Am primit pe adresa redactiei contributors.ro aceasta scrisoare a fiului inginerului Gheorhe Ursu. O publicam ca o marturie a unei stari de lucruri, acum, dupa 28 de ani de la moartea lui Gheorghe Ursu. Este o marturie despre lejeritatea cu care au fost si sunt tratati tortionarii sistemului comunist, despre uitarea cu care sunt inconjurati putinii eroi anticomunisti din acea vreme:
Scrisoare deschisa
Presedintelui Romaniei, Traian Basescu, Primului Ministru Victor Ponta, Ministrului Justitiei Robert Cazanciuc, Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Tiberiu Nitu
Domnule Presedinte,
Domnule Prim-Ministru,
Domnule Ministru al Justitiei,
Domnule Procuror General,
Poate ca ati auzit de uciderea prin tortura a inginerului si disidentului Gheorghe Ursu, in timp ce era anchetat de Securitate, in stare de arest, in 1985. A fost ucis pentru scrisorile anti-ceausiste trimise la Europa Libera, pentru afisele anti-totalitare tinute la serviciu, pentru jurnalul in care demasca in detaliu crimele si ineptitudinea regimului Ceausescu. Si mai ales, asa cum rezulta din zecile de marturii ale colegilor si paznicilor de celula, pentru faptul ca nu a vrut sa-si divulge prietenii. Dupa 10 ani de tergiversari, in anul 2000, un simplu detinut de drept comun, Marian Clita, a fost condamnat pentru omor. Inca trei ani au trecut pina cind, in 2003, fostii colonei de Militie Stanica si Creanga au fost condamnati pentru instigare. Tudor Stanica – fost vicepresedinte al unor banci falimentate – a fost pus in libertate dupa nici un an, si este liber in continuare in baza unor documente medicale suspecte, semnate, printre altii, de acelasi doctor care a facilitat eliberarea lui Omar Hayssam.
Dosarul ofiterilor de Securitate, disjuns in anul 2000, a fost lasat de atunci in nelucrare, desi exista probe indubitabile ca ofiteri superiori din Securitate au ordonat si condus ancheta prin mijloace salbatice, si ca anchetatorul direct al lui Gheorghe Ursu, ofiterul de Securiate Marin Parvulescu, a participat direct la tortura si uciderea disidentului.
Se pare ca justitia romana incearca in continuare sa musamalizeze cu orice pret acel dosar de omor. Am facut mai multe plingeri pentru finalizarea lui, dar si pentru anchetarea si condamnarea acelui ofiter pentru tortura. Va amintesc ca vina de tortura din motive politice este, conform legislatiei si conventiilor internationale, evident aplicabile si Romaniei, imprescriptibila. Si totusi, plangerile noastre au fost fie “rezolvate” prin NUP (neinceperea urmaririi penale) de catre procurori, fie trimise de la un tribunal la altul si in final respinse – in speta, la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti – sub pretexte ridicole. Recent, acest tribunal, prin judecatorul Gunescu, ne-a respins plangerea pentru motivul aberant ca ar fi fost formulata impotriva unei rezolutii “eronate” a procurorului (!), dupa cum puteti vedea in hotarirea atasata. Este evident ca anchetarea si condamnarea unui fost securist a ramas un tabu pentru justitia romana.
Stimate domnule Presedinte, stimati guvernanti, va felicit pentru succesele avute in unele din cazurile de coruptie, inclusiv in cazul Hayssam. M-am bucurat si pentru Raportul Final de condamnare a comunismului din Romania ca regim nelegitim si criminal, document ale carui concluzii au fost citite in Parlament de catre presedintele Traian Basescu. Va amintesc, domnule Presedinte, ca in acel discurs aminteati, printre crimele comunismului, “Arestarea şi asasinarea celor mai curajoşi oponenţi [printre care si] omorârea inginerului Gheorghe Ursu”. Remarcati ca “Lecţia trecutului ne dovedeşte că orice regim care-şi umileşte cetăţenii nu poate dura şi nu merită să existe… Vreau numai să fiu şeful unui stat care consideră că această condamnare [a comunismului] ţine de normalitate, că, fără această condamnare, vom înainta greu, vom înainta continuând să cărăm în spate cadavrul propriului nostru trecut. Tot ceea ce vreau este să clădim viitorul democraţiei în România şi identitatea naţională pe un teren curat.” De asemenea, mentionati ca “În cazul Securităţii, a fost vorba de o instituţie esenţială în susţinerea statului totalitar comunist, ilegitim şi criminal”. Raportul recomanda, in sectiunea “Legislatie si justitie”, ca amnistierea nu trebuie aplicata in cazurile unor “securişti şi şefi comunişti care, de pildă, au torturat sau au ordonat torturarea unor disidenţi”.
Acelasi raport mentiona ca în “puţinele cazuri de crime politice de dinainte de decembrie 1989 in care au avut loc condamnări (procesele membrilor CPEx, procesul lui Victor A. Stănculescu, procesul asasinilor lui Gheorghe Ursu”)… “sistemul juridic corupt a făcut ca şi condamnaţii să fie eliberaţi la foarte scurt timp, totdeauna sub pretexte medicale. De aceea se impune declanşarea de cercetări penale şi realizarea de noi expertize medico-legale, de data aceasta transparente, independente şi obiective, în toate cazurile în care condamnaţii pentru crime politice săvârşite în comunism au fost eliberaţi pe motive medicale, existând suspiciunea că certificatele şi expertizele medico-legale în baza cărora au fost eliberaţi ar fi putut fi fost false”.
In cei sapte ani de la acel raport, nu s-a facut nici o noua expertiza medico-legala in cazul fostului colonel de militie Tudor Stanica, cel care la ordinele Securitatii a participat la asasinarea lui Gheorghe Ursu. Este liber si azi, obtinind anual aceleasi documente medicale suspecte, de tipul celui care i-au facilitat eliberarea lui Hayssam.
Fara anchetarea si condamnarea tortionarilor securisti ai lui Gheorghe Ursu nu cred ca terenul justitiei romane va fi curat, domnule Presedinte. Iar condamnarile comunismului, chiar bine documentate si citite in plenul Parlamentului, vor ramane, din pacate, litere moarte. Exista in opinia publica interna, dar si internationala, convingerea ca Securiatea a ramas puternica in Romania, si manipuleaza inca, prin retele de influenta, sfere importante din economie, politica, mass-media, si mai ales, justitie, tragind societatea inapoi, contribuind decisiv la fenomenele de coruptie, dezinformare, injustitie. Un articol recent de larga circulatie al agentiei de presa Associated Press remarca: “The perpetrators of communist-era crimes have long been shielded by Romania’s establishment, whose ranks are filled with members of the former Securitate secret police.” (AP, 11 iulie 2013). Cazul magistratilor care au refuzat in toti acesti ani sa-i ancheteze si judece pe calaii din Securitate ai lui Gheorghe Ursu pare ca o dovedeste.
Domnule Presedinte, Domnule Prim-Ministru, stimati guvernanti, va rog sa folositi autoritatea cu care ati fost investiti pentru a dispune aplicarea legii si condamnarea tortionarilor securisti ai lui Gheorghe Ursu, pentru a se face dreptate, in sfirsit, memoriei unui om ucis pentru ca nu a acceptat dictatura. Ar fi adevarata masura de normalitate, de dreptate pentru cei care au suferit sub acel regim nelegitim si criminal. Fără această condamnare, “vom înainta greu, vom înainta continuând să cărăm în spate cadavrul propriului nostru trecut”.
Va multumesc,
Andrei Ursu
UN SCURT ISTORIC AL CAZULUI „URSU”:
- Inginerul si poetul Gheorghe Ursu a intrat in atentia securitatii in anii ’60. Sub actiunea cu numele de cod „Calatorul”, a fost urmarit, s-au folosit informatori, i s-au deschis si confiscat scrisori si i-au fost ascultate convorbirile telefonice.
- In anii ’70 si la inceputul anilor ’80, Gheorghe Ursu a adresat mai multe scrisori postului de radio „Europa Libera”, scrisori care s-au citit pe post. In una din ele, Gheorghe Ursu il acuza pe Ceausescu de crima, pentru modul iresponsabil in care a sistat lucrarile de consolidare a blocurilor avariate de cutremurul din 1977. Gheorghe Ursu, ca inginer cu experienta in structura de rezistenta a constructiilor si specialist in metode anti-seismice, a fost sef de proiect de consolidare la unele din blocurile avariate din centrul Bucurestilor.
- In alta scrisoare catre Europa Libera, Gheorghe Ursu comenta situatia dezastruoasa din cadrul Uniunii Scriitorilor, care era luata cu asalt, cu incurajarea familiei dictatoriale si a Securitatii, de echipele protocroniste si nationaliste ale lui Eugen Barbu si Vadim Tudor.
- In decembrie 1984, o informatoare a securitatii, Croitoru Parguta, i-a sustras o parte a jurnalului de la servici. In urma denuntului ce a urmat, a fost anchetat de securitate, in stare de libertate, in perioada ianuarie – mai 1985. De citeva ori pe saptamina, uneori zilnic, era luat de la servici si dus, pentru interogatorii, la sediul securitatii din Calea Plevnei. Motivele anchetei erau pur politice, si anume legate de activitatile si atitudinea indreptate impotriva regimului Ceausescu.
- Gheorghe Ursu a fost anchetat de catre maiorul Parvulescu Marin, locotenentul Hodis Vasile, sub conducerea si cu participarea colonelului Vasile Gheorghe, seful directiei cercetari penale a securitatii.
- In aprilie 1985, cind intrebarile au inceput sa se refere la prietenii sai, Gheorghe Ursu a refuzat sa mai dea declaratii. A fost amenintat si brutalizat de catre maiorul Parvulescu. A ramas ferm in refuzul sau de a da declaratii despre prietenii sai. Atunci ancheta a incetat brusc. Urma sa fie fie anchetat pentru o cauza de drept comun si apoi ucis.
- Este arestat la 21 septembrie 1985, sub pretextul a 17 dolari („operatiuni cu mijloace de plata straine”) gasiti la perchezitie. Este inchis in arestul Directiei Cercetari Penale a Inspectoratului General al Militiei din Bucureati. Ancheta legata de cei 17 dolari decurge, dupa spusele anchetatorului respectiv, maiorul Florea Popescu, „fara probleme”. Insa in aceeasi perioada, Gheorghe Ursu este scos „la ancheta” de ofiteri de Securitate si este batut cu salbaticie.
- Este mutat, la ordinul sefului Directiei Cercetari Penale a Militiei, col. Tudor Stanica, si a col. Creanga Mihail, seful arestului, care indeplineau in fapt ordinele col. Vasile Gheorghe, intr-o celula cu doi informatori si tortionari ai militiei, Clita Marian si Radu Gheorghe. Acestia au avut misiunea sa-l tortureze pina la ucidere. Bataia fatala a fost data in noaptea de 14-15 noiembrie 1985. Acest lucru se intimpla cu doar citeva zile inainte de expirarea celui de-al doilea mandat de arestare, si de trimiterea dosarului cu valuta in instanta. Evident, securitatea s-a grabit sa-l ucida pe Gheorghe Ursu inainte ca acesta sa aiba vreun contact public.
- Conform strategiei securitatii, victima nu trebuia sa moara in cadrul arestului. Gheorghe Ursu a fost tinut pina in ultima clipa cu peritonita generalizata („pina cind nu se mai putea face nimic”, dupa cum declarau mai multi martori din personalul medical). Abia in dimineata de 17 noiembrie a fost trimis la spitalul Penitenciarului Jilava, dupa o intirziere calculata.
- La spitalul Penitenciarului Jilava, se observa – si se consemneaza in foaia de observatie clinica – „echimoze de diverse marimi in hipogastru si flancuri”. Intra-operator, se observa „false membrane” si spargerea intestinului subtire
- Gheorghe Ursu a murit la 17 noiembrie 1985; abia la doua zile dupa moarte a fost anuntata familia. La spital, familiei i-au fost inminate hainele victimei, pline de singe inchegat si cu camasa rupta fisii pe spinare.
- Nu se comunica familiei cauza mortii, inhumarea desfasurindu-se in baza unor documente secrete. La Jilava, nici un medic nu e lasat sa vorbeasca cu familia, care afla insa de la niste sanitari de la IML ca „Ursu a avut toate organele, splina, ficatul facute praf”. La morga, fiul poate observa si el urme de lovituri pe abdomen si lateral, si urme adinci de schingiuire pe spate. Telefonul familiei este deconectat, fiul este urmarit.
După 1989, ancheta procuraturii militare, condusă de lt. col. Dan Voinea, ajunge la concluzia că inginerul Gheorghe Ursu a fost bătut cu bestialitate de anchetatori, loviturile cu şpiţul pantofului în abdomen provocând fisurarea intestinului subţire, iar intervenţia chirurgicală târzie nemai permiţând salvarea. Ancheta ia însă un curs ciudat şi extrem de lent, într-un moment când se părea că vinovaţii de moartea inginerului Ursu sunt pe cale de a fi găsiţi şi inculpaţi. Dan Voinea este înlocuit cu generalul magistrat Samoilă Joarză, concluziile acestuia fiind că vinovat de moartea lui Gheorghe Ursu este deţinutul de drept comun Marian Clită. Procesul criminalilor lui Gheorghe Ursu a continuat datorită exemplarei tenacităţi a fiului acestuia, Andrei Ursu. La 14 iulie 2003, asasinii lui Gheorghe Ursu, coloneii de miliţie Tudor Stănică şi Creangă Mihail au fost condamnaţi la câte 11 ani închisoare, pedeapsă care le-a fost redusă în octombrie 2003 la 10 ani închisoare.
In 2008 Marian Clită, unul dintre ucigasii lui Gheorghe Ursu, a fost eliberat pentru buna purtare. Doi ani mai tarziu a omorat a omorât în bătaie o stewardesă de 42 de ani, într-un hotel din Copenhaga. Tribunalul din Copenhaga l-a condamnat pe Clită la 14 ani de închisoare.
Fostul ofiter de securitate Pirvulescu Marin, cel care l-a anchetat pe Gheorghe Ursu, este liber.
– Citeste aici istoricul cazului Ursu.
UPDATE: Cum a evoluat cazul Ursu dupa 2003.
Sinteza e alcatuita de Andrei Ursu.
Dosarul militienilor Dupa condamnarea, pe 14 octombrie 2003, a coloneilor de militie Tudor Stanica si Creanga Mihail, Stanica a fost eliberat “temporar” in octombrie 2004 – dupa nici un an de inchisoare, pe motiv de boala (initial cancer, ulterior tulburari psihologice). Stanica a fost ajutat de medicul Laurentia Minea, a carui parafa l-a eliberat si pe Omar Hayssam, si de Dr.Dan Georgescu, seful Clinicii Medicale de la Spitalul Clinic de Urgenta „Sfintul Ioan“, cunoscut pentru diagnosticele date si altor persoane implicate in procese penale: fostul sef al Loteriei Nicolae Cristea, George Constantin Paunescu, Ovidiu Tender, generalul Victor Athanasie Stanculescu, generalul Mihai Chitac si fostul primar de sector Marin Lutu. Medicul IML Valentin Iftenie a transmis instantei de citeva ori ca Stanica Tudor este „in imposibilitatea executarii pedepsei privative de libertate“. Iftenie mai incercase sa-l ajute pe Stanica: el este cel care a vrut sa schimbe abordarea medico-legala a mortii lui Gheorghe Ursu, ca urmare a uneia din cererile de revizuire a cauzei depuse de Stanica Tudor, pretinzind ca moartea lui Gheorghe Ursu nu a fost neaparat una violenta (!). Ipoteza socanta formulata de Iftenie a fost respinsa de Comisia Superioara a IML si de ICCJ, ca nelegala si nestiintifica. Si totusi, Iftenie a continuat sa semneze certificatele medico-legale in baza carora Stanica e liber si acum, la zece ani de la condamnare. Am facut plingeri penale impotriva actelor medicale suspecte, cerind sa fie facuta o expertiza medico-legala obiectiva. Toate plangerile ne-au fost respinse de magistratii judecatoriei sectorului 4 (procurorii Corneliu Iftim, Danut Cristea, judecatoarea Vasile Francesca). Stanica Tudor a fost vazut de jurnalisti in toti acesti ani intr-o stare fizica buna, atat la resedinta sa din Bucuresti (str. Rafael Sanzio), la cea de linga Snagov (Izvorani), cat si la vila sa din Poiana lui Tudor / Poiana Marului / Zarnesti, el insusi dind si interviuri in presa. E de amintit ca fostul tortionar al Militiei a fost dupa revolutie vicepresedinte a doua banci, ambele falimentate (Credit Bank, Banca Populara Romana).
Dosarul securistilor In noiembrie 2000, dosarul ofiterilor de securitate, printre care Pirvulescu Marin, anchetatorul direct al lui Gheorghe Ursu, a fost disjuns din dosarul militienilor la Sectia Parchetelor Militare. Pina in 2003 s-au adaugat noi probe. Conform marturiilor fostilor detinuti si gardieni de la arestul Rahova, fostul anchetator al directiei a 6-a cercetari penale a Securitatii l-a torturat pe toata durata detentiei si pina la moarte pe Gheorghe Ursu, in paralel cu tortura administrata de ofiterii de Militie si de informatori in celula: “cu 2 zile inainte de moarte… Ursu a fost scos la ancheta dimineata, si a fost adus in celula seara, cu patura, intrucit nu mai putea sa mearga. La revenire, acuza mari dureri abdominale, nu mai putea vorbi, avea varsaturi. In tot timpul care a urmat a urlat de durere, dar nu i s-au acordat ingrijiri medicale. A rezultat ca fusese batut in cadrul anchetei, de catre anchetatorul sau, un maior cu numele Pirvulescu…”. “In jurul orei 11 noaptea, a fost dus la ancheta si dupa putina vreme a fost readus cu vizibile urme de violenta… povestea ca a fost batut de un… maior de securitate. Spunea ca acel ofiter il mai cercetase cu ceva timp in urma, il lasase si acum il reancheta” (Acesta neputind fi altcineva decit Pirvulescu). Zeci de alte marturii dovedesc implicarea anchetatorului in torturarea si uciderea lui Gheorghe Ursu. Si totusi, dosarul de omor implicandu-l pe Pirvulescu si alti securisti a fost lasat neatins timp de 10 ani. A fost contopit in dosarul nr. 82/P/2007 („Procesul Comunismului”), si apoi declinat la Sectia de urmarire penala si criminalistica. La cererile noastre, procurorii – in speta, sefii Parchetelor Militare Vasilache si Lupulescu – au raspuns ca “dosarul este in lucru”. Consideram ca este o bataie de joc la adresa memoriei lui Gheorghe Ursu, si a celorlalti disidenti ucisi in temnitele comuniste, ca un astfel de dosar sa fie lasat in nelucrare la nesfirsit.
Plangerile impotriva fostului ofiter de securitate Pirvulescu Marin pentru tortura motivata politic De mai multi ani am depus, alaturi de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, plangeri pentru judecarea lui Pirvulescu pentru tortura si persecuţii pe motive politice. Conform probelor din dosar, Gheorghe Ursu a fost torturat si in final ucis exclusiv pentru atitudinea de contestare a regimului comunist din România (scrisorile la Europa Libera, citite pe post, afisele anti-totalitare la serviciu, incercarea de coagulare a unei celule de rezistenta intelectuala printre prieteni, jurnalul, in care a analizat mecanismele dictaturii si cultului personalitatii Ceausestilor), si pentru faptul ca a refuzat sa-si toarne prietenii. La tortura ordonata de sefii Securitatii a participat direct anchetatorul sau, PARVULESCU MARIN. Faptele lui Pirvulescu cad sub incidenta prevederilor: – Art. I litera b. al Convenţiei ONU asupra imprescriptibilităţii crimelor împotriva umanităţii (ratificată de România prin Decretul nr. 547 din 29 iulie 1969), care stipuleaza clar ca „persecuţiile pe motive politice” sunt imprescriptibile, fiind incluse în categoria „crime împotriva umanităţii”. – Art 7 al pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16/12/1966, ratificat de Romania prin Decretul nr. 212/1974: “Nimeni nu va fi supus torturii si nici unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante”. – Art. 267¹ CP Tortura: “Fapta prin care se provoacă unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, fizice ori psihice, îndeosebi cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra … atunci când o asemenea durere sau astfel de suferinţe sunt aplicate de către un agent al autorităţii publice…Tortura care a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 ani.” – Art. 358 CP Tratamente neomenoase
Plangerea din 2011. In 2011 am adresat o plangere Procurorului General, in legatura cu nerezolvarea plangerii anterioare (din 2007). Ignorind legile internationale enumerate mai sus, pe 20.12.2011, seful Parchetelor Militare Vasilache Ion a dat o solutie de clasare a plangerii (echivalenta cu NUP) folosind doua pretexte absurde: – Alti ofiteri ar fi fost condamnati definitiv pentru aceeasi crima (pretext absurd, caci condamnarea ofiterilor de militie nu exclude in nici un fel vinovatia lui Parvulescu) – Vinovatia ar fi prescrisa (ceea ce e ilegal conform conventiei ONU mentionata mai sus) Impotriva acestei solutii am facut o noua plangere la Procurorul General, doamna Laura Kovesi. Domnia sa i-a cerut tot sefului Parchetelor Militare sa solutioneze si aceasta plangere – lucru surprinzator, atata vreme cit plangerea se referea tocmai la rezolutia anterioara a domnului Vasilache. In a doua “solutionare”, prin rezolutia din 30.01.2012, procurorul militar sef reitereaza pretextele absurde initiale, adaugind ca numitul Pirvulescu ar fi cercetat la Sectia de urmarire penala si criminalistica in dosarul 1304/P/2008, aflat “in curs de solutionare”. (Amintesc ca e vorba de dosarul disjuns la Sectia parchetelor militare in 2000, si in care nu s-a mai facut nici o cercetare din 2003).
Evident, aceasta asertiune nu era aplicabila plangerii noastre, care privea o alta incadrare juridica, si anume tortura motivata politic ca si crima impotriva umanitatii. Din nou, magistratul ignora legea, concluzionind ca solutia originala a domniei sale fusese “legala si temeinica” (!). Am facut plingere la ICCJ. Timp de un an, cauza a fost declinata la Curtea de Apel Bucuresti, si de acolo la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti. A fost judecata pe 13.03.2013 la TMTB de catre judecatorul colonel magistrat Gabriel Gunescu. Solutia domniei sale a fost de un absurd efectiv kafkian: ni s-au respins plangerile contra NUP-urilor anterioare pentru ca: – primul NUP (a procurorului militar de caz) nu ar fi fost chiar NUP (desi a avut exact acelasi efect) ci era de fapt un referat. Faptul ca procurorul spunea negru pe alb ca faptele lui Parvulescu “nu sunt elemente constitutive ale unei infractiuni contra umanitatii” erau, in viziunea domnului Gunescu, „speculatii” (?!) – al doilea NUP, care invoca prescriptia pentru tortura, si faptul ca altii au fost condamnati pt. omor, era doar o „comunicare” (a procurorului militar sef). – al treilea NUP, tot a procurorului militar sef, desi era rezolutie in toata regula, si in care se stipula iarasi, clar, ca faptele au fost prescrise – a fost „solutionata in mod eronat printr-o rezolutie”. Deci, nu se poate face plangere impotriva unei rezolutii pentru ca e… eronata! Mai mult, judecatorul Gunescu spune: „Petitionarul s-a plans impotriva unui referat intocmit de precurorul de caz, care a fost comunicat printr-o adresa de procurorul militar sef, comunicare care nu constituie o masura sau un act de urmarire penala si nici nu poate fi convertita, avind in vedere ca nu constituie o instrumentare a unei cauze penale, deci nu constituie efectuarea urmaririi penale cu etapele sale clar stabilite de lege„. Adica, decizia de neincepere a urmaririi penale nu se poate lua decit daca se incepe urmarirea penala!! In final dl. Gunescu se refera si la dosarul de la Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica (cel disjuns in 2000 si lasat in nelucrare din 2003). Din nou, magistratul ignora incadrarea juridica a plangerilor noastre, si anume tortura motivata politic ca si crima impotriva umanitatii. Plangerea din 2007. Prima noastra plangere pentru tortura motivata politic, depusa in 21.09.2007 la Sectia Parchetelor Militare (35/P/2006), a fost si aceasta declinata la Sectia de urmarire penala. Dupa trei ani, la data de 29.09.2010, ca urmare a plangerilor noastre repetate adresate Ministerului Justitiei si Procurorului General, Parchetul de pe langa ICCJ a dispus in sfirsit, prin ordonanta 1304/P/2008, “continuarea cercetarilor” in cazul plangerii noastre (din 2007!), formandu-se dosarul 1043/P/2010.
Dupa inca un an, la data de 12.12.2011, acelasi Parchet de pe langa ICCJ declina competenta de “efectuare a urmaririi penale” in favoarea Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti, schimband si incadrarea juridica de la crima impotriva umanitatii la omor. Pe data de 21.03.2013, procurorul criminalist Ruxandra Ionescu din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti dispune NUP pentru omor (art. 174/175) datorita prescrierii raspunderii penale privind faptele lui Pirvulescu, ignorind si obiectul plangerii noastre, si legile la care se referea! Impotriva rezolutiei procurorului Ruxandra Ionescu am depus o noua plangere, care a fost declinata de catre Tribunalul Bucuresti, pentru necompetenta, la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti. Acolo cauza a avut termen pe 24.07.2013, la instanta condusa tot de judecatorul colonel magistrat Gabriel Gunescu. Procurorul de sedinta a cerut declinarea competentei inapoi la Tribunalul Bucuresti (!). Instanta urmeaza sa se pronunte cu privire la aceasta ultima cerere a procurorului la data de 31.07.2013.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
cred ca ar trebui sa inlocuitzi´´Este o marturie despre lejeritatea cu care au fost si sunt tratati tortionarii sistemului comunist´´ Contributors !!
asta ptr ca sa pot sa va respect.aci nu e vorba de lejeritatea !!!
Exprimarea este foarte corecta si la obiect.
Personal sunt surprins doar de tupeul afisat de un postac anonim (asa ca tine), care dupa ce ca abia se poate exprima corect in romaneste, mai are si pretentia ca adminii site-ului sa schimbe o introducere foarte decenta si corecta.
Macar daca te-ar fi dus capul sa prezinti ceva argumente coerente in sprijinul tau … sau cine stie, poate esti vreun mic urmas de comunist vizat de dezvaluirile din articolul de fata.
nu e vorba de lejeritate! asta e parerea mea domnule
de accord cu dvs. Dusu; e lasitate si nemernicie si de aceea „lejeritate” este un cuvint care plaseaza in cu totul alt cartier titanica lupta pentru dreptate, micsorind neinspirat.
Pai ia sa vedem, doctorul care semneaza documentele mentionate este om de casa al carui partid?
Condamnarea comunismului – o simpla formalitate….. „comunismul a fost condamnat”, in timpp ce fostii mari comunisti sunt bine mersi si ne rad in nas….fostii securisti si marii tortionari ai Romaniei traiesc bine mersi, azi sunt mari oameni de afaceri si bogatasi ai Romaniei….
Sa nu-ti vina sa urli cand auzi cum se impauneaza unii cu „condamnarea comunismului” ?!
Da d-le/d-na, formalitatea asta nenorocita o sa impiedice generatiile urmatoare sa poata spune ca a fost bine ce s-a facut, indiferent de cum vor sfarsi faptuitorii. Asta daca nu ne apuca un elan revizionsit candva…
Cred ca ar trebui sa inlocuitzi „Domnule” din rindurile de mai sus cu „Tovarase” pt a reflecta continuitate. Ca de continuitate e vorba si nu lejeritate (vezi si :Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului cere urmarirea penala pentru fostul comandant al penitenciarului Ramnicu Sarat. In 2013?)
Sustin neconditionat, fara nicio rezerva si in nume propriu , pozitia domnului Andrei Ursu.
Pe alta parte, ar fi extrem de interesant daca peste exact o luna de zile ( termenul legal la noi ) Contributors.ro ar posta si RASPUNSURILE oficiale primite de catre domnul Andrei Ursu in urma acestei scrisori deschise.
Cata tristete in acest caz! Sper ca macar o parte dintre cei carora le este adresata scrisoarea se vor sesiza. Romania nu va fi niciodata cu adevarat un stat de drept pana nu-si va pedepsi tortionarii comunisti si nu le va reda demnitatea victimelor si rudelor lor!
Oameni ca domnul Ursu au fost dati uitarii, in schimb au aparut tot felul de „dizidenti” care n-au luat nici macar o palma de la Securitate, ba mai mult si-au continuat bine-merci „dizidenta” tolerata de Secu (vezi doamne si societatea multilateral dezvoltata era o democratie iar libertatea de expresie unul din pilonii fundamentali ai superioarei societati socialiste!!!)…
Pina rezolva statul (desi ar trebui sa fie o prioritate din moment ce in numele statului s-au facut toate aceste crime), ca doar stim cu totii ce iute se misca birocratia romaneasca, eu zic, ca tot vad ca e plin de anticomunisti pe Contributors, sa ne organizam si sa atacam in justitie tortionar cu tortionar. Nu ma pricep la chestii din astea si sunt si departe de Romania, da’ pot ajuta cu bani si logistica daca e nevoie. Ne trebuie o fundatie, un cont in banca unde sa facem donatii, ne trebuie niste avocati buni (Poate se gasesc si pro-bono, desi ma indoiesc: cine a facut dreptul pe vremea comunistilor, e mai greu sa fie anticomunist (cu exceptiile de rigoare), iar cine a facut dupa, a facut-o mai mult pentru bani, si mai putin de dragul dreptatii. Totusi dintre astia tineri scoliti dupa 90, sunt sigur ca se gasesc oameni valorosi si profesional si moral, care ar putea da o mina de ajutor. Cu sau fara bani.) eventual un sediu ori poate functiona pe linga Memorialul Sighet ori alta fundatie deja existenta. Deja multe dintre documentele acuzarii cred ca se pot accesa relativ usor.
Sunt sigur ca daca s-ar populariza suficient ideea, s-ar gasi suficienti donatoari. Mai ales in Diaspora. Tare as dori sa pot face mai mult pt. dv domnule Ursu, din pacate distanta e un impediment important . Foarte bine ati facut cu scrisoarea aceasta deschisa, altfel se asterne uitarea, si e tot ce-si doreste si statul. Condamnare comunismului e un lucru exceptional, dar e doar fateta abstracta a problemei. Ar fi timpul pentru condamnari concrete. Fiecare caz in parte.
La discutii stiu ca suntem buni cu totii…e actiunea care face diferenta. Solidaritatea alora care vibreaza la asemenea tragedii e vitala. Ar trebuie sa ne adunam si sa ne organizam , altfel nu lasam nici o amprenta. In era internetului nu e chiar asa de greu.
Toate cele bune.
Intreaga simpatie si sincere sentimente de solidaritate si sustinere pentru fiul Domnului Ursu!
Ce as dori sa fac, daca as putea, sa CONFISC averea bestiei recompensata de REGIMUL LUI ILIESCU cu presedintii de banci (asa si-au construit averea, falimentind, deci FURIND de la toti romanii), care are acum vile si la Izvorani si la munte. Oricum bestia tot in infern traieste, orice-ar aduna pina da ortul popii, dar asa un gest trebuie facut ca un act de moralitate.
Rusine justitiei in acest caz! Rusine celor care i-au pus in libertate pe criminali, ducind direct la moartea altui om si la dispretul fata de dreptate.
Cumplite lucruri s-au petrecut! Traim in continuare intr-o tara dominata de josnici si nu putem face prea mult. Inca.
O fi stiind dl. Ursu ca, in timp ce isi cauta dreptatea prin presa, in aceeasi presa apar adevarate ode la adresa unor securisti?
Si totusi, cine era avocatul celor doi ? Nu cumva …? Avea si un tata? Asta fiindca tot mai multe voci din Baroul Buc sustin ca asa ar fi . Acest avocat, o fi dat declaratie ca nu a fost … si ca nu a facut … ? Merita un pic verificata fisa lui … .
As vrea sa rog redactia contributors.ro si pe dl. Andrei Ursu sa ne tina la curent cu pronuntarea instantei din cadrul sedintei de azi.
Asteptam cu interes deciziile instantei. Personal cred ca instanta nu va aduce schimbari. Va incerca sa amane…sa lase pe alta data…
Cadavrul trecutului il punem astfel, pe umerii generatiilor viitoare. Avem nevoie de curaj, demnitate si onoare pentru un nou start, altfel trecutul va fi ca o bila grea legata de picioarele noastre.
E interesant ca ucigasul lui Gh. Ursu, Marian CLita, a comis acum citiva ani o crima monstruoasa si stupida la Copenhaga, unde a ucis o stewardesa norvegiana.
Din cei 20 ani la care fusese condamnat pentru uciderea lui Gh. Ursu nu a facut decit 9 fiind eliberat pentru „buna purtare”.
DE CE NU ANDOSAM, TOTI, ACEASTA SCRISOARE?
s-au nascut atitea virale pt lucruri asa de neimportante. condamnarea tortionarilor, fie si post-mortem, e importanta pentru caracterul acestui popor.
de accord, trebuie facut ceva. Cred ca e meritul Contributors ca astazi TVR a prezentat citeva momente despre Gheorghe Ursu.
Andrei si Gheorghe Ursu merita statuie
Nu ]ntâmplător colonelul Stânică are o vilă în Poiana Mărului Braşov. Am cunoscut un personaj în Poiana Mărului care-l vizita la vilă. Îmi spunea ce om de treabă este domnul Stănică. Eram la curent cu cazul Gheorghe Ursu dar nu i-am spus…voiam să aflu mai multe. Ei, bine, personajul acesta este membrul unei cunoscute familii din Poiana Mărului care are şi ceva rezonanţe istorice. Una dim membrele familiei este cea care sub numele de cod Anca Petrescu o turna cu nesaţ pe doamna Dorli Blaga. Tot la unul din membri familiei locuia Horia Bernea când mergea să picteze acolo pe dealul Bărdaşului, Deal care l-a făcut celebru. Ştia securitatea cum să aranjeze lucrurile ca şi acum. Despre turnătoarea doamnei Blaga mi s-a spus că ar fi murit în italia. Tot acolo mi s-au întâmplat şi mie căteva lucruri interesante… Am fost tot timpul cu inima alături de domnul Andrei Ursu, mai mult nu pot…
Parguta Croitoru si Elena Petre mai traiesc? O duc bine, da? Vecine de apartament cu Visinescu poate??
Domnule Ursu, ati avut un tata cu totul exceptional, un om de un caracter extraordinar. Amintirea lui nu va fi stearsa de calai, nici de cei fizici, nici de ucigasii postumi ai memoriei.
Elena Petre traieste bine-mersi : e responsabila cu administrarea fondurilor europene la Primaria Chitila. Mi-a marturisit acum câtiva ani ca uneori se gândeste la ing. Ursu,ca stie ca acesta a murit si din cauza ei,si ca are oarece remuscari. Nu parea…dar asa zicea.
Domnule Andrei Ursu, judecarea tortionarilor inginerului Gheorghe Ursu, un om de un deosebit curaj, are deschide poteca condamnarii concrete a comunismului si speranta ca 1000 de persoane n-au murit in zadar in 1989 strigand Jos Comunismul.