Home » Fără categorie » Citesti:

Economistii si criza: Cat credit sa le dam? Il merita?

Dragos Paul Aligica august 9, 2011 Fără categorie
61 comentarii 7,238 Vizualizari

Barack Obama si-a dat din nou adevarata masura. Ieri, se stie,  bursa americana, DJIA, s-a prabusit cu 634 de puncte. Enorm. Ascuns in incommunicado de vreo 3-4 zile, Obama, vadit depasit de evolutiile economice in general si in special de cele determinate de decizia agentei Standard & Poor’s de a scadea calificativul SUA, a trebuit sa iasa la lumina. Sa spuna ceva. E totusi preseditele SUA. Pietele asteptau un semnal de leadership, un semnal pragmatic si realist ca Presedintele SUA intelege in sfarsit ce se intampla. Discursul insa, plin de obisnuitele platitudnii si retorica ideologizata camuflata, a sporit in loc sa scada volatilitatea economica. Sigur, Casa Alba si expertii sai in economie, ajutati de enorma masina mass-media de propaganda transatlantica, de la New York Times, CNN si Washintgon Post la Associated Press, BBC si The Guardian, ne vor ajuta zilele urmatoare sa vedem lucrurile si din alt unghi. In lumea contrafactuala a modelelor economice in care traiesc economistii elitei occidentale progresiste, bursa probabil ca ar fi cazut pana la 834 de puncte, fara interventia salvatoare a Presedintelui. Altfel spus, magistrala cuvantare a salvat 200 de puncte.

Aducem in discutie contrafactualele si modele lor econometrice nu de dragul unui artificiu retoric ironic menit sa sublinieze lipsa de realism si incoerenta actualei administratii de la Casa Alba. Ar fi redundant si excesiv. Lucrurile sunt de mult clarificate in aceasta privinta. Motivul e mai subtil si mult mai important. Vrem sa ne focalizam atentia asupra acelei clase aparte de figuri publice care in zilele si saptamanile ce urmeaza vor inunda canalele mediatice cu stiinta, viziunea si predictiile lor. Vrem sa atragem atentia asupra lor. Vrem ca cititorii nostri sa fie preveniti. Nu tot ce zboara se mananca. Ne referim, evident, la economisti.

Un rol important, un palmares dubios

Avem deci o situatie de profunda turbulenta economica. Si un public avid sa inteleaga ce se intampla. Mediatori, translatori, interpreti si actori, aceasta clasa de specialisti, economistii. Intrebare: Cat din ceea ce vom auzi zilele ce vin de la ei are garantia seriozitatii intelectuale? Cat din ceea ce vor spune este credibil? Si de ce?

E o tema aparent minora, in realitate cruciala. In diviziunea intelectuala a muncii, oamenii acestia, economistii, ar trebui sa ne asigure in mod minimal, clar, concis si documentat, informatia si analiza trebuitoare pentru intelegerea si confruntarea momentelor de criza precum cel de fata. Depindem de ei. Sunt piesa centrala in acest joc cu miza enorma. Intrebare: Sunt economistii de azi credibili? Pe ce ne bazam cand luam in serios ce spun?  Sa reluam deci o discutie mai veche despre economisti si capacitatile lor explicativ-predictive. Vom avea timp zilele ce vin sa discutam alte aspecte, concrete, ale evolutiilor economico-politice. E important ca azi insa sa ne reamintim care sunt  limitele si palmaresul acestor experti. Milioane si milioane de oameni vor astepta de la ei fie Iluminarea, fie Solutia.

Universului  Paralel al Planetei Keynes

Spuneam mai sus ca in lumea contrafactuala a modelelor economice in care traieste o buna parte a economistilor, nu e exclus ca maine sa ne pomenim ca sfatuiesc Casa Alba sa declare ca DJIA ar fi cazut probabil pana la 834 de puncte fara interventia salvatoare a Presedintelui si a magistralei sale cuvantari. Nu e o exagerare. Avem aici un precedent. La fel au calculat economistii-consilieri in cauza si impactul pachetului de masuri de stimulare a economiei promovat de Obama.

Masurile au fost un esec masiv,  dupa orice standarde. Ele au marcat colapsul celui mai costisitor experiment economic din istorie. Am avut privilegiul de a asista „live” la falimentul celul mai mare pariu macroecomic din istoria economiei mondiale: un pachet de „stimulare” de peste 800 milarde de dolari, gandit in cei mai clari termeni economici keynesieni. Un esec absolut.

Nu asa se vad lucrurile insa in termenii Universului  Paralel al Planetei Keynes. Politica economica a cheltuielilor si imprumuturilor ca mijloc de iesire din criza este, stiintific vorbind, imposibil de invalidat empiric. La fiecare esec, raspunsul keynesist si implicit al sustinatorilor Administratiei Obama este: Da, dar nu am cheltuit destul. Trebuie sa ne imprumutam mai mult si sa chelutim si mai mult.

Argumentul in sine este, desigur, nefalsificabil. A esuat prima runda de stimulare a economiei? Hai cu a doua! Esec din nou? Nu conteza, nu am pompat destul. Esec din nou? E clar, nu am fost suficent de indrazneti. Sa facem acum o noua rundă de „relaxări cantitative” (QE2). Nu a avut rezultat? Nu e nimic: venim cu o alta rundă de „relaxări cantitative” (QE3). Etc. Etc. Etc. Rezultatele sunt catastrofice?! Nu e nimic! Sa ne gadim la situatia contrafactuala! Ce rau ar fi fost fara pachetul nostru de masuri! Sa nu mai masuram somajul. Sa masuram „locurile de munca salvate” in raport cu universul contrafactual in care „stimulul” nostru nu ar fi avut loc.

Solutia de a arunca cu lopata bani imprumutati in criza pentru a stinge criza pare o inventie literara comica. Nu e. Mai ales cand e practicata si propovaduita de Casa Alba si de recunoscutele capacitate macroeconomice care o consiliaza. Iar cand o agentie de rating are curajul sa spuna ca imparatul e gol, ca “marea negociere” nu a adus nimic pozitiv care sa schimbe datele problemei in sensul abandonarii strategiei gresite, asa cum face Standard & Poor’s scazand calificativul SUA, lucrurile devin brusc neplacute. Socul realitatii e dur.

Pragul critic in criza statului interventionist

Realitatea este insa simpla caci problema e simpla: Criza finanaciara este datorata supradimensionarii functiilor interventioniste, asistentiale si redistributive ale statului. Acestea  creaza un dezechilibru structural intre productie si consum. Nu poti consuma mai mult decat produci. Asta e tot. E o lectie simpla. Cand Cuba castrista reconsidera rolul statului si al intiativei private si cand partidele stangii occidentale aplica masuri de austeritate si sugereaza necesitatea reformei structurale a statului, e clar ca s-a atins un prag critic. Criza va trece. Dar lucrurile nu vor mai fi la fel.

Asa cum spunea un editorial mai vechi semnat de Ann Mettler, directorul Consiliului Lisabona, din Bruxelles: Tinzând să acţioneze pe principii de “justiţie socială” si facandu-se ca nu vad, politicienii au pasat an de an responsabilitatea reformei si scaderii cheltuielilor catre guvernele şi generaţiile viitoare. Dar viitorul este acum. Momentul deciziei a venit în cele din urmă. Politicile de “austeritate” sunt primele eforturi mai serioase ale occidentalilor de a încerca să trăiască in limitele permise de mijloacele lor economice, de a-si ajusta consumul la productie.

Iata deci realitatea pura si dura cu care Obama si administratia sa se confrunta. Dupa cate se vede, nu au inteles-o inca. De aici si reactia Standard & Poor’s. De aici reactia pietelor financiare. Acestea sunt datele problemei. Aceasta este esenta crizei. Atat de simpla in esenta si in acelasi timp atata de complicata in consecinte. Restructurarea  e neplacuta dar inevitabila. Nu poti consuma la infinit mai mult decat produci.

Vom auzi multa retorica si propaganda zilele astea. Elita progresista, de stanga, ce domina mass-media occidentala si discursul public se simte amenintata. Va scoate multi porumbei si iepuri din joben. Si in completare, pe partea “tehnica”, vom auzi mult jargon. Economistii vor incerca din nou sa ne impresioneze cu limbajul si cunoasterea lor profunda. Sa nu ne lasam impresionati. Nu avem motiv.

Economistii si negarea bunului simt

Climatul intelectual de camuflare si confuzie, creat in jurul problemei fundamentale a Occidentului, adica deficitul intre productie si consum, nu ar fi fost posibil fara aportul economistilor. Unde au fost economistii in toata aceasta  perioada in care aberatia “statului social” s-a consolidat?  Unii au fost, e drept,  de partea buna. Au avertizat. Dar multi, mult prea multi s-au complacut in a inventa tot felul de modele si teorii pentru a justifica o imposibilitate logica, economica si de bun simt: Un sistem ce poate consuma  mai mult decat produce.

Te uiti in urma si te sperii cat efort, cata macroeconomie, cata teorie fiscala, cata teorie monetara s-a imaginat si promovat pe post de “solutie” la aceast echivalent economic al lui “perpetuum mobile”! Ingineriile financiare de stat si private, in alianta, si-au dat mana ca timp de peste cinci decenii sa sustina o idee si o constructie irealista si maligna. Iar economistii au dat, din pacate, detasamentul de elita in promovarea acestei fraude sau erori.

Sigur, nu toti econmistii sunt la fel de vinovati. Avem oameni care si-au pastrat picioarele pe pamant si bunul simt. Pentru fiecare Nobelist de factura unui Stiglitz si Krugman exista un Buchanan si Ostrom. Sau un Hayek care atragea atentia asupra “prezumptiei economistilor de a sti mai mult decat stiu de fapt” in chiar prelegerea sa de acceptare a Premiului Nobel. Dar din pacate, in ansablu, nu cei ca Hayek, Ostrom sau Buchanan, cu apelul lor la modestie si retinere, au dat tonul…

O hartie de turnesol

Actuala criza a fost o hartie de turnesol. Nu numai ca modelul relatiei stat-piata avansat de majoritatea economistilor s-a dovedit falimentar dar, mai mult, economistii au si o problema epistemologica. Daca modele si predictiile lor aveau valoarea predictiva pretinsa, atunci acum era momentul sa demonstreze asta. Economistii puteau inchide gura criticilor prezicand criza, anticipand evolutia ei, sau cel putin contribuind la o intelegere publica elementara a aceea ce se intampla. Or, de cand cu criza, constatam ca la cati economisti, tot atatea pareri. Confuzia domneste.

Mantra in SUA este acum „In ciuda predictiilor expertilor care spuneau X, indicatorul cutare a fost Y…”. De vazut aici o lista intocmita de cineva care a avut curiozitatea sa inventarieze sumar titlurile presei intr-o scurta perioada data. Spectacolul este total. Dupa fiecare fiasco, expertii ies iar la rampa, doar ca sa o dea iar in bara. Sunt voci care sustin ca daca vei compara predictiile expertilor cu realitatea refectata in indicatori, vei ajunge la concluzia ca sansele ca predictiile lor sa fie corecte sunt sub 50%. Altfel spus, ca e mai bine sa dai cu banul decat sa te iei dupa ce zic acestia! Asta inseamna ca atunci cand e vorba despre valoare predictiva, o buna parte din expertiza economica vehiculata in mass media nu este doar sub-standard. Este prostie pura. Philip Tettlock a scris o carte superba despre asta. La fel si celebrul Nassim Taleb.

Concluzie

Chiar daca cele de mai sus sunt corecte, ar fi insa gresit sa ne apucam sa condamnam stiinta economica in ansamblu ca pe  o imensa impostura. Lectia trebuie sa fie alta. Anume ca adevarata atitudine stiintifica ne cere o oarecare smerenie in fata complexitatii lumii. Ea ne impune prin insasi logica ei, o anume modestie cand este vorba de puterea instrumentelor noastre de analiza si predictie. Iar cand vine vorba de argumentul stiintific pus in slujba elitelor mediatice, politice si economice ale momentului, stim deja suficient de multe acum despre aceste elite, ca sa fim tot timpul alerti si sceptici la tot ce fac si declara.

Sa retinem aceasta concluzie. Vom avea nevoie de ea in perioada ce vine. Economistii vor ocupa din nou prim planul. E bine sa fim pregatiti. Nu numai ca sunt supusi greselii ca noi toti, dar mai mult, in cele mai multe cazuri, diferenta intre ceea ce pretind ca stiu si ceea ce stiu de fapt este imensa.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "61 comments" on this Article:

  1. it_s__not_news spune:

    “Criza finanaciara este datorata supradimensionarii functiilor interventioniste, asistentiale si redistributive ale statului. ” – Pe bune ? Deficitul enorm al USA pleaca de la Reagan – care decide pentru prima oara sa scada taxele bogatilor. Dupa aia, republicanii sub Bush mai fac odata figura.
    Normal ca cei instariti din USA nu vor acum cresteri de taxe, de unde si masura (disperata si inutila) de a pompa banii in sistem a lui Obama – dar politica asa se face, nu poti sa-ti dinamitezi sustinatorii, cel putin nu imediat.
    Republicanii vor acum reducerea cheltuielilor, dar fara mariri de taxe, justificind keynesian ca ei trebuie sa cheltuie, nu statul. Ha ha.
    in plus, criza a fost prezisa (read more on the subject) de unii economisti (Roubini, de exemplu). Dar sa-i dam la o parte, fiindca ne strica logica, right ?

    Diferenta intre ceea ce pretindeti ca stiti si ceea ce stiti de fapt este imensa. Lumea trebuie sa fie sceptica la adresa celor de mai sus.

    • ElGhy spune:

      De la societate de consum la austeritate este, cum spune romanul, “din lac in putz”.
      Daca marea parte a profitului economic se duce la un grup redus de “elite” cu privilegii de taxare, statul si omul de rind nu mai au putere de consum si ca sa fie si mai rau aplicam austeritate; asta este reteta de pauperizare din ce in ce mai mare.
      Solutia? Distributia equitabila a profitului. Adam Smith (i.e. primul economist) a avertizat ca nerespectarea acestui principiu va transforma capitalismul in forta de regres social. Marx a preluat aceasta idee si a demonetizat-o insa cu conceptul dictaturii proletariatului.
      In concluzie solutia crizei actuale este politica nu economica.

    • Victor spune:

      Programele sociale sunt necesare deoarece capitalismul a reusit performanta de a aduce 61% dintre americani in situatia in care traiesc de la un salar la altul si 40 milioane de americani care au nevoie de tichete pentru alimente (Statistica este din 2010, dupa guvernarea de dreapta a lui Bush). Asta in timp ce, in ciuda crizei economice, numarul milionarilor din SUA a crescut cu un “procent enorm” (“whopping percent”) de 16%, ajungand la 7.8 milioane (milionarii reprezinta 2,5% din populatia SUA, care este de 308 milioane).

      http://finance.yahoo.com/tech-ticker/the-u.s.-middle-class-is-being-wiped-out-here%27s-the-stats-to-prove-it-520657.html

      Problema nu este “statul social” ci lacomia si lipsa de scrupule a celor care fac jocurile politice si economice. Avand in vedere ca 61% dintre oameni traiesc de la un salar la altul (si asta in America), atunci cand unii dintre acesti oameni ajung in dificultate (temporara sau permanenta), statul are obligatia (nu optiunea) sa le asigure un nivel de trai decent. Asta deoarece regulile “jocului” economic i-au impiedicat sa isi asigure singuri o rezerva pentru vremuri grele.

    • Bogdan_D spune:

      Pentru cine a deschis televizorul mai tarziu, GW Bush nu mai e presedintele SUA din ianuarie 2009. Acuma suntem in august 2011. Nu mai poluati aiurea internetul cu scuze de astea puerile care tin de teoria conspiratiei (Bush a facut asta etc etc). Nici nu ati citit primul paragraf (de vazut referirile la mass-media) si ati descoperit ca stiti mai multe decat autorul :D
      Altfel, mai puneti mana pe o carte, mai munciti oleaca etc.

  2. Mihai - un economist mai timp spune:

    Stimate domnule Aligica,
    In ultima vreme constat ca din pacate, toata tagma asta a economistilor suntem amestecati asa in aceeasi oala. Din fericire nu e asa. Mai sunt unii care stiu economie. DIn pacate…cei care stiu nu sunt analistii si cei care dau bine pe sticla. Tot ceea ce se intimpla la ora actuala in lume se datoreaza citorva elemente de baza si anume:
    1. De ani buni incoace finantele lumii (indiferent de moneda) sunt rupte complet ce motorul economic, ceea ce creeaza dezechilibre structurale care acumulate in timp au ca si consecinta ceea ce vedem azi si poate si mai rau
    2. Moneda a devenit o bucata de hirtie, un scop in sine si nu o plata a “MUNCII”, cea care ii da valoare. Valoarea adaugata intr-o economie o aduce cantitatea de bunuri si servicii produsa prin sudoare si storsul creierului nu prin speculatii financiare la bursa unde in 30 de secunde vinzind si cumparind niste produse inexistente si nedefinite faci milioane de EURO, LEI, DOLARI sau ce moneda vreti dumneavoastra.
    3. Piata financiara (recte bursa) a devenit o imensa tabla de pocker la care cel mai des se joaca la cacialma. In loc sa se stabileasca pretul la rosii, zahar, etc. se cumpara si sa vind pachete financiare (datorii, dobinzi, credite, venituri viitoare probabile) si se creeaza tot felul de Hedge funds-uri in care exista doar fum sau nici macar asta.
    4. Aceasta piata financiara este slab reglementata si din pacate acum se discuta din nou solutiile neimplementate ale primului crah financiar. Care nu o sa fie nici ele implementate pentru ca nu se vrea, cei care sunt actori acolo nu au nici un interes. Pentru ei, economia unei tari reprezinta niste cifre care la mintra sau le ies din cont.
    5. Statul (oricare ar fi el) a scapat haturile din mina si nu mai are control asupra masei monetare, a respectarii minimelor echilibre in economie. Pentru ca politicienilor le place sa joace pocker. Mult. Si le plac banii. Chiar daca acestia nu mai au nici o substanta.
    Ar mai fi multe de spus dar daca epuizam totul acum ce ar mai fi de spus miine?
    Doamne ajuta!
    5.

    • paul spune:

      corect ce ai spus, scoala austriaca sustine ca sunt de trei ori mai multi bani in economia mondiala decat ar trebui sa fie, in loc de marfuri si servicii s-au produs bani si produse financiare cu nemiluita, ca niste smecheri si oligarhi sa se imbogateasca rapid, a aparut asa numita economie a serviciilor,in loc de industrie in SUA s-au creat servicii financiare, rezultatul se vede acum

  3. Pareristul spune:

    As adauga ceva la cele spuse mai sus legat de impostura generalizata a economistilor pe post de “Mama Omida”, chiar cu riscul de a repeta, sub alta forma, unele idei punctate deja.

    Aceasta criza are legatura SI cu cheltuieli ABSOLUT NEJUSTIFICATE de mii, zeci de mii de miliarde de dolari!!! Cand ma gandesc NUMAI la porcaria “incalzirea globala”/”climate change”…la taxele absolut aberante (carbon tax, emission tax) care au gatuit economia mondiala, la miile de conferinte pe “tema” asta aiuritoare tinute de-a lungul anilor care au papat carute de bani….mi se face rau!!!

    Cand ma gandesc la lacomia si inconstienta PLUTOCRATIEI actuale care nu are alta grija decat propria imbogatire – vezi aici:

    http://www.youtube.com/watch?v=Tq1zpHF0J04

    si saracirea celorlalti pana la limite greu de imaginat….imi piere pofta de “democratie” si “economie de piata”…Cand ma gandesc cati saraci sunt NUMAI in North-America…nici nu mai vreau sa ma gandesc la cei care mor de foame LA PROPRIU in Somalia!

    Criza actuala are la baza, printre altele, RISIPIREA BANULUI PUBLIC SUB TOT FELUL DE PRETEXTE AIURITOARE, BLOCAREA (vezi pozitiile ecologistilor) ORICAROR INVESTITII PRIVATE CARE AR PUTEA CREA LOCURI DE MUNCA, MANAGEMENTUL CATASTROFAL AL RESURSELOR UMANE (cautati date in acest sens privind somajul din Franta in randul celor cu studii superioare….)

    Cea mai grava criza insa se va manifesta pe termen lung si va avea consecinte absolut imprevizibile. Ea va fi CRIZA DE CREDIBILITATE!!! Ori s-a vazut azi pe bursele internationale ce inseamna asta!

    Africa are PETROL, MINEREURI, CARBUNE. Nu are resurse umane…..Dezvoltarea Africii (un vis ratat deocamdata…) ar putea fi un motor extraordinar pentru economia mondiala. Nu degeaba chinezii sunt tot mai prezenti acolo….

  4. mihailstanciu spune:

    Ai un salariu bunicel si vrei (toate calculele indica ca poti)sa-ti cumperi un Duster.Dar decizi deodata sa renunti la jumatate de salariu si sa-ti cumperi Ferrari.Nu trebuie sa fii economist ca sa stii ce se va intampla.Asa a facut si dragul de George,care a inceput (si lasat neterminate) doua razboaie,si a instituit cea mai mare scadere de taxe din istoria recenta americana,cu
    accent pe cei bogati si foarte bogati.Apoi a venit criza financiara din 2007-2008 cand nu numai Obama,dar toate puterile economice din lume “au aruncat cu bani” pentru salvarea bancilor.A intervenit ,detrimental fireste,si criza economica mondiala 2008-2009.Asa au ajuns Statele Unite sa-si atinga plafonul datoriei publice.Trebuia luata hotararea de a-l modifica,plus un plan pe termen mediu si lung pentru relansare economica si reducerea deficitului bugetar.A intervenit insa un grup de radicali fanatici,Tea Party,cu o matematica sui generis,gata sa lase America sa intre in incapacitate de plata.daca nu obtineau un plan care sa le urmeze ideologia de tipul dupa noi potopul(sau tipul de negociere my way or the hiway).Ei voiau in continuare sa-si cumpere Ferrari(cheltuieli militare nelimitate),in continuare sa renunte la salariu(taxele sa ramana mici,mai ales cele ale bogatilor,
    si sa adune ceva bani pe seama taierii programelor federale de pensii,sanatate si educatie.
    Republicanii au refuzat pana in ceasul al 12-lea orice intelegere echilibrata care ar fi adus solutii pe termen lung si care ar fi implicat pe langa taieri drastice al bugetului federal si terminarea reducerii taxelor celor bogati si ale corporatiilor.Rezultatul a fost un acord
    plasture care ridica datoria publica suficient doar pentru un an de functionare a guvernului american.DIN ACEASTA CAUZA S&P AU SCAZUT RATINGUL STATELOR UNITE si nu
    din cauza “politicilor” Presedintelui Obama.Probabil insa ca dl.Algica stie mai bine decat expertii economici ai conspiratiei NYT,WP,AP,BBC,etc.Mai bine chiar decat autorii downgradingului ,S&P, care au declarat ca actiune lor s-a datorat blocajului politic american.
    Stie suficient cat sa-l ironizeze(in stil Bogdan Chireac) pe Presedintele Statelor Unite pentru ca in loc de leadership a oferit
    un discurs”plin de platitudini si retorica ideologizata camumflata”!!! (ah,talentul romanesc
    de a arunca cu adjective).Poate dl Algica ar trebui sa faca o pauza de aroganta si sa se gandeasca ca poate,poate ,exista o foarte mica posibilitate ca domnia sa sa traiasca intr-un univers paralel planetei keynesine.

    • ana spune:

      @mihailstanciu & co. te rog documenteaza-te asupra tea-party-urilor ca ai inteles taman pe dos.

      @ autor, un articol bun si foarte documentat. una dintre cele mai bune analize ale situatiei actuale din cate am citit pana acum (locuiesc pe malul celalalt al oceanului de suficienti ani ca sa stiu cum stau lucrurile aici)

      • __Vali spune:

        @autor: Cam bateti campii in aceasta chestiune :-(
        @ana: Dv. bateti campii rau de tot, mai documentati-va ;-)
        @mihailstanciu: Felicitari! Right to the point. As mai adauga ca, din pacate, autorul (de atlfel un om educat si inteligent!) a ajuns un fel de “guru politic de Romania” care indiferent ce *emite* este urmat, ca oile pe imas, de multe alte persoane decente din tara. Pacat!

  5. Adrian spune:

    OK, sa ne lamurim deci, criza a fost generata de interventionism? Pe bune? Si produsele alea derivate de nu le intelegea si nu le reglementa nimeni sub soare, alea care s-au dus in cap odata cu Lehman si restul planetei, tot suprareglementate erau? Ca vreo doi ani numai laude la adresa reglementarii am auzit, ba de modelul german, ba chinez, ba nordic, ba draci baltati.

    Oricum, concluzia e de premiul Nobel pentru Economie: ca solutie la problemele epistemologice si practice ale stiintei econome si, respectiv ale economiei globale (si se pare ale lumii occidentale in general), se recomanda … smerenia … Si de ce nu, un ceai de sunatoare, ca nu se cunosc efecte adverse si dormi si mai bine noaptea!

  6. Alez P. spune:

    “universul contrafactual al teoriilor economice”? Keynes?

    In ce lume traiti, d’le Aligica? Ortodoxia Keynesiana a fost uitata din pacate dupa ce castigase razboiul factualitatii cu teoria scolii austriace, in sine un model economic pentru cei care nu inteleg matematica. In locul ortodoxiei keynesiene a venit modelul pagubos al neoclasicismului care a aruncat toate lectiile importante la cosul de gunoi si a inceput marea reforma a deregularizarii si cultivarea mitului ca pietele detin in orice moment informatia perfecta. Vedem rezultatele azi dupa 30 de ani de spalare a creierelor. Aruncati-l la gunoi pe Milton Friedman (oricum nu l-ati citit) si luati-o incet cu deflatia japoneza si ajungeti la Krugman et co. Dar mi-e teama ca va cer sa va sariti peste umbra.

  7. Isailă Brătfălean spune:

    @Mihai

    Ceea ce spui este corect. Dar fără piața financiar-bancară economia de azi nu putea fi atât de complexă și productivă. Deci e clar că această piață va rămâne creierul coordonator al economiei, însă va trebui să fie mult mai transparentă. Aceasta se va rezolva prin informatizarea statului, banii exclusiv electronici, prin cuplarea sistemelor informaționale ale firmelor din economia reală, ale băncilor, societăților financiare la cererea și sub controlul statului.

    Trebuie o schimbare de fixații prin creierele oamenilor, pentru că multe modalități de a face bani vor fi compromise și vor apărea altele noi, adică un pic de dezastru în prealabil.

    Va fi și bine pentru cine mai apucă.

    • Closed spune:

      Mai inspaimantatoare decat viziunea bombastica a d-lui Aligica e viziunea dumneavoastra, care considerati ca statul ar trebui sa aiba controlul absolut asupra a ceea ce se intampla intr-un areal dat. Trist, se pare ca nu invatam mare lucru, desi exemple sunt cu nemiluita.

  8. revelare spune:

    Comunele merg in 90% din cazuri pe comunele antebelice samd.

    Ceea ce vrei dumneata de fapt, este sa faci niste comune, ca pe baza lor sa faci niste circumscriptii electorale ca cele pana la 1918 in Transilvania, unde o imensa majoritate romaneasca trimitea cativa deputati, pe cand o minoritate pitzy pitzy acapara practica toate locurile de deputati.

    Stati acolo unde stati, ca stati bine. In Vestul Romanie e deja nevoie de traducatori de maghiara-romana, sa ii ajute la inceput pe gastarbeoteri ce vin din Ungaria. Un loc de minca va asteapta acolo.

  9. Andrei spune:

    Keynes? Asta nu e Keynesisim … si nici macar New Deal! Astia au dat banii publici unor privati si unor banci, cu speranta ca privatii si bancile ii vor transmite mai departe in piata … ghici ce? Patronii si bancile au sifonat mare parte din bani in buzunarele lor si acum ne-am intors de unde am plecat. Daca vor sa faca Keynesism pur … statul american trebuie sa-si faca propriile firme de constructi, banci, firme de transport … sa plateasca salarii mai mari decat la privat si sa faca concurenta patronilor si bancilor private. (asa a fost facut New Deal-ul american in anii 30… nu prezint extrase dintr-un tratat de comunism sau socialism). Prin astfel de masuri o sa fie obligati si patronii si bancile sa scoata de la naftalina multe sume de bani sifonate de la stat in ultimii ani si sa-i transfere in economie pentru a supravietuii. Obama este slab pentru ca nu pune pumnul in gura marii finante si marilor oameni de afaceri de pe Wall … nu din alte motive

  10. Danon spune:

    Domnule Aligica, aveti amuzant de multe confuzii in acest articol. Hai sa enumeram cateva:

    1. Nici un economist nu a spus vreodata ca poti sa consumi mai mult decat produci pe termen lung. Nimeni. Niciodata. Citati-mi un nume. Pana si mult hulitul Keynes (un businessman foarte de succes, nu un proletar, de altfel), a spus cu totul altceva: el a recomandat guvernelor sa creasca cheltuielile publice in perioade de scadere economica si sa le reduca in perioade de crestere, pentru a avea un rol anticiclic. Problema este ca guvernele isi aduc aminte de Keynes doar in perioade de scadere, nu si de crestere, cand uita sa scada deficitele.

    2. Aici nu este vorba de cat consumi si cat produci. Este vorba de bugete publice. Deci, de cat consumi si cat decizi sa prelevezi din productie. Sa ne amintim putin de unde vine problema? La sfarsitul celui de-al doilea mandat Clinton, bugetul Statelor Unite avea un EXCEDENT. Ce s-a intamplat? Doua lucruri: George W a lansat doua razboiaie si a scazut impozitele. A crescut deci cheltuielile si a scazut incasarile. In toata istoria, lucrurile s-au intamplat invers: in caz de razboi, era nevoie de un efort “de razboi” in care partea cea mai importanta era cresterea taxelor. Acest efect foarfeca a aruncat guvernul american in spirala deficitelor, si nu cheluielile statului social. S-au adaugat ceva stimulente economice de termen scurt, si o reforma a entitlements – primul aspect a fost terminat, al doilea este minor macroeconomic. Este insa adevarat ca, datorita imabtranirii populatiei si progresului medical, sistemul de entitlements nu este sutenabil: cheltuielile cu social security cresc mult mai repede decat economia, cheltuielile medicale din Medicare si Medicaid de asemenea. Acest lucru insa nu este imputabil guvernului Obama, nici celui Bush. Este un lucru valabil in toate tarile occidentale si e nevoie de curaj politic pentru ca problema sa fie abordata. Obama a propus sa reduca entitlements contra renuntarii la unele nise fiscale si sa re-echilibreze bugetul, ceea ce republicanii au refuzat. Dar acesta este un alt subiect.

    3. Faceti confuzie intre FED si Treasury. Treasury este guvernul, iar FED este o banca centrala foarte indepdendenta, de fapt o asociatie de banci formata atat din institutii publice cat si private – o institutie sui generis a carei logica a fost, prin sistemul de numire a membrilor organelor de decizie, sa aiba grija atat de interesele publice cat si de cele ale BANCILOR. A acuza deci guvernul Obama de tot ce face FED-ul nu este foarte onest intelectual, nu credeti? Quantitative easing este opera FED, nu a guvernului.

    4. Confundati deficitul bugetar si quantitative easing. Deficitul bugetar inseamna ca guvernul cheltuieste mai mult decat preleveaza. Quantitative easing este un artificiu al FED: ea “tipareste” (in fapt creaza moneda de cont electronica, dar e acelasi lucru) bani din nimic pentru a cumpara active, in special ale bancilor si a le imbunatati astefel situatia financiara.

    5. Nu uitati ca primul pachet de 700 mld USD a fost adoptat de catre Congres pe vremea si la propunerea guvernului Bush. Daca ar fi sa consideram ca un guvern a fost keynesian, atunci acesta a fost guvernul Bush, care a crescut enorm deficitul, crescand cheltuielile (e drept, in special militare), nefacand nimic impotriva evolutiei natural ascendente a entitlements (Social Security, Medicare, Medicaid) deci ducand cheltuielile “pe noi culmi”. La care a adaugat masura de dreapta a scaderii impozitelor, fara sa stie, cum spuneti cu mult adevar, chiar daca inaplicabil ad literam, ca “nu poti sa cheltuiesti mai mult decat produci”.

    6. In fapt, reactia pietelor nu se datoreaza atat scaderii notei Statelor Unite in sine (dovada este ca dobanzile pentru obligatiunile americane nu au crescut, deci investitorii nu sunt nelinistiti ca vor pierde bani cu bondurile americane), ci perspectivelor economice: investitorii au inteles ca acum, toate guvernele occidentale vor fi obligate sa-si reduca cheltuielile, poate si sa creasca impozitele, ceea ce inseamna ca o noua recesiune este practic inevitabila. Fiindca da, cresterea cheltuielilor (private sau publice) stimuleaza, pe termen scurt, economia, reducerea lor o deprima. Nu e nevoie sa fii keynesian ca sa stii atata lucru despre cerere si oferta.

    Daca doriti totusi sa aduceti acuzatii inteligente guvernarii democrate, puteti vorbi de Fannie Mae si Freddie Mac, aici v-as sustine. Eventual si de nebunia FED de a pastra atat de mult timp dobanzile practic sub inflatie, ceea ce a creat un excendent de lichiditati care, in lipsa unei tendinte economice clare, s-a dus in imobiliare, creand ditamai balonul. E drept, acest din urma argument, unu, chiar daca a inceput in urma dezumflarii balonului internet la sfarsitul guvernului Clinton, a continuat timp de opt ani sub guvernul Bush Junior. In plus, FED-ul are logica sa si influenta guvernului asupra sa este reala, dar nu determinanta.

    Vad ca sunteti furios impotriva deficitelor si aveti dreptate. Daca vreti insa sa aveti o imagine completa, cautati pe Google “US deficit chart” si o sa vedeti ca deficitul public american a crescut sub toate guvernele republicane si a scazut sub cele democrate. Lucru care ar trebui sa dea de gandit.

    • Adrian spune:

      Perfect.

    • Daniel StPaul spune:

      Imbucurator sa vezi raspunsuri pertinente/edificatoare (Danon). De asa ceva e nevoie in orice dezbatere, daca e sa fie.

    • Miles spune:

      Chapeau!

      Intrebare intrebatoare: statele nu au economisit in perioada de boom, privatul nu investeste, ci baga capitalul in active sigure. Cine pune economia pe roate in situatia data?

    • it_s__not_news spune:

      +1, thumbs up

    • ampersand spune:

      Comentariu ăsta mi s-a părut a fi mai concis, mai documentat şi mai explicit decât articolul în sine – 10x.

      Un coleg englez îmi spunea, nu demult, “e foarte la modă să loveşti în americani, n-are importanţă când, cum, se vinde foarte bine”. Şi aici nu mă refer la articolul dlui Aligică, ci la absenţa unor comentarii documentate ca cel de mai sus, care ar mai dilua un pic din şabloanele petrolului, tiparniţei, dominaţiei chineze şamd.

    • it_s__not_news spune:

      Deci, Danon, pleci de la premise naive, nu meriti un raspuns, de fapt nu conteaza ca “niciun economist nu a spus vreodata ca poti sa consumi mai mult decat produci pe termen lung” si dl Aligica are “adevarata atitudine stiintifica de o oarecare smerenie”. Aha !

      Apropos de adevarata atitudine stiintifica: Daca un model al unui sistem dat se dovedeste a fi gresit, adevarata atitudine stiintifica este sa nasti un model care sa explice mai bine sistemul dat. O paralela in istorie: grecii – Ptolemeu – Copernic – Einstein. Acum, nu-ti cere nimeni smerenie, ci numai recunoasterea faptului ca sistemul in care ai crezut e gresit. Ori, oamenii sint de multe feluri, si unii se agata cu disperare de o idee…

      • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

        Ma obostiti. Nu poate nimeni compensa intr-o discutie pe internet, oricat de bine intentionat as fi, absenta unor cunostiinte elementare. Apreciez entuziasmul juvenil si pasiunea diletanta pentru idei a unor interlocutori dar mi-e imposibil sa organizez aici un seminar sau o ora de consultatii. Ce vreti sa fac? Sa va explic aici relatia dintre politica fiscala si cea monetara in mixul macroeconomic keynesist? Oricum nu intelegeti. Daca intelegeati se vedea de mult. Sa va trimit la bibliografie? Oricum nu cititi. Daca citeati nu ajungeati sa cadeti extaziat in fata unor interpelari naive. Ati citit mai sus o vorba mare, “deficitul bugetar si quantitative easing” ar fi confundate. Habar nu aveti ce inseamna asta si habar nu are nici autorul acestei observatii. A aflat distinctia de undeva pe internet si ne-o serveste aici scolareste. Il respect pentru asta pentru ca macar isi da silinta. Dar dv vi se pare ca s-a spus ceva adanc si important. Vreti sa intru discutii elementare pentru a clarifica confuzii elementare sau sa discut despre Ptolemeu si Deceneu? De ce mi-as pierde timpul? Chiar credeti ca daca am publicat un articol acum am obligatia sa va clarific una cate una infinitele confuzii si neintelegeri care va pot trece prin minte la citirea lui? Observ ca articolele mele coaguleaza stangisti agitati si iritati de „aroganta” mea. Le respect dorinta de dezbatere dar am suficienta experienta cu acesti prieteni de stanga. Imi sunt cititori fideli. Ii stiu. Nu pentru dezbatere de idei intra ei si comenteaza articolele mele.

        • it_s__not_news spune:

          Taman ati pierdut timpul ca sa ne explicati ca nu merita sa va pierdeti timpul cu noi. Avem +1, macar pentru asta.

          • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

            Mda.. Puerili, asa cum spuneam…puerili… Asta e nivelul…Aveti, dragii mei, aveti…

        • Andrei M. spune:

          Observ ca articolele mele coaguleaza stangisti agitati si iritati de „aroganta” mea.
          Socialistii sint in numar mult mai mare decit oamenii normali nu doar aici, ci pe toate site-urile din internet. Explicatia e simpla: in timp ce oamenii normali (cunoscuti si ca extrema dreapta) sint ocupati cu munca in timpul zilei, iar noaptea dorm pentru ca la 6-7 trebuie sa fie in picioare ca s-o ia de la capat, somerii, veleitarii, ratatii, poetii, filosofii de cafenea, functionarii sint 22 din 24 pe internet si militeaza viguros pentru socialism, egalitate si o mai echitabila redistribuire a bunastarii inspre ei, progresistii acestei lumi, dinspre rednecksii aia de extrema dreapta, inculti, taranoi, prosti, bigoti, care sint impotriva avorturilor si a casatoriilor intre homosexuali, poarta arme de foc, maninca pestele bine prajit si rib eye steak-ul in singe, au facut averi de pe urma exploatarii negrilor etc. etc. etc.

          • it_s__not_news spune:

            Cliseele astea … Nu-ti trece prin cap ca poate sint atit de destept in ceea ce fac incit asigurarea traiului imi ia foarte putin timp ? Ah, nu, tu esti obligat sa MUNCESTI ! (nu implica ca esti mai prost decit mine, dar ce sa fac …).

        • ion spune:

          “Dar din pacate, in ansablu, nu cei ca Hayek, Ostrom sau Buchanan, cu apelul lor la modestie si retinere, au dat tonul…”

      • Danon spune:

        Marturisesc ca mi s-a intamplat si mie, de mai multe ori, cand eram invins intr-o argumentatie, sa arunc replica “tu ori esti prost, ori te prefaci”. Ultima oara, cred ca eram in clasa a treia.

        For the record, dle Aligica: predau si eu studii politice in occident si am o lista lunga de universitati occidentale care-mi solicita acest lucru. Nu o fac full time caci nu mi se pare suficient, nici din punct de vedere profesional, nici financiar.

        In privinta substantei as mai adauga doua lucruri, care vad ca nu au fost intelese:

        1. Citti-l va rog pe Keynes. Nu ca l-as admira eu in vreun fel, dar ii folositi numele “in desert” ca toti colegii din Tea Party. Revolutia keynesiana a afrimat ca unemployment-ul este influentat de politicile publice si poate fi redus prin trei metode: crescand cheltuielile publice, scazand impozitele si scazand dobanzile de referinta. Inainte lui, teoria clasica era ca e vorba de curbele simple de cerere-oferta si polticile publice nu au influenta. Ca atare, Tea Party care cere scaderea taxelor este un partid la fel de keynesian ca si partidul democrat.

        2. Studiati diferenta intre QE si deficit si o sa vedeti ca, din multe punce de vedere, ele au influente opuse. Nici unul nu este, dupa umila mea parere, “bun” in abstracto, dar a le folosi intersanjabil duce la concluzii false si amalgamuri ca cele din articolul dvs.

        • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

          Domnule Danon,

          ma bucur sa aflu ca putem discuta serios. Dupa modul in care ati formulat problemele si dupa alte interventii ale dv la alte articole ale mele imi era greu sa cred asta.
          Sa discutam deci.

          Sa luam exemplu afirmatia de la punctul 1. Vreti sa-l discutam pe Keynes. Vreti o discutie nuantata. Bun. Spuneti sincer, dv l-ati citit pe Keynes? Daca da si vreti sa avem o discutie serioasa atunci banuiesc ca stiti ca nu exista “Keynes in sine”. Sunt mai multe interpretari si scoli de gandire: clasic, neo-keynesism, post-keynesism. Nu toti spun acelasi lucru. Ati citit vreun comentator sau interpret a lui Keynes? Care? Sunt mai multe interpretari. Faceti diferenta? De asemenea intelegeti ca sunt mai multe curente critice la keynesism. Sunteti constient de pilda de existenta unei lucrari numita Democracy in Deficit? Stiti cine sunt autorii ei si cu ce curent anti-keynesian se asociaza? Mai cunoasteti alti autori critici si argumentele lor? Acesta este contextul in care citesc eu afirmatiile dv. Va rog sa ma intelegeti. Ce-mi prezentati dv mai sus cu cele “trei metode” este o gluma. Este atat de elementar ca nu pot sa spun decat atat: Ma provocati la o discutie de algebra superioara si apoi vreti sa discutam tabla inmultirii. Doar nu vreti sa avem o discutie la acest nivel? Apoi faceti o afirmatie atat de bizara precum “Tea Party care cere scaderea taxelor este un partid la fel de keynesian ca si partidul democrat.” Ce vreti sa fac eu cu afirmatia si cu modul bizar in care ati ajuns la ea? Vreti sa comentez? Ce sa spun? E no comment. La punctul 2 si dv realizati ca ati sarit calul si incercati sa dati inapoi elegant. Vedeti, eu va inteleg si apreciez efortul dv. Spre deosebire de altii, nu ma injurati pur si simplu. Dar spuneti-mi dv ce as putea face mai mult decat fac?

          In alta ordine de idei: Dragi cititori stangisti, nu va inteleg supararea. Cand intrati pe articolele mele stiti ce veti gasi. Intrati pe articolele mele ca sa atacati, etichetati, ridiculizati, demolati. Stiti insa ca spre deosebire de altii, eu nu tac si inghit, ci va raspund cu aceeasi moneda. De ce va plangeti cand vi se aplica un tratament similar cu cel pe care vreti sa mi-l aplicati? In plus al meu este documentat si argumentat. Al dv, asa cum se vede, nu e. De ce va plangeti? Nu va inteleg. V-o cautati cu lumanarea si apoi va plangeti ca niste copii, desi majoritatea pe oriunde intrati sa ma criticati, aici, la 22 etc stati ascunsi dupa niste pseudonime. N-aveti replica. Asta este. Si cum ati intoarce-o, de unde nu e, nu aveti ce scoate… Degeaba va suparati pe mine. Eu nu sunt decat mesagerul acestei realitati.Sunteti amuzanti. Sunteti aceeasi, un nucleu de 6-7 oameni, mereu si mereu, uneori sub nume diferite, aceleasi persoane, intrati intr-o vrie tot mai accentuata. Nu inteleg ce vreti pana la urma, de ce sunteti atat de insistenti…

          • ion spune:

            Sunt un cititor cu cunostinte reduse in domeniu, totusi as vrea sa dau curs invitatiei de a vota in mod cat de cat constient. Asa ca, fara a avea posibilitatea sa studiez Keynes si diversele dezvoltari ale teoriei sale sau Hayek, incerc sa inteleg cat de cat ce se intampla citindu-va pe dvs., intelectuali renumiti de “dreapta” sau de “stanga”.
            Poate ar fi bine sa va ganditi ca si in clasa politica s-ar putea sa fie oameni bine intentionati care ar vrea sa ia o decizie buna dar le lipsesc cunostintele. Daca insa, in locul unor explicatii si argumente logice la critici, de multe ori indreptatite, li se raspunde doar criticand partea opusa, sau si mai ieftin -“ori esti prost ori nu-ntelegi” ca n-ai citit toti autorii pe care i-am studiat eu ca sa nu mai vorbesc de cate carti am publicat si nu mi le-ai citit-, cum credeti ca se va schimba vreodata ceva in aceasta tara (Romania)?
            De ex.
            Faptul ca in US pana la aparitia crizei (zeci de ani) s-a dus o politica keynesista, sau si mai rau de stat asistential, imi pare greu de argumentat.
            Ce inseamna dereglementarea pietei?. Un investitor creeaza un produs derivat pt bursa, stiind ca e prost, chiar pariaza impotriva lui si face o multime de bani ??? Ce legatura are asta cu piata libera ?.(E vreo formula de algebra superioara care le leaga?) Daca ati cumparat un produs fizic (scaun) si se rupe, vreti despagubiri?
            Cum se explica faptul ca majoritatea oamenilor trebuie sa se indatoreze ca sa cumpere ceea ce au produs? Cine si in folosul cui, stimuleaza aceasta situatie, prin credite “ieftine”? Este politica “asistentiala”?
            Faptul ca in perioada de criza consumul general scade in timp ce cel de lux creste, la fel ca si nr . milionarilor, inseamna ca s-au luat masuri keynesiste (investitii si locuri de munca sau sau pompat bani direct celor ce au produs criza?).
            Cui i-a folosit globalizarea? Cat de libera e piata? Cat de rationali sunt agentii din piata (si bursa e o piata..)?
            Da, sunt nedumeriri puerile pt dvs., dar cred ca sunt multi in tara asta ar avea nevoie sa inteleaga aceste lucruri pe care nu le explica nimeni, pt ca li se raspunde ca mai sus. Din pacate nu puteti sa va pierdeti timpul cu ei…Si asa prapastia se adanceste….. Daca puteti sa ma indrumati ce sa citesc va multumesc . (“Reconstructia dreptei” am citit-o, nu pot sa spun ca am studiat-o…dar raspunsul la criticile liberalismului era cam ca mai jos:
            - Stalin sau Ceausescu au omorat mai multi oameni…asta stim…)
            Tot n-ati raspuns contraaragumentelor? …cum ramane “cu apelul lor la modestie si retinere”?
            Sa ne fereasca Dumnezeu de comunism dar capitalismul nu e bun oricum ar fi pt ca se numeste capitalism si cred ca acceptati ca este perfectibil…deci aratati-ne cum…daca aveti timp.
            Multumesc

            • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

              Domnule Ion,

              va multumesc pentru mesaj. Apreciez tonul dv si va dau dreptate. Sa ma explic: Iritarea mea nu se refera la cititorii obisnuiti. Am insa un numar de “cititori” mai speciali care sub diferite pseudonime insista la fiecare articol pe care il public sa devina din cititori interocutori, pretinzand fie ca stiu lucruri pe care nu le stiu fie somandu-ma sub presiunea insultei sa dezbat cu ei si sa le clarific chestiiuni pe care frizeaza ridicolul. Nu mai vorbesc de insultele pure si directe. Dumneavoastra nu vedeti decat o parte din aceste mesaje pentru ca multe nu trec la moderare. Sper ca dv si ceilalti cititori de buna credinta sa intelegeti dilema in care ma aflu. Imi pare rau ca nu pot fi mai generos cu timpul si energia dedicata publicisticii. As vrea sa pot raspunde la intrebari oneste ca ale dumneavoastra. Dar asa cum cred ca stiti, acest timp disponibil imi este ocupat acum cu a ma apara de acuzatia de extremism de dreapta, de fundamentalism etc. aduse de exact acest tip de persoane carora le replic mai sus.

    • Alex spune:

      Excelent comentariul. Ce bine ar fi fost ca acest comentariu onest si impartial sa fie de fapt articolul…

  11. Daniel StPaul spune:

    Nu sint un fan Obama (ori al US) si nici inamic al d-lui DPA (a se vedea Revista 22 de saptamina trecuta in ce priveste acest ultim aspect). Modul in care d. sa a gasit cuvenit sa-si faca incipitul articolului ma intristeaza si nedumereste. Chestiune de gust dar si de perceptie. Ma-ntreb cita acuitate a observatiei si analizei se pune la bataie cind nefericitul de Obama devine apexul incompetentei financiar-economice. O sa-i las, pentru cine e de buna credinta, pe un francez si pe niste americani sa fie mai expliciti in ce priveste cifrele. Lectura placuta…

    http://blog.lefigaro.fr/obamazoom/2011/08/celui-qui-a-coule-leconomie-us.html

    PS. a se privi cu atentie graficul din al doilea link, cel de dupa Boston Globe

    • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

      Multumesc comentatorilor care, ca de obicei au reactii prompte si energice. Invatam intotdeauna multe din aceste reactii. Nu o sa pot raspunde insa celor care repeta pe puncte pozitia oficala fara sa stie ce fac si de ce o fac. Sunt onorat de reactii dar nu avem timp sa pierdem timp acum cu cliseele in cauza mai ales ca variante net superioare circula liber pe internet. De asemenea, mi-ar face placere sa dezbat cu cei care depun un efort serios in a-si inventa o pozitie critica in acesta disputa dar din pacate critica lor desi bine intentionata este prea distorsionata si pleaca de la premise prea naive pentru a justifica efortul. Personal consider o pierdere de timp sa ne apucam sa ne intrebam retoric acum ce economist a spus ca spus vreodata ca poti sa consumi mai mult decat produci pe termen lung sau sa discutam distinctia intre Fed si Treasury etc. Ori ne facem ca nu intelegem despre ce e vorba, ori nu intelegem. In ambele cazuri nu e cazul sa ne pierdem timpul cu o problema ce nu ne apartine.

      Am o reactie insa pentru domnul Daniel StPaul. Mai precis la rezervele exprimate de domnia sa privind pozitia luata de mine fata de Obama in deschiderea articolului. Ideea este ca punctul de vedere exprimat de mine nu este de loc excentric. De fapt in timp ce suntem aici ocupati in a dovedi bonitatea si leadershipul administratiei Obama, Washington Post insusi incepe sa aiba anumite semne de intrebare. Sigur, in felul sau, mai protectiv. Dar iata, ideea este ca avem liber la a exprima rezerve fata de leadersipul si competenta lui Obama fara sa ne simtim vinovati:
      http://www.washingtonpost.com/opinions/the-most-powerful-man-on-earth/2011/08/08/gIQA49w72I_story.html?wprss=
      Va multumesc pentru sustinerea din 22.

      • Daniel StPaul spune:

        Domnul Aligica,
        Multumiri pentru interesul aratat; “rezervele” mele vin in primul rind din perspectiva literar -retorica: cei care se ocupa de teoria incipitului si rolul acestuia in demersul persuasiv stiu ca el este si o imagine a/un indiciu al bunei credinte si, eventual, a/l dorintei de obiectivitate.Lui Obama i se poate face un repros major: Tu l’as voulu, Georges Dandin! Ceea ce ar putea spune si ca nu era destul de (bine) informat la ce se inhama. Asa a ajuns el presedinte la vreme de razboi, manager peste un imens antrepozit de utilitate publica in care marea majoritate a predecesorilor a inghesuit ba substante inflamabile si volatile, ba chiar si explozivi. Si-acum se asteapta (probabil pe drept, desi…) de la el sa aiba “fire in his belly”… cind antrepozitul e insusi o vapaie, cind cele ale vecinilor sint la fel (chiar la propriu!!!) si fiecare cauta sa-si puna pielea la adapost cum poate. Nu-mi fac iluzii, nu legan wishful thinking, sint cit se poate de pesimist. Si asta si in ce-i priveste pe specialistii (unii academicieni doctori ingineri) in finante si economie. Si inca o remarca: tocmai pentru a incerca sa probez buna credinta am ales surse (le Figaro, Boston Globe) ce nu pot fi banuite de simpatii “stingiste” , de partizanat. Nu vreau sa mai insist, aveti altele mai bune de pastorit. Numai bine, e multa nevoie.

  12. Calin spune:

    Nu inteleg ce are a face statul social cu indatorirea. Suedia e un stat social cu surplus bugetar. Indatorirea peste masura e consecinta incompetentei, complicitatii si poate un pic de ghinion.

  13. Isailă Brătfălean spune:

    @Danon

    Părerea mea este că criza ce urmează se datorează faptului că politicenii au dat mesajul că nu vor să plătească datoriile publice prin stoarcerea cetățenilor, că vor provoca inflație (un impozit mai special). Adică trusa de compensare a tendinței capitalismului spre consumul prea mic (mă refer la China, desigur) necesită o corecție brutală. Inflația e o formă de naționalizare a creanțelor asupra statelor. Baiul trebuie să fi pornit de la cei care au bani de încasat de la state.

  14. Maria spune:

    Dragos, ai primit multe raspunsuri care te pun la punct. Eu as avea o completare: promotorii politicilor care au dus la degringolada sistemului financiar global au fost doi oameni de “foarte” dreapta, lideri de pe cele doua maluri ale Atlanticului. Cred ca nu are rost sa le dau numele.
    Si situatia de acum nu are nici o treaba cu staga sau cu dreapta. Pentru ca stanga a dat ajutoare iar dreapta a spus consumati.

  15. eu****** spune:

    Super de acord cu concluziile Dvs.
    Dar as mai adauga doua puncte:

    1. Responsabilitatea agentiei de rating. – in fapt a economistilor/analistilor

    Internetul m-a ajutatat sa vad o scurta justitifcare oferita publicului de unul dintre membrii S&P. Apoi am citit cum de fapt s-a procedat la coborarea ratingului. In ambele cazuri nu a fost nimic partinic, ci o insiruire de fapte si de explicatii. Fiecare intelege ce vrea din ele.

    Dar fara dogme, mituri nu se poate? Just use the Brain and Knowledge?

    Suntem prea aproape de evenimente si poate unii vor sa “traga” niste avantaje, as spune periculoase. Nu este momentul, dupa depasirea momentului se va putea vedea mai clar ce a fost corect si ce a fost manipulat.

    Concluzie punct 1: S&P a avut o greseala in raportul sau.
    Greseala care a fost sesizata rapid de Asistentul pe Politici Economice de la Casa Alba. Acesta a facut demersurile de a semnala mai departe problema. Trezorierul a semnat problema agentiei de rating. Surpriza: Raportul final este insa publicat cu AA+ dar cauza scaderii ratingului de tara este mutata din partea economica – cu corectura facuta USA ramanea in AAA – si este blamata imprevizibilitatea politica…. De aici pana a spune ca raportul trebuia sa apara cu ratingul AA+ numai este decat un pas!

    Nu sunt un sustinator al politicilor sociale, dar cand lucrezi cu cifre si entitati sensibile trebuie intr-adevar sa fii responsabil.

    S&P de data asta NU A PARUT sa actioneze responsabil, ci mai de graba, la o anume comanda…. Sa fie o anumita comanda republicana? Nu cred!

    Se simte bine economia americana?
    Nu prea, dar din calcule rezulta ca isi poate pastra, cel putin deocamdata, ratingul de AAA.

    Sa vin corecti si sa lasam timpul sa arate ce este bine si ce nu. Nu trebuie grabita economia, si asa fragila, intr-un sens sau in altul, de cineva sau de ceva. Este un proces periculos, indiferent de ce parte a baricadei ne-am afla.

    2. Responsabilitatea politicienilor – economisti sau nu –

    Chiar daca S&P a grabit coborarea unui rating, trecand rapid de la perspectiva economica nefavorabila la impredictibilitatea politica pentru a justifica un scor acordat, ramane de vazut in ce masura scaderea ratingului apartine totusi POLITICIENILOR!

    Procesul electoral din USA, unul dintre cele mai democratice natiuni, impune, zic eu, alegerea unui presedinte cel mai bun dintre candidatii propusi – cel mai bine pozitionat castiga.

    In 2008 a castigat Obama, in 2012 cine va urma?

    Este un proces deschis, in care mass-media joaca un rol important, dar asa cum spuneam sa il grabeste intr-o directie sau alta poate sa fie extrem de periculos.

    Nu as recomanda sa ne trezim sa vorbim numai ca sa facem declaratii politice, pentru care suntem scutiti de responsabilitatea declaratiei. as recomanda prudenta pana si in declaratiile politice daca aceasta aduc atingere securitatii economice intr-o tara…

    Am avut exemple si in Romania. Am avut si un contraexemplu in Romania, cand un vice-presedinte de Comisie de Buget si Finante a ezitat, in mod decisiv, sa avizeze un buget cu amendamente populiste. Poate este o exagerare in punctul meu de vedere, dar va rog sa o tratati ca pe o optiune pe care o consider important sa fie discutata.

    A sosit vremea responsabilizarii politicienilor

    NU se mai pot face declaratii doar pentru a aparea pe un ecran de monitor!!! In spatele unor declaratii de multe ori sunt numeroase implicatii. Politicienii s-au invatat sa faca tot mereu cum vor ei, pentru ca cetatenii, pana la urma difuzi si anonimi, nu conteaza prea mult in logica electorala bazata pe banii “stransi cu sudoare” in timpul unui mandat politic!

    Sa nu uitam domnule Aligica ca in 2008 un fost PM nominalizat – transformat in politician din economist, curtat de toate partidele politice, pana la urma a refuzat postul, cred si pentru ca nu putea accepta un Ministru de Finante – inginer metalurg. Este nevoie de competenta pana si in politica, omul potrivit la locul potrivit. Competenta aduce si responsabilitatea postului si a politicii practicate.

    Si acum am avea nevoie de un Ministru mai bun de Finante si poate unul mai bun de Economie. Sansa Romaniei a fost ca a avut asistenta de la FMI, WB si UE. Asistenta a jucat si rlul unor protectori pentru ca ne aducem aminte ce S&P si in Romania a incercat niste mici jocuri.

    Concluzii

    Cine pagubeste?
    In principal cetatenii unui tari, iar in cazul USA poate cetatenii lumii!
    Este nevoie de responsabilitate, mai departe de interesele politice vremelnice sau de interesele nationale, poate perpetue!

    Lumea se schimba, lumea a devenit o oala globala!
    Face it and change your behavior!

    O mica paranteza: as mai adauga un element relativ important. Daca ne uitam inapoi in economia USA vom vedea ca situatia a fost remarcabil mai buna in ultimii 20 de ani: cand Presedinte a fost Bill Clinton! Adica nu are prea mare importanta orientarea politica, ci omul care struneste strunele! Tot Bill Clinton i-a adus serioase acuze lui Bush jr. legate de lipsa de responsabiltiate cu care a tratat amenintarea AL-Qaeda. Vezi 9/11.

    Personal am o mare admiratie legata de rapiditatea cu care s-a intervenit la 9/11 dupa prabusirea turnurilor si apropo de “hard decision”. Dar ceea ce m-a impresionat mai mult a fost reactia americanilor obisnuiti care au considerat ca trebuie sa arate ca isi iubesc tara lor, chiar daca unii doresc sa o prabuseasca.

    As dori si acum sa vad din nou aceeea solidaritate si acelasi raspuns fata de o acordare, poate prea repida, a unui rating poate nemeritat inca…

    Cum spuneam: nu este perfect si este greu in USA, dar hai sa facem lucruri corecte si obiective. Pozitia agentiei S&P nu a fost una echilibrata si de aceea pozitia Presedintelui Obama ca USA merita AAA, cel putin pana acum, mi se pare intemeiata.

    Revin: intr-o lume care se misca asa de repede este mai important ca oricand sa incercam sa intelegem economia si modul ei de functionare, asa cum suntem obligati sa intelegem natura si modul ei natural de a opera!

    Nu tine de meseria noastra, tine de bunul simt, de capacitatea si abilitatile noastra, dar si de spiritul de observatie pe care vrem sau nu vrem sa il folosim.

    Oare ne pasa pe langa sau prin ce trecem?
    Daca DA, mai avem o sansa…

    Cu bine si mult spor!

    P.S.
    Cel mai pagubos lucru este sa arati cine este vinovat cand treci printr-un moment greu!
    Am admirat in USA o alta abordare: atentia este focalizata pe ce trebuie facut si mai apoi pe ce trebuie schimbat. In final, cei care sunt responsabili de cele intamplate apar ca niste consecinte firesti – Poate este o alta abordare pe care europenii si altii inca nu o reusesc!

    • Marean spune:

      Absolut de acord – am avut o reactie in exact acelasi spirit – care se pare ca este moderata… no comment

  16. Alin spune:

    Domnule Aligica,

    Articolul dumneavoastra arata o foarte superficiala cunoastere a recentei realitati politice americane. Lipsa unei cunoasteri profunde, dublata din pacate de o usurinta in a trage concluzii, conduce la sustinerea unor idei false. Printre cele mai importante idei denaturate de dumneavostra se numara originea si evolutia cronologica a procesului de adoptare a pachetului de masuri economice (spuneti ca “Masurile au fost un esec masiv, dupa orice standarde.” — aveti o intelegere a evolutiei economiei SUA in lipsa acestor masuri?) si cauzele crizei financiare; fara a avea pretentia unei intelegeri profunde a cauzelor crizei, indraznesc sa va atrag atentia asupra simplitatii argumetului oferit de dvs., si anume “Criza finanaciara este datorata supradimensionarii functiilor interventioniste, asistentiale si redistributive ale statului.”

    Foarte surprinzatoare este si sustinerea unei idei precum “adevarata atitudine stiintifica ne cere o oarecare smerenie in fata complexitatii lumii.”, intr-un articol in care va permiteti o atitudine dispretuitoare la adresa actualei administratii SUA (“realitatea pura si dura cu care Obama si administratia sa se confrunta. Dupa cate se vede, nu au inteles-o inca.” — o reformulare a stupidei si rauvoitoarei idei ca americanii sunt prosti; din pacate o idee atat de populara in Romania, in parte si din cauza unor articole comparabile cu al dvs.) Frustrarea va impinge chiar sa discutati despre “economistii elitei occidentale progresiste”, care si ei nu au inteles ce se intampla. Sunt extrem de surprins sa citesc cat de bine inteleg unii analisti romani realitatea din SUA, cauzele crizei mondiale, etc., dar nu pot scrie un articol pe masura despre economia romaneasca, ocazionalele situatii si masuri catastrofale ale guvernului romanesc. Ati devenit imun la vulgaritatea si minciuna discursului autohton, dar sunteti un activ critic al “platitudinilor” discursului presedintelui american.

    Articolul contine cel putin 2 greseli gramaticale; in plus, DJIA nu este “bursa americana”, este un index care arata evolutia unor companii publice tranzactionate pe piata americana.

    • Radu spune:

      “Articolul dumneavoastra arata o foarte superficiala cunoastere a recentei realitati politice americane. ” – ce rost are o astfel de afirmatie? E usor sa afirmi chestia asta fara justificare sau argumente. De fapt se poate aplica oricarui articol scris din presa, nici nu trebuie citit. Doar dai copy paste la sfarsit si i-ai aratat tu autorului.

      Ma amuza afirmatia “aveti o intelegere a evolutiei economiei SUA in lipsa acestor masuri” este una din lucrurile atinse de articol.

      Ce face guvernul romanesc este irelevant pentru articolul de fata. Si autorul lucreaza si presupun locuieste in SUA asa ca e normal sa comenteze despre acea tara.

      ” DJIA nu este “bursa americana”, este un index care arata evolutia unor companii publice tranzactionate pe piata americana” – adevarat dar este indicatorul folosit pentru a cuantifica evolutia bursei in timp, se intampla rar sa scada in timp ce toate celelalte actiuni cresc.

  17. Man of the world spune:

    Cred ca Danon si Alin au criticat foarte bine pozitia aroganta a dlui Aligica.. E interesant cum un nimeni isi bate joc de niste solutii fara a oferi altele in loc. Si Krugman critica dar la el se vede si o pozitie constructiva. E inutil sa zbieri ca Obama, democratii si stinga sint de vina fara a oferi o alternativa, mai ales ca una dintre masuri a fost incercata si de Bush/dreapta.

    Daca cititi mai cu atentie W Post o sa descoperiti ca de fapt e un ziar de mijloc, adica e un echilibru intre stinga si dreapta. Dar pt asta trebuie sa cititi si nu doar sa rasfoiti presa.

  18. eu****** spune:

    Trasnet!!!

    Ceea ce parea pana la urma o problema de economie – finante, se transforma intr-o disputa politica. Este sterila si contra-productiva aceasta abordare, este parerea mea.

    Ma intreb asa : nu era mai util sa comparam concret optiunile Republicanilor fata de cele ale Democratilor pentru a pune la punct bugetul USA?

    Cred sincer ca puteti sa ne luminati un pic pe aleea asta si sa ne oferiti documentare …Asadar o dezbatere cred ca merita pe aceasta tema.Si imbogateste cu adevarat cultura “vulgului” si poate se imbogateste modul de a privi economia. Imi pare rau, dar vremea specialistii eliptici gen Alan Greenspan pare ca a cam trecut – urmaream ceea se spunea domnia sa cand era seful FED-ului, dar mai ales ceea ce facea. Pe vremea aceea BNR-ul avea un site, dar nu era asa de bine organizat ca acum. Mai mult pot sa va asiguram ca profesorul meu de metode numerice, care si-a luat doctoratul in USA, pe vremea lui Ceasca, vorbea mai mult in epigrame, ii urmaream cursul – era tricky and funny!

    Just a short quote: “It has been my experience that competency in mathematics, both in numerical manipulations and in understanding its conceptual foundations, enhances a person’s ability to handle the more ambiguous and qualitative relationships that dominate our day-to-day financial decision-making.” – Alan Greenspan

    Ca mine mai cred ca sunt si alte persoane, unele poate cu mult mai capabile, asa ca astept un feedback. Cu multumiri.

    Din presa americana am aflat ca economistii, specialistii, pe care Obama a incercat sa ii aduca la Casa Alba nu au fost agreati de Congres, in ciuda reputatiei lor, sau sunt inca in pozitii tde tip “acting”, desi lucreaza de ceva vreme acolo. Mai sunt si alte cazuri, mult mai celebre, gen Sonia Sotomayor, care indica o anumita stare de spirit in USA. Este ea productiva? Are corespondent politic si este reprezentata alternativa, astfel incat sa nu vorbim ca se aflam in vorbe sau in scrieri?

    Prudenta recomand in abordarea subiectului si atat. Se poate aluneca usor in derizoriu.

    Cred ca politicul intra prea adanc in economic si in alte domenii de activitate si astfel de deviatii se platesc. Comunistii au platit. Vreti sa vedeti plata venita si din sistemul capitalist, care sincer cred ca se auto-regleaza, daca functioneaza normal,fara derapaje. Plata greselilor NU facuta de catre politicieni, ci de fraierii de votanti.Ochelarii ingusti nu aduc servicii nimanui.

    Obama a suferit o serioase infrangere, speech-ul a fost extrem de slab, dar, din nefericire pana la urma este natiunea americana care sufera, parerea mea.

    Conturile Presedintelui Obama au crescut, dar cele ale majoritatii americanilor incotro au luat-o?

    Ma intorc la ideea principala: Republicanii vor sa propuna altceva,
    1. dar ce anume,si mai important,
    2. cum se putea interveni pentru a nu se ajunge acolo unde s-a ajuns acum?

    Asta asa ca sa invatam din lectiile istoriei recenta care ne provoaca.
    Nu se stie niciodata cand o sa constat ca lectiile primite mi-au folosit.
    Cred ca in fiecare clipa a zilei putem sa invatam sa traim altfel, mai bine si mai adevarat.

    Cu multumiri.

  19. Dragos Popa Dragos Popa spune:

    Acum aproape un an in urma intrebam cum de se ignora interventia statului in economia SUA pe timpul guvernarii Bush, in speta prin Economic Stimulus Act, Emergency Economic Stabilization Act / TARP si preluarea Fannie Mae si Freddie Mac sub umbrela US Treasury (http://www.contributors.ro/dezbatere/dezbaterea-doctrinara-intre-dreapta-si-stanga-o-sugestie/)…

    N-am nimic cu Obama (care poate fi acuzat de multe erori), dar, daca tot vorbim de economie, n-ar fi fost analiza mai completa daca tinea cont de debutul crizei precum si de perioada premergatoare ei, in care isi au radacina cauzele ? Altmiteri aceasta “decupare” din context ar putea duce la intrebarea din film: “Why does a dog wag its tail?” …

    • it_s__not_news spune:

      Domnul Aligica nu va poate raspunde. L-am obosit noi, astia inculti, prosti si infantili, care nu citesc nimic si oricum nu poa’ sa inteleaga. Si oricum, la orice contra-argument se raspunde cu “esti de stinga”, pac-pac esti in corzi, incurcat, nu poti sa mai zici nimic (chestia asta cu stinga e o noua forma de lepra, se pare, pentru care ar trebui inventata o leprozerie pe masura).
      Deci, draga domnule, sinteti de stinga.

  20. bec spune:

    ca de obicei, nazisto-comunistii, frustrato-complexatii incapabili sa bata un cui, paraziti de toate felurile, dar care se autosugestioneaza cit de mult muncesc ei, majoritatera evident la stat, in realitate fiind doar niste daunatori, isi dau cu parerea. Si au pareri putine, de fapt una singura, dar ferme. Ca parerile lor coincid cu ale crimininalior pe scara industriala cu sute de milioane de victime la activ marx, lenin, stalin, mao, polpot, nu conteaza. Pentru ei. Din nefericire tot pentru ei, realitatea are grija sa puna lucrurile la punct.
    Breivik, nebun sau nu, a fost ultimul avertisment. Evident, pentru cine e dispus sa inteleaga.

  21. Sabin spune:

    Asa da domnule Aligica! iata in fine articole magistrale care spun tot ce trebuie spus la nivel jurnalistic, complet argumentabile stiintific…

  22. Există totuși o știință a macroeconomiei, care privește cu detașare interesele unora sau altora, care spune ce trebuie să facă statul în situația A, pentru atinge obiectivul X, ce trebuie să facă în altă situație pentru a atinge același obiectiv sau altele, Cu alte cuvinete politicile economice pot și trebuie să fie fundamentate științific. Cei cu neintervenția statului sunt pentru o intervenție mai subtilă, care desigur merge numai în anumite situații, nu poate fi formulată ca principiu general. Este la mintea cocoșului că, atâta timp cât există, piața și statul interacționează (de fapt, în accepțiile contemporane nici nu poate exista stat fără piață și reciproc). Pentru mine piața este un joc social (unul din multele posibile) care ordonează sistemul tehnologic, și, de câțiva ani buni, trebuie să țină seama și de factorii ecologici. Asta însemană că oamenii nu au înscris în codul genetic comportamentul pe piață, pot renunța la el sau îl pot rafina. Deci omul, în infinitatea lui este scopul, nu piața perfectă este scopul, eliminarea factorilor ei perturbatori. Această știință a macroeconomiei stă în spatele extraordinarelor realizări economice postbelice.

    Aș fi preferat o dezbatere științifică, nu politică. Adică una centrată pe adevăr, nu pe interes. Autorul reclamă așa ceva pentru a-și introduce șopârlele lui politice, detestabile. În fond dacă schimbările ce se vor întâmpla vor fi profunde, politica de dreapta ia un pumn în plex. Dacă sunt numai un foc de paie, va lua un astfel de pumn politica de stânga. Dacă mă gândesc că dreptacii visează la mizeria materială din secolul al XIX-lea ca soluții ale zilei de azi, cred că e vremea stângii. Asta ca principiu, de fapt așa este pe vremuri de criză, se cam cutremură conservatorismul, uneori ia accente isterice, Altfel, toți mint și exagerează.

  23. brod spune:

    domnule aligică, lucrurile sunt chiar mai împuţite decât în teoria dv (altfel, nu lipsită de valoare). din 1971, americanii au renunţat la acoperirea cu aur a dolarului şi de atunci a început inflaţia. plus ingineriile financiar-bancare. pe ai noştri (temeşan, fraţii păunescu, sever mureşan, credit bank, banca religiilor, etc) i-au prins mai repede, acum uite că le-a venit rândul rechinilor.
    citiţi analiza din gândul de azi:
    http://www.gandul.info/international/de-ce-nu-se-aseamana-criza-economica-din-2008-cu-cea-din-2011-o-analiza-a-wall-street-journal-din-care-vei-intelege-mai-mult-8592353

    în 2008, în loc SĂ ÎMPRUMUTE BĂNCILE CU BANI, GUVERNELE AU INJECTAT FONDURI BUGETARE = BANII CONTRIBUABILULUI. adică le-au dat!! singura excepţie: ISLANDA. acum, aceleaşi bănci ţin banii la saltea, căci nu mai au încredere în economia lăsată de izbelişte de statul ajuns la sapă de lemn.
    lumea cu cap îşi dă seama şi se revoltă: în spania, mişcarea tinerilor intelectuali, numită “indignaţii”. a venit la rând anglia. aşteptăm cu interes italia, spania, franţa… tot sărăcia a răsculat şi tineretul din orientul mijlociu! ce vor ăştia, întoarcerea la comunism?! nici vorbă!! cer legislaţii naţionale echilibrate şi oneste, care să nu permită spolierea unora şi îmbogăţirea celorlalţi – aşa cum sunt, actualmente, în suedia, în noua zeelandă. de ce tace presa, aşa cum a tăcut şi în cazul revoluţiei islandeze? spaniolii au făcut, la puerta del sol, un fel de “piaţa universităţii” fără ţigani. e bine… ar fi şi promiţător, cu condiţia să nu intre pe firul acesta mişcările extremiste şi teroriste.
    şi, uite aşa, am revenit la (piei drace!) vorba lui iliescu cu “modelul suedez” şi “economia socială de piaţă”. sper să nu alunecăm până la tata marx cu “proletariatul nu are de pierdut decât lanţurile”. şi aşa, nişte panseuri ale ginerelui său, lasalle, circulă cu mare succes pe net.

  24. Gamer spune:

    D-le Aligica
    E greu sa faceti sa-nteleaga realitatile lumii de astazi pe niste oameni dedulciti la trai bun pe datorie. E si mai greu sa-i faceti sa-nteleaga mai ales pe “specialistii” care au absolvit ase-ul de stat si care au invatat de la “profesorii emeriti” si din manuale:
    1.venitul minim garantat stimuleaza cresterea economica
    2.consolidarea bugetului de stat se face prin preschimbarea ratelor scadente la imprumuturile pe termen scurt cu noi imprumuturi pe termen mai lung si cu dobanda mai mica..
    Va apreciez efortul dar e ca si cum i-ati spune unui ortodox ca e gresit sa se-nchine de la dreapta la stanga, sau viceversa unui catolic.
    Foarte putina lume intelege cu adevarat ca a venit vremea scadentelor. De acord ca dpdv practic o fi vb despre niste siruri de biti dar principial nu poti trai decat din ceea ce produci. Vrei mai mult? Ok, dar suporti consecintele iar daca vrei f.mult deja amanetezi viitorul copiilor si nepotilor. Daca n-ar fi dovezi ale iresponsabilitatii “argumentele” social/e/iste cum ca omul e mai important si trebuie sa beneficieze acum de un trai mai bun m-ar face sa rad. Pentru ca si copiii si nepoti nostri sunt si vor fi tot oameni. Si nimic nu ne da dreptul sa le punem in carca obligatii suplimentare pt a ne satisface acum capriciile. Importanta omului este data de capacitatile si skills-urile sale. Are calitati native si poate si se perfectioneaza si creste si produce din ce in ce mai multa valoare? Ok, beneficiaza. Daca vrea (salut Bill) da si altora din ce-i prisoseste. Nu are?… asta este, trebuie sa traiasca pe masura “importantei” sale. O fi nedreapta si nici n-o fi “crestinesca” dar lumea va fi silita sa adopte aceasta abordare.
    O mentiune speciala pt ro: aprox 1/2 din bugetul national se “topeste” in ajutoare social/e/iste. Asa ca horror actuali carmaci nu s-au imprumutat pt plata salariilor bugetarilor. O simpla reducere a celor peste 200 de categorii de pomeni cu cate 2o% ar fi lasat bugetul cu excedent. Si n-ar fi fost nevoie sa taie de la cei care (mult, putin, bine, prost etc) muncesc si nici de majorarea tva.

  25. Alin spune:

    Excelent comentariu, analiza foarte exacta a societatii si economiei americane.
    Acest Obama a fost de fapt ales nu ptr. cine stie ce merite personale, ci doar ptr. a se mai pune o caramida la dicriminarea POZITIVA a cetatenilor afro-americani. In realitate e la fel, daca nu chiar mai slab decat cei mai slabi Presedinti americani. Inca odata felicitari ptr. intelegerea mecanismelor economice profunde, d-le Aligica. Mult succes!

  26. [...] a acestor idei despre comunismul degizat al capitalismului contemporan: Dragos P. Aligica, „Economistiisicriza: Catcreditsaledam? Ilmerita?”, Contributors.ro, 9 august, [...]

  27. ion adrian spune:

    Dle Algica,
    Articolul dvs imi confirma niste idei mai vechi si anume ca stiinta economica daca paraseste cateva postulate fundamentale nu mai este o stiinta in adevaratul sens al cuvantului, ci o evaluare aleator corecta a realitatilor economice asa cam cum era medicina in evul mediu

    • ion adrian spune:

      PS Si stiti ce este si nostim si interesant ?
      Daca in citatul de mai jos luat din ce scrieti, inlocuim termenul de “stimulare a economiei” cu cel de “constructie a comunismului” ajungem la dl Iliescu si altii ca el, cu a sa intinare a idealurilor nobile. Care nici acestea nu pot fi invalidate empiric. Si atunci ce ne ramane dle Algica?
      Doar invalidarea stiintifica (incearca si Tismaneanu si a incercat si Kolakowski , si in domeniul stiintei economice cu mult succes si scoala austriaca dar…) care inca nu a ajuns totusi la claritatea si exactitatea teoriilor conservarii si transformarii energiei, care nu mai permit sustinerea empirica a perpetuumul mobilelor de dioverse soiuri.

      Citatul este:
      “Argumentul in sine este, desigur, nefalsificabil. A esuat prima runda de stimulare a economiei? Hai cu a doua! Esec din nou? Nu conteza, nu am pompat destul. Esec din nou? E clar, nu am fost suficent de indrazneti. Sa facem acum o noua rundă de „relaxări cantitative” (QE2). Nu a avut rezultat? Nu e nimic: venim cu o alta rundă de „relaxări cantitative” (QE3). Etc. Etc. Etc. Rezultatele sunt catastrofice?! Nu e nimic! Sa ne gadim la situatia contrafactuala! Ce rau ar fi fost fara pachetul nostru de masuri! Sa nu mai masuram somajul. Sa masuram „locurile de munca salvate” in raport cu universul contrafactual in care „stimulul” nostru nu ar fi avut loc”

  28. ion adrian spune:

    PPS.
    Si fiindca imi plac exprimarile scurte si poate chiar si aforistice incerc sa scriu o concluzie personala la articolul dvs, pe care desigur ca nu articolul mi-a indus-o, ci doar mi-a confirmat-o si argumentatt-o, excelent de altfel, odata in plus:

    Criza asta cu miai multe etape nu este datorata capitalismului si economiei de piata ci excesului de marxism insidios strecurat si in cele mai avansate economii.

  29. ion adrian spune:

    Si in final ca amuzament:

    Badea Gheorghe, jerpelit, făcea autostopul. Apare o super maşină, opreşte şi o blondă scoate capul pe geam şi-l întreabă:
    - Unde mergi, bade?
    - La Bucureşti, nepoato.
    - Şi crezi că te ia cineva aşa jerpelit?
    - Mă gândeam că pentru 200 de euro m-o lua şi pe mine cineva…
    - 200 de euro? Suie!
    Urcă moşul în maşină. La un moment dat, şoferiţa îşi aprinde un trabuc. Din spate, Gheorghe zice:
    - Nu te supăra, dacă îţi dau 500 de euro îmi dai şi mie un trabuc?
    Şoferiţa, fericită, îi întinde moşului un trabuc. După câteva minute, badea zice:
    -Auzi, da’ dacă îţi dau 1.000 de euro faci sex cu mine?
    După un timp de gândire blonda sare pe Gheorghe. Moşul relaxat îi spune:
    - Fato, fato, nu ştiu ce o să se-ntâmple că neam de neamul meu n-a avut atâtea datorii câte am eu la tine. :)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Dragos Aligica


Dragos Paul Aligica

Dragos Paul Aligica este publicist al Revistei 22, cerceteaza si preda sisteme economice comparate si analiza institutionala la George Mason University si este membru fondator al C... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

[editat] Nu exista o "sageata" spre mai complex. Sunt organisme unicelulare mult mai complexe decat...

de: man_and_twin

la "Lord Kelvin, Darwin și vârsta Pământului: O lecție de profesionalism științific"

Cauta articole

iunie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)