duminică, mai 5, 2024

Guvernarea resentimentară

Miercuri, 8 noiembrie, am aflat că benzina a ajuns să coste 6 lei litrul și că leul a mai pierdut o bătălie cu moneda unică europeană, atingând cea mai proastă cotație din ultimii cinci ani și jumătate.
Vești nu tocmai bune au primit și guvernanții, un sondaj IMAS anunțând-l pe premierul Mihai Tudose că a ajuns la o cotă de încredere de doar 18% în vreme ce primul pesedist al țării, tot mai incoerentul și mai nervosul domn Liviu Dragnea, a atins un minim istoric de 15%. Un indiciu că insul care acum aproape un an ducea PSD-ul spre o victorie pe care se vede cu ochiul liber că și el, și partidul sunt incapabili să o administreze, se coclește, se devalorizează, tot mai tare nu că vreodată ar fi fost mai mult decât o dereglată și nocivă mașină de debitat păcălitoare promisiuni electorale.
În cadrul acesta care nu prea are cum să inducă optimism pentru ceea ce urmează să se întâmple până la finele anului 2017 și nici pentru ce va veni după 1 ianuarie 2018 încolo guvernul s-a reunit în fine spre a adopta modificările la Codul fiscal. O operațiune de amploare ce se numește, mai în glumă, mai în serios, mai în derâdere, mai cu spaimă revoluția fiscală. Sigur, guvernul ai cărui componenți par să fie formați la școala revoluției permanente ar dori să îi dăm crezare, numai că faptele îi aruncă zilnic într-un tot mai pronunțat derizoriu.
În fluierele asurzitoare ale sindicaliștilor care s-au adunat să protesteze, ședința excelențelor guvernamentale pesedisto-aldiste a început cu 30 de minute întârziere. Fapt ce nu l-a împiedicat defel pe premierul Mihai Tudose să își facă numărul obișnuit. Acela de a-l certa în văzul lumii pe ministrul delegat pentru fondurile europene, Nica, ceartă urmată de demiterea directorului unității de management. Astfel, dl. Tudose a mai pozat o dată în marele și neiertătorul posesor de spirit ironic, aplaudând mai apoi sarcastic expunerea prin care ministrul de Finanțe Mișa a justificat drasticele modificări la Codul Fiscal. Motivul satisfacției de hangiu care a pus la teșcherea niște bani obținuți prin înșelarea unor negustori care i-au călcat pragul din dorința de a-și astâmpăra foamea fiind acela că are informații potrivit cărora ar fi ieșit să protesteze angajați ai băncilor. Instituții față de care primul ministru al României, țară NATO și țară UE, nutrește sentimente ce ne îndreptățesc să îl socotim, prin comparație, pe Hagi Tudose mic copil.
Am optat pentru această destul de amplă relatare a unora dintre faptele consumate ieri în Capitală fiindcă ea mi se pare a spune multe despre calitatea umană și profesională a celor care conduc azi România. Domnul, nu Hagi, dar tot Tudose pune logica, prudența economică, sfaturile, avertismentele sindicatelor, patronatului, analiștilor financiari în cui și joacă la ruletă stabilitatea economico-financiară a țării numai și numai fiindcă poate face ceea ce persoana domniei sale socotește a fi un spirit de glumă. Să se amuze gros pe seama băncilor care, asemenea lui Soros, a multinaționalelor, a televiziunii Digi 24, a ceea ce a mai rămas independent din presa scrisă, a manifestanților din Piața Victoriei, a președintelui Iohannis sunt vinovate pentru starea deplorabilă în care a ajuns economia României în vremea guvernării PSD-ALDE.
Gluma aceasta care nu face nici măcar acei patru lei pe care ar urma să îi ia în plus bugetarii de la 1 ianuarie 2018, aceasta în locul celor 25% promiși prin obsesiv invocatul program de guvernare, spune multe despre calitatea celor ce conduc azi România. Astfel până și lupta pentru putere din PSD care se zice că s-ar da între dl. Tudose și dl. Dragnea și despre care unii analiști politici susțin că dă semne că ar fi fost pentru moment recâștigată de baronul de Teleorman ( ce s-ar fi impus prin emiterea OUG referitoare la modificarea Codului fiscal) pare ceva peste capacitatea de înțelegere a guvernanților. Care nu sunt decât niște inși primari, resentimentari, o grămadă informă de indivizi mânați de instincte elementare cărora, spre a se putea perpetua în fruntea bucatelor, puțin le pasă că sunt pe punctul de a arunca în haos total țara.
Totul e să poată râde pe mai departe gros iar râsul să le fie difuzat de toate televiziunile din România.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Mărturisesc că sunt extrem de atent la rezultatele sondajelor de opinie publicate de IMAS, care are printre fondatori și conducător pe dl. Alin Teodorescu, reputat sociolog și foarte apropiat de PSD, cu opinii ferme de stânga. Astfel, evoluțiile în preferințele electoratului ale diferiților actori ai scene politice, prezentate de IMAS, merită ceva mai multă atenție decât în cazul altor instituții de sondare. Pe de altă parte, ele reprezintă instrumente de influență a opiniei publice și, totodată, de presiune asupra celor care ocupă funcții publice.

    Dl. Teodorescu este un critic al d-lui Dragnea, spre exemplu, despre care a spus că a dus PSD prea la dreapta. În ultima vreme cea care se impune prin declarații contra d-lor Tudose și, implicit, Dragnea, este d-na Gabriela Firea. Eu, cred că sondajul d-lui Teodorescu vine să potențeze o schimbare în sânul PSD, poate cu o expunere mai mare a d-nei Firea, poate a Grupului de la Cluj, probabil cu sprijinul unui număr tot mai mare de baroni locali nemulțumiți.

  2. „…ceea ce persoana domniei sale socotește a fi un spirit de glumă.”
    Spirit de gluma…Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco”.

    • Da’ tare calificat il considerati pe d-l Tudose! Auzi, doctor filolog! Pai atunci poate sa-si permita si sa considere ca face mereu „spirite de glumă”
      De ce sariti asa pe bietul om, pus in postura ingrata de PM!

        • Într-un articol publicat pe această platformă la sfârșitul lunii septembrie, domnul Liviu Papadima vorbea despre „Învățământul care îl merităm”. Răspunzând unor critici ale comentatorilor, am spus la rândul meu că este în mod evident o ironie, iar sintagma „învățământul care” este o greșeală de exprimare voită, care ar trebui înțeleasă și privită în acest fel în context.

          Pentru a-mi contrazice [în mod justificat] opinia, pe data de 6 octombrie, domnul Ionel Funeriu publica un articol în care scria „ Citesc, zilele trecute, împreună cu aproape 10000 de cititori, o necruțătoare analiză a învățământului românesc scrisă într-o bună limbă română, dar surpriză! chiar în titlu un asemenea pe lipsește (Învățământul care îl merităm). M-am gândit că l-a scris cu ironie, dar atunci ar fi fost necesare ghilimelele…”.

          Deși nu respectăm întotdeauna regula, atunci când greșim voluntar pentru a sublinia în mod ironic eroarea cuiva, preluându-i cuvintele, este absolut obligatoriu să fie folosite ghilimelele, sau alt caracter grafic pentru textul reprodus, ori figura de stil.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro