duminică, mai 19, 2024

Luna de miere a Premierului Mihai Răzvan Ungureanu

Imediat dupa instalarea Guvernului Ungureanu am facut trei sondaje de opinie pentru a vedea de unde incepe luna lui de miere. Nu ne-a comandat nimeni aceste sondaje, ele fac parte dintr-un studiu stiintific despre viata politica, intitulat „Romania politica”, o serie cercetari pe care le pregatesc pentru o carte despre sistemul politic de la noi care va aparea in strainatate, anul viitor . Cum anul politic 2012 va constitui nucleul temporal al cercetarilor, am decis sa incepem cercetarile inca de la debutul protestelor si apoi sa nu pierdem lansarea noului guvern, ca elemente de comparatie si ca puncte de pornire ale evolutiilor intr-un an electoral.

De altfel, anul electoral este cu mult diferit in comparatie cu anii in care nu exista incarcatura si tensiunea politica a alegerilor. Anii electorali se caracterizeaza printr-o mai mare volatilitate a opiniilor si a formelor de atasament politic. Apar cele mai puternice desolidarizari si, uneori, aproape 50% dintre alegatori isi modifica optiunea de vot pe parcursului unui an (evident, nu toti in aceeasi directie).

Am repetat sondajul peste o saptamana, pentru a vedea in ce masura a fost vorba de emotie spontana, legata de aparitia unui nou guvern si cat ramane dupa ce guvernul este forfecat timp de o saptamana de opozitia politica sau de presa. Efectul este nesemnificativ, probabil pentru ca guvernul Ungureanu a venit in urma unor manifestatii de strada, iar entuziasmul a fost moderat de o cadere a partidului principal de guvernamant, in timpul protestelor, de peste 10%.

Increderea in noul guvern

Aducerea unui nou guvern, cu un prim ministru independent, cu o imagine neafectata de lupta politica din ultimii 2-3 ani,  in care PDL si-a sacrificat chiar si ministri cu o imagine mai buna, a reusit sa mai reduca din caderea politica a PDL, dar energia cea mai importanta s-a cheltuit aici. Nu a mai ramas destul capital de incredere pentru a propulsa premierul si ministrii sai la cote mai inalte de incredere. Dar chiar si asa, Premierul Ungureanu si ministrii sai incep cu un nivel de incredere foarte bun. E drept ca unii ministri mai vechi (Diaconescu, Predoiu, Orban) au o incredere usor peste aceea a Premierului, dar totul vine din faptul ca notorietatea celui din urma a crescut brusc, pe cand cei cu incredere mai mare sunt deja ministri cu vechime, in posturi mai putin expuse: externe, justitie (dar si interimar la externe sau interimar ca prim ministru pentru Cazul Predoiu).

Un nivel de incredere oarecum asemanator a avut doar guvernul Nastase, la finalul lui decembrie 2000, urmand apoi o evolutie ascendenta in 2001, dublandu-si increderea in primele zece luni. Celelalte guverne de dupa 2004 au urmat un model invers de evolutie: au inceput cu scoruri foarte mari de incredere, dar de aici a urmat un trend descendent continuu.

Vom vedea care va fi modelul de evolutie urmat de Guvernul Ungureanu, in conditii de criza, de conflict politic nerezolvat si in an electoral. Repetarea cercetarii la o saptamana distanta inca nu ne ofera un indiciu sufiecient de solid asupra directiei.

In general, ministrii cei noi din Guvernul Ungureanu au niveluri de incredere influentate mai mult de pozitia ministerului respectiv pe lista de incredere institutionala. Tinerii ministri de la PDL au o crestere brusca a notorietatii, ceea ce inca nu stimuleaza o incredere foarte mare. Increderea in ei va evolua diferit in functie de contributia fiecaruia, de vizibilitatea si de evolutia generala a guvernului in increderea publica. „Veteranii”  guvernului, cu exceptia udemeristilor, au cifre de incredere foarte bune, datorita perceptiei de independenta (pentru Orban si Predoiu), precum si datorita notorietatii si experientei combinate cu imaginea buna a ministerelor pe care le conduc (Diaconescu si Oprea). Si in cazul acestora evolutia va fi generata mai ales de evolutia generala a increderii in guvern si in premier.

Cum va evolua increderea?

Desi avem deja trei momente in dinamica noastra, la distante mici insa unul de altul, nu ne putem inca pronunta. Miscarile legate de incredere cunosc mici fluctuatii, aflate in general in marja de eroare a sondajului. Premierul castiga cateva procente, dar desprinderea de punctul initial nu este inca decisiva.

Un avantaj al premierului este acela ca nu este impovarat de sperante de „erou salvator”. Doar 28% cred ca Premierul Ungureanu ar putea scoate tara din criza, realism care i-ar putea permite sa construiasca fara a fi presat de dorintele imediate ale oamenilor pentru a lua masuri populiste. Poate ca este si un efect al comunicarii guvernamentale din primele zile, ocazii in care premierul Ungureanu a comunicat auster, fara promisiuni sau alte forme de stimulare a unor expectante legate de cresterea  nivelului de trai.

Un experiment reusit? O dilema pentru premier

Experimentul Ungureanu a surprins opinia publica si pe specialistii care erau siguri ca PDL si Traian Basescu nu vor muta decisiv. Deocamdata experimentul este reusit, dar verdictul nu poate  fi dat inca. Daca, pornind de aici, Guvernul si ministrii vor urma un trend ascendent, antrenand si o crestere reala pentru PDL, atunci este vorba de un proiect reusit al Presedintelui si al PDL. Daca nu va trece proba alegerilor locale si o va lua in jos, atunci a fost doar un guvern care a avut rolul de a „cumpara” timp.

Acesta este un guvern care are o problema importanta privind articularea relatiei cu PDL.

Daca Premierul Ungureanu va face o politica de independenta fata de partidul de guvernamant, atunci ii va castiga drept parteneri pe aliatii de la guvernare si, poate, si opinia publica. Ar creste imaginea politica a premierului, dar PDL nu si-ar putea atinge scopul politic pentru care a adus aceasta noua garnitura.

Invers, daca premierul va strange relatia cu PDL, cu care va intra in coliziune in mod sigur, care-l va presa poate sa devina membru sau daca va pilota guvernul in scopul distribuirii de resurse electorale spre PDL, atunci va pierde electoral si nu va mai fi un candidat valid la urmatoarele alegeri prezidentiale. O situatie grea, din care premierul va iesi cu greu. Dar, indiferent care ar fi alegerea, cea mai rea metoda pentru destinul politic al lui Ungureanu ar fi calea de mijloc, mersul doar pana la jumatate. Decat sa eziti, intr-o situatie de acest gen, mai bine dai cu banul, nu ai sanse sa pice pe cant.

Intelectual rasat, Mihai Razvan Ungureanu stie ca va trebui sa hotarasca – si inca foarte repede. Intransigenta fata de populatie va trebui completata si de alte forme expresive de intransigenta: intransigenta fata de coruptia de la putere sau intransigenta ideologica fata de USL. Nu este usor de ales si nici nu am motive sa-l invidiez pe tanarul premier.

Luna de miere a guvernului Ungureanu a fost scurta ca o zi, fara sampanie, fara timp de reveneala dupa chef (cum zicem noi in Ardeal) si fara lautari.

Revenirea institutiilor

Schimbarea premierului Boc a fost privita pozitiv, ca numirea lui Mihai Razvan Ungureanu, de altfel. Un lucru important este revenirea la o cota acceptabila a increderii in cateva institutii politice, cota care nu a mai fost atinsa de ceva vreme: 29% increderea in Guvern (in Parlament 21%, in Presedintie 23%). Recuperarea unei parti din increderea unor institutii este un prim semn al posibilitatii iesirii din criza politica profunda.

O alta importanta tendinta este evolutia constant pozitiva a institutiilor din sistemul de securitate nationala: Armata, SRI, SIE, atat pe parcursul protestelor de strada din ianuarie, cat si pe parcursul instalarii noului guvern. Daca pentru SRI (51%) semnele unei evolutii pozitive veneau inca din implicarea, alaturi de Ministerul de Interne, in instrumentarea unor dosare de coruptie sau de fraude majore (armele de la Ciorogarla, vamesii, scandaluri de mare coruptie), Armata  (78%) si-a consolidat increderea in timpul operatiunilor masive de salvare a sinistratilor si de deszapezire; pentru SIE (45%),  o institutie mai putin vizibila in viata sociala interna, promovarea premierului din pozitia de director al acestei institutii a constituit o premisa pentru cresterea vizibilitatii si increderii publice.

Am observat ca, tot mai mult, votul politic tinde sa devina unul de familie, un lucru frecvent in sisteme politice cu democratie mai veche; 43% declara ca au deja un candidat si un partid pentru care voteaza intreaga familie, dar avem si o disidenta, normala, de 25% (mai ales in cazul tinerilor).

Analizele arata, de asemenea, ca Premierul Ungureanu si Guvernul Romaniei au cifrele de incredere cele mai bune in Transilvania si Banat, Moldova fiind regiunea carte apreciaza cel mai putin aceasta schimbare.

Si un semnal de alarma pentru partidele traditionale…

Am incercat in studiul nostru sa testam si motivatia autoexprimata a votului pentru partide si deja o treime isi explica votul prin faptul ca partidul respectiv nu a mai condus niciodata sau prin faptul ca este o formatiune politica noua.

Si un semn prost, adica socializarea electorilor la demagogia patriotarda pe care politicienii o revarsa in campanie: 81% dintre romani spun ca voteaza pentru viitorul Romaniei, nu pentru ei, familiile lor sau comunitatile in care traiesc. Un adevarat popor de altruisti, strategi si mari patrioti cu simt civic. Poate o fi asa, iar daca scepticismul meu jigneste pe cineva, imi cer scuze publice.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Nicio noutate, D-le Dancu ! Va asteptati sa-l aprecieze pe noul Prim-ministru cei care nu reusesc sa-si faca poteca prin zapada din curte ?!

    • Cei care nu reusesc sa-si faca poteca prin zapada din curte…sunt evident niste indolenti puturosi….Asta, in cazul in care, vai, au probleme serioase de sanatate care ii impiedica sa presteze efortul fizic si/sau intelectual aferent…

      Mai trist e cu cei care nu sunt in stare sa se spele pe maini inainte de a se pune la masa…dar care au drept de vot…si isi dau cu parerea despre tot si despre toate, intr-o superba impostaza de imbecilitate docta.

      Ei sunt detractorii tarati ai oricarui guvern, carcotasii de profesie, ingerii de ocazie si infalibilii prin definitie, carora li se cuvine totul, in schimb nu li se poate pretintde nimic!

      La asa fauna….asa tara!
      :)

  2. Eu il apreciez pa MRU dar am avut o prima dezamagire, la demisia Dlui Hahaianu de la Transelectrica.
    A fost numit adjunctul lui, nu asta conteaza, cat declaratiile ulterioare ale lui Cezar Preda, publice, nu pe surse care a spus:
    ” „Acolo trebuie puşi pe criterii de competenţă, nu politice. Or nu se face aşa ceva. Uitaţi-vă şi la ce s-a întâmplat la Transelectrica. Atâtea lupte ce erau prin Modrogan în zilele alea, cine pe cine să şi-l pună, după ce domnul Hăhăianu şi-a dat demisia! Ei nu s-au potolit nici acum, acei politicieni care trebuiau de mult să fie uitaţi! Au oameni de pus! Şi femeia aia a fost dată (Carmen Ionel, n.r.) afară, dar nimeni n-a fost tras la răspundere. Nu rezolvăm aceste probleme cu scrisoarea domnului Ponta, mi-aş dori să facem ceea ce spune scrisoarea respectivă, dar nu cred!”, a afirmat parlamentarul PDL, la RFI, potrivit NewsIn.”

    Adica am inteles din asta ca PDListii s-au „batut” intre ei, care tabara e mai tare, aia si-a impus alesul!!
    Premierul MRU sa intelegem ca NU are nici un cuvant de spus in fata coalitiei ?!
    Si ca numirile vor fi tot politice, desi criteriul trebuie sa fie COMPETENTA ?!!!

    • Nu doamna, ceea ce vrea sa spuna Dl. Preda este ca lupta e in toi, ca gastile respective spera ca nu s-a schimbat nimic. Dar noi stam cu ochii pe aceasta numire (acum vorbim de un interimat absolut normal) si vedem ce criterii vor fi. Inca nu sunt motive sa va simtiti dezamagita, dar nici nu sunt promisiuni ca nu veti fi dezamagita.

  3. Raman la ideea initiala. Aceea ca suntem o comunitate de impotenti. Si voi incerca sa argumentez. Suntem printre ultimii in Europa. O pozitie in care perseveram de zeci de ani. Stim acest lucru, culmea este ca stim care sunt problemele si, culmea culmilor, cunoastem si solutiile dar, de zeci de ani, nu intreprindem nimic pentru a iesi din nemernicia romaneasca. Dar periodic, la stimuli banali, schimbari de guverne, alegeri,etc. initiem analize si dezbateri furtunoase, cheltuim energii uriase, pentru a constata, ce?, ca ramanem tot acolo, in mocirla statuta a traiului de azi pe maine, a slujbasilor, legiuitorilor si judecatorilor care nu au alta preocupare decat sa-si perpetueze sinecurile si, eventual, sa mai duca de nas electoratul. E limpede ca este necesara o schimbare de paradigama pentru a scoate Romania din starea actuala si, Basescu, sa si vrea , nu e in stare, dupa cum nici Ungureanu, cu toate diplomele lui, nu poate. Tot ce se face este pierdere de timp si irosire de resurse. Pana cand fiecare cetatean nu va deveni un vector in sistemul de forte social, printr-o actiune asumata , in urma unor dezbateri autentice, tara asta nu va iesi din mediocritate si nesimtire.

  4. Referitor la ultimul paragraf, poate ca declaratiile respective sunt date nu atat din demagogie, cat din lipsa de perspective. Poate pur si simplu ne-am pierdut busola si suntem foarte sceptici ca o mai gaseste cineva in timpul vietii noastre, desi noi facem tot posibilul ca macar urmasii nostri sa aiba parte de ea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro