Home » Fără categorie » Citesti:

Un nou partid, o noua miscare: Ce lipseste. Unde e blocajul

Dragos Paul Aligica septembrie 25, 2011 Fără categorie
137 comentarii 5,455 Vizualizari

Se vorbeste mult si la noi despre un nou partid, despre o noua miscare politica. Se pare ca azi in lume e un moment favorabil aparitiei unor noi miscari politice sau sociale. Dupa zeci de ani de retorica iresponsabila si propaganda de stanga, s-a ajuns in sfarsit ca peste tot in lumea civilizata sa se puna public si vizibil pe tapet marea problema a “statului social” si a abuzurilor institutionalizate la care este supus platitorul de impozite si banul sau. Incep sa se extinda reactiile impotriva clasei politice occidentale. Devenita o clasa de specialisti in manipularea banilor extrasi de la platitorii de impozite pentru a cumpara voturi de la asistatii sociali (tot mai numerosi si obraznici) ea se afla acum in defensiva. Nu mai e vorba doar de Tea Party in America. Pana si in Grecia incepe sa se faca simtita trezirea la viata si revolta constiintei platitorului de impozite. Spune asta chiar Spiegel.

Cum stau lucrurile la noi? Momentan destul de slab. Avem doar un inceput de discutie publica. Foarte slaba. In rest, nimic. Miscarea de protest la adresa elitei politice, atat cata este, este nefocalizata. Ii lispeste componenta interesului material personal si a constiintei economice aferente. Constiinta platitorilor de impozite, a paturilor sociale productive si active, nu s-a trezit inca la viata. In absenta ei, nici nu se poate pune problema unei noi forte politice de tip Tea Party sau unei revolutii interne si reinoirii in vreunul dintre partidele politice existente. Si nu exista alte idei-forta la ora actuala. Singura idee alternativa, cea nationala, pare obosita si lipsita de suficienta tractiune. Intre cei doi piloni ai unei miscari social-politice de succes, identitatea si interesul material, acum este ora celui din urma.

Dat fiind faptul ca in cazul nostru, romanesc, nu avem o manifestare de forta a constiintei intereselor economice ale platitorului de impozite si a aliatilor sai, nu avem prea mare lucru de discutat. Putem discuta doar inceputul firav de dezbatere publica. Discutandu-l poate-poate vom reusi sa vedem in ce mentalitati, atitudini si artificii retorice sunt blocate lucrurile…Poate…

Cineva trebuie sa plateasca

Si la noi, in Romania, odata cu criza economica, lucrurile au fost spuse raspicat: Este imposibil -atat logic cat si economic- ca toata lumea sa aiba dreptul la ceva (fie ca e hrana, fie ca e asistenta medicala) “gratuit”. Cineva trebuie sa plateasca. Un stat a carui economie e organizata in jurul acestui principiu de “gratuitate” nu e fezabil. Punct. Pe termen lung nu are cum functiona. Punct. Nimeni nu poate spune altfel decat metaforic ca are un drept natural la trei mese pe zi, incaltari, imbracaminte si asistenta medicala gratuite.

Iar ca daca cineva spune ca are un drept constitutional la cele de mai sus, asta nu inseamna nimic, e zero, atat timp cat nu exista resursele economice necesare. Daca nu sunt suficienti pantofi produsi, de unde sa dai?! Poti scrie in constitutie ca fiecare cetatean are dreptul la orice pe gratis. Acel “orice” trebuie insa sa fie produs sau prestat de cineva. De cine? Cat va costa? Cine va plati pentru productia lui, daca in constitutie sau in lista de “drepturi naturale ale omului” scrie ca beneficiarul nu plateste?!

Pe scurt, s-a pus in sfarsit si la noi degetul pe rana: Cand toti suntem indreptatiti la o serie de bunuri si servicii gratuite, cine plateste pentru ele? Cand totul este asigurat “gratuit” pentru toti, cine plateste totusi pentru toate cele oferite de stat? Ne intereseaza raspunsul la intrebarea asta, sau nu?

Nu prea ne intereseaza

Din primele reactii publice am constatat ca nu prea ne intereseaza. Din contra. O replica tipica este urmatoarea:

“Lasati-ma domnilor in pace cu teoriile astea inumane. Nu stiu si nu ma intereseaza. Pe mine ma intereseaza sa fiu protejat. Ce se intampla in cazul in care raman fara serviciu? Cum ma intretin la pensionare? Ce se intampla daca devin invalid? Ce se intampla daca nu gasesc un loc de munca? Sa rezolve Statul. Sistemul trebuie sa resolve totul. De aia e sistem.”

Iata o reactie comuna si pana la un punct, de inteles. O reactie auzita pe mii si mii de voci revoltate de “politica de austeritate”, de critica “statului social”. Un sentiment national iritat si difuz ce s-a ridicat spre ceruri, purtat de sute si sute de emisiuni si articulat energic de numeroase voci mass media. Adica de formatorii de opinie ai neamului.

E o reactie ce merita insa la randul sau o reactie. Si reactia asta nu a mai venit. De ce? De ce nu ne-am dovedit capabili sa presam pe agenda publica discutarea unei probleme cruciale pentru viitorul econoimic si politic al tarii? O intrebare importanta. Nu e insa momentul sa speculam privind raspunsul la ea. Sa facem insa altceva.

Sa-i provocam la o dezbatere pe sustinatorii status-qvo-ului, pe amicii, ideologii si abonatii “statului social”. O facem in ideea ca poate-poate in felul acesta vom resui sa deblocam discutia publica. Ca poate-poate vom reusi sa ducem premisele discutiei generate de masurile cerute de criza macar pana la consecintele lor logice, daca nu pana la cele practice.

Problemele de tip A si probleme de tip B

Sa incepem prin a explica ca nimeni nu a spus niciodata ca nu trebuie sa ne preocupe si probleme de tipul celor aduse in discutie de concetateanul nostru mai sus citat si transformate in propaganda pura de formatori de opinie si politiceni iresponsabili. Sa numim toate aceste probleme si altele ca ele, probleme de tipul B.

Sigur ca trebuie sa ne preocupe problemele de tipul B. E absurd sa spui altfel.

Trebuie totusi sa ne punem si problema cealalta. Indiferent de “sistem”, cineva plateste pentru cei ce primesc lucruri “gratuite” si “ajutoare” care vin in intampinarea problemelor de tip B. Si asa ajungem la o serie de intrebari ce suna a intrebari retorice dar nu sunt. Intrebari:

• Au si cei ce muncesc, fiind finantatorii acestor lucruri “gratuite” si a acestor “ajutoare”, dreptul de a fi intrebati in ce masura vor sa o faca? Daca pot? Cat pot?
• Avem dreptul sa ne intrebam ce ne facem daca acesti platitori nu mai vor sau nu mai pot sa acopere costurile?
• Sau care sunt consecintele cresterii acestor costuri asupra modului in care acesti platitori de impozite si taxe isi castiga existenta? Dar consecintele asupra intregii economii nationale? Dar asupra bugetului de stat?

Sa explicam ca numim aceaste probleme, probleme de tip A. Sa ne intoarcem acum si sa-i spunem direct si in fata compatriotului nostru preocupat de problemele de tip B urmatoarele:

Raspuns compatriotului cu mentalitate de asistat social

E posibil ca pe dumneavoastra, sa nu va intereseaze decat sanatatea dumneavoasta, pensionarea dumneavoasta, familia dumneavoasta, batranetea dumneavoasta, ajutorul dumneavoasta social si sa vreti, sa asteptati, sa cereti, ca “sistemul” sa va satisfaca cerintele. “Sistemul” insa are logica lui care functioneaza independent de problemele si strategiile dumneavoasta personale de viata. El functioneaza prin agregare strategiilor de viata ale tuturor cetatenilor sai. Asta e. Va place sau nu, asa e facuta realitatea economica.

Daca nu discutam tot timpul decat de problemele dumneavoasta, de tip B si niciodata despre cele ale “sistemului” e destul de probabil ca problemele de tip B se vor agrava, nu se vor rezolva. Conditia rezolvarii problemelor de tip B este rezolvarea problemelor de tip A. E posibil ca ele sa nu va intereseze. Dar aceste probleme trebuie rezolvate, fie ca va interesaza sau nu, pe dumneavoasta si pe jurnalistii, politicienii si sindicalistii care va plang pe umar. Altfel tot sistemul colapseaza, cu jurnalisti cu tot. Si cu patronii lor cu tot.

Or nu poti sa discuti problemele “sistemului” daca nu discuti problemele celor ce “platesc” prin munca lor pentru a tine in viata acest “sistem” si implicit pe cei in nevoie de “ajutor social”. Nu va intereseaza sa vorbim din cand in cand si despre ei?

Nu vreti sa vorbim si despre cei ce in sectorul privat sau public fac efortul de a produce ceva tangibil sau intangibil, material sau intelectual care e considerat de alti semeni ceva demn de a fi remunerat? Nu vreti sa vorbim despre partea de remuneratia pe care acesti oameni au obligatia sa o cedeze pentru a veni in intampinarea drepturilor pe care le clamati. Cat de mare? In ce conditii? Pentru ce?Vreti sa vorbim tot timpul numai despre dv si problemele dv? De ce nu accceptati sa vorbim din cand in cand si de ale lor?

Stiti care e ironia? Ironia e ca fiecare dintre noi e in viata sa si contributor si beneficiar al “sistemului”. Suntem in mod normal confuntati in viata si cu probleme de tip A si cu problem de tip B. Din aceasta cauza probabil ca ar fi normal ca fiecare din noi sa incerce sa gandeasca lucrurile din ambele perspective. Iata insa ca sunt multi carora le e imposibil sa se imagineze in pozitia de contributor. Unica perspectiva in care se vad e cea de beneficiar. Cea de asistat.

Intrebarea cheie este deci: Vi se pare normala o societate in care majoritatea cetatenilor e incapabila sa se imagineze altfel decat in calitatea de beneficiari ai ajutoarelor si “drepturilor” date de stat?

Si stiti care e culmea? Culmea e ca probabil nici dupa cele spuse mai sus nu vedeti ca interesele dumneavoastra, asa cum sunt ele concentrate doar pe problemele de tip B, sunt servite mai bine de cei ce se concentreaza pe cele de tip A.

De ce? Nu numai pentru ca ei, prin eforturile lor, creaza resursele din care se hraneste “sistemul” ci si pentru ca doar vigilenta lor poate asigura ca “sistemul” va fi cat de cat functional. De pilda, ca veti primi ajutoare sociale atunci cand aveti nevoie cu adevarat de ele si ca cei ce nu ar fi indreptatiti sa le primeasca, nu vor avea acces la ce va este rezervat. Pe scurt ca “sistemul” nu se va intra in incapacitate si va colapsa si ca dumneavoastra nu veti ramane in aer cu toate problemele de tip B in brate.

Acum, ca am formulat toata povestea in singurii termeni pe care ii puteti intelege, anume aceia ai interesului dumneavoasta personal si imediat, definit in cei mai restransi si materiali termeni cu putinta, va e mai clar care e miza acestei intregi discutii?!

Ma opresc aici. Astept o reactie, o replica, o punere la punct. Poate raspunsul meu, dat mai sus, e incorect. Sa discutam totusi. Doar asa clarificam lucrurile.

PS
In Romania s-a format de curand o asociatie menita sa apere interesele platitorilor de impozite si taxe. Nu stiu care va fi viitorul ei dar cititorul poate judeca singur. Vezi aici. De asemenea pe platforma Blogary se discuta intens “problema Alba ca Zapada”, de multe ori din perspectiva platitorului de impozite. Nu stiu care va fi viitorul acestui proiect dar cititorul poate judeca singur. Vezi aici.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "137 comments" on this Article:

  1. mariusip spune:

    Testul banului pentru identificarea raspandacilor

    In principiu, o platforma precum Contributors este utila in lansarea unor idei, in incurajarea dialogului intre purtatorii/generatorii de idei si cei din “sala”. Din pacate, atunci cand in randul purtatorilor de idei se strecoara raspandaci (na, propagandisti) se perverteste intreg sensul unei asemenea platforme.
    Exista insa un test foarte simplu care permite separarea graului de neghina. Anglofonii zic asa: “follow the money”. Ca sa vezi daca ai de-a face cu un ganditor (adica o persoana care are capacitatea sa construiasca idei in care crede si sa le supuna spre analiza si altora) sau din contra, cu un propagandist (adica o persoana care are capacitatea sa impacheteze idei gata construite intr-o forma mai mult sau mai putin personala si care e platit sa le raspandeasca) trebuie sa gasesti raspunsul la urmatoarea intrebare: ce se va intampla cu veniturile preopinentului daca s-ar lasa covins la un moment dat de opusul ideilor sale, datorita soliditatii unor argumente? In cazul domnului Aligica, chestiunea sta cam asa: daca intr-o buna zi dansul ar crede ca problemele sistemului financiar global nu sunt cauzate de politicile de “stanga” din Europa ci de altceva (de exemplu de lipsa de reglementare si de control asupra capitalului speculativ international) si ar enunta in mod public o astfel de parere, oops, veniturile dansului ar fi in pericol (verificati care este legatura dintre dl. Aligica si Hudson Institute, cu ce se ocupa acest think-tank si care sunt finantatorii lui Hudson Institute, ca sa ma intelegeti ce spun). Ca atare, atentie va rog: opinia foarte transanta cu care se deschide articolul de fata publicat de dl. Aligica nu este de fapt o opinie, ci este linia oficiala a propagandei pe care este platit sa o disemineze. Ce sens are atunci sa citesti mai departe ce scrie domnul Aligica, eventual chiar sa polemizezi cu el. E ca si cum ai incerca sa ai un dialog cu un robot telefonic.
    Cat timp ideile unui om sunt legate de portofelul sau, ele nu au nicio valoare pentru cei din jurul sau. Nici nu stiu daca mai pot fi numite idei.

    • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

      Domnule, citesc cu amuzament prostiile cu care conjunctura a decis sa fie deschisa seria de comentarii la articolul meu.

      Ma rog, raspund si ma rezum la “testul” propus de dumneata, ca sa nu pierdem vremea cititorilor seriosi: Pozitia mea critica privitor la speculatiile financiare si la inginerii financiari de stat si privati sunt publice, scrise alb pe negru si -cred eu- notorii pentru oricine pretinde ca e familiar cat de cat cu ce scriu si fac. Inclusiv aici pe Contributors am scris despre asta.

      Si acum ca am rezolvat chestiunea, ceva inteligent si la obiect ai dumneata de comentat? Sau suntem iar la ora demascarilor? M-ati mai demascat, dumneata si amicii dumitale, de 10 ori pana acum, credeam ca am rezolvat asta…

      Gata, eu m-am dat demascat de mult! Ma mai dau odata. Asta sunt. Putem reveni acum la obiectul discutiei?

      • mariusip spune:

        Imi cer scuze ca nu v-am citit opera completa. Cred ca se intelege si din comentariul meu dinainte de ce nu am considerat ca merita.
        Am mai citit insa o data articolul care a generat reactia mea destul de vehementa, recunosc, insa nu injurioasa (ca in cazul dvs.) pentru a fi sigur ca nu va nedreptatesc. Departe de mine acest gand. Mesajul meu era adresat cititorilor Contributors si nu as fi vrut sa-mi construiesc mesajul pe o premiza falsa sau sa includ in el o asertiune nefondata.
        Degeaba. Nu gasesc nimic, nici macar o mica nuanta, un sambure mic, o aluzie, ceva care sa dezavueze macar de departe ingineriile financiare despre care pomeniti ulterior in reactia dvs.
        In tot articolul dvs. doar atat gasesc eu cu privire la cauza problemelor financiare globale in care ne zbatem acum:
        “Dupa zeci de ani de retorica iresponsabila si propaganda de stanga, s-a ajuns in sfarsit ca peste tot in lumea civilizata sa se puna public si vizibil pe tapet marea problema a “statului social” si a abuzurilor institutionalizate la care este supus platitorul de impozite si banul sau.” Mda. Ideologie, nu idei.

        Repet intrebarea mea, care e de fapt fondul interventiei mele: ce valoare are o idee lansata de dvs. daca ea este legata [si] de portmoneul dvs., nu [exclusiv] de sufletul si mintea dvs?
        Atentie, eu nu va banuiesc de imoralitate sau de vreo ilegalitate. Spuneam doar ca ceea ce spuneti nu are relevanta in spatiul ideilor pentru ca exista o dependenta intre veniturile dvs. si ideile pe care le asumati si enuntati. Sunt chiar dispus sa cred ca nu sunteti o persoana cinica si ca pur si simplu nu va constientizati impostura in lumea ideilor.

        • Aveți dreptate că domnul Aligică este politician, nu gânditor. Pentru domnia sa conceptul central este Puterea, nu Adevărul, puterea unui anumit program, nu a unor indivizi sau a unor partide vremelnice.

        • Traian spune:

          “Miscarea Populara”, “Alba-ca-zapada si piticii sai (… sau ai lor)” s.a.m.d. sunt gandite ca o barca de salvare pentru tot felul de personaje politice (amuzant, vrand-nevrand, suntem nevoiti sa recurgem la termeni marinaresti, dar asta nu face decat sa contureze si mai bine desenul). Astfel poate reusesc sa ramana in varful copacului dupa 2012, sa mai “salveze” o data natiunea.
          Barca de salvare a fost nasita si inregistrata, acum e randul propagandistilor sa… penetreze masele-largi-populare (alta sintagma ce pare nepotrivita, desprinsa din discursul propagandei comuniste, dar care, in realitate, este cu totul adecvata si reuseste sa contureze inca si mai bine desenul).
          Votantii cu varsta mentala intre 3 si 6 ani sunt invitati sa isi aleaga povestea

          • Luk spune:

            Stimati concetateni:

            1. Aveti mila de cei care inca mai gandesc si lasati-o mai moale cu demascarile.
            Zau ca nu sunteti prea departe de scrijeliturile de pe bancile liceului, clasicele “gigel fumeaza” si “fanel + ana = love”.
            2. Aflandu-va in treaba cu un om destept n-o sa va confunde nimeni.

            Domnule Aligica,
            ma bucur mereu sa va citesc pe aici, chiar daca nu-mi permit sa comentez uneori.

          • Traian spune:

            @Luk: “nu sunteti prea departe de scrijeliturile de pe bancile liceului, clasicele “gigel fumeaza” si “fanel + ana = love”.”

            Trebuie sa recunosti, povestea cu Alba-ca-zapada o servim cu totii mult inainte de epoca “scrijeliturilor de pe bancile liceului”

          • Cîtă minte aveți voi uslașilor și chiar votanții voștri să credeți că se mai poate trăi așa după cum promiteți de acum încolo,în loc de venituri din muncă ,venituri din ajutoare sociale și asta pentru că foarte mulți dintre beneficiari preferă aceste venituri decît să muncescă.Chiar nu înțelegeți că ați sufocat și subțiat de resurse producătorii de valoare adăugată,singurii perdanții a unor populiste și a celor ce beneficiazămpe nedrept de acestea.
            Binențeles,ei spun „unde să muncim”,uitînd că pămînturile chiar din grădinile lor nu sunt muncite și mulți vor să le vîndă ,crezînd că așa se vor înbogăți.
            Asta i-ați învățat pe oameni ,să fie dependenți de stat ,în loc să-și ia fiecare soarta în mînă și profitînd de libertatea economică să-și facă gospodării sănătoase și firme sănătoase.
            Lăsați oamenii să muncească !.

            NOI,CU NOI !!!.

    • DanSu spune:

      Testul banului la postaci:
      1. Ce ar scrie cel ce critica persoana (nu ideile) daca ar fi platit de cel care plateste pe autorul articolului? Ar mai critica persoana? Sau criticile dvs. sunt legate definitiv doar de portofel (care vad ca va obsedeaza).
      2. Cumva domnul Algica lucraza intr-o organizatie ilegala? Atunci de ce nu va puneti semnatura pe un denunt cetatenesc la procuratura, sau ma rog, la instantele competente?
      3. Pentru delatiuni vedeti ca exista siteuri de gen A3, Romania mare – care au rubrici specializate: “Turnati aici”

      • mariusip spune:

        Mi-e teama ca nu am fost suficient de clar. Sau dumneavoastra suficient de atent.
        Va dau un alt exemplu, care nu are legatura (directa) cu portofelul. Cand se aproba judecatorii nominalizati de Presedinte pentru curtea suprema in SUA, Senatul supune candidatii la ceea ce se numeste “litmus test”: ii intreaba care este pozitia lor cu privire la un subiect foarte hot (de exemplu avort, sau discriminare pozitiva, euthanasiere, etc.) si in functie de raspunsul lor, majoritatea din senat ii aproba sau nu. Evident, daca majoritatea e republicana, judecatorul trebuie sa zica ca e impotriva avortului, etc. Si invers. Problema e ca, in teorie, judecatorii nu ar trebui sa aiba o pozitie preconceputa si imuabila asupra unor astfel de chestiuni, ci trebuie sa judece in fiecare cauza pozitiile pro si contra si sa decida conform constitutiei si interpretarii pe care o dau constitutiei. Cu toate acestea, ei stiu foarte bine care e raspunsul corect la aceste intrebari in Senat si asa functioneaza sistemul. Rezultatul este ca se cam stie care sunt parerile judecatorilor in functie de cine i-a nominalizat si aprobat (democratii sau republicanii). In putinele cazuri cand pana la urma un judecator s-a pronuntat contract “platformei oficiale” in baza careia a fost numit, a ajuns sa fie considerat tradator, etc. Iata deci un alt exemplu de anulare a relevantei intelectuale datorita lipsei independenta (nu are legatura cu portofelul ci cu prestigiul, desi presupun ca salariul de judecator la curtea suprema nu e ceva de lepadat).
        Daca nu vedeti inca legatura cu problema dlui Aligica, atunci va desenez si mai clar: Daca dansul ar comite la un moment dat niste “erezii” (de exemplu sa creada ca agricultura bio, sau cea cu impact mic asupra mediului, la dimensiuni mici, este de preferat culturilor modificate genetic pe scara industriala, sau, alt exemplu, ca exista schimbari climatice si ele se datoreaza arderii combustibilor fosili si ca, puschea pe limba, impozitul pe dioxid de carbon ar fi o solutie, sau ca e nevoie de reglementarea de catre stat a activitatii economice si alte asemenea “enormitati”) ar avea o mare problema in a le explica colegilor de la Hudson Institute astfel de luari de pozitii. Ca atare, dl. Aligica are cam tot atata libertate intelectuala cat au judecatorii de la Curtea Suprema. Poate chiar mai putina, pentru un judecator odata numit, ramane acolo, indiferent ce pozitie are intr-o chestiune. In timp ce dl. Aligica nu se bucura de imuabilitate. Deci e mai vulnerabil (presiunea e mai mare). Ca atare, ideile dansului nu prea valoreaza mult lucru.
        Eu nu zic ca uneori un casetofon nu poate reda de pe banda magnetica si idei bune. Doar ca nu are sens sa vorbesti cu el.

        • mariusip spune:

          Scuze pentru malapropism: a se citi “inamovibilitate” in loc de “imuabilitate”.
          Mai sunt si altele (contrar in loc de contract, lipseste si un “de”). In fine, sper sa va concentrati asupra fondului, nu formei.

          • Mathi spune:

            Hai ca esti nostim, mai esti si pedant!

            Care fond, domne?!

            P.S. Plus, o observatie, ca sfat nu-mi permit cu dumneata. Domne, dumneata daca te-ai concentra pe DEX in loc sa stai pe bloguri ai face cariera!

    • sile spune:

      Dl. Aligica e de dreapta si lucreaza pentru oameni de aceeasi orientare. Prin urmare orice idee exprima dansul nu are nicio valoare. Cam asta sustineti.
      Dvs. ce cititi in general? Autori de dreapta care lucreaza pentru patroni de stanga? Sau invers? Ca urmand aceeasi logica, astia ar fi onestitatea intruchipata.

      • mariusip spune:

        Imi pare rau, dar nu asta am sustinut. Si nici macar dl. Aligica, desi trebuie sa-i fi picat tare greu la stomac ce am spus, nu m-a perceput astfel.

        Hai sa abordam din alta directie: daca dvs. va duceti la doctor si doctorul va prescrie un medicament, iar apoi aflati ca doctorul e platit de producatorul medicamentului sa prescrie mereu acel medicament, indiferent de boala pacientului, il mai luati? Mai aveti incredere in diagnosticul doctorului? Eu presupun ca nu, pentru ca intelegeti ca diagnosticul doctorului a fost alterat de un factor care nu are legatura cu competenta profesionala.

        Eu nu i-am reprosat niciun moment domnului Aligica faptul ca are idei de dreapta. Dealtfel, dansul a inteles foarte corect acest lucru. Am spus doar ca nu pot discuta idei cu cineva care nu are libertatea sa accepte idei contrare. Dansul este captiv unor constrangeri exact ca in cazul parabolei de mai sus.

        Am senzatia ca am mai transmis un mesaj gresit: eu nu sunt de “stanga” si nici nu i-am cerut dlui Aligica sa adere la vreo idee de stanga, ca o dovada a libertatii sale intelectuale. Vroiam doar un semn de “independenta” intelectuala. Cu alte cuvinte, sa-mi arate ca “a prescris macar o data si alt medicament decat cele produse de firma care il finanteaza”. Macar o data.

      • mariusip spune:

        Va mai dau un exemplu:

        Prietenul dvs. este un mare fotbalist. Si il vedeti la televizor intr-o reclama cum proslaveste calitatile unei marci auto. Insa sa zicem ca dvs. nu aveti o parere la fel de buna despre acea marca. Ce faceti, va apucati sa discutati cu prietenul sa incercati sa-l convingeti sa-si schimbe masina pe care e obligat sa o conduca, fiind imaginea marcii? Evident ca nu, pentru ca ati inteles ca el a fost platit sa o conduca si sa zica despre ea ca e cea mai buna masina.

        In aceeasi situatie se afla si dl. Aligica. Sper sa nu ma intelegeti gresit. Eu nu vreau sa-l conving pe dl. Aligica sa-si schimbe vreo idee. Doar am remarcat ca orice incercare in acest sens ar fi futila, deoarece nu are aceasta libertate.

        Hm. Recunosc ca am intrat in aceasta nebunie din aceasta seara doar pentru ca mi s-a parut importanta aceasta chestiune: libertatea/onestitatea intelectuala a formatorilor de opinie. Judecand dupa reactiile dvs, ale lui Mathi, se pare ca sunt doar eu obsedat de acest lucru.

        • Dragos Coste spune:

          Dreapta vs. Stanga este total irelevant, sunt chestiuni subiective.

          Nu conteaza nici cine are idei sau cine a avut si alt fel de idei.

          Conteaza rezumatul articolului. Economia functioneaza pe baza unor reguli destul de clare.

          Mie ca platitor de taxe nu-mi convine sa ii ajut pe altii. Nu vreau sa fiu cumsecade, nici contribuitor. Saracii sa crape.

          De fapt, mi-ar placea enorm sa nu mai existe cotizatiile obligatorii si ca fiecare sa isi contracteze asigurari private, dupa putinta.

  2. Traian spune:

    Iata, desi comentariul nu este unul favorabil Albei-ca-zapada si piticilor sai (oriunde s-ar afla acestia), mai incerc inca o data:

    @Aligica: “Se vorbeste mult si la noi despre un nou partid, despre o noua miscare politica”

    Este vorba de o miscare politica care “sa inmugureasca” din PDL si/sau apropiati ai PDL?
    Daca da, atunci ne gandim cu… incredere la proverbul: “ce naste din pisica…”. O asemenea “miscare” are doar rolul de a salva niscaiva “cariere politice”, servind electoratului o “aceeasi Marie cu alta palarie”, o noua pacaleala pentru amatorii de povesti cu pitici si Alba-ca-zapada care au votat PDL, acum se simt dezamagiti si trebuie sa fie cumva recuperati ca votanti de catre cei care tin fraiele PDL

  3. Kenwood spune:

    D-le Aligica
    Va salut initiativa. Dezbaterea unei asemenea chestiuni e delicata pe aici. Este principial sa se ceara drepturi si beneficii in primul rand pt contributori (!) ca fireasca urmare a eforturilor si din ceea ce ramane si numai daca ramane sa se dea si altora.
    Insa, in tara-n care raportul dintre producatori/contributori si trantori/asistati a ajuns la 1 la 4
    a pune o astfel de problema in dezbaterea publica este ca si cum ai vorbi de funie in padurea spanzuratilor.

  4. Mortar spune:

    domnule Agilica, sunteti un adevarat spin doctor. jos palaria. inteleg ca ati decis sa va dedicati subiectelor economice, politice, culturale pt creearea/consolidarea unei constiinte de clasa (sic) ‘a paturii sociale productive si active’ (pfiu, asta e din manualul de populism).

    intrebare: care falimentare a “sistemului” (ce e ala?) de catre asistatii sociali? Romania cheltuie pe asistenta sociala unul din cele mai mici procente din pib din europa (14%). valoarea asistentei pe capita, este, din nou cea mai mica.

    in fine, promit sa revin cat de curand. unii lenesi, stangisti mai lucreaza si duminica.

    • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

      Aligica, domnul Mortar, Aligica. Ce e asa greu sa scrie un nume corect pentru cineva care detine secretul formulei alocarii optime a resurselor intr-o societate?!

      Lasand la o parte mojicia, avem deci un inceput de discutie.
      Nu va inteleg: Vreti sa dublam procentul? Credeti ca ajuta la mersul economiei? De ce sa nu-l triplam? Sau sa rezolvam problema pur si simplu ridicandu-l pana la 100%?

      Aveti dv o formula prin care puteti sa determinati procentul optim de asistenta sociala intr-o societete? Daca da, va rog sa o prezentati.

      Deci, sa reiau ca sa fie clar si ptr d-l Isaila B. care e un pic repetitiv si mai putin penetrant azi (in comparatie cu interventiile d-sale vivace de alta data):

      Care este formula prin care o societate calculeaza si decide care este procentul optim de resurse ce urmeaza sa fie dedicate asistentei sociale?
      Cine decide care e formula?
      Cine o aplica?

      • Nu e nici o formulă. Alocarea rezultă din raporturile de putere, nu numai în câmp politic, chiar în cel economic: raportul dintre profit și salarii nu e determinat „științific”. O societate înțeleaptă corectează eventualele anomalii: dacă salariile sunt prea mari, se fac economii care ajung în investiții, dacă salariile sunt prea mici vine statul, societatea civilă cu ceva asistență socială și alte stimulente ale consumului.

        Să nu mai vorbesc de ce a făcut statul în China, unde și-a creat o bază de capital uriașă tot chineză, pe seama salariilor chinezești mici. Când americanii au sperat că vor trăi numai din profit de pe urma chinezilor, s-au trezit cu decapitalizarea relativă a Americii, șomaj cronic, și cu un capital chinez într-o concurență tot mai agresivă.

        În schimb o societate haotică amplifică dezechilibrele. Asta se întâmplă în România cu resursele pentru infrastructura de transport și pentru învățământ. Pe lângă necazul că nu avem bani avem și neșansa îngustimii în gândire a actualilor politicieni.

        • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

          Interesant. Ziceti ca nu e nicio formula…
          Impresia mea era ca aveti totusi in minte o formula, un criteriu, ceva.
          Altfel de unde stiti ce este “intelept”, “normal”, sau “anormal”? De unde stiti ce e prea “mare” sau prea “mic”?
          Care este criteriul folsit? Aveti totusi niste criterii cand faceti judecati si va pronuntati, nu?!

          Dv vi se poate parea ca 14% citat mai sus e anormal de mic. Altuia ca e anormal de mare…De ce as merge pe mana dv.?

          Eu vreau sa merg, ca va stiu de mult si imi inspirati incredere dar am nevoie si de un argument ca ma fac de ras daca zic:
          “Domnilor, Doamnelor, eu vreau ca de acum inainte sa alocam 80% din resurse asistentei sociale, ca asa zice ca e normal domnul Isaila B, amicul meu.”

          • Mie mi s-a explicat că statul social este necesar ca un optim între banii plătiți poliției și banii plătiți ca venit minim garantat. Desigur se poate trăi într-un război continuu între polițiști și golani, dar e puțintel nesigur. Se poate estima că dacă polițiștii sunt vigilenți, gloanii nu vor mai fura mâncare și vor muri de inaniție, cum vor muri handicapații, bolnavii neasistați social. Dar până să moară, cred că vor pune de o dictatură de stânga, bolșevică. Statul social a fost creat ca o armă împotriva bolșevismului, acolo unde a fost nevoie, anume în Europa (S.U.A avea salarii mult mai mari, era o supapă pentru a scăpa de sărăcie, o variantă a „statului social” pentru europenii din Irlanda, Italia, Germania etc.). Desigur se poate concepe și situația în care banii pe care îi are acum statul social (inclusiv din credite) nu vor mai exista, adică o reîntoarcere la la secolul XIX. Dacă reîntinerirea este singura speranță a sistemului înseamnă că acesta e terminat.

            România poate renunța la stat social (pentru că are agricultura de subzistență), poate renunța și la stat, pentru că are emigrație.

          • axe spune:

            Domnule IsailaBraftalean, ati raspuns pe langa intrebarea d-lui Aligica. Asa nu o sa convingeti pe nimeni ca d-l Aligica greseste iar dv. detineti dreptatea absoluta.

      • Mortar spune:

        domnule Aligica, problema “care e procentul optim de asistenta sociala intr-o societate” (chiar asa, societate, in general?) e paralela cu ce discutam noi aici. poate procentul optim din pib in RO e 14, poate chiar mai putin, poate mai mult. dar nu asta discutam…

        dvoastra ati spus ca cheltuielile de asistenta sociala falimenteaza sistemul (chiar asa, “sistemul”?) eu v-am spus ca RO are printre cele mai mici cheltuieli de asistenta sociala din europa. dupa logica dvoastra simplista tarile cu cheltuieri procentuale mai mari ar trebui sa fie chiar mai falimentare.

        doua puncte 1. clasa asistatilor sociali vs. clasa activa si productiva e populism ieftin si nimic mai mult (o stiti si dvoastra)
        2. argumente de tip slippery slope (de ce 14% si nu 28% sau 100%?) sunt inacceptabile. (ne-a mai zis cineva intr-un slippery slope de sute de pagini ca orice interventie in economie duce la servitute. finlandezii, danezii si japonezii probabil traiesc in gulag)

        in fine, sa revin la textul dvoastra. ce faceti aici nu e altceva decat un strigat de lupta, cantec propagandistic, etc (de aici si cliseele, simplificarile, etc) o incercare de forjare a ‘unei constiinte de clasa” (sic, sic,)si o masa critica a celor care vad doar probleme de tip A.
        adunarea celor care se cred mici Rambo: “eu platesc taxe, muncesc, ma rup, creez, dar ce a facut statul pt mine? nimic! am ajuns pe picioarele mele unde sunt! de ce sa platesc taxe pt asistati sociali”. am auzit de multe ori cantecul asta. e ca intrebarea aia din Monty Python: “dar ce au facut romanii pt noi?” (cautati-o, merita!)

        hmmm, ce a facut statul pt toti Micii Rambo si Micii Borat din RO: educatie, sanatate (n-au avut norocul sa moara de polio, sau stiu eu ce), protectie, atat pt ei cat si pt parinti.

        • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

          Spuneti:
          “domnule Aligica, problema “care e procentul optim de asistenta sociala intr-o societate” (chiar asa, societate, in general?) e paralela cu ce discutam noi aici. poate procentul optim din pib in RO e 14, poate chiar mai putin, poate mai mult. dar nu asta discutam…”

          Incorect. Exact asta discutam. Procentul optim de asistenta sociala intr-o societate data. De exemplu in Romania: Ca sa nu mai ne legam de chitzibusuri.

          Pe scurt in Romania, conform criteriilor dv:

          Cat trebuie sa confiscam de la fiecare contribuabil pentru a redistribui pentru asistatii social?
          Inteleg ca media europeana e criteriul dv de optimalitate?!
          Sau aveti alt criteriu?
          10%, 20%, 50%…
          Cum ajungem la acest numar?

          Trebuie totusi sa aveti un criteriu…nu?

          • Mortar spune:

            nu domnule, nu asta discutam. schimbati in mod sofistic discutia.

            dvoastra ati afirmat ca asistenta sociala falimenteaza sistemul. eu v’am dat niste date care pune asta la indoiala. (repet: discutia e: falimenteaza asistenta sociala din RO economia sau nu?)

            in fine, daca discutia era care e nivelul optim de asistenta sociala in RO pai dati dvoastra un raspuns. puneti dvoastra un criteriu.
            niciunde un text nu am vazut asa ceva. nici in comentarii.

            dvoastra trebuie sa aratati ca in RO se aloca prea mult! si dvoastra trebuie sa oferiti un criteriu. e 14% prea mult? de ce nu 7% de ce nu 0%? dati’i drumul si apoi va ofer si eu un criteriu. the burden of proof is on you.

            altfel, va rog, nu ma faceti sa imi pierd timpul cu sofisme

            sau

            • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

              1. Recititi va rog articolul. Recititi si ce credeti dv ca dezbate articolul. Comparati.
              2. Criteriul l-am dat deja. Recititi raspunsurile mele in discutie.
              3. Daca nici dupa ce faceti pasii 1 si 2 nu realizati despre ce e discutia asta mi-e teama nu pot face mai mult ptr dv.

          • Margicu spune:

            Hai sa clarificam niste termeni inainte. Contribuabilului nu i se confisca nimic. El este pus in fata unei grile de impozitare, din partea unui guvern legitim, ales prin sufragiu de cetateni. Nu ii convine, sa plece in Bahamas. Pentru ca, domnule Aligica, atomul societatii democratice este cetateanul, nu contribuabilul.

            Pe urma, da. Media UE mi se pare o idee buna despre cam cat ar trebui sa fie procentul din PIB alocat. Asta mai ales in momentul in care esti primul exportator de saracie si mizerie din uniune.

        • berenger spune:

          „argumente de tip slippery slope (de ce 14% si nu 28% sau 100%?) sunt inacceptabile. (ne-a mai zis cineva intr-un slippery slope de sute de pagini ca orice interventie in economie duce la servitute. finlandezii, danezii si japonezii probabil traiesc in gulag)”
          nu orice tip de ”slippery slope ” e falacios, ci doar acelea in care lantul evenimentelor nu e sustinut de alte argumente sau de realitate. de exemplu, ”ne-a mai zis cineva intr-un slippery slope de sute de pagini ca orice interventie in economie duce la servitute.finlandezii, danezii si japonezii probabil traiesc in gulag” e un exemplu de slippery slope falacios tocmai pentru ca nu exista nici o relatie de determinare intre cele doua afirmatii si, mai mult decat atat, pentru ca tarile in cauza sunt in topul indicilor libertatii economice. dincolo de asta, cunosc oameni care au devenit celebri dand cu ciocanul in pieta, dar sa incerci sa-l executi pe hayek cu un sofism e nitel cam deplasat.
          oricum, ca tot vorbim de sofisme, a compara bugetul alocat asistentei sociale ca procent din pib e o falsa analogie, asta pentru ca, pe de o parte, bugetul romaniei e, procentual, mult mai mic decat media ue, pe de alta, dar in corelatie cu prima, slaba colectare la buget denota alte tare (indisciplina financiara, evaziune, deturnari de bani publici etc) in raport cu rigoarea fiscala din tarile vechii ue. iar daca introducem in ecuatie alti termeni non-financiari, dar extrem de importanti, de la cultura civica pana la productivitatea muncii, si de la calitatea actului guvernamental la calitatea managementului, comparatia devine si mai deplasata.

      • Shadow spune:

        @Dle Aligica

        Recunosc ca si eu am gresit numele dvs nu din “mojicie” ci din pura “consonanta”.

        1. Daca Romania are cel mai mic procent de asistenta sociala nu cred ca “dublarea” procentului ar face discutia constructiva. E doar nitel “mojica”. Eu nu cred ca are cineva o “reteta” sau o “formula” magica care sa indice “procentul optim” al asistentei sociale. Depinde de mult prea multi parametrii si de “unele valori” la care membrii unei societati “adera” majoritar.

        Daca s-ar dicuta, in locul aruncarii mingii de la “stanga la dreapta” (nici una din parti nu detine adevarul), despre ce inseamna “asistat social”, ce inseamna “asistenta sociala” in Romania am ajunge poate sa punem bazele unui set de “valori” universal acceptate.

        Daca s-ar adauga dezbaterii si directia in care romanii vor sa se dezvolte cred ca am gasi un set de “prioritati universal valabile” care ar putea fi luate si ele in considerare.

        Acum pt mine personal ce inseamna asistat social:
        1. copii, in general copii fara parinti sau care provin din familii cu venituri modeste. Copii din familii care nu se ocupa de ei.
        2. batranii. Cei care nu au familie care sa se poata ocupa de ei si cei care nu au pensie suficienta(calculul cosului zilnic cat si al medicamentatiei poate fi simplu calculat suficienta nu implica nici mercedes nici ferarri).
        3. mame sau parinti “singuri”.
        4. persoane bolnave, cronic, handicapate, etc. Foarte simplu de aflat care este “realitatea”.
        5. persoane active in perioada de somaj. Implica perioade limitate si eventuale cursuri de recalificare, munca in folosul comunitatii, etc.

        Prioritatile mele:
        - natalitatea. Problema foarte mare. Pe viitor Romania nu poate prospera pe pierdere de populatie. Numarul de batrani va creste, numarul de activi va scade. Pe termen scurt exista solutia incurajarii imigratiei. Nu este insa, dpdv al meu personal, o solutie pe termen lung.

        - educatia. Problema foarte mare. In loc sa ne batem joc de educatia copiilor si sa pierdem si ce mai avem ca profesori buni in sistem ar trebui sa investim in educatie.

        - sanatatea. Problema mare. Fara un popor sanatos nu te poti dezvolta. Sanatatea ca si educatia nu se pot practica de maniera “facultativa”.

        - dezvoltare privata. Oportunitati pt crearea de afaceri si mai ales pt angajarea de someri.

        - infrastructura. Dezvoltare cu maximul de bani europeni trasi si eventual cu concesionarea exploatarii la privati(o anumita perioada) a unor lucrari de infrastructura realizata din fodurile acestora.

        - Privatizare completa a tot ce este inca neprivatizat in Romania de la institutii, deconcentrate, etc la cladiri in zone centrale, etc. Privatizarea completa in “productia, transportul si stocarea de energie” mai putin ceea ce eu personal consider riscant inca respectiv reactoarele nucleare.

        Si puteti continua sau intercala.

        Unde se pierd adevaratii bani in sistemul romanesc. Care sunt “adevaratii asistati” ai Romaniei? Ei bine acestia se gasesc printre politicieni si personalul de “suport” al acestora. De la presedinte la guvern, parlament, administratie de stat, locala, servicii secrete, etc gasim adevaratii asistati sociali ai Romaniei. Cei care nu produc doar “consuma”. Si consuma aberant.

  5. dadan spune:

    Domnule Aligica, observ ca sunteti putin masochist. Felul in care v-ati construit argumentatia, ca si modul de adresare catre cititor, este nu numai indreptat catre stangistul tipic (presupun ca nu credeti ca asistatul social tipic citeste contributors), ci si destul de razboinic. Asadar, un om care e de acord cu dumneavoastra are doua optiuni: fie scrie un scurt bravo, sunt de acord, la gunoi cu statul social, fie nu scrie nimic. De ce scriu aceste lucruri? Vad virulenta, ca si tendinta la atacuri la persoana a comentatorilor ce ma preceda si incerc sa (imi) explic lipsa comentariilor pozitive ca reactie la articolul dumneavoastra.
    Altfel, sunt de acord cu dumneavoastra, iar faptul ca nici macar explicatia simplisima ca ajutorul presupune nu numai asistat, ci si asistent voluntar si resurse corespunzatoare nu reuseste sa scoata stanga din stereotipurile ei ma duce cu gandul la ideea lui Revel (daca nu ma insel) care spune ca poti schimba parerea unui om printr-un rationament daca ea e adoptata in mod rational. Si, cu toate ca unii stangisti sunt cat se poate de cititi, ba chiar unii si antrenati in elaborarea de rationamente, ideea lor de baza nu tine de ratiune ci de sentimente si idiosincrazii. Din nefericire, acestea nu sunt, cum le place lor sa creada, compasiunea si mila fata de cei ce n-au, ci ura si invidia fata de cei ce au.

    • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

      Aveti dreptate. E un articol voit contondent ce vizeaza majoritatea pro-asistentiala, pro-stat social. Nu ma amagesc ca asistatul social tipic citeste Contributors. Dar stiu sigur ca cei mai informati, inteligenti si /sau onesti stangisti din tara (formatori de opinie sau nu) citesc. Si in ultima instanta asta e ceea ce conteza pe termen lung. Acolo se decid lucrurile in orice societate…

      Cat despre atacuri, fac parte din fisa postului… Placerea e de partea mea.

      • g.s. spune:

        “cei mai informati, inteligenti si /sau onesti stangisti ”

        Nu exista stingisti informati, inteligenti si onesti asa cum nu exista hoti si criminali onesti. Indiferent cit de informati si inteligenti ar fi.
        Un stingist onest nu poate fi decit neinformat si/sau neinteligent. Un idiot util, adica.
        Un stingist informat si inteligent nu poate fi decit o canalie. Una constienta de sine.

    • mariusip spune:

      Dezarmant maniheismul contributorilor la contributii.

      Faptul ca eu am incercat, pe baza de argumente, sa enunt opinia ca “opiniile” dlui Aligica sunt o simpla propaganda neoconservatoare, m-a facut imediat stangist (sau postac de partid). Puteti sa-mi explicati domnule/doamna Dadan care idee e de stanga din tot ce am scris eu? O fi si Warren Buffett de stanga, cand zice ca o parte a solutiei la dezechilibrul bugetar este o impozitare echitabila? O fi fost si Soros tot de stanga cand a sustinut, in cartea sa “The Crisis of Global Capitalism”, ca fara o reglementare si un control al capitalului international de catre un mecanism supra-national vom ajunge la prapad?

      Mai facem o proba: consider ca alocatia pentru copii, asa cum e acordata de statul roman, e o prostie ineficienta si imorala. Asta presupun ca ma face de dreapta, nu ? Repet, asa cum e acordata de statul roman – tuturor, fie ca au nevoie sau nu, fie ca parintii au venituri mari sau nu. Insa pe de alta parte nu cred ca alocatia trebuie eliminata, ci doar directionata exclusiv catre cei care au cu adevarat nevoie de alocatie. Opa, deci iar sunt de stanga, pentru ca sunt de parere ca societatea, prin intermediul statului, trebuie sa ajute niste copii care au nenorocul sa se fi nascut in familii care nu le pot asigura un trai decent si o sansa la dezvoltare personala. Chestia asta cu dreapta si stanga e obositoare. Sper din tot sufletul sa avem majoritatea intelepciunea sa nu mai plecam urechea la propagandisti (fie ei de dreapta sau de stanga) si sa trecem dincolo de ideologii, incercand sa construim o societate mai rationala si un sistem politic mai responsabil.

      Sa va mai arat odata de ce eu am emis o opinie personala si nu sunt un postac ideolog. Daca domnul Aligica imi indica, prin link-uri, unde a sustinut dansul ca ar trebui macar luata in discutie reglementarea si controlul mai strans al fondurilor speculative si bancilor de investitii, sau o eliminare a scutirilor de impozite pentru cei bogati, sau controlul/eliminarea paradisurilor fiscale, sau orice alta idee “neortodoxa” din perspectiva neoconservatorilor, atunci sunt primul care voi zice ca m-am inselat si intr-adevar dansul poate fi considerat un ganditor liber, nu un propagandist. (as prefera link-uri la publicatii in engleza, ca sa fiu sigur ca si-a asumat intr-adevar libertatea de gandire). Pentru mine acestea ar fi argumente puternice care mi-ar dovedi ca m-am inselat si ca opinia mea e gresita si nefondata.

      Eu nu l-am atacat pe dl. Aligica, cum aveti impresia dvs. Si mai ales nu de pe o pozitie de stanga. Am incercat doar sa atrag atentia celor care viziteaza aceasta platforma ca trebuie sa discearna intre idei si propaganda si am incercat sa indic metoda empirica pe care o folosesc eu (testul legaturii dintre idei si portofel). Cu alte cuvinte, am contribuit si eu cu o opinie. Inteleg din reactia dvs. ca asta a fost ceva rau.

      • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

        Aveti aici o condamnare a ingineriilor financiare de stat si private facuta nu din varful buzelor ci intr-un cadru argumentat mai larg si mai profund. In plus e publicata prin 2008, cred. Cand Idei in Dialog inca mai exista si cand toata povestea cu criza financiara si reglementarea nu devenise idee fixa extrem de populara:

        http://www.cadi.ro/index.php/vizualizare/articol/proiecte/302

        Dar intreb si eu retoric: de unde ideea asta ca daca nu sustine anumite teme predefinite arbitrar de altcineva, un autor e nu ganditor liber, ci propagandist? Oricum, in cazul meu lucrurile sunt clare: sunt propagandist. Am dat eu scris si cu asta e rezolvata. Nu mai e nevoie de teste sofisticate.

        Acestea fiind spuse, intrebarea este: Ideile in sine, lasand la o parte ca eu sau Hudson sau Tarzan le sustin, au sau nu au merit si relevanta? Asta e discutia.

        • mariusip spune:

          Ok. L-am citit.

          Poate am eu “low reading skills” dar tot nu am gasit in articolul dvs. o idee “nefrecventabila” in cercurile “hudsoniene”. Pana la urma, sunteti impotriva interventionismului statului, atat in economia reala cat si in cea simbolica: raului reprezentat de “ingineriile financiare private”, statul nu ar trebui sa-i opuna nimic, ca sa nu se preocupe si el de himere, cum se preocupa privatii. Sa ramana de capul lor bancile de investitii si fondurile de hedging, in teritoriul acesta, al economiei simbolice.
          Cred ca Goldman Sachs & Co. ar fi foarte, foarte “suparati” sa vada aceasta opinie. Si Fannie Mae, daca ar mai exista, ar conditiona finantarea in continuare a lui Hudson Institute de excluderea dvs. Nu? Ce sa mai vorbim. Felicitari. M-ati convins. Sunteti intr-adevar un ganditor pe picioarele proprii. :-)
          Asa cum am spus, ca sa ma convingeti de bonitatea dvs. intelectuala si sa incep sa acord atentie argumentelor dvs. ar trebui sa imi aratati macar o “erezie”, o abatere de la ortodoxismul de dreapta, in scrierile dvs. Si nu, un punct de vedere libertarian nu ajuta. Nope. Zau, credeti-ma, nu insist pe ceva de stanga (nu pot sa sufar ipocrizia politicienilor de stanga). Trebuie sa existe in lumea asta a filozofiei politice ceva ce nu e marcat de stanga si care sa fie totusi considerata o idee dizidenta de catre neoconservatori sau libertarieni, sau teapartisti. Poate v-ati plans macar vreodata, prin vreun media american, de faptul ca politica republicana e captiva ultraconservatorilor crestini. Asta m-ar convinge ca ganditi liber (desi eu sunt crestin la randul meu). Orice in “afara liniei de partid”, cum se zicea pe la noi, mai deunazi.

          • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

            Domnule, va admir. Nu stiu daca eu sunt sau nu sunt “un ganditor pe picioarele proprii” (probabil ca nu) dar dv sunteti in mod sigur unul.
            Apreciez sincer nu doar tenacitatea dv ci si modul civilizat si senin in care va sustineti opinia, in ciuda tuturor vicisitudinilor rautacioase produse de subsemnatul si alti cititori aliati mie.

          • Mathi spune:

            Da’ lasa-ma domnule sa spui, sa continui ideea! Legatura dintre portofel si domnu’ Ali… Ziceam, legatura dintre portofel si….

            • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

              Mathi, rad de unul singur… Asa este, aveti perfecta dreptate: “O lacuna” se numeste schita. Asa este: I L Caragiale…. O lacuna…
              You made my day!

  6. mariusip spune:

    For the record:

    - Statul american falimenteaza nu din cauza politicilor de stanga denuntate de dl. Aligica in acest articol, ci din cauza iresponsabilitatii cu iz de “ultra dreapta” a politicienilor: razboaie costisitoare, sprijin financiar pentru “campionii industriei financiare” si scutiri de impozite pentru cei cu venituri mari (atentie, nu vorbesc aici de incapacitatea politicienilor de a introduce impozite mai mari, ci scutiri in adevaratul sens al cuvantului). In acest sens, recomand lectura articolului scris de Warren Buffett: http://www.nytimes.com/2011/08/15/opinion/stop-coddling-the-super-rich.html?scp=1&sq=buffett%20and%20taxes&st=cse
    Cred ca sintagma “cumparatul voturilor” se aplica intr-adevar si in America foarte bine si e vorba de politicieni, intr-adevar, insa nu ei cumpara ci sunt cumparati. Evident, nu de catre “asistatii sociali”.
    - Iar in ceea ce priveste Grecia, toata lumea prin presa romaneasca pune accentul pe cheltuielile nesustenabile cu “asistatii sociali” (pensii prea devreme, multi functionari publici, al 13 lea salariu, etc.). Insa ne putem uita la problema Greciei si din alt unghi: evaziunea fiscala incredibila, mai ales in randul celor cu venituri mari, tolerata sistematic de stat. In mod cert statul grec a cheltuit mai mult decat isi permitea, insa acest lucru s-a intamplat si din cauza impotentei fiscale (adica a strans mult mai putini bani decat putea si trebuia)

    Ca atare, afirmatia dlui Aligica ca “Dupa zeci de ani de retorica iresponsabila si propaganda de stanga, s-a ajuns in sfarsit ca peste tot in lumea civilizata sa se puna public si vizibil pe tapet marea problema a “statului social” si a abuzurilor institutionalizate la care este supus platitorul de impozite si banul sau.” este cel putin deplasata in acest context. Ca sa folosesc eufemisme. Mai direct si fara delicateturi am spus mai sus.

  7. Tio spune:

    “Avem doar un inceput de discutie publica. Foarte slaba. In rest, nimic”
    DPA, avem nevoie de niste mentori. De ce nu? Unde gasim 100 de Aligica, si 100 de Hudson Institute?

    O polemica cu stinga, luind in considerare trecutul si prezentul nostru, e pierdere de resurse.

    Elitele, adica cei care ar trebui sa prezinte o solutie la situatia actuala, si nu asistatii sociali, profita cel mai mult de perpetuarea sistemului actual. Nu vor da o mina de ajutor.

  8. Traian spune:

    @Aligica: “Dupa zeci de ani de retorica iresponsabila si propaganda de stanga, s-a ajuns in sfarsit ca peste tot in lumea civilizata sa se puna public si vizibil pe tapet marea problema a “statului social” si a abuzurilor institutionalizate la care este supus platitorul de impozite si banul sau”

    … “s-a pus pe tapet” in lumea civilizata dupa ce a explodat bomba financiara din SUA, iar unda de soc a lovit, inevitabil, si celelalte tari conectate la economia globala (cu generozitate, SUA a impartit cate o bucata de “dezechilibru” si celorlalti). Vorbim de SUA ,care sunt prea putin un “stat social”. Iar bomba financiara din SUA nu avea legatura cu dezechilibre create de cheltuieli sociale exagerate, ci cu dezechilibre create de un domeniu (financiar-bancar) asupra caruia statul (SUA) a intervenit mai putin decat ar fi trebuit.
    Evident, in conditii de criza, cheltuielile statului se reduc, dar nu este deloc cazul sa aruncam pisica moarta in curtea “stangii” in conditiile in care problema a fost generata de mirajul profitului care bantuia lumea financiara din SUA. Sau… sa-i acuzam pe bancherii americani de “stangism”?!

    • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

      Domnilor, grija pentru problemele Americii si interpretarile privind originile crizei sunt laudabile si va fac cinste. Momentan insa ar fi bine sa stam concentrati la obiect sa nu intram in tangente sofisticate cu “bombe”, “unde de soc” si alti termeni tehnici. Deci:

      Aveti sau nu un criteriu prin care sa identificati optimul in alocarea nationala a resurselor in vederea asistentei sociale sau nu?
      De asta depinde ce si cum discutam mai departe.

      Deci: aveti sau nu?
      Daca da, ni-l spuneti si noua?
      Ca se pare ca-l stiti totusi dar nu vreti sa-l devoalati….

      • Traian spune:

        @Aligica
        :)
        Cred ca ati gresit comentariul. Eu ma refeream strict la un fragment din complexul dvs. articol, in care va razboiati din nou cu himera “stangii” mereu vinovate de tot si de toate. Discutia despre “optimul in alocarea nationala a resurselor in vederea asistentei sociale” o purtati cu un alt cititor (de mai sus).
        Daca insistati, totusi, pentru o parere personala in privinta asta, as zice asa: “optimul” este… maximul, dar, in conditiile actuale, trebuie sa vorbim despre “minimul”, nu despre “optimul”. Si in privinta a cat de bine este intretinut astazi, pe la noi, prin chiverniseala in alte domenii, “minimul”… aici ar fi o discutie pe care poate nu o agreati.

  9. Marius Ogrean spune:

    Felicitari pentru initiativa, din nou.
    Problema insa tot ramane: cum facem sa apara partidul nou?

    Nu se gaseste in toata tara un om de afaceri patriot (si interesat, ca orice om de afaceri) sa vina si sa sponsorizeze o campanie de dreapta?

    Un concert, o conferinta cu personalitati, data in prime-time la stiri (platita desigur), invitat un speaker la nu stiu ce talk show de televiziune, sa vorbeasca despre dreapta?

    Daca as avea bani, as da. Hai sa facem cheta daca nu…. Chiar atat de slabi suntem ca romani? Asa a ajuns Berlusconi prim-ministru, cu noul partid infiintat. Ce dracu face Patriciu?
    Daca nu e bun el, o fi un milionar in Romania care nu poate fi atacat….

    Unde e Sebastian Lazaroiu?….

    De ce nu vine nimeni sa propuna ceva public?

  10. Alin Fumurescu Alin Fumurescu spune:

    @ Dragos Paul Aligica – Cu scuzele de rigoare pentru lipsa de structura (va scriu pe fuga, de pe-un aeroport). Desi sunt simpatetic, in general, cu abordarea Dvs., imi pare ca amestecati “obiectivul” cu “subiectivul”, cel putin la intrebarile de tip A – ceea ce ar putea sa va vulnerabilizeze pozitia. Sa ma explic:

    • Au si cei ce muncesc, fiind finantatorii acestor lucruri “gratuite” si a acestor “ajutoare”, dreptul de a fi intrebati in ce masura vor sa o faca?

    -Au, dar nu prea are relevanta, pentru ca e o intrebare care se adreseaza subiectivitatii finantatorilor. Din perspectiva republicana, a binelui comun, parerile subiective au prea putina importanta. O majoritatate de oameni care-si priveste doar interesul prorpiu, nu va accepta nici un fel de sacrificiu (financiar sau de alta natura), nici macar daca e vorba de educatie, politie, pompieri sau posta.

    Daca pot? Cat pot?

    - astea sunt intrebari “obiective”, la care parerea impricinatilor nu conteaza.

    • Avem dreptul sa ne intrebam ce ne facem daca acesti platitori nu mai vor sau nu mai pot sa acopere costurile?

    - Avem, dar partea cu “nu vor” nu ma intereseaza, cum nu ma intereseaza nici ca “asistatii vor”. Nu ca stat, cel putin. De-abia “nu pot” ma intereseaza, ca asta e o intrebare “obiectiva”.

    • Sau care sunt consecintele cresterii acestor costuri asupra modului in care acesti platitori de impozite si taxe isi castiga existenta? Dar consecintele asupra intregii economii nationale? Dar asupra bugetului de stat?

    Abia asta e singura intrebare care, ca stat, ma intereseaza cu adevarat.

    In speranta ca am destelenit putintel confuzia,
    Toate cele bune,
    alin

    • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

      O interventie interesanta si importanta care pune in lumina ce desparte liberalismul clasic nu doar de socialism ci si de “republicanismul” clasic sau alte curente si doctrine. Arata de ce liberalismul clasic este atat de special si unic intre doctrinele politice si economice si de ce linia se trage intre el si “restul lumii”.

      Pe scurt, raspunsul liberal clasic la cele de mai sus este: Cum adica sa nu aiba relevanta opiniile si preferintele contribuabililor? De ce sa palesca ele in fata “binelui comun” obiectiv? Au. Ce fel de sistem e sugerat aici? Unul in care vointa cetatenilor nu ne intereseaza? Pai atunci ce diferenta e intre el si socialism? Doar una de definire a “binelui comun obiectiv”. Socialistii zic ca e cutare, republicanii ca e altceva. Rezultatul practic e cam acelasi….

      Asa ar raspunde liberalismul clasic, zic eu, la intampinarea de mai sus.

      Interesant insa. Ma asteptam ca articolul meu sa fie chestionat dinspre stanga. Nu ma asteptam la o critica din flancul drept, ca sa zic asa.

      • Alin Fumurescu Alin Fumurescu spune:

        @ Dragos Paul Aligica – Scuzele de rigoare. Acum m-am adunat de pe drumuri. Mda, banuiesc ca drumurile noastre se cam despart la intersectia dintre liberalism si republicanism. Tare mi-e teama ca picati in greseala clasica asupra careia atragea atentia Aristotel – echivalarea egalitatii cu echitatea,
        La stanga, aceasta greseala s-ar traduce cam asa: din moment ce suntem egali dpdv politic (sa zicem “un om, un vot”), ar trebui sa fim relativ egali si din alte puncte de vedere (sa zicem dpdv al bunastarii materiale).
        La dreapta, aceeasi confuzie ar suna asa: din moment ce suntem diferiti dpdv al averilor – deci contribuim mai mult – avem dreptul la un cuvant mai greu in ceea ce priveste ce face statil cu banii colectati.
        Dar poate va pun in carca ganduri ce nu va apartin. Poate sunteti de parere ca parerea asistatilor conteaza la fel de mult ca si parerea “finantatorilor”. Dar atunci va treziti pe cap cu o problema si mai mare. Sunt mai multi aia de vor pantofi, decat aia care au pantofi si nu vor sa-i imparta cu altii…
        Asta-i drama liberalismului – intelegerea “poporului” in termen de suma vointelor individuale. Republicanismul, mai domolit, il intelege “pe stil vechi”, ca un tot conceptual (i.e., universitas). E drept, la intrebarea “cine, cum si in ce masura” poate vorbi cu indreptatire “in numele poporului conceptual” e o intrebare la care republicanii n-au putut da un raspuns definitiv. Si poate ca-i mai bine-asa: ce haz ar mai avea o politica a raspunsurilor definitive?
        Ingaduiti-mi, insa, ca in confrunatrea dintre liberali si republicani, sa tin cu cei din urma: macar ei si-au dat seama ca virtutea nu poate fi reprezentatade altul si ca fara sacrificiu personal o comunitate e mirifica, sublima, dar lipseste cu desavarsire.
        Ca de obicei, o placere.
        alin

      • Alin Fumurescu Alin Fumurescu spune:

        Era cat pe ce sa uit: a propos de “critica de pe flancul drept” – imi pare la fel de buna, daca nu mai buna (scuze pentru lipsa de modestie :) ) decat cea de pe “flancul stang”. Daca e sa ne luam dupa John Stuart Mill (liberal si … usurel socialist, ca tot veni vorba de afinitati ideologice), orice critica, chiar si una total gresita, e buna pentru ca mentine adevarul viu si previne transformarea lui intr-o “dogma moarta”/dead dogma.
        Cu toata simpatia.

      • costin spune:

        Dle Aligica, foarte important. Desi Alin de pretinde a fi un om de dreapta, critica lui vine mereu de pe pozitii de stinga. Singurul lucru care il recomanda pe Alin ca om de dreapta este el insusi si CriticAtac.

  11. obs spune:

    Ar fi o naivitate sa crezi ca un nou partid se mai poate naste acum.Ce ar putea apare, ar fi miscari si reasezari post alegeri.Cine promite acum risca sa devina ridicol.Ce astept eu sa apara , ar fi Daca ar fi parteide politice care sa sprijine aceste persoane ar avea de castigat.Ma tot intreb,cand expira mandatul lui Tanasescu la FMI?Caci prin 2013 ar fi potrivit ca M.Isarescu sa schimbe locatia BNR cu Palatul Cotroceni.

  12. amanda13 spune:

    Momentul este bun, e lipsa de oameni.

    Miscarea Tea Party nu este posibila in Romania din doua motive: in primul rand nu exista acele personaje carismatice in stare sa coaguleze masele si in al doilea rand nu exista o traditie, daca-mi este permisa exprimarea, a societatii civile, istoric vorbind. Platitorul de taxe american, provenit dintr-un sistem care nu ofera gratuitati (nici asistenta medicala gratuita, nici invatamant gratuit, nici “ajutoare de incalzire” si alte bazaconii), este cu siguranta mult mai atent cu felul in care este cheltuit bugetul public; Romania obisnuita cu hei-rupismul socialist se complace in el (asa cum a facut-o si Grecia pana a ajuns…. cum a ajuns). In plus, la noi orice initiativa buna sfarseste in ridicol (ca este el mediatic sau este scepticismul si bascalia specifica) si ca sa fiu sincera pana la capat, pana si metafora “Alba ca Zapada” suna ironic si din acest motiv nu stiu daca va fi in stare sa defineasca ceea ce isi doreste sa defineasca. In orice caz, nu cred ca are sanse sa isi duca la indeplinire functia simbolica.

    Pentru a avea “sex appeal” o miscare trebuie sa fie condusa de oameni care reusesc sa isi transmita mesajul in asa fel incat toata lumea, de la vladica la opinca, sa-l inteleaga. Un bun comunicator postdecembrist a fost si ramane Traian Basescu (cu toate pacatele lui)… pe el il intelege si tata Veta din Cucuietii din Deal si presedintele Academiei. In plus, mesajul trebuie sa fie sincer, sa iasa din tiparele blah-blah-ului ideologic cotidian, servit de toti adormitii Senatului de decenii incoace. Lucrurile trebuie explicate pe indelete, iar discutia despre care pomeneati intre “asistati” si “ingrijorati”, daca pot sa-i numesc asa pe cei din urma, trebuie sa porneasca si de la premisa ca “ingrijoratii” trebuie sa combata cu argumente solide (si sa-si asume premisa ca vor avea dea face cu) mai mult ca posibila isterie a primilor si ca ei trebuie sa ofere cu adevarat o alternativa, nu doar cifre abstracte.

    Daca stau bine si ma gandesc, cred ca una dintre marile probleme ale tuturor partidelor postdecembriste (in care nu m-am regasit in totalitate ca votant, desi am mers pe ideea raului mic, si ma gandesc ca sunt atatia altii ca mine) a fost injghebarea pe genunchi a unor programe pline de promisiuni de o larghete nejustificata, fara nicio coerenta si fara nicio dovada ca ar putea fi realizate (gen 50% pentru profesori, pensii marite, salarii dublate, etc.). Ce ar fi ca electoratului roman, sa i se ofere in primul un program extrem de riguros si obiective explicate si realizabile? Pe un termen mai lung decat “prima zi de dupa alegeri”?

    Anyway, ca sa nu mai lungesc vorba, sunt printre cei care au votat la chestionarul propus de Bleen, impotriva ideii unui nou partid politic. Un nou partid politic dupa parerea mea s-ar alinia corului de bizarerii gen PP-DD, PNG, etc. si nu cred ca ar avea prea multe sanse la viitoarele alegeri. Sa nu uitam ca miscarea Tea-Party este afiliata la Partidul Republican. Admitand ca PD-L ar fi putut face mult mai mult si ca a perpetuat prin multe locuri baroniada, alternativa USL este jalnica si sinucigasa. Si, pana la urma, Partidul Republican din SUA are si el multele sale pacate, nu?

    • mariusip spune:

      De acord cu faptul ca alternativa USL este jalnica. Pe de alta parte, nu vi se pare ca, intr-un fel, “Tea Party de Romania” s-a intamplat deja in 2004?
      Eu unul astept sa se separe “rationalii” din PDL si PNL si sa formeze un nou partid de centru-dreapta. Chiar daca asta nu prea e o speranta rationala.
      Daca nu, ramane tot ca data trecuta: identificarea celui mai mic rau din toate relele oferite de clasa politica.

      • amanda13 spune:

        Locuiesc in State si, desi eram inca in tara in 2004, nu mi se pare ca a avut loc vreun Tea-Party romanesc si nici ca exista inca o constiinta civica coagulata in Romania care sa fie in stare sa genereze asa ceva. Blogary si Teophyle / Politeia (mai ales ultimul, venind si din experienta americana pe care o are) ar putea reprezenta un soi de Tea-Party romanesc virtual, insa atata vreme cat acestia nu prea depasesc limitele Internetului… nu prea conteaza.

        Cat despre PNL, eu nu gasesc in acel partid absolut niciun politician viabil. Grupul Tariceanu imi provoaca aceeasi repulsie ca si grupul Antonescu si, imi pare rau, insa numai cand ma gandesc la istoria acestui partid si la cati membri au pierdut prin inchisorile comuniste (sunt unul dintre cei care au semnat candva Apelul pentru condamnarea comunismului) si la ce au ajuns, pur si simplu nu cred ca mai merita sa discutam.

        • mariusip spune:

          As aprecia daca mi-ati da definitia dvs. pentru un Tea-Party de Romania. Ce ingrediente ar trebui sa aiba?

          Multumesc.

          • amanda13 spune:

            In principiu o definesc asa cum o face autorul articolului… o miscare de dreapta, la care sa participe persoane (contribuabili din clasa de mijloc, de pilda) cu adevarat interesate sa puna presiune pe sistemul politic pentru a vedea unde si cum se cheltuie banul public, ce trebuie schimbat in administratie, in comunitate, in legatura cu mentalitatea, etc. O miscare ampla de tip “Watchdog”, sa zicem, care sa protesteze mai ales la modul punctual impotriva abuzurilor legislative, birocratice; contractelor atribuite aiurea, s.a.m.d.

            O miscare cu obiective clare, principii clare si prin care, de exemplu, cei care produc ceva cu adevarat in Romania sa ii sanctioneze pe cei care asteapta permanent ajutoare de la stat. O miscare ai carei reprezentanti sa poata fi in stare sa explice de ce o anume taxa X este in dezavantajul contribuabilului si de ce actiunea senatorului Y se constituie ca un gest de nesimtire la adresa celor care l-au ales si nu sa rumege linistiti la teveuri aceleasi mesaje goale de sens. O miscare in stare sa stranga mai mult de o mana de oameni in strada, insa nu oameni isterizati care asteapta cu mana intinsa promisiuni de majorari, ci oameni responsabili care vor sa afle unde se duc banii publici.

            Aici in SUA ideea de societate civila si atasamentul fata de comunitatea careia ii apartii sunt foarte importante – politicienii sunt la fel peste tot, insa presiunea publica este cea care face cu adevarat diferenta. Iar presiune publica nu se face cu un ideolog sau o mana de economisti, cu un ONG sau cu cativa politicieni. Dimpotriva, asa cum s-a vazut la ultimele alegeri in SUA, reprezentanti ai miscarii Tea-Party au reusit sa ajunga in functii politice (din partea republicanilor) de jos in sus.

            Dar atata vreme cat la poarta politicului si a guvernului din Romania nu fac coada decat sindicatele gurese, ele insele varate pana in gat in coruptie, iar alegerile se iau pe un mic si-o bere….

      • Mathi spune:

        Nu va uitati la ce zice Fumurescu! Explicatia e mult mai simpla: legatura dintre portofel si domnu’ Ali…Legtura domnilor, nu pierdeti legatura din vedere!

    • zexe spune:

      Amanda, sondajul lui Bleen este de forma, “eu pot fi orice va doriti voi, dar vreau sa imi spuneti inainte ce doriti sa fiu”. E ca si cum un negru african ar veni si m-ar intreba daca sunt roman pentru ca apoi sa ma bata prieteneste pe umar si sa imi spuna cate emotii a avut el de teama ca ii voi raspunde ca sunt ungur”
      Este expresia nesigurantei si a lipsei de viziune.

  13. Ion fara tara spune:

    Autorul judeca in principiu, pentru ca in realitate Romania nu are, acum, din pacate, optiunea de a fi stat social sau nu.Astfel :
    1) cea mai mare parte a cheltuielilor statului social roman nu sunt cele pentru asistenta sociala, ci cele pentru acoperirea deficitului bugetului public de pensii; deficitul bugetului public de pensii este generat de raportul demografic defavorabil dintre populatia activa si pensionari si de proportia mica a populatiei salariata in cadrul celei active, astfel incat nr.pensionarilor a depasit nr.salariatilor.Aici nu e vorba de caracterul asistential al statului ci de implicarea acestuia intr-un sistem de pensii publice prin repartitie actualii pensionari avand drepturi la pensie deoarece si ei au platit pensiile parintilor lor; trecerea la un sistem de pensii prin capitalizare( care se incearca, partial la noi) este dificila deoarece cand se transfera contributii la sistemul de pensii private trebuie platiti si pensionarii existenti care au contribuit la sistemul de pensii prin repartitie;
    1) Romania nu este nici pe de parte un stat asistential, fiindca, desi nr. de asistati este mare, sumele platite, per asistat, ori chiar totale sunt mici. Astfel, o persoana care nu are loc de munca, si nu este in somaj poate primi cca. 100 de lei pe luna daca lucreaza o saptamana in folosul comunitatii;daca consultati statisticile o sa vedeti ca nici suma totala platita acestor persoane nu este prea mare desi sunt foarte multi oameni in aceasta situatie.Mai degraba ar trebui sa ne intrebam cum supravietuiesc acesti oameni care, este adevarat, nu efectueaza, in general, saptamana lunara de munca, dar oare cati mai pot sao faca, nu le-o fi foame?

  14. Heisenberg spune:

    Ce-i lipseste unui nou partid hic et nunc? Pai cam toate ingredientele esentiale.

    1. Mesajul.

    Intai ca toata povestea asta cu “marea criza a a statului social” e o gogorita umflata cu pompa. Pana una alta statele sociale “originale”, adica nordul europei, se descurca excelent ba dimpotriva sudul europei si SUA cea deloc sociala au probleme cu deficitele bugetare nesustenabile. Ar mai fi si “tigrul irlandez”, fostul stat-model de capitalism dezlantuit si prosper care de asemenea e in mare dificultate din motive care n-au nici o legatura cu statul social. Apoi Romania nici macar nu are cine stie ce stat social cheltuind procentual destuld e putin pe pensii/sanatate/somaj si alte programe sociale asa ca problema la noi oricum nu se pune cu adevarat. De fapt si de drept statul roman colecteaza la buget prin taxe si impozite circa 28% din produsul intern brut, cu peste 10% mai putin decat statele sociale nordice. Legenda contribuabililor romani sufocati de taxe e exact asta – o legenda. Altele sunt problemele capitalistilor romani: birocratia imbecila, cadrul legal inept, coruptia, lipsa infrastructurii etc etc. Chestiuni care n-au nici o treaba cu statul social. Platitorii de taxe n-au nici o problema sa plateasca pentru pensiile batranilor sau pentru spitale, ba dimpotriva cred ca o nemultumire REALA e ca taxele care, repet, nu sunt mari, nu se duc spre pensii si sanatate ci spre patinoare supraevaluate si sali de sport in sate goale (stiu e un cliseu uzat de prea multa utilizare dar indignarea e reala). Asa ca daca va inchipuiti ca exista o masa formata din antreprenori si corporatisti care sa clocoteasca de furie ca taxele alea mici pe care le platesc ei dupa ce isi “optimizeaza fiscal” veniturile se duc pe pensii mult succes dar eu cred ca va faceti ditamai iluziile.

    2. Resursa umana

    De bine de rau majoritatea personalitatilor cu potential politic s-au inregimentat formal sau informal cu una din fortele politice actuale. Ca se simt bine acolo unde sunt sau ii cam apasa compromisurile e usor irelevant, cert e ca “oameni noi” care sa si fie buni de ceva nu exista. Cu frustratii ramasi pe dinafara si cu garnitura a 14 resapata nu faci “fata” unui partid nou. Ca sa nu mai vorbim de un factor cel putin la fel de important ca garnitura de conducere – reteaua de activisti. Persoane cu abilitati organizatorice si peope-skills (ei sunt interfata partid-cetetean) care sa aiba timp sa se ocupe zilnic ore intregi de partid daca nu chiar full-time. Sigur ca 5-10 gasesti relativ usor. Da cateva sute? Aproape imposibil Dar cateva mii? …

    3. Banii
    De la cine? De la multi cate putin e exclus, sumele sunt mult prea mari nici macar partidele consacrate nu pot sa se sustina din contributiile standard. Cu atat mai putin o miscare nou infiintata, care nu are notorietate. De la sponsori? Pai in primul rand ca gasesti foarte greu pe cineva care sa bage sumele despre care discutam ( e vorba de niste milioane de euro) intr-o aventura cu sanse slabe de reusita. Si daca s-ar gasi – ar avea pretentii, si inca pretentii serioase. Ori “noua miscare” se declara imuna la astfel de pretentii…

    4. Timpul

    Chiar si presupunand ca, cumva, se gasesc soutii pentru cele de mai sus mai ramane chestiunea timpului. Oamenii se misca greu, organizarea cere timp. Ori timp nu mai este. Alegerile sunt intr-un an.

    PS Gradul de seriozitate a intregii povesti cu ACZ si nivelul de onirism din discutiile “organizatorilor” cred ca e bine definit de obiectivul, vehiculat in mod serios de catre acestia la un moment dat: Lazaroiu sa-l bata pe Oprescu la locale in Bucuresti (!?!). No comment…

    • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

      Am sa las domnului Cojocariu de la ARSIT – care banuiesc ca urmareste discutia – placerea de a raspunde observatiei dumneavoastra potrivit careia ideea ca am avea o problema in Romania cu impozitele e o legenda. Banuiesc ca Asociatia nationala a acestor contribuabili are alte pareri decat dv dar cine stie, poate ca intr-adevar, nu impozitele si taxele sunt o problema pentru romani.

      In ceea ce ma priveste, ma bucur ca ati mentionat statele sociale nordice. Asa cum vedeti, noi suntem aici, in discutia asta, in cautare de criterii de alocare optima a resurselor nationale. Si nu prea dam de ele. Nicio discutie de sisteme economice comparate care intra in impas in identificarea unui astfel de criteriu nu e completa fara mentionarea unui numar magic ce deriva din o satistica sau alta legata de “social democratiile nordice”.

      Nu va imput asta, spun doar ca asa e practica.

      Intreb insa:
      Daca nu ar exista statele sociale nordice si ati fi intrebat care e criteriul prin care sa determinam cat sa fie colectat la buget prin taxe si impozite din produsul intern brut, ce ati spune? Dar daca ar trebui sa hotaram cat vrem sa alocam asistentei sociale si n-am putea face apel la numere magice ce floteza deasupra Suediei sau Norvegiei, ce am face?
      La ce criterii am apela?

      Nu va intreb cu malitie, intreb in spiritul avansarii acestei discutii.

      • zexe spune:

        Domnul Florin Cojocaru? Eu stiam ca impozitele si taxele sunt stabilite prin lege, iar institutia legislativului este Parlamentul Romaniei. ARSIT-ul si-a facut cuibusorul pe streasina ANAF-ului, Agentia Nationala de Administrare Fiscala. Florin Cojocaru si ARSIT si-au propus “Recâștigarea demnității contribuabilului în relația cu administrația”
        E ca si cum o gospodina maltratata de sotul sau ar spune “nu ma deranjeaza ca ma bate, dar macar sa ma pupe la final”

      • Heisenberg spune:

        Astept cu interes argumentele dumnealui.

        Pana una alta rezum:
        1. Modelul statului social functioneaza excelent in continuare in europa de nord,
        2. Romania colecteaza efectiv la bugetul de stat 28% din PIB adica un procent foarte rezonabil si cu inre 10 si 20% mai putin decat statele sociale din nordul europei.
        3. Opusul statului social, statul minimal nu e neaparat asa o mare fericire. Exempli gratia: statul mexican. Nu stiu cat sunt taxele in mexic, cred ca oricum sunt mici dar stiu ca mexicanii, in special companiile, nu prea le platesc. Pe cale de consecinta statul mexican e minimal, nu ca vrea dar obiectiv nu prea are cu ce. Rezultatul, observat de mine, nu e incantator. Teoretic Mexicul e un El-Dorado al afacerilor. Nu prea sunt reglementari si oricum si alea care sunt nu le respecta nimeni. Forta de munca e ieftina, multa si destul de harnica (mexicanii sunt muncitori din fire). Cu toate astea nu se inghesuie nimeni sa investeasca acolo. De ce? Pentu ca e o hazna imputita controlata de carteluri si de politicieni corupti, pentru ca apa curenta miroase a hoit (n-am mancat hoit deci nu stiu ce gust are, nici apa mexicanilor n-am baut-o ca sa compar) si pentru inca zece mii de alte motive din acelasi registru.

      • Heisenberg spune:

        Raspunsul dvs. mi-a aparut in doua etape, intai doar primul paragraf si apoi restul asa ca sunt nevoit sa va raspund cu intarziere:

        In articolul dumneavoastra se vorbeste despre “marea problema” a statului social. Ori “marea problema” a statului social, asa cum este ea fluturata in ultima vreme pe tot felul de medii e pretinsa nesustenabilitate a statului social, adica ipoteza ca, inevitabil, statele sociale sunt condamnate la faliment dupa modelul grecesc. Asta e o prostie. Dupa cum am aratat statele sociale nord europene au bugete echilibrate si economii foarte puternice in ciuda unor grade de colectare foarte ridicate (intre 39% Germania si 48% Suedia). si a unor cheltuieli sociale pe masura.

        In ceea ce priveste discutia (rezonabila) despre nivelul cel mai potrivit al taxelor (dar si al gradului de colectare, cele doua NU sunt acelasi lucru) rpecum si cat din aceste taxe trebuie cheltuite pe programe sociale si cat pe investitii aici sunt multe de spus dar ora e tarzie. Oricum o astfel de discutie e oarecum secundara, primordiala ar fi o discutie despre cum repornim economia si mai apoi despre cum impartim rezultatele. Dar asta altadata, ora e tarzie.

    • mariusip spune:

      Am evitat sa raspund dlui Aligica la intrebarea dansului, deoarece consideram ca exista un viciu de procedura in aceasta discutie, care impiedica discutarea pe fond a problemei ridicate de dansul (da, ca la tribunal). Insa avand in vedere ca dvs. ma ispititi prea tare cu o remarca interesanta, intervin totusi si pe fondul problemei:

      - eu sunt unul dintre cei care “contribuie”, nu dintre cei “asistati” (sunt proprietarul unei firme, carevasazica). Si gandesc asemenea dvs. (vedeti si link-ul catre articolul lui Warren Buffett de mai sus). Problema mea nu e ca dau prea multi bani statului si ca banii pe care ii dau ajung la “asistati”. Ci ca nu sunt asistati cei care trebuie intr-adevar si la nivelul la care e relevant . Deci nu cred ca dimensiunea bugetului de asistenta e problema, ci directionarea lui indiscriminatorie catre toti care au sau n-au nevoie, rezultand pana la urma o suma foarte mica per beneficiar. Iarasi, nu ma deranjeaza ca sunt platiti profesorii si politistii si medicii, etc. Dimpotriva, cred ca sunt platiti prea putin fata de valoarea adusa societatii. Investitiile stupide insa ma deranjeaza, strazile amenajate din bani publici si apoi distruse de companiile de utilitati fara niciun fel de penalitate ma deranjeaza (ca sa dau alt exemplu). Interesant cum avem unii atata sensibilitate la banii care se duc catre alti oameni, in schimb nu ne deranjeaza risipa banilor cand acestia sunt ingropati in “obiecte”. Asta imi aminteste de corporatistii pentru care am lucrat: nu ar fi dat o marire de salariu angajatilor nici daca le taiai un deget; in schimb, puteau sa cheltuiasca oricat pe teambuilding, instruire, birouri, pixuri, computere, masini, orice, numai sa nu fie salariul angajatilor.
      - solutia pe care o vad eu pentru echilibrarea bugetului public este o combinatie intre cresterea gradului de colectare (asta e altceva decat cresterea fiscalitatii) pentru ca avem aceeasi problema ca Grecia (o buna parte a celor care au venituri nu cotizeaza sub nicio forma la bugetele publice) si reducerea risipei si proastei gestionari. Stiu ca suna mai degraba nespecific, insa cred ca e suficient ca raspuns la problema ridicata: reducem sau nu gradul de asistentialitate.

      In concluzie, dle. Aligica, eu sunt unul dintre cei care credeti ca ar trebui sa strige sus si tare: “Gata! Nu mai dau bani la asistati!”. Dar nu o fac. Dimpotriva.

      Si apoi, asa cum a remarcat altcineva, problema reala este deficitul bugetului public de pensii care are la baza o modificare in stilul de viata al omenirii odata cu raspandirea bunastarii – reducerea natalitatii sub rata de improspatare a populatiei – combinata cu cresterea duratei medii de viata – deci a perioadei de pensie (vorbim aici doar de statele dezvoltate, nu de intreaga omenire, evident). Aceasta este adevarata problema a statelor moderne si se pare ca nici ideologii si nici politicienii nu-i dau de capat. Ideologii pentru ca evolutia demografica nu a fost generata nici de politici de dreapta si nici de stanga, pe de o parte, iar pe de alta parte niciuna din solutiile pure dpdv ideologic nu a dat rezultate (socialistii nu pot urca contributiile peste 100%, iar neoconservatorii tocmai ce au descoperit cum s-au evaporat activele mai “nesigure”ale fondurilor de pensii private in care isi pusesera atatea sperante, iar dupa colt ii asteapta si default-ul bondurilor americane – cum ar veni activele “sigure”). Politicienii oricum nu se mai ocupa de chestii cu bataie mai lunga de cativa ani.

      Unii ar putea sa spuna ca acoperirea deficitului bugetului public de pensii nu este treaba noastra, a generatiei active. Ghinionul lor ca au contribuit acum 20 de ani prea putin ca sa poata trai acum decent la batranete. Cine i-a pus sa nu moara la 70 de ani, ci la 78?
      Pentru mine, din punct de vedere moral, o astfel de pozitie este inacceptabila. (oare sunt de stanga, din cauza asta? Adica, cei de dreapta nu au precepte morale?)

      Vorba unuia dintre comentatori, ne mai ramane agricultura de subzistenta. Stiu batrani singuri in varf de munte care se descurca cu vacuta si capra lor :-) .

      @Heisenberg: asa cum am zis si in alt post, eu nu sper intr-o miscare noua, de la zero. Ci in separarea unor politicieni mai buni si mai cu viziune si mai cu spinare (nu se poate spune despre Monica Macovei sau Sever Voinescu sau Renate Weber ca nu au viziune – cel putin prin comparatie cu politicieni precum Ioan Oltean sau Crin Antonescu) de zgura din partidele lor. In felul acesta cred ca activistii cel putin (poate chiar si sponsorii) s-ar putea regrupa in parte in jurul acestora, sperand ca pariaza pe cartea castigatoare. In fine. Ramane de vazut.

      Noa. Mi-a ajuns de-amu. Nu ma mai ispititi. Tre sa ma duc sa fac bani.

    • silicon_v spune:

      “De fapt si de drept statul roman colecteaza la buget prin taxe si impozite circa 28% din produsul intern brut, cu peste 10% mai putin decat statele sociale nordice. Legenda contribuabililor romani sufocati de taxe e exact asta – o legenda.”

      Colectarea, din cate stiu eu, e pe la 31-32%. Dar oricum mica, fata de alte tari.

      Problema e si cam care sunt conditiile de fiscalizare in Ro

      Stiu eu pe unii, boul de me included, care chiar lucreaza la alb. Am o firma mica de servicii inalt calificate. La finalul anului trag linie si vad: cati bani au intrat in banca? Cati am redirectat catre stat? Surpriza: mai mult de 40% din banii intrati in banca merg la stat prin plata TVA, impozite pe venit si dividende, taxele pe munca.

      Taxarea TVA si impozitarea fortei de munca ne plaseaza pe primele locuri in Europa, daca nu credeti puneti mana si studiati procentele si vedeti unde ne aflam. Impozitul pe profit e mic, impozitul pe proprietate e o gluma proasta (am vazut propuneri absolut logice de crestere a acestor taxe)

      Ma repet: pentru aia care sa incapataneze la alb taxele sunt mari in Romania, in special pe forta de munca. Asta nu e o legenda. Rata de colectare e atat de mica datorita evaziunii fiscale mari si a zonelor practic nefiscalizate, precum agricultura.

      In concluzie, sper ca nu propuneti cresterea taxelor. Cred ca va dat seama ca daca ar creste taxele, rata de colectare ar scadea. Si cine nu crede, sa compare rata de colectare de dinainte si de dupa cota unica. Parerea mea, absolut empirica, e ca in Romania s-ar putea ajunge undeva la 35% rata de colectare, adica boborul ar putea sa accepte sa dea la buget inca 3-4% daca:
      - s-ar reduce impoztele pe forta de munca (bizar, nu?)
      - s-ar strange surubul bine in domeniile unde evaziunea e mare (parca ceva se mai misca in ultima vreme)
      - s-ar lua masuri de fiscalizare in agricultura
      - s-ar impozita proprietatile la valori apropriate de valoarea de piata (sau la grilele notariale, ca nu sunt mari diferente)

      Iar peste procentul asta de 33-35% din PIB colectat la buget eu unul parca nu as trece. Statul e cam nesatul, odata ce prinde gustul banilor nu se mai satura, se duce la 40-45, chiar 50% bani colectati. Stie el statul mai bine ce sa faca cu ei. Mie insa mi se pare contraproductiv pentru Romania, o tara care trebuie sa aiba rate de crestere de 5-7% ani si ani la rand, ca sa mai recupereze din decalaje. Ori la asa colectare la stat, ratele de crestere ar fi anemice, initiativa privata ar fi gatuita.

  15. Formula este simplă,ca la asigurările auto.
    Ai contribuit,ai dreptul la ajutor social.Nu mai mult de cît ai contribuit,minus 10 %(zeciuiala).
    Cei 10% vor alimenta fondul de solidaritate pentru cei ce au nevoie de ajutor social suplimentar ca timp.

  16. Ion fara tara spune:

    2) copii primesc un ajutor ceva mai consistent in primii 2 ani de viata- 200 de lei/luna- dar apoi primesc cate 40de lei/luna. Este aceasta un comportament de stat social, asistential? Nu cred. Mai mult, daca copii sunt putini, sistemul public de pensii prin repartitie functioneaza prost, poate intra chiar in colaps, si chiar sistemul privat de pensii prin capitalizare are mariidificultati. DE ce? Pentru a lua pensiile obtinute prin capitalizare, pensionarii vor trebui sa-si vanda(indirect desigur) activele acumulate unei populatii active mai mici-deci cerere mai mica- cu preturi mai mici, rezultand si pensii mai mici ori chiar falimente(chiar daca nu-s prevazute in lege, contribuabilii vor trebui sale acopere;
    3) somerii nu pot fi considerati asistati, fiindca se plateste cotizatia pentru somaj,exista un buget separat, iar somajul se plateste o perioada limitata de timp;
    4) sumele platite tuturor asistatilor sociali sunt mult mai mici decat subventiile statale pentru sistemul public de pensii. Solutii? Mai multi angajati in sectorul privat, educatie si sanatate mai buna care sunt cheltuielile publice cele mai eficiente, ridicarea varstei de pensionare, cresterea componentei private si facultative capitalizate in domeniul pensiilor si…mai multi copii.
    3) din punct de vedere teoretic aveti dreptate, dar mult mai important este ce facem cu banii si gasirea unor solutii pentru situatia in care ne aflam in care avem pensii mici desi transferurile la bugetul de pensii sunt uriase, avem multi asistati dar cam infometati( cu unele exceptii f.vizibile) astfel incat desi sunt multi asistati, statul roman nu este unul asistential.
    Astept parerea dvs.Cu respect!

  17. Petrut spune:

    D-l Aligica propune, cu lipsa de empatie si compasiune care-l caracterizeaza, un soi de rafuiala (class warfare) intre “asistatii social” si “platitorii de biruri”. Din fericire pentru lumea democratica din care face parte si Romania, aceste gen de incaierare se rezolva la urne. Asadar, D-l Aligica ar trebui sa propuna un program electoral pentru partea dreapta a esichierului politic din Romania, in loc sa-si etaeze contodenta in blogosfera. .

    • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

      Iata in sfarsit o idee constructiva. Exact asta propun: un program in care decizia cu privire la cat din veniturile fiecaruia merge la stat precum si ce face statul cu acea parte sa nu fie luata arbitrar de compasionati “neutrii” si plini de empatie ca dv si politicenii de aceeasi factura, pe baza de criterii care (se observa bine) par imposibil de articulat logic…
      Alfel spus, compasionatii plini de empatie pe banii altora, ca dv sau politicenii pe care ii sustineti, sa faceti compasiune si empatie din buzunarul propriu. Cum suna asta?

      Vad ca stiti asa din senin cat de compasionat si empatic sunt. De unde stiti? De unde deduceti? Ma cunoasteti?

      Nu va suparati pe mine dar dumneavoastra, am impresia, confundati “compasiunea” cu “santajul cu compasiunea”. Doctrina dv e una a santajului sentimental. In cel mai bun caz. In cel mai rau caz este una a jafului institutionalizat de la o categorie sociala la alta, in numele compasiunii.

  18. Heisenberg spune:

    Sincer nu inteleg unde “bateti”… Daca va doriti un stat minimal, fara componenta sociala e dreptul dvs. (sa va doriti asta) si decizia majoritatii poporului daca vi-l ofera. Dar va sfatuiesc sa va ganditi bine de tot: un astfel de stat are si dezavantaje (poate va da de gandit ce povestesc mai sus despre Mexic).

    Insa a compara taxarea (care oricum la noi in Romania nici nu e foarte mare) cu jaful este deja de domeniul dreptei extreme cu accente lunatice. Sa fim seriosi una din prerogativele suveranitatii statale e taxarea si cu asta basta. Daca vrem sa traim in jungla nu e nici o problema dar, repet, nu cred ca Dragos Paul Aligica e pregatit pentru jungla. Ca sa fiu sincer cred ca jungla l-ar manca pe Dragos Paul Aligica cu fulgi cu tot.

    PS Stiti cate rapiri de oameni de afaceri se petrec zilnic in Mexic? Dar cate asasinate? Asta apropo de paradisuri libertariene.

    • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

      Tot ce spun este ca primul care are un cuvant cu privire la cat din venitul sau merge la stat si cum va fi folosit de catre stat partea de venit pe care i-a luat-o, ar trebui sa fie contribuabilul insusi. Atat.
      Spun ca nu contribuabulul trebuie sa se justifice de ce vrea sa-si pastreze banii. Cei ce trebuie sa se justifice sunt cei ce au pretentii la parti din venitul acestuia. E simplu deci.

      Ce legatura are asta cu Mexicul sau statul minimal nu e clar. Nu va inteleg.

      Aveti dv un criteriu mai bun decat preferintele si decizia contribuabililor cu privire la cat din banii lor si cum sa fie folositi banii lor de Stat? Eu n-am. Daca ei vor stat maximal sau minimal nu e treaba mea. E treaba lor.

      Nu reusesc sa inteleg deci din discutia asta cine si cum ar trebui sa decida -in viziunea dv- cu privire la banii contribuabililor.
      Politicienii, oamenii de stiinta, teologii, birocratii, asistatii social? Pe ce criterii?

      Intreb de o zi si nu reusesc sa aflu… Daca sunteti de acord cu mine ca prima si ultima autoritate in acest sistem e contribuabilul insusi, inseamna insa ca suntem de acord si chestiunea e inchisa.

      • Heisenberg spune:

        Am sa incerc sa va raspund cat se poate de concis. Nivelul de taxare, precum si destinatia banilor obtinuti in urma taxarii sunt in mod cat se poate de clar prerogative ale statului. Iar statul este condus intr-o democratie de cetatenii sai prin intermediul alesilor prin vot universal si nu de contribuabili. Contribuabilii sunt acele persoane, cetateni sau nu, care desfasoara activitati economice de orice fel pe teritoriul statului si care pentru privilegiul de a desfasura aceste activitati sunt OBLIGATE sa plateasca taxe intr-un quantum pe care acesta prin lege il stabileste. A fi contribuabil nu e nicaieri un act de benevol si cu atat mai putin un act de caritate ci o simpla conditie obligatorie pentru a putea desfasura activitati economice intr-o tara. Sigur ca , cetatean sau nu, contribuabilul are o parghie prin care poate influenta, dar nu impune, politica fiscala: batrana si incercata cerere si oferta – atunci cand statul sare calul si impune prea multe taxe contribuabilul poate sa se care cu tot cu activitatea lui economica spre alte zari mai putin fiscalizate. Dar cam atat.

        Dumneavoastra vedeti fiscul ca pe o cooperativa unde niste contribuabili cotizeaza la un fond comun AL LOR si asupra caruia ar trebui EI sa aiba ultimul cuvant. Taxele insa nu sunt asta chiar daca CONTRIBUABIL e un cuvant inselator. Nu e nimic beneov in “contributiile” plaitorilor de taxe si fondul rezultat nu le apartine.

        • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

          Am inteles. Eu asa credeam. Ca Statul este esentialmente un instrument institutional prin care indivizii liberi isi rezolva inainte de orice problema bunurilor publice, se coordoneaza si coopereaza. Ca Statul trebuie sa fie un instrument – expresia vointei libere a indivizilor- exprimate prin canalele institutionale politice, economice si sociale aferente. Si ca individul ar trebui sa aiba – moral, politic si institutional- preeminenta in fata Statului.

          Teoria dv a Statului imi este cunoscuta dar straina si repulsiva. Nici macar socialistii nu indrazneau sa spuna ca bugetul de stat nu apartine poporului, celor ce-l creaza prin munca lor, ca nu e un “fond comun” al celor ce muncesc. Nu stiu daca pricepeti ca teoretizati Fascismul Etatist.

          Intr-un loc sunt insa de acord cu dv. Azi, intr-adevar, cei ce gestioneaza Statul si clientii lor asistatii si rentierii se poarta exact asa cum spuneti. Ca si cum “Nu e nimic beneov in “contributiile” plaitorilor de taxe si fondul rezultat nu le apartine….”

          Nici nu mai e nevoie sa-mi spuneti care e criteriul de alocare sau cine si cum decide acest criteriu. Stiu raspunsul dv.

          • Heisenberg spune:

            Nu stiu daca teoretizez sau nu fascismul etatist. Oi fi …

            Ce stiu insa este ca dvs. confundati (premeditat sau nu, asta nu mai stiu) poporul cu cei care creaza prin munca lor bugetul de stat adicatelea cum ar fi contribuabilii. Ori nu e deloc dar deloc acelasi lucru.

            In primul rand ca tot romani si membrii ai acestui popor sunt si ai de nu (mai) produc bunuri materiale ca nu ne aruncam batranii de pe stanci cand nu mai pot munci. Cel putin nu inca…

            In al doilea rand ca multi contribuabili nu sunt cetateni romani ci companii, unele din ele cu capital strain. Dumneavastra credeti ca ar fi o idee buna ca Arcelor Mittal sau OMW Petrom sa decida cat se taxeaza in tara asta si pe ce se duc banii astfel stransi? Mie nu m-i se pare dar ma rog, oi fi fascist…

            Uite eu cred ca taxele sunt ale poporului roman nu ale contribuabililor. Ale contribuabililor sunt profiturile care le raman dupa ce platesc taxe. Si mai cred ca nu e nimic fascist in asta.

            O zi buna sa aveti.

          • Margicu spune:

            Cunosc foarte bine istoria fascismului si nu vad nimic fascist in ceea ce avanseaza Heisenberg. Dimpotriva mi se face parul maciuca atunci cand citesc ce scrieti dumneavoastra: teoretizarea plutocratiei. Daca nu ma insala memoria in democratia care sunt SUA, dupa cifrele din 2009 5% din contribuabili platesc 59% din taxele federale. Dar statul functioneaza dupa principiul un om un vot. In orice stat occidental exista o forma de solidaritate facultativa (caritate daca vreti) si una obligatorie. O natiune, sau o societate este mai mult decat suma indivizilor. Benjamin Franklin scria:

            ” All Property indeed, except the Savage’s temporary Cabin, his Bow, his Matchcoat, and other little Acquisitions absolutely necessary for his Subsistence, seems to me to be the Creature of publick Convention. Hence the Public has the Right of Regulating Descents & all other Conveyances of Property, and even of limiting the Quantity & the Uses of it. All the Property that is necessary to a Man for the Conservation of the Individual & the Propagation of the Species, is his natural Right which none can justly deprive him of: But all Property of the Publick, who by their Laws have created it, and who may therefore by other Laws dispose of it, whenever the Welfare of the Publick shall demand such Disposition. He that does not like civil Society on these Terms, let him retire & live among Savages.”

      • Natura statului nu permite ca acesta să fie una dintre organizațiile înființate și finanțate de particulari.

  19. g.s. spune:

    M-am intors, zilele astea, la The Federalist Papers, cele 85 de eseuri care au fost scrise si publicate in anii 1787 si 1788 in citeva publicatii din statul New York pentru a-i convinge pe alegatori sa ratifice constitutia propusa. E interesant ca toate eseurile (autori: James Madison, Alexander Hamilton si John Jay) au fost semnate cu pseudonimul PUBLIUS, pseudonim ales de Alexander Hamilton (nu era prima oara, il mai folosise si in trecut).

    M-am intrebat, intrigat, de ce au preferat oamenii astia anonimatul. Am cautat si am aflat: publicarea articolelor politice sub pseudonim era o practica standard a acelor vremuri, scopul fiind evitarea atacului la persoana. Astfel, cineva aflat in dezacord cu un articol anonim nu putea sa il atace spunind ca autorul era corupt, ci trebuia sa raspunda argumentelor expuse in articol. O idee buna care a fost uitata. :-)

    Pentru cei mai tineri:
    Alexander Hamilton a devenit primul Secretary of the Treasury din istoria US.
    James Madison (“Father of the Constitution”) a devenit al patrulea presedinte al US.
    John Jay a devenit primul Chief Justice of the United States.

  20. snapshot spune:

    dle fara de chip @mariusip, poate m-as hazarda sa te citesc si sa te iau (si) in seama daca as da de un nume propriu si o poza (nu stafie) la avatar. dupa frecventa aparitiilor (replicilor) tare mi-e teama ca dta te gandesti la buzunarul propriu (platit de dracu stie cine). lasa cititorii sa judece singuri. o singura tragere de maneca iti putea pune constiinta la adapost. dar dta nu : batman, batman,…..

    • mariusip spune:

      De acord, am sarit calul.
      As fi ramas la o singura tragere de maneca daca as fi avut senzatia ca mesajul meu a fost perceput corect. Pesemne am acumulat foarte multa frustare fata de “publicismul” de tip DAP. Regret ca m-am lasat dus de val.

      Chiar sunteti convins ca post-urile mele sunt cele ale unui “postac” de partid? Ati ajuns cumva si la o concluzie privind partidul?

  21. Deci miscarea asta trebuie sa vina din partea “platitorului de impozite si aliatilor sai”
    Cine sunt acesti aliati? Klingonienii? Sau neplatitorii de impozite, dar cei “de bine”?
    Cumplita dilema…

    • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

      Nu e o dilema decat ptr dv. Da, sunt neplatitori de impozite. Sunt elevi si studenti aflati in practica agricola neremunerata.

      Nu dilema e cumplita. Altceva e cumplita desi nu doare. Adica: “Hai sa comentez si eu desi nu am nimic de spus si n-am inteles nimic din articol.”

  22. Costi spune:

    Eu cred ca in aceasta discutie ar trebui aduse niste clarificari.
    1. Problemele actuale din economia mondiala au o origine comuna dar cauze diferite. Originea comuna sunt cheltuielile guvernamentale facute pe baza unui deficit bugetar care acumulat in timp a ajuns de dimensiuni uriase. In Europa cauza o constituie deficitele cauzate de politici de protectie sociala fara acoperire iar in SUA din motive diferite adica razboaie cheltuitoare.
    2. Eu cred ca nimeni nu spune ca trebuie renuntat la protectia sociala dar ea trebuie facuta in limitele unui buget echilibrat.
    3. Se vorbeste mereu decat de putin se plateste la noi ca procent din PIB pentru protectia sociala- invatamant, sanatate etc. dar nu se mentioneaza faptul ca acest lucru nu se datoareaza unei politici de dreapta a guvernului ci slabei incasari la buget , bugetul la noi fiind cam 30 % din PIB iar in restul Europei de 44% in medie deci cu 50% mai mare , lucru care se vede , cum este si normal, in valorile din PIB mai mari acordate in alte tari din UE pentru aceleasi capitole din PIB chiar daca procentele din buget sunt aceleasi.
    4. Mai exista dupa mine si alte probleme colaterale care inrautatesc situatia si anume paradisurile fiscale ca sediu pentru firme ce nu platesc impozite cu banci in care se depun bani neimpozitati precum si delocarea investitiilor in tari mai sarace, fuga fortei de munca locala in alte tari.
    5. Se vorbeste de drepturile omului dar putin de datoriile lui. Cand s-a redus alocatia pentru copii am vazut mame indignate protestand dar cand acesti copii ajunsi mari si crescuti si educati cu ajutorul bugetului pleaca din tara nimeni nu zice nimic despre vreo datorie a lor.

    • Heisenberg spune:

      I-auzi Frantz? Sa moara matale ca originea comuna a a problemelor din economia mondiala sunt cheltuielile guvernamentale cauzate in Europa de politici sociale si in America de cheltuielile militare? Eu zic sa nu te hazardezi…

      Poate n-ai auzit dar acum fo trei ani s-a intamplat o treaba de-i zice “criza financiara globala”. Au falimentat niscai banci, s-a dus dracu piata imobiliara in SUA, niste mizilicuri acolo, in total o paguba de cateva zeci de trilioane de dolari… A si TOATE guvernele au bagat mana ADANC in buzunar ca sa salveze sectorul bancar privat si capitalist . Cat de adanc? Ia de aci http://money.cnn.com/news/storysupplement/economy/bailouttracker/index.html un sumar facut de CNN pentru eforturile SUA de redresare. Totalul e in TRILIOANE de dolari cheltuiti din bugetul public nu pentru programe sociale si nici pentru cheltuieli de razboi ci pentru a salva ce-a mai ramas din sectorul financiar bancar.

      • Vasile Mirauta spune:

        @Heisenberg / Am parcurs subiectul si comentariile, consider ca mesajele dv. merg la fondul problemelor, nu la forme sau efecte, felicitari!

        Va pun la dispozitie o adresa email, in ideea unui contact privat: vasilemirauta@yahoo.fr

        Un citat pe care-l consider fundamental: A venit timpul sa depasim teza “formelor fara fond”. Sa evadam din plasa pseudo-solutiilor si a diversiunilor ideologice. Faptul ca un stat functioneaza corect sau este uzurpat de un organism parazit care fagociteaza societatea nu e tratabil prin prisma “stinga/dreapta” (orice sens s-ar da acestor notiuni tocite) ci pe verticala sus-jos (cei ce profita de uzurparea statului si cei ce sint exploatati astfel). Ce solutii avem? … propuneti !

  23. Victor spune:

    In analiza sa, Dl. Aligica pune niste intrebari manipulatoare de genul:

    - Au si cei ce muncesc, fiind finantatorii acestor lucruri “gratuite” si a acestor “ajutoare”, dreptul de a fi intrebati in ce masura vor sa o faca?

    Aceasta este o intrebare manipulatoare, atata timp cat nu se defineste categoria “cei ce muncesc”. Cine sunt “cei ce muncesc” si care este pozitia lor pe scara sociala? Reprezinta “cei ce muncesc” o categorie omogena sau dimpotriva?

    Pe langa astfel de intrebari manipulatoare, Dl. Aligica face si niste afirmatii manipulatoare:

    - “Sistemul” insa are logica lui care functioneaza independent de problemele si strategiile dumneavoasta personale de viata. El functioneaza prin agregare strategiilor de viata ale tuturor cetatenilor sai. Asta e. Va place sau nu, asa e facuta realitatea economica.

    De data aceata Dl. Aligica “uita” sa ne spuna ca “sistemul” nu este un dat de la Dumnezeu (sau Natura) ci este o creatie a oamenilor. Problema este ca regulile de functionare a “sistemului” economico-social au fost stabilite de o mana de oameni, in beneficul propriu.
    Pentru a avea o parere corecta asupra subiectului in discutie trebuie sa analizam realitatea economico-sociala iar acest lucru nu se poate face decat analizand datele statistice. Sa vedem niste statistici din SUA (tara cu economia cea mai puternica si cu piata cea mai “autoreglementata” din lume) aparute in articolul din iulie 2010 (dupa administratia de dreapta a lui Bush) intitulat “Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema” (“The Middle Class in America Is Radically Shrinking”):

    - 61% dintre americani traiesc de la un salar la altul.
    - 50% dintre americani detin mai putin de 1% (unu) din bogatia natiunii.
    - 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie.
    - Raportul dintre salariul mediu al managerilor si salariul mediu al angajatilor “de rand” este de pana la 500 la 1.
    - Aproximativ 21% dintre copiii din USA traiesc SUB LIMITA SARACIEI !!!
    - 43% dintre americani au contribuit (economisit) cu mai putin de 10.000 dolari pentru pensie (au alt sistem de pensii).
    - In ciuda crizei economice, numarul milionarilor din SUA a crescut cu un “procent enorm” (“whopping percent”) de 16%, ajungand la 7.8 milioane (milionarii reprezinta 2,5% din populatia SUA, care este de 308 milioane).

    http://finance.yahoo.com/tech-ticker/the-u.s.-middle-class-is-being-wiped-out-here%27s-the-stats-to-prove-it-520657.html

    Aceste date arata ca regulile “jocului” economic si social nu sunt corecte. Cu un alt set de reguli am avea alte rezultate. Discrepanta uriasa dintre cei putini si bogati si cei multi si saraci nu se datoreaza diferentei de valoare dintre aceste categorii ci este un rezultat al regulilor incorecte ale “jocului” economic si social. “Scara valorilor” a fost si ea distorsionata (de cei care doresc mentinerea statu-quo-ului), pentru a justifica aceasta situatie (dar asta este o alta discutie). Un singur exemplu: “Bogatia furnizeaza un mecanism important de transmitere a inegalitatilor la generatiile urmatoare. Cam jumatate dintre oamenii cei mai bogati din America au mostenit averea”.
    (“Wealth provides an important mechanism in the intergenerational transmission of inequality. Approximately one half of the wealthiest people in America inherited family fortunes”

    http://en.wikipedia.org/wiki/Wealth#Sociological_treatments

    “Gilbert, Dennis. The American Class Structure in an Age of Growing Inequality . N.p.: Wadsworth Publishing;, 2002″)
    Dar nu au mostenit doar averea (ceea ce nu este de condamnat, insa nici nu este meritul lor) ci au mostenit si regulile “jocului” care au favorizat discrepantele economice uriase.

    Avem deci doua aspecte importante ale problemei:
    1. Regulile “jocului” economic si social nu sunt corecte, mentinind in zona saraciei un procent mare din populatie.
    2. Cei care sunt dezavantajati de aceste reguli nu pot sa le schimbe (este evident, nu sunt masochisti), deci sunt condamnati la saracie.
    Este un cerc vicios din care cei saraci nu au cum sa iasa.

    Avand in vedere ca 61% dintre oameni traiesc de la un salar la altul (si asta in America nu in Romania), atunci cand unii dintre acesti oameni ajung in dificultate (temporara sau permanenta), statul are obligatia (nu optiunea) sa le asigure un nivel de trai decent. Asta deoarece regulile “jocului” economic i-au impiedicat sa isi asigure singuri o rezerva pentru vremuri grele. Cei care se opun acestui lucru se opun (“discret”) si schimbarii regulilor de “joc”. Schimbarea acestor reguli nu i-ar dezavantaja pe cei muncitori si bine pregatiti. Nu ar dezavantaja clasa de mijloc. Aceasta clasa de mijloc este mai afectata de actualele reguli de “joc” dupa cum se vede si din articolul “Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema”, din care am citat mai sus.

  24. Aici este problema domnule Aligică.Din democrație mulți,chiar foarte mulți și-au însușit numai drepturile,uitînd deliberat de obligații.Unde este o coadă ,hop și eu ,că de poate se dă ceva și dacă tot se dă de ce să nu iau și eu.La foarte mulți le convine ajutorul social ,sub orice formă,refuzînd să trăiască prin propriile forțe,din motiv că se ia prea ușor și oricît de mic ar fi lui îi ajunge,pentru că foarte mulți s-au obișnuit cu un nivel de trai redus,fapt care ne ține în loc și pe noi aceea care vrem să atingem nivele de trai ce munca și priceperea noastră ne permite.
    Exemple de astfel de frîne în societate le avem la tot pasul,politicul postdecembrist reușind în toti acești să transforme marea majoritate a oamenilor muncii în asistați sociali,fapt ce a dus ca pînă și pămîntul din grădina proprie să nu-l mai muncească,oameni gospodari cîndva ,cînd ajutoarele sociale se dădeau numai celor care sunt cu adevărat îndreptățiți să le primească ,dar numai pe principiul solidarității între concetățeni și cînd politicul reprezenta interesele producătorilor de valoare.
    Mai trebuie să știm cu toții că leneșii,neputiincioșii,nepricepuții ,smeicherii,speculatorii,incompetenții și puturoșii,indiferent unde sunt în societate,fac totul ca să mențină un sistem politic ,economic și social puternic asistențial și asta se face prin secătuirea resurselor de către politic prin impozitare excesivă și fără efecte pozitive în ambele părți.
    Astfel în politică ca în sport,toată lumea pricepînduse.Cînd vine vremea să candideze,toți cei care contestau acțiunile celor care și-au asumat acestă răspundere,dînduse pricepuți,fug ca potîrnichiile și apar apoi ca Ciuvică pe ecrane.
    La fel și cînd este vorba de muncă,vrei să te ajute cineva să culegi merele și prunele,n-ai cu cine ,bărbații sunt la cîrciumă cu mic cu mare,așa cum sunt prezenți la orice paranchelie.
    Așa nu mai merge ,factorul conștient din societate,de la locul de muncă ,din școală și familie ,trebuie să iasă în față și uniți să determine cel puțin o schimbare de mentalitate și o atitudine în spiritul aprecierii muncii ,eficienței și valorii oamenilor.
    AȘA NU MAI MERGE !

    NOI,CU NOI !!!.

  25. John Smith spune:

    Domnule Aligica, sinteti un Don Quijote. :) Chiar daca se coaguleaza o noua miscare de dreapta, pentru cine? Cititi doar ce scriu oameni precum Heisenberg sau IsailaBratfalean. Ei sint reprezentativi pentru majoritatea votantilor romani, exact “ideile” lor le aud peste tot in jur, pe strada, in metrou, oriunde. A fi de stinga insemna in Romania a fi bun, a avea compasiune pentru ceilalti, a fi uman, Captain Planet, ce mai, piinea lui Dumnezeu, pe cind unul de dreapta e o plosnita care suge singele poporului muncitor. Asta ne-a invatat comunismul timp de 50 de ani. Sint convins ca Basescu a iesit presedinte de doua ori nu datorita ideilor sale de dreapta; limbajul sau pestrit si stilul lejer au picat cu tronc consumatorului de OTV. Votantul roman tipic e de stinga chiar si cind se crede de dreapta. OK, au mai votat si cei care chiar cred in valorile dreptei, dar toti acestia sint o minoritate care nu se simte in procente. Faptul ca puterea actuala e ceva mai de dreapta decit comunistii lui Iliescu nu mi se pare decit un accident care nu se va mai repeta in viitor. PDL-ul a avut mereu nevoie de aliante pentru a forma majoritatea. Romania e blestemata la comunism. Asa cum in SUA n-o sa vezi vreodata comunismul la putere (Obama nu e stinga, sau cel putin nu acea stinga in inteles european, el e doar incompetent – US este intr-o criza de leadership inainte de toate), asa si in Romania n-o sa vezi guvernari de dreapta. O populatie careia i-a fost inoculat comunismul in ADN nu o sa voteze in veci pentru o guvernare de dreapta reala.

    • Eu nu susțin nicio compasiune. Eu spun că statul este singurul segment de societate care are monopolul forței în relațiile dintre oameni. De aia este urât de proștii care nu înțeleg parte de natură belicoasă, distructivă a omului, dar și rațională în același timp, astfel că se pot evita pagubele luptei prin simpla arătare a armelor.

      Statul face acel salt de la barbarie la civilizație tocmai pentru că monpolizează și raționalizează puterea. Mai sus arătam cum statul social este o simplă modalitate de evitare a confruntării, a jocului cu sumă negativă.

      Eu sunt plecat din România și pe mine mă stupefiază propaganda asta împotriva lui Conu’ Leonida. Eu nu cred că există astfel de mentalități de asistați în România. Există jmecheri care fentează tot timpul statul, pe toate căile, și când dau, și când iau. Propaganda împotriva mentalității de asistat social este tot o jmecherie a acestor indivizi.

  26. alyG spune:

    Problemele economice nu se rezolva in mod direct numai cu solutii economice.
    Omul este imprevizibil, influentabil, coruptibil, subjugabil, etc. etc. Societatea ar trebui insa sa asigure o liniaritate, o directie comuna – iar omul imprevizibil care face parte din societate devine mai putin imprevizibil.

    La noi sunt doi poli referitor la statul social: a) cei care lucreaza in mediul privat in general nu sustin statul social (aka. altii sa “manance” gratis) b) cei care nu lucreaza dar beneficiaza de asistenta statului. In general, cei care lucreaza inteleg ca “cineva trebuie sa plateasca” – dar numai daca ti-ai facut treaba si daca “este de unde”.
    La noi s-au facut mult prea multe abuzuri de zeci de ani in zona asistentei sociale (adica “furatul de la stat”) mii si mii de pensii de boala nemeritate, pensii umflate, sau pensii pentru oameni care n-au lucrat in viata lor cu carte de munca si n-au contribui cu 1 leu. Apoi sunt abuzurile administrative, s-a furat ca in codru “de la stat” pe oriunde s-a putut…. (microexemplu: o sticla de ulei e 6 lei, dar la spitatul X se achizitioneaza cu 13 lei aceeasi sticla, dar de la furnizorul agreat)

    Problema noastra cea mai grava nu este una economica, ci una sociala… cred ca ultimii 20 si ceva de ani au scos din noi niste instincte primare… ca un caine care a fost legat jumatate din viata in lant, apoi i s-a dat drumul sa-si castige singur existenta. E un timp prea scurt ca sa iasa totul bine… Societatea nostra actuala, noi ca indivizi suferim de diverse boli (sociale sau psihice) si dintre toate s-a conturat cel mai bine boala “fiecare pentru el”.

    Cam asta cred ca ne caracterizeaza… fiecare pentru el – daca pot sa fur, chiar daca altii raman fara mancare, nu-mi pasa; daca am de lucru si altii nu au, nu-mi pasa; daca statul ma plateste ca sa stau acasa (nu)imi pasa etc.
    Ne lipseste solidaritatea si unitatea ca societate si ca natie si din pacate vine o generatie tanara, copiii nostri, care invata asta de la noi, din coportamentul nostru zilnic, din gesturi si din priviri.
    Suntem niste dezbinati, atat intre noi, cat si in interior. Acceptam prea usor tot ce ni se toarna si suntem prea manipulabili. Pesonal cred ca daca cu totii am renunta la televizor – de exemplu, s-ar vedea in scurt timp o schimbare in bine.

    Referitor strict la asistenta sociala, parerea mea e ca modul in care isi trateaza bunicii si parintii este emblema unei societati. Nu cred ca neaga nimeni faptul ca acestia nu trebuie respectati, tratati cu demnitate si ajutati material. Insa abuzurile trebuie stopate… furtul de la stat prin asistenta sociala trebuie stopat, MUNCA trebuie incurajata!
    …Si mai trebuie sa gandim si in perspectiva, daca acum deja cei care muncesc sunt mai putini ca cei care nu muncesc, si daca buncii si parintii nostri au avut cate doi-trei copii, iar noi avem 0 sau unul, cand vom fi noi la pensie, cine mai munceste in tara asta?

  27. MariusCC spune:

    Dragos,

    Cred ca mentalitatea nu se va schimba pina in momentul in care platitorii de impozite nu vor constientiza cam care sint impozitele reale.
    Spre deosebire de UK/US la noi majoritatea se gindesc la/negociaza salariul net, restul banilor intrind intr-o zona gri in cel mai bun caz (mda, mai plateste patronu ceva impozite, dar pe mine ma intereseaza banii de rate/mincare etc).
    In momentul in care impozitele vor fi platite de lucratori, iar acestia vor realiza ca din 1000RON (costul muncii lor) statul le ia ~450RON doar la prima strigare, probabil ca se va lasa cu urlete.

  28. fem! spune:

    E vid în articolul ăsta. Vreo 40 de ani buniciii mei au muncit la CAP pe gratis. În ultimii ani de viață au avut o pensie de vreo 4 milioane (împreună) Din punctul meu de vedere, nu ei au fost asistații sociali, ci moșierii gen Porumboiu.
    S-au cumpărat voturi în Ro voturi cu ajutoare sociale nejustificate? Bineînețeles. Dar voturile astea, odată cumpărate, au fost folosite în defavoare capitaliștilor? :) Nicidecum, capitaliști autohotoni și internaționali au beneficiat din plin de pe urma clasei politice.

  29. sym spune:

    @D.P.Aligica

    Cumva ne impartim in categoria “winners” (cei care pot sa traiasca din ceea ce castiga sau au) si “losers” (ceilalti). A se nota ca “pot sa traiasca” nu pune preconditii asupra sumei; unii traiesc din venituri minuscule, dar nu sunt victime.

    Loserii vor socialism. Eventual etichetat ca “stat social”. Au convingerea ca nu vor trai neaparat mai prost decat in capitalism, de muncit ar munci tot atat de putin sau deloc, dar ar avea multiple satisfactii: mai bine un job dat de stat, platit, cu demnitatea aferenta (chiar daca nu faci nimic) decat asistenta sociala. Mai bine egalitatea la Dacie decat sa-i vezi pe unii cu BMW-uri.

    Chestiunea asta este prezentata in tot felul de rame roze – de la compasiune la egalitate la “fairness” la “statele nordice” (ironic cele din urma si-au facut bogatia prin capitalism, si-au erodat-o prin social-democratie iar acum s-au reapucat de capitalism).

    Dupa parerea mea, este un conflict fundamental irezolvabil – ratiunea nu ajuta pentru ca este un subiect emotional si profund. Iar cei excesiv de rationali nu prea pica in categoria “losers”.

    Categoria “losers” stie intuitiv ca nu are dreptate, ca nu are dreptul la bunul altuia. Motiv pentru care nu exista optiunea “opt-out” din sistemul de stat (nu platesc decat aparare si statul de drept – politie/justitie, nimic altceva, dar nici nu vreau nimic altceva). Nici nu ne lasa sa ne facem “charter cities” bazate pe principiul “tu vezi-ti de treaba ta in orasul tau, eu de a mea in al meu”.

    Ei stiu ca orice segregare ar duce la colapsul sistemului lor. Au nevoie de vaca de muls.

    Concluzia mea? Colapsul este inevitabil, si de fapt are loc “as we speak”.

  30. viu spune:

    Discutia privind “cine si cat contribuie” la bugetul statului si “cine si dupa ce creiterii imparte” acest buget, seamana cu ce se intampla intr-o familie. Ion si Marioara au 5 copii. Munceste numai Ion, Marioara este casnica iar copiii…sa zicem ca sunt elevi. Ganditi si dvs.! Cine ar trebui sa aiba un cuvant de spus? Ion, Marioara, copiii?!

  31. Catalin spune:

    Statul este – pe scurt – un teritoriu bine delimitat prin granite si populatie stabilite istoric. Conducerea si administrarea sunt cele care definesc statul. Excluzand exceptiile – anarhismul, fascismul sau comunismul – si luand drept criteriu de functionare, democratia, rezulta dupa parerea mea ca exista doua tipuri de stat – liberal si social. Statul social se bazeaza pe principiul solidaritatii si subsidiaritatii. Aceasta forma de stat este organizat si functioneaza pe principiul: de la toti, pentru toti. Cu alte cuvinte toti contribuie, sa beneficieze toti, de ceea ce individul, ca persoana, nu poate sa-si asigure singur: aparare, sanatate, invatamant, cultura, drumuri, un venit minim garantat pentru cei care din diverse motive nu si-l pot asigura. Statul percepe de la cei care „pot” taxe, impozite. Daca acesti bani nu au destinatia pentru care ei sunt colectati nu mai vorbim de un stat social ci de anarhie. Anarhie a statului iar vinovati de aceasta sunt functionarii acesteia. Prin functioanri inteleg de la presedinte, parlament, guvern si pana la ultimul functionar de la ghiseu. Cu alte cuvinte acum nu vorbim de un stat social, ci de un stat anarhic.

  32. Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

    Mi se pare extrem de interesant faptul ca nici macar unul dintre criticii textului nu a remarcat sau nu a gasit de cuviinta sa mediteze macar o secunda la urmatorul paragraf din text:

    “Stiti care e ironia? Ironia e ca fiecare dintre noi e in viata sa si contributor si beneficiar al “sistemului”. Suntem in mod normal confuntati in viata si cu probleme de tip A si cu problem de tip B. Din aceasta cauza probabil ca ar fi normal ca fiecare din noi sa incerce sa gandeasca lucrurile din ambele perspective. Iata insa ca sunt multi carora le e imposibil sa se imagineze in pozitia de contributor. Unica perspectiva in care se vad e cea de beneficiar. Cea de asistat.”

    • Mortar spune:

      asta pt ca in ´manifestul´asta (de creare a unei constiinte de clasa) dvoastra le cereti Micilor Rambo, cei care se cred parte din ´clasa activa si productiva¨ iar nu din ´clasa asistatilor sociali, (distinctia va apartine), sa se vada doar din perspectiva platitorilor de impozite, iar nu din perspectiva de beneficiar de servicii publice (platite din acele impozite). ¨luati pozitie si la arme, cetateni activi si productivi!” e mesajul dvoastra. atunci cum ramane cu citatul dat.

      reciti’va textul :D

      • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

        Domnul Mortar, sunteti amic vechi. Nu ma pot supara pe dumneavoastra nici daca la intrebarea ce am zis in articol imi raspundeti povestindu-mi un rezumat la Razboi si Pace si apoi ma criticati spunandu-mi ca Ana Karenina nu trebuia sa moara ci sa se marite cu Printul Miskin si sa plece pe Donul linistit.

        • Mortar spune:

          poi asa o fi, daca ziceti dvoastra.

          oricum, sa va citez: ¨Devenita o clasa de specialisti [clasa politica]in manipularea banilor extrasi de la platitorii de impozite pentru a cumpara voturi de la asistatii sociali (tot mai numerosi si obraznici) ea se afla acum in defensiva. …Avem doar un inceput de discutie publica. Foarte slaba. In rest, nimic. Miscarea de protest la adresa elitei politice, atat cata este, este nefocalizata. Ii lispeste componenta interesului material personal si a constiintei economice aferente. Constiinta platitorilor de impozite, a paturilor sociale productive si active, nu s-a trezit inca la viata.

          dupa ce ne spuneti despre clasa productiva si activa vs. clasa asistata social, si ca prima sa se trezeasca politic la viata, hop tzop si paragraful asta.

          v’am explicat (he!) intr’un comentariu anterior ca cei din clasa activa si productiva au beneficiat la randul lor de servicii si asistenta sociala. asa ca incercarile dvoastre de creare a unei mase critice, ´constiinta de clasa´ sau stiu eu ce, sunt ipocrite. e plina lumea de mici Rambo (´m’am ridicat pa picoarele mele, bre!) care au fost scoliti, ingrijiti medical, oferit burse, asistenta sociala din bani publici….

          in fine, domnule Aligica, cat ne mai ascundem dupa deget? daca voiati discutii teoretice scriati un text mai de doamne ajuta (fara clisee si simplificari absurde), dvoastra scrieti un manifest gen Blogary.

    • Margicu spune:

      Dumneavoastra pareti sa fiti cel care nu realizeaza ca nu paragraful pledeaza in favoarea unui relativism moral si intelectual. Traiesc intr-un stat occidental, castig mult peste medie si platesc impozite si taxe in conformitate cu sistemul progresiv specific lumii civilizate. Ca si imensa majoritate a concetatenilor mei, mai ales cu venituri peste medie si studii asisderea am motive etice dar si pragmatice sa imi doresc un sistem care sa garanteze o suma de minime sociale.

      Nu inseamna insa ca nu inteleg critica statului providenta, am “Limitele Actiunii Statului” a lui Humboldt pe birou in acest moment. Ceea ce faceti dumneavaostra insa este, dupa cum am spus-o, o teoretizare si o incercare de legitimare a plutocratiei, fara nici o legatura (nici vaga) cu liberalismul clasic.

      La dumneavoastra calitatea de cetatean ca baza a democratiei pare sa dispara, un vag “contribuabil” fiind centrul de gravitatie. Ori contribuabili sunt intr-un stat si cetatenii straini si persoane juridice (cu capital, uneori strain). Ar trebui ca ei sa aiba o putere de decizie politica, superioara eventual pensionarilor, somerilor sau studentilor romani? Notiunea de stat suveran dispare cu totul in aceasta paradigma, dar si cea de natiune.

      Vi-l mai citez o data pe Franklin:
      ” All Property indeed, except the Savage’s temporary Cabin, his Bow, his Matchcoat, and other little Acquisitions absolutely necessary for his Subsistence, seems to me to be the Creature of publick Convention. Hence the Public has the Right of Regulating Descents & all other Conveyances of Property, and even of limiting the Quantity & the Uses of it. All the Property that is necessary to a Man for the Conservation of the Individual & the Propagation of the Species, is his natural Right which none can justly deprive him of: But all Property of the Publick, who by their Laws have created it, and who may therefore by other Laws dispose of it, whenever the Welfare of the Publick shall demand such Disposition. He that does not like civil Society on these Terms, let him retire & live among Savages.”

      Cum stati la capitolul “hunting skills” domnule Aligica?

      • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

        Domnule, sincer sa fiu nu imi dau seama daca vorbim aceeasi limba: Ce relativism moral si intelectual? Ce plutocratie?
        Sa lasam teoria si pe Franklin si hunting skills ca nu ajungem nicaieri. Va intreb:
        Ziceti ca sunteti contribuabil.
        Cat sunteti dispus sa dati din banii dv Statului si ptr. ce?
        Procent si destinatie.

      • Dan MAȘCA spune:

        Stimate Heisenberg,
        merita sa ne uitam la :
        http://www.youtube.com/watch?v=ENDE8ve35f0

        Sweden is a powerful example of the importance of public policy. The Nordic nation became rich between 1870 and 1970 when government was very small, but then began to stagnate as welfare state policies were implemented in the 1970s and 1980s. The CF&P Foundation video explains that Sweden is now shifting back to economic freedom in hopes of undoing the damage caused by an excessive welfare state. http://www.freedomandprosperity.org

        —-
        In rest sa fim sanatosi si voiosi si stati linistit Romania nu va fi curind stat de drept si nu va renunta curind la socialismul post comunist.
        Bucurati-va ca traiti in Occident.

        • Heisenberg spune:

          @Dan MAsca

          Stimate domn, va rog sa nu imi insultati intelectul prezentandu-mi pe post de argumente elucubratiile unor nimeni de pe internet gen freedomsociety.org sau cum i-o chema. Daca vreti sa ne jucam de-a prostii va dau eu zece linkuri in care niste baieti cu mutre foarte serioase care demonstreaza cu cifre si grafice cum turnurile gemene n-aveau cum sa cada decat dinamitate si aterizarea pe luna e o contrafacere grosolana. E plin netul de ciudati.

          Tarile nordice au inventat wellfare state cam fix intre 1870 -1970 si le-a mers foarte, foarte bine. Scrie in cam toate cartile serioase de economie. Acuma ca asta nu se pupa neam cu doctrina neoultrazdringhizdringhi- liberala – I am foarte sorry dar asta este.

          Hai Bye…

        • Margicu spune:

          Romania nu va fi stat de drept, cu asta sunt de acord. Dar care socialism?!! Conform euro-stat Romania este printre tarile cu cel mai mic procent din pib alocat pensiilor+asistentei sociale foarte aproape de liderele de pluton estonia si letonia. Conforma aceluiasi euro-stat Romania are cea mai mare inegalitate de venituri din uniune, lider incontestabil. Romania are transa unica de impozitare si TVA nediferentiat. Unde e socialismul ala???

    • fem! spune:

      S-avem pardon. Am cetit cu mare atenție și am rămas cu gura căscată. Identitatea între cei ce au și cei ce muncesc și cei care n-au fiindcă nu muncesc e marxistă de-a binelea. În lumina acestui principiu, cei care moștenesc 10 miliarde și trăiesc din dobîndă, ar putea fi impozitați cu oricît, că doar ei nu muncesc, nu? Cu tot respectul, sistemul pe care îl apărați se numește Capitalism, nu Muncitorism. E o propagandă de prost gust să le spui celor asistați, la muncă, că statul nu mai are de unde. Onest ar fi: statul nu mai are de unde, treceți la făcut bani. Și atunci ar trebui să susțineți și legalizarea prostituție și pe cea a drougurilor și abandonul copiilor. Să fie ca la romani. Pe copii de care n-avem chef să-i putem lăsa în drumul mare, în plata Domnului. Asta aș mai putea pricepe.
      Dvs. spuneți: nu e de unde, treceți la muncă, de parcă toți cei care trăiesc din ajutor de șomaj sînt din aceia care n-au chef să miște un deget, de parcă în Ro ar fi un excedent de locuri de muncă, de parcă patroni disperați ar bate pe la ușile șomerilor rugîndu-i să vină să lucreze.
      Peste toate, iluzia puerilă că dacă ești harnic și muncești totul va fi în regulă. Ex: am un vecin, faianțor priceput. Pe cînd euro era 30 de lei, a împrumutat din bancă 50.000 de euro ca să-și cumpere un apartament. Acum euro e 40 de lei, apartamentul nu mai face nici 40.000, ratele la bancă au crescut, iar veniturile i-au scăzut cu vreo 25%, că nu mai prea e de muncă (dar oricum, muncește în medie și acum 8 ore pe zi). Dacă îmi veți spune că odată ce îi vom lua statului orice rol asistențial va fi cerct că 60.000 de euro strînși pînă la 50 de ani, să zicem, vor rămîne aproximativ 60.000 de euro și la 70, o să rîd de o să mă prăpădesc.
      Habar n-am, poate că modelul de societate bazat pe principiul fiecare cu aia a a mă-sii, o fi cel mai bun posibil. Din pdv practic, poate că nu se poate altfel. Dar cînd îmbrăcați chestia asta într-o justificare morală, cînd echivalați munca cu bunăstarea, chiar că mă apucă greața. Pot să accept că nu știu ce șef de filială națională a unei bănci cîștigă mult mai mult decît un specialist în sanscrită. Pot accepta asta. Însă cînd inși ca dumneavoastră afirmă că bani mai mulți înseamnă mai multă muncă, m-apucă greața. Sînteți ca jurnaliștii sportivi care spun: “Uitați la Hagi, prin muncă și seriozitate a ajuns unde a ajuns”. O fi fost el și muncitor și serios, dar eu garantez că dacă aș fi muncit de 10 ori mult decît el și dacă aș fi fost de zece ori mai serios decît el, tot n-ajungeam la performanțele lui – îmi lipsește laba piciorului stîng. Așa că dați-o pe aia dreaptă și ziceți: în Capitalism uneori e nevoie de 100 de oameni, alteori numai de 40. Cînd e nevoie doar de 40, aia 60 sînt inutili și dacă nu știu să se facă utili, la dracu cu ei. N-o mai aburiți atîta cu munca.

      • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

        Domnule, nu putem discuta toate framantarile dv., toate odata. E clar ca va preocupa ceva, nu e clar ce. Ati pus, una peste alta, in trei paragrafe toate nelinistile dv., gandurile, dv, sentimentele si sperantele dv. E bine. Altii scriu romane si nu reusesc.

        Eu am pus niste intrebari in articol. Am revenit si v-am pus toti celor suparati pe articol (din motive ce imi scapa pentru ca nu cred ca am zis nimic controversat cand am zis ca poate-poate trebuie sa avem in vedere si contribuabilul cand facem planuri din cutite si pahare cum sa-i cheltuim banii) o intrebare simpla cu privire la criteriile pe care le utilizati.

        In loc sa raspundeti la intrebari, faceti tot felul de speculatii, implicatii si acuzatii, imi povestiti drame de familie, vietile faiantarilor ilustri, analizati criza globala, criticati SUA, imi dati linkuri al corespondenta lui Buffett, dati interpretari proprii si unice la Marx, discutati teodiceea si justitia cosmica in relatia ei cu sansa, imi prezentati bugetul Danemarcei etc etc.

        Eu nu ma supar, ca-mi sunteti dragi. Dar credeti-ma, nu e usor.

        • fem! spune:

          Dacă trei idei sînt prea multe pentru dumneavostră iată 1 întrebare scurtă:
          “Au si cei ce muncesc, fiind finantatorii acestor lucruri “gratuite” si a acestor “ajutoare”, dreptul de a fi intrebati in ce masura vor sa o faca? Daca pot? Cat pot?”
          Există vreo lege în România care le interzice celor ce muncesc să voteze în funcție de nivelul de impozitare propus de partide?

          • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

            Deci putem discuta si la obiect! Acum depinde si ce obiect.
            Deci dumneavoastra ati inteles ca articolul meu vizeaza criticarea sau abolirea unei legi ce interzice celor ce muncesc să voteze în funcție de nivelul de impozitare propus de partide?! Interesant. Nu stiu de unde ati scos-o si pe asta.

            Dar sa va raspund pana la capat: Nu. Articolul nu vizeaza criticarea sau abolirea unei legi ce interzice celor ce muncesc să voteze în funcție de nivelul de impozitare propus de partide. Asemenea lege nu exista. Acum spuneti-mi si dv criteriul pe baza caruia credeti ca ar trebui alocate resursele destinate asistentei sociale intr-o societate data.

          • fem! spune:

            Scuze, credeam că am fost clar: dumneavoastră întrebați dacă cei care muncesc au dreptul să-și spună opinia în privința taxelor, iar eu vă răspundeam că întrebare n-are rost din moment ce nici o lege nu le interzice să voteze orice partid vor sau să înfințeze unul nou.
            În funcție de ce criteriu? În funcție de posibilități și de necesități. De exemplu, dacă într-un sat e nevoie de 1 milion pentru susținerea șomerilor, dar s-ar putea da 2, să nu se dea decît unul. Dacă e nevoie de 2 milioane, dar se poate da doar unul, să se dea numai unul. La o adică pot fi de acord și ca aceia care au bani să nu plătescă nici un leu impozit pentru asistență socială, dacă n-au chef. Ce mă scoate din sărite e presupoziția asta ascunsă că toți cei care n-au bani, n-au fiindcă nu muncesc și că toți cei care au, au pentru că muncesc. Și cealaltă presupoziție ascunsă că toți cei care n-au de lucru, n-au pentru că nu vor să aibă. Și presupoziția că dacă statul n-ar lua impozite, averea strînsă prin muncă sau altfel ar fi în siguranță.
            Iată, eu sînt de acord să nu mai plătim nici un fel de impozite. În condițiile astea, mă puteți asigura nu există pericolul ca suta de mii de euro pe care o am în bancă (vorba vine) să se volatilizeze din cauza nu știu căror evenimente pe piața mondială asupra cărora n-am nici o influență?

            • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

              Am inteles. Apreciez faptul ca ati incercat sa dati un raspuns concret la intrebare. Asa cum o sa vedeti daca recititi dezbaterea, foarte putini au avut temeritatea sa o faca.
              Dv ati incercat si asta trebuie apreciat.

          • fem! spune:

            Întrebați în titlu unde e blocajul. Vă spun unde e blocajul. Dacă intru pe siteul primăriei din New York, din două clickuri văd bugetul primăriei, super detaliat. Constat că 2000 de dolari s-au dat pentru cutare cor de copii. Dacă intru pe siteul CJ Arad trebuie să scotocesc bine ca să găsesc bugetul. Și după ce-l găsesc aflu că nu știu cîte mii de milioane s-au dat pe activități bugetare. Discuția de aici ar trebui începută. Are dreptul orice cetățean român să afle din două clickuri bugetul orașului și județului în care trăiește? Și are el dreptul, ca locuitorul din NY, să vadă ce firme au derulat contracte cu primăria, în ce domeniu și de ce valoare? Și după ce vom avea bugetele astea în față putem discuta la obiect despre cheltuieli nejustifcate și justificate.

  33. g.s. spune:

    Despre taxarea business-ului (dintr-un interviu al lui Ronald Reagan din 1975).

    Ca guvernator al Californiei a fost confruntat cu organizatii de stinga care cereau isteric cresterea taxelor impuse companiilor pentru ca guvernul sa aiba suficienti bani pentru diverse programe sociale.

    Reagan: Dar astia sint nebuni daca isi inchipuie ca companiile beneficiaza de vreun tratament special. Cine plateste taxele companiilor in fond? Noi! Nu poti sa taxezi companiile. Companiile nu platesc taxe. Ele colecteaza taxe. Si daca nu pot sa le treaca asupra clientilor in pretul produsului ca un cost de operare, ies din afaceri. Ce sint pe cale sa faca aceste organizatii este sa usureze sarcina politicienilor demagogi – si sint o multime in parlament – de a spune oamenilor: uite, avem nevoie de bani pentru acest proiect important, insa nu va vom taxa pe voi, vom taxa companiile. Prin urmare, companiile vor fi taxate, preturile produselor vor creste, iar oamenii vor injura comerciantii pentru majorarile de preturi fara sa realizeze ca tot ce fac acestia este sa treaca asupra lor o taxa de vinzare ascunsa.

    Daca oamenii au nevoie de o explicatie suplimentara concreta, sa luam piinea cea de toate zilele. Lucrul cel mai simplu. Si cel mai sarac om trebuie sa il aiba. Ei bine, avem astazi 151 taxe in pretul unei piini – ceea ce reprezinta mai mult de jumatate din pretul acesteia. Incepe cu prima taxa, pe fermierul care a cultivat griul. Chiar si un zevzec intelege ca, daca fermierul nu cistiga suficient din vinzarea griului incit sa plateasca taxa de proprietate pentru ferma sa, nu poate fi fermier. Isi pierde ferma. Si la fel e cu cel care plateste un permis de conducere si o taxa pe combustibil pentru a transporta griul la moara cu camionul, cu morarul care trebuie sa plateasca totul de la taxa de securitate sociala, licenta de afacere, toate celelalte. Ca sa traiasca, trebuie sa cistige ceva mai mult decit costurile pe care le are. Asa ca toate astea intra in pretul piinii. Nici oul nu e prea departe desi nimeni nu trebuie sa il faca. Exista vreo suta de taxe intr-un ou in momentul in care ajunge pe piata si stiti foarte bine ca nu gaina e cea care le-a pus acolo.

  34. bigone spune:

    sarpele, chiar cu capul taiat, se zvarcoleste pana la apusul soarelui. luminatorul de la rasarit inca mai licareste in subconstientul unora. e clar ca nu s-a stins vapaia, iar ce se-ntampla acum in lume e combustibil pentru cei ce vor s-o inteteasca !

  35. Dan MAȘCA spune:

    Stimate Heisenberg,
    merita sa ne uitam la :
    http://www.youtube.com/watch?v=ENDE8ve35f0

    Sweden is a powerful example of the importance of public policy. The Nordic nation became rich between 1870 and 1970 when government was very small, but then began to stagnate as welfare state policies were implemented in the 1970s and 1980s. The CF&P Foundation video explains that Sweden is now shifting back to economic freedom in hopes of undoing the damage caused by an excessive welfare state. http://www.freedomandprosperity.org

    —-
    In rest sa fim sanatosi si voiosi si stati linistit Romania nu va fi curind stat de drept si nu va renunta curind la socialismul post comunist.
    Bucurati-va ca traiti in Occident.

  36. Dan MAȘCA spune:

    si merita anuntat ca Politeia lui Theophyle si Cetatean se alatura proiectului NOua Republica :
    http://theophylepoliteia.wordpress.com/2011/09/26/politeia-adera-la-noua-republica/

  37. Sorin Paveliu spune:

    Este foarte interesant materialul dvs. Este pur si simplu o provocare la discutii prin fraze alambicate, interpretate in sens diferit de diferiti cititori si cu intrebari vagi, deschise. In ipoteza in care tema discutiei este conflictul dintre “constiinta intereselor economice ale platitorului de impozite si a aliatilor sai” si interesele asistatilor social, un fel de incitare la sfada intre cei care sprijina ideile de dreapta in contra celor care sprijina ideile de stinga. Toate premisele sunt false. In primul rind ca persoanele aflate in tara care imbratiseaza idei doctrinare (titlul articolului face trimitere la un partid politic) este atit de mic ca incape intr-o pagina de comentarii la un articol. Un grup mic de oameni care au un calculator, timp de consumat, frustrari cu ghotura si lipsa de alternative viabile si care, dupa standardele romanesti, au un venit peste medie. NU aduni oameni de acestia nici cit sa umpli un stadion la un mec interesant. Pe partea cealalta se afla victimile tranzitiei, o imensa mare de oameni pe care 1989 i-a prins fara o educatie adecvata – incapabili sa faca fata oricarei fel de concurente pe piata muncii, necunoscatori ai unei limbi straine si ai limbii romane de opotriva. Cea mai mare parte a lor traiesc la tara si sunt preocupati de tainele economiei de subzistenta. Sistemul educational romanesc se dovedeste incapabil sa faca marele salt si alimenteaza cu rebuturi marea masa a neperformantilor din orase. Ce poti sa vorbesti cu acesti oameni despre doctrine si stat social. Ei stiu ca au nevoie si mai stiu ca nimeni nu ii vrea, nimeni nu are nevoie de ei. Ridicati problema faptului ca acesti oameni au dreptul la un vot, ca toata lumea. Politicienii au inteles foarte repede cum se obtine acest vot individual. Prin mituire, cu mai nimic. Promisiunile nu mai ajung. Doctrina este un non sens. Ce ar putea face mult prea putinii oameni care genereaza taxele si alimenteaza bugetul? Intr-un stat mai avansat raspunsul ar fi – sa-i convinga! La noi raspunsul corect este altul – sa-i educe. Educatia unui popor nu se poate face peste noapte, este un proces care dureaza generatii. Din pacate cred ca Romania a pierdut partida cu democratia. Astazi, aproape orice tinar care are o valoare intrinseca cit de cit se scoleste pe bani publici pentru a pleca din tara si astfel risipindu-si votul la care are dreptul (ajuns in strainatate incearca sa uite ca e roman, nu se inghesuie la ambasada ca sa voteze). Discutiile noastre sterile despre ce credem ca este bine sa se fac in Romania pleaca de la eroarea decisiva – consideram Romania o tara democratica. In Romania exista democratie insa aceasta nu este adecvata – presupune un nivel de educatie, instructie, capacitate de intelegere a lucrurilor, cit de cit egal intre alegatori. Aceasta este problema mea personala. Ori de cite ori trec cu masina prin tara, ma uit pe geam din masina la figurile oamenilor de pe marginea drumului si ma gindesc ce as putea sa fac sa-i conving despre solutiile cele mai potrivite pentru ei in domeniul meu de competenta – sistemul sanitar? NIMIC! Ma depaseste. Imi iubesc tara, cred cu tarie in solutiile mele (si ale altora), vreau binele semenilor mei insa realizez ca numai cu ajutorul celor care stiu sa cumpere voturi poti sa accezi la butoanele schimbarii. Iar pe acestia nu-i intereseaza schimbarea citusi de putin. Pe scurt, tota dezbaterea stinga – dreapta este o aiureala pur teoretica. Singura tema reala este cum sa cistigi alegerile si mai ales cine sa le cistige. Nu le vor cistiga cei de dreapta sau de stinga. Le vor cistiga x,y sau z. Daca ce vor face ei ne convine sau nu este deja alta tema.

    • Sorin Paveliu spune:

      Recitind textul sesizez pauze involuntare sau litere lipsa – sper ca cititorii sa le interpreteze ca greseli de dactilo – cum de altfel si sunt.

    • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

      Domnule Paveliu,

      va multumesc pentru reactia de substanta.

      Sunt in mare dezacord cu dv in ceea ce priveste dezbaterea stanga-dreapta si necesitatea clarificarii unui clivaj doctrinar si de politici publice. Eu zic ca dezbaterea asta este esentiala, nu o aiureala teoretica. E o chestie vitala

      Avem o casa de construit. Si avem pe unii care vor sa construiasca cinci etaje fara fundatie, direct pe pamant. Zic: Domnule, important sa avem etajele gata, cat mai multe, sa intre lumea in ele. Scoala noastra de gandire pune accentul pe asta, lasati-ma in pace cu fundatiile voastre.

      Altii zic, domnilor nu se poate asta ceva. Trebuie fundatie solida ca altfel terminam casa intr-o veselie, ne mutam in ea cu totii, si intr-un an cade cu noi cu tot in capul nostru.

      Vine si al treilea grup: Ia uite si astia ce se cearta degeaba. Chestia e lipsita de interes. Ce e asta, doua scoli de gandire, doua idei, aiureli teoretice. Nu domnule, construiti casa si lasati discutiile!

      Reactia celorlalti: Pai stati, cum sa o construim? Cu fundatie sau fara?

      Pozitia dv imi pare din cateoria a treia. Vrea sa discute (justificat) despre mobilarea camerelor si i se pare (nejustificat) ca disputa privind fundatiile e una falsa. Poate ma insel insa…

      Acum, vin si intreb: Chiar sa nu fie relavanta parabola asta pentru casa noastra comuna, statul roman sau ma rog UE?
      Eu zic ca e. Ideile conteaza. Din pacate intelegem de fiecare data prea tarziu cat de mult si de ce au contant….

      • Ardan spune:

        ˝Pai stati, cum sa o construim? Cu fundatie sau fara?˝ (Casa)

        Mai inainte de a ajunge la asta cu fundatia prima intrebare este pentru cine vrei s-o faci? Casa.

  38. bladd spune:

    Citind si articolul d-lui Aligica, citind si numeroasele reactii ale comentatorilor, ajung la concluzia ca d-l Aligica are in mare masura dreptate, dar isi prezinta ideile (voluntar sau nu) intr-un mod cam provocator, care-i “zbirleste” pe cititori. Poate si fiindca nu se poate impiedica sa plaseze in orice text al sau vreo “intepatura” inspre stanga occidentala, vesnicul sau adversar – fie ca are de-a face cu subiectul, fie ca nu. Mai e si faptul ca in textul prezent pare a ataca pe “asistatii sociali”, ceea ce trezeste in mod natural o reactie de compasiune pentru cei “multi si oropsiti”, pe care d-l Aligica pare ca ar vrea sa-i oropseasca si mai tare. Dincolo insa de o oarecare stigmatizare verbala cam nepotrivita, eu citesc in textul d-sale ideea (rezonabila) ca o protectie sociala mai eficienta (dirijata catre cei care intr-adevar au nevoie) ar putea fi mai bine pusa in aplicare daca cei care platesc pentru asta ar avea un cuvant de spus. Si dincolo de asistenta sociala, care poate ca nu e chiar principala problema a bugetului Romaniei (pensiile, o adevarata problema, nu fac parte din asistenta sociala, ci de asigurarile sociale: oamenii au cotizat, au dreptul la pensie), ar fi desigur de dorit ca platitorii de impozite sa poata sa protesteze (eficient) fata de cheltuielile excesive dedicate simplei functionari a statului, sa incerce sa limiteze risipa, sa le mai taie guvernantilor din pofta de cheltuiala iresponsabila, care ne poate duce direct in prapastie… de ce atita amar de bani si de ani pentru citiva kilometri de autostrada? asta mi se pare un principiu pur si simplu sanatos, nici dreptatici, nici stangist: publicul are dreptul sa influenteze felul in care-i sunt cheltuiti banii.

    In concluzie, daca doreste intr-adevar sa-si promoveze ideile si nu doar sa provoace polemici, d-l Aligica ar trebui poate sa scrie mai putin abraziv, sa argumenteze cu cifre, si sa evite in a se angaja in schimburi sterile cu preopinentii sai care nu pot intelege, nu vor sa inteleaga, sau pot si vor dar aleg sau nu o faca doar din placerea de a polemiza. Sau sa replice scurt: rog cititi articolul.

    Porbabil ca articolele ar fi mai putin savuroase, si ar genera mai putine comentarii (116 and counting!), tocmai pentru ca ar convinge mai usor. Pe mine unul m-a convins, si nu sunt, fereasca Domnul, nici neo-, nici paleo- conservator, nici libertarian sau ce-o mai fi. Sunt doar un cetatean.

    • Dragos Paul Aligica Dragos Paul Aligica spune:

      Observatia este corecta. Sunt primul care recunosc faptul ca articolul e deliberat abraziv. Dar tot dv ati observat la fel de exact si celalat lucru important: intentia articolului a fost inainte de orice sa provoace. Si tot dv ati spus o vorba mare azi: “…asta mi se pare un principiu pur si simplu sanatos, nici dreptatici, nici stangist: publicul are dreptul sa influenteze felul in care-i sunt cheltuiti banii.” Va multumesc.

      Pe de alta parte trebuie sa recunoasteti si dv ca daca nu apasam pedala polemica nu descopeream ca de fapt exista opozitie la acest principiu. Cine credea? Eu unul nu eram deloc sigur ca cineva va veni in discutia asta sa respinga acest principiu… Si totusi…iata ca vocile nu au lipsit… Interesant test, interesant experiment….

  39. Pareristul spune:

    Dihotomia “stanga”-”dreapta” a fost relevanta pe la inceputul sec XX si a pierdut considerabil din relevanta acum, in prag de an 2012. Si asta, in conditiile in care mai toate partidele (seriose, nu adunaturi aleatorii de parveniti, ca in Romania) au in programul de guvernare atat soluutii de crestere economica (de la investitii publice la masuri fiscale) cat si programe de protectie sociala. E nevoie, in proportii variabile, CORECT GANDITE SI BINE DIRECTIONATE, si de unele si de altele….

    Diferenta dintre aceste programe face diferenta dintre partide. Nesemnificativ as spune avand in vedere PLUTOCRATIA (am obosit sa o tot spun….sincer…) in care traim acum.
    As recomanda, in acest sens, excelenta carte a istoricului roman Lucian BOIA – “Mitul democratiei”.

    In rest, chelului ii va trebui intotdeauna tichie de margaritar. Pe cale de consecinta, romanuui chiar asta ii trebuie in prezent, un nou partid. Probabil ca tichia (pe care o poarta cu nedisimulata mandrie) nu ii este suficienta, si atunci simte nevoia de a adauga inca una….Sa-i fie de bine…

    Efectul aparitie unui nou partid in Romania va fi egal cu radical de ordinul n (cu n tinde la infinit) din zero barat. Rezultatul este usor previzibil in conditiile unei societati romanesti (btw, exista oare asa ceva?) etern conflictuale, centrifuge si incapabila de propria-i gestiune.

    Fara sa (mai) fiu un mare fan SUA, constat totusi un lucru interesant: o tara formata din emigranti veniti din toata lumea…a reusit sa coaguleze optiunile politice in jurul a 2 mari partide, Democrat si Republican. In Romania, orice tentativa de coagulare / fuziune dintre 2 partide a avut ca rezultat nu unul, ci 3 partide, rezultat previzibil al isteriilor ireconciliabile dintre romani!

    QED!

  40. crizat spune:

    Nu dau lecții, nu sunt mâdru de ceea ce am făcut dar răspunsul meu la întrebările dvs. e mai lung:
    Criza mea
    În momentul în care prin ziarele străine se zvonea de falimentul Lehman B, un prieten bancher mi-a zis că e nasol. M-am mai informat și eu pe net… am început să mă panichez. Le vorbeam colegilor care lucrează pentru mine tot felul de abstracțiuni apocaliptice pentru ei. Îi vedeam că mă cred însă nu înțelegeau cum îi poate afecta pe ei. Mă simțeam ca un bou care propovăduiește tâmpenii. Oricum nu mă deranja că îi panichez pentru că își luau telefoane second hand pe rate cu buletinul. Când veneau la semnat îi tot frecam la cap să fie atenți. După ce s-au terminat și alegerile prezidențiale, s-a anunțat oficial că e nasol. M-am bucurat. Ședință! Am încercat să mă uit în ochii tuturor celor 60 și le-am tot spus vreo două ore concret, pe limba lor: că ce fac ei într-o zi, în Italia un român face într-o oră, că ne vor scădea numărul de clienți, vom fi obligați să scădem prețurile, vor crește prețurile la energie …vor urma concedieri. A fost șoc. S-au panicat. I-am luat pe șefii de departamente: controlați ce face fiecare în fiecare oră, controlați-i calitativ și cantitativ pentru că cei care nu reușesc să fie competitivi vor trebui să plece. Furtul va însemna plângere la poliție. La contabil i-am spus să le pună la dispoziție orice socoteală ca să nu creadă nimeni că sub pretextul crizei îmi bat joc de ei. Unii mai răsăriți au mai întrebat ce și cum e prin acte. I-am întrebat ce părere au ei că ar trebui să facem. I-am ascultat și m-au ascultat. Primii la care am renunțat au fost cei care erau indisciplinați sau furau. La poliție… am fost bleg și nu i-am dat. Am început să renunț la ei pe criterii de competitivitate iar când aveam de ales, primii care plecau au fost ăia mai tineri care mi-am dat seama că n-au necazuri pe acasă și pot să facă altceva, să înceapă o școală… oricum tinerii erau cu moralul mai ridicat. Din 60 am rămas 20. Cei mai buni, și câțiva care nu m-a lăsat inima știind ce au pe acasă. Poate voi rămâne ultimul la un moment dat, însă: umblu cu o rablă pe care trebuia să o schimb de patru ani. De la trei concedii exotice pe an am ajuns la unul, și ăla eventual în Austria. Mi-am plătit toate creditele și dacă astăzi aș mai vrea unul, am încredere că banca mi-l va da numai dacă ceea ce le propun mă va face să cresc, nu pentru salarii sau cheltuieli. Fondurile europene sunt pe șpagă, un credit poate îl fac, poate nu, dar în oraș, pe stradă, foștii mei colegi mă opresc pe stradă să mă mai întrebe, să-mi mai povestească… Nici unul nu apleacă capul!
    Ca o concluzie
    În societatea în care aș vrea să trăiesc, chiar dacă sunt A sau B…
    …sunt dispus să dau mai mult pentru că am ÎNCREDERE în binomul politician plus viziunea lui. Nu sunt disperat după mai mult pentru că locul pe care îl ocup în societate sunt CONVINS că e just. Încrederea vine din transparență și convingerea din educație.
    Noile tehnologii poate că ne oferă posibilitatea unei forme de democrație directă. De Socrate nu vă faceți griji că-l grațiază MS Regele.

    • Vă admir. Am trecut și eu acum câtva timp prin astfel de lucruri (apoi am „dezertat”). Vă admir pentru că nu propovăduți violența, capitalismul banditesc, apărarea cu gloanțe de cei săraci care„ vor să fure sau să cerșească”. Cine crede în activitatea economică, vrea cadru pașnic, prielnic la așa ceva, admite să mai arunce o ciozvârtă la cei defavorizați, mai ales că atunci când cei care cred în muncă sunt mulți și cei defavorizați sunt puțini. În schimb o societate sclerozată, care nu mai este interesată de cadrul prielnic al activității ci de apărarea privilegilor, înțelege să plătească doar pentru niște paznici vânjoși, violenți.

  41. Ion fara tara spune:

    1) ideea ca cei care contribuie sa decida si nivelul impozitarii precum si destinatia impozitelor( cu taxele este alta problema dar TVA-ul nu e o taxa ci un impozit) este respinsa de constitutiile lumii si de a Romaniei in mod voalat si, uneori chiar direct – in Romania nu se poate face referendum pentru reducerea impozitelor si taxelor. Este corect? Da. Fiindca cam orice om vrea sa plateasca cat mai putine impozite ori chiar de loc. Asa ca filozofiile de sorginta liberala ale d-nului Aligica, oricat de rafinate ar fi, sunt respinse in politica reala. Ele au, desigur, argumente teoretice care nu-s respinse fatis de politienii din intreaga lume, dar ceasta datorita demagogiei acestora;
    2) structura demografica a unui stat, proportia populatiei active in totalul populatiei active, determina un nivel minm de asistenta sociala peste care nu se poate trece chiar daca contribuabilii au puterea votului si obtin puterea politica.Astfel Romania are deficit la sistemul public de pensii( prin repartitie) care este subventionat de la bugetul de stat(aceste transferuri constituind cauza principala a deficitului si depasind cu mult alocatiile pentru asistenta sociala) datorita natalitatii scazute si a proportiei mici a salariatilor in populatia activa. Nici un Tea Party romanesc nu vor putea sa inlature aceasta realitate, aceasta premiza, iar ideile lor libertariene nu vor putea fi aplicate ci vor produce doar mai multa suferinta;
    3) de aceea, nu e lucrativ sa intram in meandrele discursului si provocarilor d-nului Aligica, ci sa ne intoarcem la Marx care afost si este un mare economist cand este vorba de analiza unei realitati si apoi, dupa analiza, sa vedem cum trebuie sa actionam, ce masuri trebuie luate( si masurile trebuie sa fie inventive si inteligente deoarece problemele apar ca fiind insolubile) pentru a schimba premizele- structura demografica, raportul salariati/ populatie activa, raportul salariati/pensionari, trecerea la un sistem de pensii private prin capitalizare, pentru a se ajunge la un stat care nu mai este providential si asistential ci un stat minimal care sa asigure maxima manifestae a libertatilor individului.
    4) poate imi raspundeti si mie, as fi curios sa va cunosc opinia.

    • bladd spune:

      @ion: chestia cu analizele lui Marx si inspiratia din ele a mai fost incercata, cu rezultatele cunoscute. Rog pe cei interesati sa experimenteze data viitoare mai intai pe animale, ca in bancul cu cine-a inventat socialismul.

  42. Mobgirl spune:

    Vreau sa aduc in discutie o observatie a lui Ronald Reagan care pune intr-o lumina cu totul noua dezbaterea (eu pe el l-am auzit vorbind despre asta, dar probabil ca sursa originala este alta; daca cineva o recunoaste, il rog sa o mentioneze).

    El zicea ca dihotomia platitori de taxe – neplatitori de taxe este cu totul falsa.
    Toti suntem platitori de taxe.

    Companiile nu platesc taxe, ele colecteaza taxe. Companiile includ in pretul produselor aceste taxe sub denumirea de costuri.

    Atunci cand cumparam o paine, noi platim si taxele pe care, ulterior, compania le va transfera statului (inclusiv un pensionar sau o persoana care primeste ajutoare sociale plateste aceste taxe).

    Aceasta inseamna ca atunci cand companiile spun ca sunt sufocate de taxe, ele de fapt vor sa spuna ca, de fapt, cumparatorii nu suporta o noua crestere a preturilor (ceea ce duce la falimentul companiei sau la trecerea ei in economia gri/ neagra – pentru a putea oferi produse la un pret acceptabil pentru cumparatori si a se salva).

    Astfel, intrebarea adevarata nu este cu cat vor platitorii de taxe sa contribuie, ci cu cat vor consumatorii sa contribuie. Iar consumatori suntem cu totii, cum am zis, inclusiv cei care primesc ajutoare sociale.

  43. Mobgirl spune:

    Din aceasta rezulta ca primii interesati in reducerea cheltuielilor guvernamentale ar trebui sa fie exact cei mai defavorizati, care primesc asistenta sociala din partea statului si pentru care pretul painii si al altor produse de baza conteaza foarte mult.

  44. Mobgirl spune:

    Perspectiva aceasta ofera si un indiciu asupra nivelului impozitarii acceptat de consumatori in mod voluntar: trebuie sa scadem taxele pana la nivelul la care dispare diferenta intre preturile din economia alba si cea gri sau neagra.

  45. costin spune:

    Dl Aligica, nu inteleg rostul incercarii unui dialog cu oameni cu mariusip, care recunoaste ca nu este interesat de articolul pe care il comenteaza, pentru ca stie ca nu este de acord cu dvs. Pentru oameni ca mariusip, care foloseste jumatete de pagina ca sa spuna “ba, este imposibil ca tu sa crezi in ce scrii pentru ca 1. esti in Hudson Institute (unul dintre cele mai respectate institute din lume) si te platesc aia sa spui ce spui, pentru ca tu, spre deosebire de mine, mariusip, nu esti in stare sa gindesti cu capul tau; 2. nu sint de acord cu tine, si nu discut cu oameni care au pareri diferite de ale mele.”

    Dinozaurii ca mariusip, in ciuda limbajului pretentios, vin din alta lume, una foarte primitiva, in care nu exista idei ci doar sinecuri, in care nu exista dialog intre parti ci un concurs de “care da mai mult”, in care nu exista adevar, ci doar raporturi de putere… in care banii cresc in copacii poporului, iar capitalismul este o lupta intre maimute, unele puternice, care reusesc sa fure mai mult decit cele defavorizate, iar cele din urma se multumesc cu firmituri.

    Dl Aligica, aveti foarte multa rabdare, banuiesc ca este si un exercitiu pe care il faceti, util pina la un anumit punct, este important sa stim cu cine avem de aface si sa ne cream dexteritati in “dialogul” cu ei. Este un lucru pe care si eu incerc sa il fac uneori, incerc sa imi inving reactia initiala, aceea de a ramine perplex. In acelasi timp e si o pierdere de timp sa discutati cu bagatori in seama autosuficienti (care au ajuns la autosuficienta cu mult inainte de a fi invatat ceva), care din primul comentariu spune ca refuza dialogul cu dvs. Scopul lor este sa va iroseasca timpul, nu sa discute.

    Discutia ar putea delimitata mai clar prin prin citeva subiecte sau intrebari exact, iar daca comentatorul delireaza in stilul lui mariusip, i se da o singura si finala replica: “va retrag privilegiul de a comenta articolul meu si/sau comentariile ulterioare vor fi ignorate cu desavirsire”.

    asta ar putea fi valabil si pentru mortar, israilaBraftalean, traian, etc (nu am avut nervi sa citesc mai departe). Astfel firul discutiei nu va mai fi deturnat de oameni pentru care bunavointa si onestitatea intelectuala sint mofturi burgheze.

    Nu va dau sfaturi, spuneam doar cum as face eu (sau as incerca sa fac, pentru ca nu mereu reusesc reusesc).

  46. John Galt spune:

    Cheia cu care poate fi deschisa intrebarea incuietoare de la final poate fi rezumata in cateva cuvinte magice: “CUM APAR BANII” (link).

    Aici se afla cauza dezastrului spre care ne indreptam. Si da, dl Algica a intuit corect in finalul articolului – acesta nu poate fi evitat. E implacabil.

    Faptul ca peste trei sferturi din romani se declara bolnavi si lipsiti de motivatie pentru a incepe o afacere este doar un efect secundar al dezintegrarii oricarui fundament moral in ultimii 50 de ani. Romania plateste astazi pacatele generatiilor ce au trecut, pacate ce inca nu au fost iertate.

    Sa speram ca agonia va fi scurta.

  47. donjoe spune:

    “opinia foarte transanta cu care se deschide articolul de fata publicat de dl. Aligica nu este de fapt o opinie, ci este linia oficiala a propagandei pe care este platit sa o disemineze. Ce sens are atunci sa citesti mai departe ce scrie domnul Aligica, eventual chiar sa polemizezi cu el. E ca si cum ai incerca sa ai un dialog cu un robot telefonic.”

    +1
    Ce e mai trist e că numărul “contribuitorilor” de acest gen din spaţiul multimedia românesc pare să fie în creştere. Ne apucă şi pe noi psihoza liber-pieţistă din SUA anilor ’80 şi din păcate fix tineretul e cel mai vulnerabil la propaganda asta, fiind în faza vieţii caracterizată de spiritul revoltei faţă de părinţi/autorităţi/reguli, fază imatură în care nu se vede încă necesitatea organizării pe bază de reguli şi restricţii pentru atingerea unor scopuri la scară mai mare decât a mofturilor individuale agitate şi imprevizibile.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Dragos Aligica


Dragos Paul Aligica

Dragos Paul Aligica este publicist al Revistei 22, cerceteaza si preda sisteme economice comparate si analiza institutionala la George Mason University si este membru fondator al C... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)