le-a permis vor face alegerile si deciziile.

  10. cre’ ca are o doza serioasa de ‘bull’ insasi cartea cu pricina. Daca nu simti in rarunchi ca romania a intrat in UE ca o vaca buna de muls, nu pricepi nimic. Prietenii nostri estici nu s-ar fi opus, ca stiau ce a insemnat comunismul. Cei mari, ca de obicei, si-au luat tainul (contractele de miliarde) iar europarlamentarii n-au miscat in front – cine’si imagineaza ca la vestici europarlamentarii nu au o disciplina de partid riguroasa se inseala amarnic. „lobby’ul” romanesc, gras si stufos, ne-a introbagat.. desigur au mai fost si altele.. gen, de pilda, specularea unui sentiment de vinovatie la adresa vestului ca s’ar opune intrarii unei tari care a suferit enorm de pe urma comunismului.. concluzia mea e ca a spune ca vestul a fost tras pe sfoara e o tampenie.. aia’s unsi cu zece alifii, daca ar vrea ar ingropa peste noapte toti taranii care au facut averi peste noapte la noi si sunt perceputi ca baroni.. si ar face-o cu rafinament, la smecherii nu-i intrece nimeni. daca cineva isi imagineaza ca pragmatismul englez si olandez s-au impus la un moment dat in trecut prin cinste si corectitidine depline, se inseala amarnic. Da, sunt puse in fata, dar numai pana la o necesitate majora, dupa care principiile nu mai exista ptr ei. Vezi acte de coruptie de te nauceste p’afara, zici ca nu se poate. Da, micul shpertz nu prea e des intalnit, dar atentiile majore ptr contracte oneroase au locul lor bine definit in societatea occidentala.

    si iata ca veni shengenul si rejectia – era de asteptat. ptr ca acum, spre deosebire de data trecuta, i-am scos din minti cale de vreo patru ani, timp in care ne-am mai facut si dusmani importanti, gen sarkozy.. franta si germania „nu se opun”, dar de fapt probabil din cauza lor nu prea intram in schengen. n-au mai existat cei mari sa’i linisteasca pe cei mici, oasele mari s-au cam dus (olanda si finlanda nici in vis nu s-ar fi opus daca anglia, franta si germania ar fi sustinut „cu ardoare” cauza noastra, ptr ca depind economic de ele).

    probabil cartea e un bestseller.. probabil n-o lasi din mana.. dar daca o baga p’aia cu occidentul care a fost prostit, e apa de ploaie, ptr ca p’aia nu-i poti prosti decat daca vor ei, nu pot fi inselati de un joc de glezne asa zis smecheros al unei elite politice fara rafinament.. cel mult vor fi razand in barba de prostia lor..

    • scuze ptr stil, eram pe picior de plecare.. ideea in mare sper ca s-a inteles insa. occidentul nu are cum sa fie naiv prin definitie, iar daca s-au inchis ochii in trecut s-a facut ptr anumite foloase materiale clare. occident si pragmatism ar putea fi sinonime. nu degeaba diplomatia a fost rafinata la curtile unui perfid albion si unui megalomaniac decadent (franta). de gaulle a speculat briliant complexul de vinovatie german ptr resuscitarea frantei la rangul de mare putere intr-o europa ‘unita’ la o locomotiva germano-franceza (in loc de doar germana), cele doua tari au o putere de lobby fantastica, iar cand agenda de drept se ascunde sub evidente poate irelevante dar de necontestat cum ar fi aproape-migratia romaneasca in vest si invadarea lor cu produsele nationale de export cersetoria si neam-prostia, nu e greu sa-ti dai seama ca de fapt santajul e pe invers.. nu noi santajam olanda, ci franta ne pedepseste pe noi de necontinuarea tainului, iar germaniei i se rupe (‘germania n-a vrut nimic’). perceptia lor e ca suntem taranii (cu ceva in buzunar.. resurse si piata de desfacere ptr produsele lor) europei, si e nu numai a lor ci a tuturor.. adica, tzarane, daca vrei sa vii la masa, da-ne porcul din casa.. n’as vrea sa par cinic, dar i-am cunoscut foarte bine si stiu ce le poate pielea. naivitatea e un substantiv necunoscut ptr occident..

  11. In majoritatea tarilor vestice nu intalnesti decat produse nationale in proportie covarsitoare – poate 90%, iar din import poate maruntisuri, in magazine superspecializate la super-preturi, dar nu autovehicule, constructii, electrocasnice, electronice, nimic din bunurile de valoare. Ati auzit de combinele englezesti Alba si Bush care trageau cu butoane-n tine prin anii 95 ? Erau mai proaste decat cele romanesti de la sfarsitul anilor 80 dar mai moderne la design. Ai lor au supravietuit invaziei electronicelor sud-coreene si japoneze datorita educatiei nationaliste au avut ragazul sa le aduca la zi ulterior. Si-au pregatit cetatenii inca din pruncie -incepand cu anii 50- pentru o economie libera prin sistemul national de educatie. „Pai nu e privat ?”, am intrebat eu pe un amic vestic. Ba da, mi-a zis, dar e exact ca-n filmele americane, ca sa primeasca sprijin financiar de la stat, statul american le impune niste conditii, cum ar fi: propaganda pt. politica nationala, un pic de reclama ascunsa la tehnica si institutii militare, un pic de propaganda pozitiva pt. alte institutii, persiflarea adversarilor politici, etc. Toata societatea „privata”, activeaza intr-un domeniu pt. care exista un minister, respecta niste norme interne din care majoritatea nu-s cunoscute decat de cei ce fac parte din sistem. In societatile „libere” toate relatiile sunt relatii de stimulente-constrangeri, nimic nu e lasat la voia intamplarii de fapt. Dar sentimentul de libertate si relatiile bazate pe stimulente-constrangeri merg mana in mana. Acest sistem e de preferat intotdeauna atat pentru angajati cat si patroni. Acolo unde nu se poate aplica acest sistem (administratie, sanatate, invatamant,etc) trebuie neaparat impus cel pe baza de raportari ierarhice (care includ sugestii cu privire la imbunatatirea propriei activitati) + verificari prin sondaj. Cele doua modele sunt extremele, cu o multime de variante mixte. Simplul fapt ca exista coruptie, este foarte ciudat. Problema la statul roman e ca de fapt nu e aplicat niciunul. Coruptia poate fi extrem de prolifica unde exista bani in afara celor doua sisteme de mai sus.
    Pe primele 2 locuri in topul coruptiei ca amploare si efect negativ asupra economiei, as pune asa:
    locul 2) Din pacate la noi in anii 90, s-au votat niste legi fara nici o legatura cu principii elementare ale dreptului. Societatile de stat -deci patrimoniu public- sunt la cheremul unor indivizi care si-au pus salarii fixe imense (deci indiferent daca lucreaza din zor la falimentarea lor in loc de rentablizarea lor), si le administreaza din 90 ca pe propria mosie fara sa dea socoteala nimanui.
    locul 1) Consiliile judetene ce administreaza fiecare in parte fonduri de sute de milioane de euro de la buget – bani publci- pt. diverse licitatii, preturile initiale contractate ajungand sa se dubleze sub diverse pretexte, cu diverse tertipuri.

    • Va dau dreptate aici. Tentatia de a cauta explicatii in politica la nivel suprem e enorma, dar pana la urma partidele sunt facute din oameni cu interese personale care mai de care. Ducem povara a 21 de ani de legi bineintentionate, pe directia corecta, dar pline de gauri care ori vaduvesc legile de efecte ori le deturneaza spiritul. „Diavolul sta in detalii”, dar si „Dumnezeu tot in detalii sta”… si partea a doua se uita. Putem astepta milenii ca solutiile sa vina miraculos ca o mana densa de sus care sa acopere miile de gauri, unele mai mici altele adevarate borte. Chiar daca dureaza enorm, pana la urma meticulos, ca niste chinezi batrani care le acopera cu rabdare pe fiecare in parte, dureaza zeci de ani dar nu milenii. Nu e nici o exagerare, un exemplu de diferenta „minora”: salariu fix de manager la regie autonoma de 10mii$/luna + bonusuri 30mii/an si membru consiliu 6mii$/luna, fata de aceiasi regie cu aceiasi oameni mult mai bogati in numai un an dupa urmatoarele modificari: salariu manager 800$+0,5% din profit, si salariu membru consiliu 600$+0,3% din profit, si tot asa pana la ultimul muncitor. E doar un exemplu de detaliu Dumnezeiesc: acel 0,3% din profit pentru membru consiliu de administratie, care ar transofrma o regie din pierderi 1miliard Euro la profit 1miliard dupa un an. Dispar automat capusele, rubedeniile, dispar tertipurile de-a aduce profitul la zero pt. a nu plati impozit, dispar presiunile politicienilor asupra lor, tentatile de a corupe si a fi corupt. Nu mai e nici nevoie, nici posibil.
      In plus se rezolva toate problemele tehnice si organizatorice ca si cum n-ar fi existat, si mai apar la suprafata si toate ideile novatoare care zaceau de ani buni lipsite de orice speranta in coltzurile mentale ale maistrilor si inginerilor. Contabilii vin brusc cu propuneri de eficientizare a costurilor -pe care le gandeau de mult, dar de ce sa-si bata cuie-n talpa si sa le zica cuiva…
      In aparatul de stat in care nu se poate norma munca -administratie, politie, sanatate, etc – sunt alte abordari, dar ele tin doar de calitatea serviciilor, si a nivelului de trai, nu aduc bani la buget, tot ce ar putea aduce bani la buget poate fi normat si pus in relatii stimulente-penalizari.

  12. Domnule Aligica,

    dati-mi voie sa va pun o intrebare care desi nu se potriveste cu totul in contextul propus de dvs este totusi parte din aceeasi problema generala: vorbim foarte mult despre problemele Romaniei care se pot rezolva cel putin la un anumit nivel fara milioane de dezbateri, solutii exista. Nu se vrea pur si simplu. Acum insa totusi noi de ce integrare europeana vorbim in conditiile in care Occidentul devine foarte socialist, se aud sloganuri comuniste pe strazile Romei, Parisului, Berlinului, Londrei si exista partide socialiste foarte puternice in aceste tari In ce anume ne integram? Intr-un soi de socialism Keneyesian cosmetizat care a ajuns la faliment? Intr-un multiculturalism care defapt e un nou nume menit sa acopere conflictul dintre civlizatia europeana si tribalismul terorist islamic importat fara referendum? Am trait si studiat in Europa Occidentala, sunt extrem de pesimist. Dvs cum vedeti situatia? Mie mi se pare un ca avem un conflict enorm de interese cu reala Europa care nu si-a facut ordine in ograda nici macar cat facem noi la nivelul clarificarii ideologiei comunist-socialiste.
    Multumesc

    • Observatia dv mi se pare corecta. Mi se pare ca priveste insa jumatatea goala a paharului, ca sa zic asa. Criza multipla (economica, politica, demografica si culturala) generata de fenomenele mentionatede dv. genereaza un recul si o revenire la pozitii si trenduri mai sanatoase. Asta ar fi parte plina a paharului (Iata ca am ajuns sa vedem partea plina in criza si anomie). Sau poate e wishful thinking… Speranta moare ultima…

      • Va multumesc pentru raspuns. Chiar acum ascult declaratia presedintelui Iranului la ONU… Nu exista nicio diferenta intre ce spune el si ce spun partidele socialiste din Europa sau membrii Partidului Democrat american, in special Reid si Pelosi. Este ingrozitor, absolut ingrozitor! Ma straduiesc si eu sa vad partea plina a paharului insa fac strabism… In orice caz, departamentele de stiinte umane din SUA par sa-i fi scris cuvant cu cuvant speechul acestui iranian. Incep sa cred ca ONU nu este altceva decat o masina de santaj si de spalat bani pentru organizatii si tari profund anti-europene, anti-democratice ca atare nu prea inteleg de ce mai exista..
        PS. pnetru cei care pun postari aiurea si vorbesc de „anti-europenism”:. Domnilor nu ati inteles nimic, Scepticismul europenist nu priveste posibilitatea Europei ca atare, ci principiile corupte, autoritare pe care Europa Socialista a fost construita. Aceasta Europa trebuie si va disparea iar in locul ei trebuie sa apara o Europa coerenta. Deci nu va aruncati de pomana la gatul lui Ghallagher ca va faceti un deserviciu.

  13. Parerea mea este ca omul face o radiografie de bun simt a realitatii romanesti, daca te uiti bine, Romania e un stat in care hotia e pretutindeni, de la cel mai inalt demnitar la ultimul pensionar, fiecare incearca sa insele statul sau aproapele cu ceva…din pacate noi ne asemanam mai mult cu Rusia de astazi decat cu Germania spre exemplu, la fel ca in Rusia, clasa politica e mana in mana cu tot felul de asa-zisi oameni de afaceri, majoritatea dintre ei nu pot justifica averea dobandita, avem clanuri care conduc diferite zone ale tarii, evaziune, coruptie….nivel de dialog politic intre putere-opozitie, de cel mai jos nivel, se merge pe atac la persoana, nu pe argumente…nu exista niciun consens politic..se merge pe ideea…tot ce vine de la putere / opozitie e gresit….in atare conditii Romania nu are nici o sansa de progres, mai mult de atat, cred ca am ajuns la cel mai scazut nivel de simpatie la nivelul cetatenilor din UE, iti este aproape rusine sa recunosti cand esti plecat intr-o tara din UE ca esti roman…deoarece pornesti din start cu un handicap…
    Astea fiind zise, inainte sa ne suparam pe toata Europa, ar trebui sa ne uitam in ograda proprie, eu zic ca cei din UE sunt inca foarte diplomati in relatia cu Romania, la ce se intampla cu adevarat la noi….

  14. Era de așteptat ca curentul politic anti-european să-și arate colții. Este o etapă logică în adâncirea integrării europene. Nu va fi acum, dar după mine, lupta politică va fi tranșată în urma unui „război secesionist”, în care dreptacii „suveraniști”, ”frontieriști”, adepți ai bugetelor și monedelor naționale vor primi o lecție de forță. Alterantiva ar fi declinul, rawandizarea-tribalizarea și sărăcirea Europei. Nu îmi vine să cred că este posibil așa ceva

  15. – Oficialii de la Bruxelles ştiau că în niciun alt stat fost comunist, satelit al Moscovei, nu s-au păstrat în atât de mare măsură vechile structuri de putere ca în România.

    Cititi Larry Watts: With such friends… / Fereste=ma, Doamne, de prieteni

    si veti intelege de ce acest cliseu si ca este exact pe dos…

  16. Legat de acest articol explicativ la maretul si proaspatul „succes Schengen”, pe care ni-l serveste dl. Aligica, constatam o absenta de anvergura, desi numele cu pricina flutura pe buzele tuturor cetatenilor neangajati afectiv si/sau politic (in partidul de guvernamant). Nu il gasim nicaieri in acest articol pe ilustrul nostru ministru de externe, T.Baconschi? Sau diplomatia romana (cu tot cu ministru si cu tartorele cel mare si bagaret in toate de la Cotroceni) nu conteaza, nu comenteaza, nu dribleaza?!… Ca doar nu o sa ne bazam numai pe „privirea rece a lui Tom Gallagher” cand avem in ograda noastra pe cine sa privim?! De ce mai avem diplomatie?! Apropo, T.Baconschi anunta solemn cu ceva timp in urma cum ca a rezolvat deja „problema finlandeza”, sa nu ne mai facem griji. Abia acum ne-a fost foarte clar la ce se referea acest Baconschi atunci cand vorbea de „rezolvare”

  17. Un comentariu dupa ce am vazut declaratia presedintelui Romaniei: mi se pare ca Romania este prinsa in jocul absolut pervers, al politicilor interne din unele tari europene, in special a celor unde exista partide de stanga cu traditie: pe de o parte, aceste partide ne vor santaja cum au facut-o si o fac, sub pretextul discriminarii tiganilor de feicare data cand legea trebuie aplicata, pe de alta partidele nationaliste (dreapta in Europa e cu totul inexistenta) ne vor stantaja ca nu ne ocupam de aceasta problema. Nu exista decat o singura solutie: reformarea Romaniei, economie interna, aplicata legea Altfel stam dupa dreapta-stanga din tarile europene. Sincer imi pare bine ca povestea asta s-a ivit acum si nu in momentul in care criza financiara va lovi cu putere. Discutiile despre cat de juste sau injuste sunt deciziile unor state europene nu au niciun rost: e clar ca reforme reale economice etc trebuie implementate in interiorul Romaniei.

    • @unu: „dupa ce am vazut declaratia presedintelui Romaniei: mi se pare ca Romania este prinsa in jocul absolut pervers, al politicilor interne din unele tari europene, in special a celor unde exista partide de stanga cu traditie: pe de o parte, aceste partide ne vor santaja cum au facut-o si o fac”

      Evident, vinovatii sunt in afara Romaniei. Sau, daca sunt si in Romania, in mod obligatoriu apartin vechilor guvernari, in niciun caz actualei guvernari – „greaua mostenire”, invocata si astazi, la fel cum era invocata si cu jumatate de secol in urma. Iar vinovatii nu pot veni decat dinspre partidele de stanga, care, in Occident, sunt la fel de „rele” precum cele din Romania (cu exceptia UNPR care, pentru ca e prietena cu PDL-Basescu, este responsabila), partidele de dreapta fiind cele „bune” si acolo, la fel ca si aici (cu exceptia PNL care, nefiind prieten cu PDL-Basescu, este „rau”).
      Totusi, daca nu am mai „vedea”/asculta pe „nemestecate” declaratiile acestui(!) presedinte al Romaniei si daca nu le-am lua ca litera de lege – mai ales ca pregatirea si nivelul intelectual ale acestui(!) presedinte nu sunt deloc incurajatoare in acest sens – poate ca am vedea mai bine realitatea.

      • Nu mi-ati citit mesajul pana la capat. Acum dvs doriti neaparat sa-l scoateti pe Basescu responsabil pentru tot ce se intampla. Nu este! Vedeti postarile care le-am pus cu privire la acelasi subiect. Eu cred in esenta ca pe de o parte, exista un joc pervers intre varii partide din varii tari europene, dar vina principiala o poarta partidele politice din Romania. Acum dvs trebuie sa decelati intre forme si tipuri de responsabilitate a acestor partide printre care cele mai vinovate sunt PSD si satelitii lor. Ce m-a iritat, dezamagit profund in reactia presedintelui Basescu este ca da vina pe „extrema dreapta” insa in realitate el stie foarte bine ca problemele sunt la noi, iar Olanda, Finlanda nu sunt defapt singurele care se opun Romaniei avand motive intemeiate.
        Insa dvs trebuie sa faceti o distinctie de bune simt intre discutia de fata si istoria Romaniei din ultimii 20 de ani, Mai precis sa va decideti sa vizati subiectul in cauza fara a porni la jihad politic.

        • @unu: „Acum dvs doriti neaparat sa-l scoateti pe Basescu responsabil pentru tot ce se intampla. Nu este! ”

          Bineinteles ca Basescu etse nevinovat! Chiar daca el este cel care dirijeaza politica externa, avandu-l ca mana dreapta (sau stanga?) pe celalalt nevinovat, ilustrul nostru ministru de Externe, Baconschi. De vina sunt, ca de obicei, responsabilii de serviciu, nelipsiti din discursul propagandei basesc-pedeliste, recte Ion Iliescu, Adrian Nastase, Emil Constantinescu, Calin Popescu-Tariceanu, Crin Antonescu, Gabriel Oprea… nu, pardon, Gabriel Oprea a fost re-evaluat de tovarasul Basescu in persoana si absolvit de orice vina.
          Tovaraselul Basescu este prezent numai atunci cand se impart meritele. Sa ne amintim, de exemplu, cum in raportul prezentat in plenul Parlamentului, la sfarsitul primului mandat, sporovaia, gargarisea si se lauda cam asa: „in mandatul meu s-au marit pensiile si salarille…”. Era vorba de cresterile de pensii si salarii inregistrate in timpul guvernului Tariceanu, cresteri pentru care tovarasul Basescu isi asuma, generos cu sine – ati ghicit! – meritele. La acea data. Ulterior a infierat cu manie proletara acele cresteri de venituri si a atribuit, din nou generos, culpa exclusiv guvernului Tariceanu. A uitat si de circul mizerabil pe care l-a facut legat de legea cresterii salariilor profesorilor cu 50%, pe care a sustinut-o ignorand cu totul scrisoarea prin care premierul PopescuTariceanu il atentiona in privinta limitelor bugetare… Ce sa faca cetateanul normal, care nu are creierul asa de infierbantat incat a devenit portocaliu, atunci cand asita la aceasta „alba-neagra” prezidentiala? Sa rada sau sa planga? Sau sa vomite?

  18. Domnule Aligica,

    Revin cu o intrebare: nimic nu e mai cumplit si mai adevarat din cele supse de Gallagher decat tragedia cetatenilor romani. Cum trebuie inteleasa permanenta incercare a multor politiceni care par sa fi scos la mezat populatia Romaniei? Mai precis se pare ca aderarea Romaniei la UE care nici macar nu a fost pregatita la nivel national, si nici acum nu este, e un soi de vanzare tacita de sclavi, de munca de jos, sus etc. Eu credeam chiar si naiv, ca macar dupa aderare autoritatile romane vor incepe sa alerge dupa cei care doresc sa faca ceva in Romania, insa cu foarte putine exceptii vad o rulare de indivizi la fel de incompetenti. Oamenii astia mai au si alte strategii, totusi decat vanzarea Romaniei la rusi sau la „occidentali”? Exista totusi o minima intelegere ca Romania trebuie sa implementeze reforme in proprriul ei interes avant tout?
    Multe multumiri.

    Departe de mine orice nationalism. Ma gandesc totusi prin extensie ca politicienii romanii ori fac comert cu carne vie, ori confunda Europa SUA cu un soi de babysitter. Reactia presedintelui Basescu ca si a comunistilor din USL e deliranta. Olanda ne-a dat un croseu de dreapta foarte realist. Pricep politicienii romani ca s-a terminat cu abureala?

  19. PS Reactia presedintelui Basescu la B1TV mi s-a parut absolut penibila si lamentabila: formulata in stilul marxist de azi: sa spui ca olandezi i-au refuzat pe romani in Schengen din cauza extremei dreapta este LAMENTABIL, periculos si insidios. Sunt absolut convins ca Olanda, Finlanda si alte state au venit cu explicatii extrem de concrete si toate aceste explicatii vizeaza un singur lucru” Romania nu a iesit din epoca de aur.

  20. Văd că dreapta europeană, reunită tocmai la Bucuresti, condamnă partidele din Finlanda și Olanda. Ea nu vede ca și D.P. Aligică o justificare serioasă în extremismele celor două guverne.

    Baza socială a anti-europenismului sunt „mahalalele” lipsite de locuri de muncă și de competențe din țările vestice. Desigur e vorba de indigeni, dar am văzut pe viu cum imigranți algerieni din Franța se opun circulației forței de muncă între fruntariile U.E. O altă componentă a bazei sociale a anti-europenismului sunt marii investitori, care direct sau prin intermediul Elveției sau Marii Britanii fac jocul Chinei și altor regiuni non-europene investind acolo.

    Europa rămâne să fie construită de centriști, de lucrătorii competitivi, de clasa mijlocie, atâta cât a rămas.

    • Ca imigrantii din Magreb si Africa de Nord se opun europenilor din est este perfect adevarat am vazut si auzit si eu asta. Insa argumentul nu are logica, nationalistii olandezi sunt cat se poate porniti impotriva islamistilor, si in general importiva imigratiei din Africa, la fel finlandezi. Tocmai de aceea au reusit ascensiunea politica. Ca cei care nu slujbe la ei acasa se opun e iarasi corect insa tot nu este un argument, dealtfel mi se pare profund imoral sa sugeram ca anti-europenismul este rezultatul europenilor care pierd joburi din cauza romanilor, cata vreme romanii trebuie sa obtina joburi in tara lor, cata vreme romanii au imigrat cu milioanele si au distrus piata muncii acolo exact cum fac mexicanii in SUA. Vad ca va incapatanati sa credeti cu orice pret sa crezi ca alte tari au datoria de angaja cetateni romani. Pe ansamblu argumentul dvs denota anti-eruopenism de lumea a treia.Vorbiti intocmai comunistilor ameircani din Partidul Democrat care dupa ce au esuat sa treaca Dream Act au sperat o vreme ca vor convinge „dreapta de centru”.

    • Sa vedem ce vor spune romanii cand vom avea imigrantii din lumea a treia, deja avem, cand vom avea ilegali care stau pe banii contribuabilului roman, deja avem. Sa vedem atunci cum va veti simti. Datoria unui stat este sa-si protejeze proprii cetateni, nu sa militeze ca alte state sa le ofere slubje si protectie pe banii lor cum fac toate aceste tari din Africa de Nord. Nu vad niciun argument solid ce ar putea fi adus de diplomatia romaneasca in acest moment. Decat poate ca lucrurile vor merge in Romania, pentru romani. Abia atunci Romania va castiga respectul ce-l reclama. Pe scurt, rezolvati problemele de coruptie (in interestul nostru) gasiti solutii economice viable (in interesul nostru), educatia performanta (in interesul nostru) granite pazite (in intersul nostru) si sunt convins ca Europa ne va privi diferit. Nu stiu ce i-au spus olandezi si finalandezi lui Basescu, probabil asta..

  21. Oricit de corect si amanuntit ar fi un diagnostic si propunerile de tratament, neurmate de punerea acestora in practica are soarta agronomului fara ploaie.Sunt de acord ca liderii europeni s-au lasat pacaliti asa cum s-au mai lasat si americanii pacaliti de Ceasca, dar a continua sa sacrifice popoarele Roman si Bulgar pentru o buna relatie cu Rusia lui Putin echivaleaza cu Munchen 38.Aminarea europenizarii ar putea avea consecinte proaste chiar aupra poporului rus.Ce trebuie e sa se gaseasca metode legala de a se pune sub control grupurile mafiote rezultate din dezintegrarea KGB si structurilor similare din fostele tari comuniste despre care au avertizat si consilierii americani veniti prin anii 90 in Romania. O zi buna !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica
Dragos Paul Aligica este publicist al Revistei 22, cerceteaza si preda sisteme economice comparate si analiza institutionala la George Mason University si este membru fondator al Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala din Bucuresti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro