Pe 18 decembrie 2006 s-a refondat, din punct de vedere simbolic, statul român. S-a produs atunci, odată cu condamnarea dictaturii comuniste prin vocea şefului statului, drept ilegitimă si criminală pe intreg parcursul existentei sale, mult-amânata ruptură cu trecutul totalitar. Sunt unii care spun că n-ar fi fost decât simbolism. Părerea mea este ca se inşeală minimalizand semnificatia si impactul simbolurilor. Politicul operează prin configurații simbolice. Instituțiile democratice sunt simboluri. Parlamentul este un simbol al suveranitații poporului. Presedintele este un simbol al corpului politic. Este ceea ce demonstreaza politologul Marius Stan in articolul sau aparut in cadul unui grupaj pe platforma „LaPunkt” si reluat aici, pe „Contributors”. Asemeni lui, socot că obligatia unui stat este să-si protejeze cetătenii impotriva fărădelegii, a prigoanelor de orice natură, a crimei individuale ori in masă. Un stat veritabil este dator sa previna exterminările, nu să le planifice si să le organizeze. Statul comunist nu şi-a indeplinit această datorie. Dimpotrivă, a fost un stat terorist, uneori deschis, alteori camuflat, insidios. Nu a avut niciodată, pe parcursul existentei sale de 45 de ani, legitimitate democratică.
http://www.lapunkt.ro/2014/12/18/18-decembrie-2006-condamnarea-comunismului-in-parlamentul-romaniei/
Tot acolo, un pătrunzator eseu al istoricului Cristian Vasile, cel care a fost secretarul ştiințific al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, editor, impreună cu Dorin Dobrincu si cu mine, al editiei Humanitas, din 2007, a Raportului Final. Istoricul Adrian Cioflâncă, fost membru al Comisiei Wiesel pentru analiza Holocaustului din România și expert al CPADCR, scrie un necesar si bine documentat text despre rolul comisiilor pentru adevăr, un concept-cheie in literatura de specialitate legată de asumarea trecutului traumatic. Altfel spus, un concept-cheie despre experiențe cruciale in reconstrucția democratică. Să adaug că pentru mine, ca fost preşedinte al CPADCR, este extrem de onorant acest grupaj. Faptul că scriu cercetători din generația tanără, oameni extrem de competenți pe aceste teme, posesori ai unei adevărate expertize, este incurajator. A sosit din plin momentul să renunțăm la pernciosul lăutarism care a facut destule ravagii in viața intelectuală românească.
Ii multumesc profesorului Ioan Stanomir pentru cuvintele scrise despre valoarea stiintifica si morala a Raportului Final: “La aproape un deceniu de la elaborarea şi prezentarea sa publică, “Raportul final al Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România” rămâne unul dintre documentele ce onorează o datorie de solidaritate şi de memorie a statului român. Dincolo de calitatea remarcabilă a travaliului academic, dincolo de curajul celor care şi- au asumat misiunea de a înfrunta un mediu public ostil şi fanatizat, “ Raportul “ întocmit de Comisia prezidată de Vladimir Tismăneanu înseamnă un moment de ruptură la nivelul memoriei colective şi la nivelul practicii statului însuşi. Este punctul din care relativizarea răului comunist, trivializarea suferinţei şi negarea ororilor devin imposibile. Îi revine “ Raportului” această calitate de a fi un document ce afirmă, atributele esenţiale ale ordinii comuniste- de a fi o ordine ilegitimă şi criminală.”
http://www.humanitas.ro/humanitas/raport-final
Una din cartile care m-a si ne-a inspirat in acest demers intreprins ca unul colectiv, pentru ca, trebuie accentuat, Raportul a fost rezultatul unei munci in echipa, a fost cea a profesorului A. James McAdams, “Judging the Past in Unified Germany” (Cambridge University Press, 2001). Acesta a fost scopul principal al Comisiei, justiția morală. Cred că acest tel a fost atins. Statul de drept a condamnat statul de nedrept (Unrechtsstaat). Comunismul este incompatibil cu adevărul, represiunea sufletelor este direct legată de aceea socială. Comunismul este o pedagogie a urii. Sunt lucruri care au fost rostite clar de Traian Băsescu, de Joachim Gauck, de Vaclav Havel, de Vytautas Landsbergis, de Monica Macovei. Ele reprezintă nervul vital al Proclamaţiei de la Timisoara, adevarata Cartă a Revoluţiei Romane. Sunt convins că dl Klaus Iohannis le cunoaste.
Am citit cu mare interes declaratiile de pe 16 decembrie facute de presedintele-ales, dl Klaus Iohannis, la Timișoara. Ceea ce-a spus domnia sa acolo vine in prelungirea demersului Comisiei Prezidențiale, se situează, ca optiune anti-totalitară, in direcția anticomunismului civic-liberal. Reiau, in final, un scurt articol publicat pe blogul meu acum trei ani. Este direct legat de momentul actual. Sper ca dl Andrei Muraru să nu uite cand a fost emisă această lege si la propunerea cui. Nu e vorba de o persoană, ci de o institutie in care lucra si el la vremea respectivă, condusa de o echipă pe care, la ordinul lui Victor Ponta si al lui Crin Antonescu, a calomniat-o constant. Deci Raportul Final a avut, are si va avea consecinte legale.
„Ne-am cam obisnuit sa deplangem, si nu fara motiv, intarzierile legate de traducerea in realitati legislative cu consecinte palpabile a propunerilor din Raportul Final asumate de Presedintele tarii in discursul din 18 decembrie 2006. Multe lucruri merg greu, exasperant de greu, dar nu totul este blocat. In pofida variilor rezistente si obstacole, Parlamentul Romaniei a aprobat propunerea guvernului, initiata de IICCMER, a Legii privind zilele comemorative pentru victimele totalitarismelor fascist si comunist. Declaratia de la Praga, printre ai carei primi semnatari a fost Vaclav Havel, a cerut ca ziua de 23 august, cand, in 1939, la Moscova, Molotov si Ribbentrop, reprezentantii celor doi briganzi totalitari Stalin si Hitler, au semnat “Pactul de neagresiune”, adica de alianta, sa devina ziua comemorativa pe plan european pentru victimele nazismului si comunismului. Ziua de 21 decembrie reprezinta finalul dictaturii comuniste in chiar Capitala tarii, destramarea definitiva a unui sistem intemeiat pe minciuna, violenta si dispret pentru lege si pentru drepturile omului. Gratie acestei legi, calendarul cetatenilor Romaniei se imbogateste cu doua repere menite sa ne fortifice moral.
IICCMER a inițiat, încă din primavara anului 2010, proiectul de Lege privind declararea zilei de 23 august Ziua Comemorării Victimelor Fascismului și Comunismului și a zilei de 21 decembrie Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România, care își propune să omagieze victimele fascismului și comunismului, ca regimuri totalitare, în baza declarațiilor și recomandărilor unor foruri internaționale și, în particular, să omagieze victimele regimului comunist în România, prin asumarea de către statul român a obligației morale de a consacra două zile comemorative: 23 august și 21 decembrie. Proiectul legislativ a fost adoptat de Parlamentul României, devenind Legea nr. 198 din 7 noiembrie 2011. Această lege asigură coerența unei politici de memorie la nivelul statului român, oferindu-se posibilitatea constituirii unei pedagogii destinate să educe tinerele generații în spiritul respectului profund față de toate victimele regimurilor totalitare.
LEGE Nr. 198 din 7 noiembrie 2011 privind declararea zilei de 23 august Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului şi a zilei de 21 decembrie Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România
EMITENT: PARLAMENTUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 799 din 11 noiembrie 2011
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ART. 1
(1) Se declară ziua de 23 august Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului.
(2) Se declară ziua de 21 decembrie Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România.
ART. 2
Parlamentul României, Guvernul României, autorităţile publice centrale şi locale vor organiza activităţi festive pentru marcarea acestor evenimente, în limita alocaţiilor bugetare aprobate.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE
PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA-DAN GEOANĂ”
http://www.lapunkt.ro/2014/12/18/18-decembrie-si-simbolismul-in-politica/
http://www.lapunkt.ro/2014/12/18/de-ce-condamnarea-comunismului-ramane-un-gest-refondator/
http://www.lapunkt.ro/2014/12/18/18-decembrie-o-perspectiva-subiectiva/
http://www.lapunkt.ro/2014/12/18/comisiile-pentru-adevar-unde-eram-si-ce-mai-este-de-facut/
Recomandare:
http://www.tt.com/home/9401913-91/wendejahr-1989–experte-rumänische-revolution-setzt-sich-fort.csp
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Urmăriți interviul d-nei Blandiana la Gândul Online.
Stimate domnule Vladimir Tismaneanu, ca politolog cunoasteti foarte bine rolurile simbolurilor in prefigurarea si imortalizarea unor aspiratii si impliniri puternice (dar si pentru demolarea acestora). Insa daca simbolurile nu se sprijina pe o vointa vie si o forta de masa reala, atunci sunt utopice sau moarte. Am vazut cu totii ce s-a intamplat cu simbolurile comunismului, cand acesta a ajuns un cadavru politic. Ceea ce daramarea zidului berlinez a insemnat pentru caderea comunismului est-european, pentru victoria anticomunismului romanesc au insemnat imnul “Desteaptat-te, romane!”, decuparea stemei comuniste din tricolor si proclamatia de abandonare a comunismului, din seara zilei de 22 Decembrie 1989. De aceea, se poate spune cu certitudine ca originarea rupturii de trecut si de statul de nedrept in 2006 nu corespunde realitatii, este un fals, asemenea unui text apocrif, care incearca sa ne prezinte ca adevar un fals “Zeus” si o falsa “Geneza”. Motivatia unei asemenea lovituri date adevarului istoric este aceiasi ca in toate cazurile de falsificare istorica, falsii eroi si falsele evenimente nu pot lua locul adevarului decat prin minciuna. In 18 decembrie 2006, data pe care o aduceti in discutie, oricine putea citi orice in Parlament sau isi putea intitula oricum textul, ca in orice stat de drept si democratic. Cazul Presedintelui de dreapta, care a citit un “Raport Final”, tot de dreapta, a tinut de exercitiul democratic, mai précis de exercitiul competitional dintre stanga si dreapta. Inevitabil, “echiparea” ideologica si politica a presedintelui si raportorului a plasat evenimentul pe terenul partinitatii. Partea proasta a fost ca s-a incercat sa se castige incorect, prin punerea unui raport politizat in gura unui fals simbolul al echidistantei, o tentativa de a vicia jocul liber al raportului de forte parlamentar prin presiune executiva. In spiritul adevarului istoric, primele Alegeri Libere si prima Constitutie au pus temeliile statului de drept si au consfintit ruperea ireversibila de trecutul comunist. Prin urmare, cand vorbim de simboluri, trebuie sa fim foarte atenti sa nu substituim simbolurile autentice cu simboluri false sau sa nu confundam semnificantul cu semnificatul. Faptul ca actionati contrar este cu atat mai surprinzator cu cat comemoram, chiar in aceasta luna si in aceste zile, 25 de ani de la Revolutie, ale carei victime s-ar rasuci in mormant daca ar afla de tentativa epigonica de a pune sacrificiul si rezultatul luptei lor intre paranteze, ca nu 1989 a facut istoria anticomunista si postcomunista. Folosirea de argumente politice pentru acreditarea unei alte geneze a statului de drept este extrem de inadecvata si de paguboasa. Nu rapoartele politice, ci constitutiile si legile sunt fundamentul unui stat de drept. Cei care de-a lungul timpului v-au citi cartile si articolele, in care ati combatut cu inversunare cultul unipersonalismului si prezidentialismului, observa ca, acum, de dragul altor obiective politice, il mangaiati cu dragalasenie pe crestet, intrand, astfel, intr-o contradictie sistemica.
Dvs nu aduceti argumente, aplicati etichete. Nu e prima oara. Nu cred ca ati citit grupajul despre care vorbesc in articol si la care dau linkuri in final. Credeti-ma, ar merita. Ma intreb daca macar ati rasfoit Raportul Final. Traian Basescu nu a citit RF in fata parlamentului, ar fi insemnai sa citeasca zeci de ceasuri, zile si nopti in sir, fiind vorba de sute de pagini, a tinut un discurs de aproximativ o ora la care dau link in articol. Textul a aparut in Monitorul Oficial, devenind document al statului roman. Sarbatori Fericite!
Dupa parerea mea condamnarea dictaturii comuniste a fost actul fundamental al presedintiei lui Traian Basescu, cel mai important gest pe care il lasa in urma. Nu voi uita niciodata ziua citirii Raportului Final, zi care a aratat, din pacate, ca societatea romaneasca nu a fost neaparat pregatita sa inteleaga importanta momentului. Cred ca totusi in timp Raportul si-a facut datoria si din ce in ce mai multi romani par sa inteleaga ororile dictaturii comuniste si, asa cum s-a vazut la ultimele alegeri, sa sesizeze pericolul alunecarii inapoi in ea.
Sarbatori fericite, domnule Tismaneanu! Se pare ca partea binelui a invins si anul acesta, iar determinarea cu care ati aratat mereu raul cu degetul a contat foarte mult. Va multumesc pentru toate momentele de speranta prilejuite de lectura articolelor dumneavoastra :)
Va multumesc pentru generosul mesaj! Sarbatori Fericite!
Nu, cea mai mare realizare a președintelui Băsescu este alegerea dlui Iohannis. Tot așa cum cea mai importantă realizare, deși involuntara, a lui Iliescu a fost victoria lui Băsescu. Am votat atunci pentru el și, dacă aș putea da timpul înapoi, la fel aș vota.
Ar fi fost frumos ca ziua de 22 decembrie 1989 sa fi insemnat ruptura de trecutul comunist. Nu a fost asa pentru ca esalonul 2 al puterii comuniste a preluat puterea, autointitulandu-se „emanatia revolutiei”. Dle F.P., cred ca atunci, in primele zile dupa fuga cuplului dictatorial, s-au rasucit in mormant eroii martiri ai Revolutiei romane.
Discursul rostit in parlament de presedintele Basescu a fost un act fundamental al statului de drept, pentru ca a reprezentat condamnarea comunismului, ca sistem politic, si statul comunist, care au produs atatea nenorociri, ale caror consecinte inca le mai suportam si azi, din fericire, din ce in ce mai putine.
Nu putem aprecia matematic consecintele din societate ale acestui raport de condamnare a comunismului, elaborat de comisia condusa de dl Tismaneanu, dar, in mod sigur, acestea sunt importante. Le-am putut vedea la recentele alegeri, cand, reprezentantul partidului (cel putin perceput drept) continuator al PCR, a pierdut la distanta alegerile prezidentiale. Le putem vedea in recentul sondaj INSCOP, in care peste 80% din romani au declarat ca preferea actuale societate, democratica, celei comuniste, sau din faptul ca cei mai multi romani il considera pe Traian Basescu drept cel mai bun presedinte pe care l-a avut Romania. In mod sigur, si asumarea acestui raport a contat.
Inchei si eu, dle Tismaneanu, urandu-va Craciun fericit si un 2015 cat mai bun!
Va multumesc mult. Sarbatori Fericite!
Dle Nicolae,
Statistica matematică este, după cum îi arată numele, o ramură a matematicii care se ocupă cu culegerea, clasificarea și analiza datelor ce privesc diverse fenomene. Ori, statistic vorbind, în mandatele ultimului președinte s-a făcut cel mai puțin pentru statul de drept și cu cele mai ridicate costuri. Imediat după Revoluție am avut pluralism politic și alegeri libere. A urmat apoi liberalizarea economică, a relațiilor comerciale și privatizarea mijloacelor de producție. Mai apoi am obținut dreptul la libera călătorie, am fost cooptați în NATO și UE. Deși sincopele și acțiunile dubioase au abundat, asta era calea de urmat, iar erorile de parcurs nu pot anula sensul derulării evenimentelor. Nu neg existenta presiunilor politice și a corupției endemice, care au diminuat impactul reformelor petrecute în tot acest timp, scurs de la revoluție, dar a susține că, fără Raportul Final, românii n-ar fi știut cum sa voteze la recentele alegeri mi se pare exagerat. Condamnarea de acum opt ani nu a produs absolut nici un efect juridic și, în lipsa acestora, e imposibil de cuantificat efectul în alegeri. Sorry, dar nu cumpăr chestia asta. Recunoaștereași asumarea trecutului sunt lucruri, evident, foarte importante pentru construcția viitoare, dar nu sunt nici suficiente, nici primordiale. Nu poți tencui pereții înainte de a-i zidi, și nici nu-i poți zidi înainte de a turna fundația. Nu poți sări etape și, oricât de prost ar fi fost zidarul, e incorect sa fie apreciat zugravul pentru că e plăcută culoarea, deși și în cazul acestuia mulți recunosc că tușa e defectuoasă.
Sărbători fericite!
A fost ceva esential care nu stiu daca a mai fost facut la acest nivel pe undeva. Pacat ca sintagma :ilegitim si criminal se refera numai la Romania dar toti stim ca este valabila pe peste tot unde acest odios ” mod de productie ” a fost experimentat.