Home » Analize »Global / Europa »Politica & Doctrine »Sinteze » Citesti:

A cedat Rusia în Ucraina? Să credem în noul chip al Matrioşkăi?

Valentin Naumescu iulie 8, 2014 Analize, Global / Europa, Politica & Doctrine, Sinteze
35 comentarii 6,149 Vizualizari

De câteva zile, televiziunile şi agenţiile de ştiri internaţionale anunţă insistent „victoria tactică importantă” a trupelor guvernamentale ucrainene asupra separatiştilor rusofoni de la Slaviansk.

După semnarea Acordului de Asociere a Ucrainei la Uniunea Europeană, pe 27 iunie, preşedintele recent ales Petro Poroşenko „decontează” astfel primul succes (real sau nu, vom vedea curând) pe linia restaurării autorităţii statale a noului regim de la Kiev, un succes de etapă, binevenit pe plan politic intern dar mai ales pentru credibilitatea internaţională a Ucrainei. Circa 20 de camioane şi autobuze cu militanţi pro-ruşi au fost văzute weekendul trecut părăsind oraşul şi repliindu-se spre Doneţk, principalul centru industrial şi economic din estul secesionist al ţării.

Steagul galben-albastru flutură din nou la Slaviansk, un oraş de circa 120.000 de locuitori, populat în majoritate de etnici ruşi, care a fost timp de peste trei luni scena unor confruntări militare intens mediatizate, încheiate (temporar cel puţin), spun surse neconfirmate oficial, cu aproximativ două sute de victime în total, de ambele părţi.

În principiu, restabilirea controlului (măcar a celui militar, dacă până la cel administrativ sau economic mai este destul de mult) ar trebui să fie o veste bună pentru Ucraina şi pentru Estul Europei în general. Putin nu a intervenit deschis la Slaviansk (deşi există cvasi-certitudinea unor trupe speciale ruse, sub acoperire, care au luptat în zonă), a cerut public Parlamentului de la Moscova anularea autorizaţiei de intervenţie militară în Ucraina, a declarat că este susţinătorul unei soluţii paşnice, a dialogului între părţi, părând mai degrabă interesat de negocierea preţului gazului livrat Ucrainei, de recuperarea datoriei către Gazprom şi de continuarea afacerilor cu partenerii comerciali vest-europeni decât de refacerea URSS sau de Testamentul lui Petru cel Mare. Dar, ce-i drept, dintr-o Matrioşka iese alta, şi apoi alta, iar misterul Rusiei este inepuizabil, nu ştii niciodată când se termină povestea…

Sunt comentatori şi analişti tentaţi să creadă că punctul critic al tensiunilor fost depăşit. Inclusiv Preşedintele Poroşenko se arată încrezător că victoria de la Slaviansk (urmată imediat de încă un succes la Kramatorsk) se va dovedi un „punct de inflexiune” în dinamica revoltelor populaţiei rusofone. Cu alte cuvinte, pare să se profileze ideea că Rusia a renunţat la lupta pentru destructurarea Ucrainei şi o va lăsa să evolueze, liberă, spre Vest. Două oraşe au fost eliberate de bandele de separatişti. Optimismul revine treptat în mult încercata ţară est-europeană.

Şi totuşi, v-aş propune să nu ne grăbim în a concluziona că Ucraina e salvată definitiv, că aparţine lumii occidentale şi s-a desprins pentru totdeauna de pe orbita de interese strategice a Rusiei vecine. Complicata poveste regională începută în martie cu anexarea fulgerătoare a Crimeei (sau mai înainte, cu Revoluţia Euro Maidanului?, sau mai înainte, cu Summitul de la Vilnius?, sau mai înainte…?) e departe de a se fi încheiat prin recucerirea Slavianskului de către ucraineni. Mai sunt multe bătălii de purtat şi multe obstacole de trecut, unele interne, altele externe, pentru ca regimului pro-european de la Kiev să îi fie acordat cel puţin statutul de candidat la integrare. Temerea mea este că, printr-o negociere abilă şi tenace, Moscova ar putea obţine de la Berlin şi Paris garanţia că Estul Europei nu va fi prea curând integrat în Uniunea Europeană şi în NATO, indiferent de poziţia Statelor Unite.

Rusia poate interpreta cu uşurinţă partituri tactice multiple, foarte diferite una de alta, înşelătoare, combinând dezinvolt abordările ameninţătoare, de tip hard-line, cu stilistica soft, „constructivă”, pseudo-occidentală, bazată pe tehnica dialogului interminabil şi a negocierilor tergiversate, din care oricum nimeni în istorie nu i-a putut „smulge” nimic concret. Alain Besançon descrie magistral tradiţia şi tehnica minciunii în regimurile ruseşti succesive, ca şi iluziile Franţei în relaţia cu Imperiul de la Răsărit, în cartea sa din 2012, Sfânta Rusie.

Moscova schimbă aşadar din nou jocul, chiar în această perioadă. Să privim deci spre semnele, mai mici sau mai mari, care ni se arată. Toate vorbesc de o schimbare a tacticii şi stilisticii politice a Rusiei, însă în interiorul aceleiaşi mari strategii de menţinere a sferei de influenţă (ruşii spun „balanţa de putere”, alintându-se cu un termen al şcolii realiste) în zona tampon care-i desparte de sistemul occidental. Toate semnele care urmează mai jos, unele minore, altele semnificative, sugerează decizia Kremlinului de renunţa (pentru cât timp?) la masca urâtă de invadator, de şantajist, de brută a continentului, şi de a juca în etapa următoare pe cartea pragmatic-economică. Una la fel de cinică şi de periculoasă, în fond, pentru Ucraina şi pentru restul ţărilor din Estul Europei, dar care mimează cel puţin instrumentele democraţiei şi economiei de piaţă. Nu pe cea militară, războinică, intervenţionistă şi fundamentalist ortodoxă pe care o propunea până nu demult grupul conservator Armată-Biserică-Intelighentia misionaristă, care n-a făcut decât să resuscite solidaritatea apuseană, să readucă America în Europa Centrală şi să renască ostilitatea cvasi-generală la adresa Rusiei. Deci, care ar fi indiciile şi elementele noii abordări?

  1. Dughin, considerat multă vreme ideologul Kremlinului, a fost dat afară de la Universitatea de Stat din Moscova. Pare să nu mai fie în graţiile puterii. Putin este, totuşi, mai inteligent şi mai realist decât „noul Rasputin” al Rusiei postcomuniste, chiar dacă a citit probabil mai puţin decât acesta. Crede în neo-imperialismul euro-asiatic, în misticismele şi ortodoxia misionaristă a celei de-a „treia Rome” atât cât are nevoie un vechi ofiţer KGB să creadă în ceva care poate aduce influenţă, voturi, putere şi valută. Dincolo de asta, corul bărboşilor cu cruci mari şi sutane negre îl plictiseşte negreşit, aşa cum îl plictisea mitul supremaţiei ortodoxiei ruse şi atunci când servea, ca spion în Germania, regimul comunist;
  2. Amatorul de voiaje politico-diplomatice cu bombardierul Tu-160, „dulăul” Rogozin, prietenul nostru, este ţinut mai nou la bază, sub strictă supraveghere şi în evidentă discreţie politică, dar şi cu plăcuţa avertizoare pentru est-europeni „Atenţie! Câine Rău!”;
  3. Versiunea mai cu ştaif a Moscovei, premierul Medvedev prevesteşte o gravă criză a gazului în Europa, la toamnă, dacă Ucraina nu îşi plăteşte datoriile (pe vice-premierul Rogozin nu l-ar fi crezut nimeni sau, mai rău, exista riscul să intre din nou în polemici ridicole „de pahar” cu vreun lider din regiune, cu nervii la pământ);
  4. Republica Moldova este invitată politicos la negocieri la Moscova, în urma asocierii cu Uniunea Europeană (un fel de „Să nu ziceţi că nu v-am avertizat!”);
  5. Rusia începe să anunţe, din senin, tot felul de interdicţii la importul de produse alimentare şi non-alimentare din Estul Europei, care pot ruina pe termen mediu agricultura şi economia acestor state dependente de piaţa rusească (apoi le poate cumpăra facilităţile de producţie la preţuri de nimic, direct sau prin intermediari);
  6. Germania şi Franţa fac în continuare afaceri mari cu Rusia. Legăturile nu pot fi rupte aşa uşor şi, oricum, nimeni nu ar fi dispus să plătească preţul unor eventuale sancţiuni economice reale (nu mimate ca în prezent) în relaţia comercială Uniunea Europeană-Rusia.

Cel mai probabil, Preşedintele Putin doreşte să-şi amelioreze credibilitatea internaţională şi relaţia politică deterioarată în primăvară cu franco-germanii, pentru a salva interesele economice ale Rusiei şi prezenţa activă a acesteia în Europa. Opţiunea militară va rămâne pe planul al doilea, după ce le-a arătat practic europenilor că oricând poate trece peste normele dreptului internaţional şi nimeni nu-l poate opri. „Pisica” a fost arătată, acum poate trece la afaceri profitabile.

Interesul normalizării relaţiilor pare, de altfel, reciproc. Şi Putin, şi Merkel, şi Hollande ştiu cum trebuie condus jocul mai departe pentru a evita scandalizarea opiniei publice occidentale. Prin salvarea aparenţelor. Iar tancurile sunt primele care trebuie să dispară din ochii cetăţeanului de rând occidental, pentru a-l convinge că totul a revenit la normal. Pe băcanul din Grenoble, anticarul din Utrecht sau brutarul din Münster (ca să nu mai vorbim de marile companii din capitale) nu-i interesează aspiraţiile de aderare ale Ucrainei sau Republicii Moldova, dimpotrivă, au sentimentul că Estul sărac le va împovăra nota de plată şi le va reduce şi mai mult standardul de viaţă, tot aşa cum au impresia că s-a întâmplat în ultimii zece ani datorită Poloniei, României sau Bulgariei. Pe aceştia de mai sus îi deranjează doar imaginea tancurilor care invadează teritoriul altor state, căci tancurile şi bombardierele le readuc în memorie spectrul războiului care se extinde şi al afectării confortului burghez care dă atâta farmec Europei. Dacă soldaţii au dispărut însă din raza lor vizuală şi li s-a dat oficial vestea că nu se mai trage, s-au liniştit şi se pot întoarce relaxaţi la micile sau marile lor afaceri. Restul nu îi mai interesează. Se pare că Putin a înţeles, în ceasul al doisprezecelea, acest lucru şi caută să-şi apropie marile puteri vest-europene, în special Germania şi Franţa. Dar asta nu înseamnă că doctrina lui faţă de Estul Europei s-a schimbat. Ceea ce se schimbă acum sunt doar tactica şi stilistica abordării aceleiaşi vechi strategii, ostile aderării statelor est-europene la NATO şi la Uniunea Europeană.

Probabil că separatiştii rusofoni vor mai continua un timp să opună rezistenţă guvernului ucrainean, la Doneţk sau în alte oraşe din estul ţării. Oameni vor mai muri din păcate şi în săptămânile sau lunile următoare, militari şi rebeli, însă ştirile despre evenimentele de acolo vor fi tot mai puţine, apoi luptele se vor stinge de la sine. Dar Rusia nu va invada Ucraina şi se va strădui să arate Occidentului că nu are niciun amestec în înarmarea rebelilor şi întreţinerea tensiunii, pentru a nu-i trezi pe micii burghezi Hans şi Pierre din liniştea lor confortabilă şi a le permite lui Merkel şi Hollande să facă mai departe afaceri strategice cu atractiva Rusie, sau să ceară Washingtonului socoteală pentru spionajul american din Europa.

Occidentul european va reprimi, într-un an – maxim doi, regimul de la Moscova la masa discuţiilor din prima ligă a puterilor lumii. Iar Kievul şi Chişinăul nu vor trece de stadiul de membri asociaţi ai Uniunii Europene sau cel mult de candidaţi la integrare, adică o extensie a pieţei occidentale, fără niciun fel de garanţii de securitate, politico-militare, de dezvoltare regională sau economico-sociale. Pe acelaşi mic spaţiu tampon va activa economic liber şi Rusia, în cadrul CSI. Ciudata dublă apartenenţă nu produce nicio supărare pentru vest-europeni sau pentru ruşi (şi nici pentru premierul Leancă, înţelegem), atâta timp cât franco-germanii şi ruşii vor împărţi piaţa corect iar ucrainenii şi moldovenii se vor scălda mai departe în două ape, adică exact aşa cum vrea, pe fond, Moscova.

În esenţă, ceea ce Putin doreşte acum este păstrarea controlului asupra Estului Europei printr-o relaţie normalizată cu Germania şi Franţa, nicidecum părând că se opune acestora, ci arătând că „lucrează împreună cu Uniunea Europeană”. Doreşte acum şi încheierea Războiului Rece pe care l-a declanşat la sfârşitul anului trecut (înaintea Summitului de la Vilnius), cel puţin cu componenta europeană a Occidentului, dacă nu şi cu Statele Unite, care vor rămâne rezervate faţă de Rusia multă vreme de acum înainte.

Europa nu va întoarce însă spatele niciodată, complet, Rusiei. Este deja captivă jocului de măşti al Moscovei şi ţesăturii de interese creată în ultimii 20 de ani. Putin va rămâne desigur cu Crimeea câştigată, cu o Ucraină vecină slabă economic şi vulnerabilă ca structură societală, dependentă de gazul rusesc, pe care o poate abuza oricând. Cu o Republică Moldova bucuroasă să facă afaceri deopotrivă în Spaţiul de Liber Schimb al Uniunii Europene şi în Comunitatea Statelor Independente (succesoarea URSS), numai să nu facă unirea cu România, în schimb cu ameninţarea activării detonatorului Transnistriei şi Găgăuziei atunci când elanul pro-european al Chişinăului va fi devenit prea mare. Cu un Belarus al cărui preşedinte vrea să lupte şi să se apere „împreună cu Rusia” (dar nu ştie exact împotriva cui?!), în fine, cu o Germanie şi o Franţă mult prea preocupate de propriile lor probleme şi dornice să profite de mărimea şi generozitatea pieţei ruseşti.

La rândul ei, Rusia pătrunde tot mai mult, prin participarea la privatizări şi achiziţionări de pachete semnificative de acţiuni, în industria şi economia Europei Centrale. Aceasta înseamnă, indirect, achiziţionarea de putere, de influenţă, de control, chiar dincoace de zidurile NATO şi ale Uniunii Europene, pe care noi le credeam inexpugnabile. Prin impresionanta sa capacitate de schimba măştile pe care le poartă, după caz, Moscova ştie să pretindă că joacă acelaşi joc politic şi economic ca Occidentul şi că merită încrederea acestuia. În cuvintele lui Alain Besançon, „Occidentul a fost fascinat de Rusia. [...] A fost atras şi s-a temut de ea. A încercat să o includă în lumea lui; a încercat să o excludă. Nu a reuşit nici una, nici alta”[1].

Acum Rusia devine infinit mai periculoasă, căci nu mai ai cum să te mai aperi de ea, să închizi ferestrele, să te baricadezi în casă, să reinventezi NATO, ci pur şi simplu îi deschizi uşa din faţă şi o pofteşti la masă. Chipul Matrioşkăi care-ţi intră în casă este vesel şi roşcovan: dar sub el ştii că se ascunde mereu un alt chip.     

___________________


[1] Alain Besançon, Sfânta Rusie, Bucureşti: Humanitas, 2014, p. 7

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "35 comments" on this Article:

  1. johnny spune:

    De ce oare aproape toate articolele lui V.Naumescu despre Ucraina sunt pro-ruse? Daca ar fi sa ne luam dupa un articol scris de dansul prin luna mai, acum Ucraina trebuia sa fie divizata intre Rusia si Vest… Acum autorul accepta “victoria tactica” a ucrainenilor asupra rebelilor, dar, atentie, victoria are permisiunea Rusiei, care a dorit doar sa-si schimbe tactica. Poate ar trebui precizat ca si Rusia si dl. Naumescu s-au inselat profund cu privire la patriotismul ucrainenilor si vointa lor de a rezista Rusiei.

    • Interesul Romaniei spune:

      Greu de acceptat pentru rusofili (sau pentru cei care nu au idei viabile privind societatea si sunt doar anti-occidentali primitivi) ca Rusia pierde in Ucraina (cum a pierdut in 2009 si in R.Moldova) scenariile care ii erau cele mai favorabile.
      Pana nu demult se vorbea cu mult aplomb de “Novorusia”, sudul si estul Ucrainei incluse in noul stat, confederat cu Ucraina “vestica”. Dar numai in doua din cele 6-7 regiuni vizate s-a reusit crearea unor “republici” separatiste.
      Pana acum 2 saptamani, liderii separatisti pro-rusi vorbeau de “eliberarea Kievului de junta fascista” (termeni de propaganda de ambele parti, unii zbiara despre “fascism”, ceilalti racnesc despre “teroristi”).

      Ce zic acum separatistii?

      “(…) Rusia ne-a dat sperante si apoi ne-a lasat la mila operatiunii punitive” ucrainene, scria pe blogul lui Igor Strelkov, liderul militar al rebelilor, cu o zi inainte de caderea orasului Slaviansk, bastion al insurgentilor care a intrat sambata sub controlul fortelor ucrainene.

      “Erau frumoase cuvintele lui Putin privind apararea poporului rus, a Noii Rusii. Dar nu erau decat vorbe”, a scris la randul sau, pe contul de Twitter, Denis Pushilin, seful “parlamentului” “Republicii Donetsk”, proclamata de separatisti in estul Ucrainei.

      Adaug ca Evgheni Sevciuc, liderul separatist de la Tiraspol, a declarat acum cateva zile ca in ciuda dorintei “poporului nistrean”, exprimata in 2006, Rusia nu doreste sa accepte o “unire” cu Transnistria !

      La Moscova (ca oriunde in marile capitale in astfel de situatii) exista doua tabere, una pro-razboi (Rogozin, Shoigu) si cealalta mai pragmatica, interesata de economie si relatii durabile cu alte state. Rogozin a fost tras pe dreapta dupa ce a creat scandaluri diplomatice cam peste tot pe unde s-a dus si se pare ca Vladimir Putin nu vrea sa intinda coarda relatiile cu Germania si USA pana cand aceasta s-ar rupe.

      Pozitiv pentru Rusia in operatiunile din Ucraina?

      -a ocupat Crimeea, teritoriu care oricum apartinea Ucrainei doar cu numele si doar de vreo 50 de ani, cadou de la Stalin !
      -a testat un nou tip de razboi, “sub acoperire”.
      -a consolidat sentimentul “patriotic” si “pravoslavnic’ in Rusia.

      Negativ pentru Rusia?

      -a dezvaluit intregii lumi noile sale tactici in teritoriile cu populatie rusofona/rusofila (propaganda intensa, crearea de partide si asociatii/ONG-uri, infiltrarea de armament si agenti militari, folosirea maselor de civili ca scut uman, ocuparea cladirilor-simbol). In consecinta, toate statele est-europene cu minoritati rusofone/rusofile sunt avertizate si au inceput deja sa ia contra-masuri, stiu la ce sa se astepte.

      -a intarit decizia a milioane de ucrainieni de a iesi definitiv din sfera rusa de influenta, putem spune ca acolo unde a esuat “revolutia portocalie” din Ucraina lui Timosenko sau Iuscenko, au reusit Ianukovici si Putin. Vor trebui generatii pana va inceta neincrederea si ostilitatea dusa pana la conflict armat, intre aceste popoare slave foarte apropiate etno-lingvistic (e si cazul sarbilor si croatilor).

      -a creat un puternic curent anti-rus in state europene unde exista tentatia indiferentei la actiunile Kremlinului, acum exista un grad ridicat de sensibilizare a polonezilor, balticilor, romanilor, liderii acestora nu mai au probleme in a convinge populatia de necesitatea accelerarii inarmarii si cheltuirii a cel putin 2% din PIB pentru armata.

      -a readus in atentia strategica a USA tot “frontul” est-european al NATO, rolurile Romaniei si Poloniei devin unele “cheie” in situatia din aceasta zona a lumii.

      Ce a avut de pierdut Romania?

      -ne-am trezit cu o zona de razboi la M.Neagra si cu activarea unor potentiale focare separatiste la cativa zeci de km de frontiera, ceea ce de obicei nu da bine pentru investitorii internationali mari.
      -au aparut in societatea noastra contururile unor zone de influenta pro-rusa, pe care le banuiam, dar pe care acum le putem percepe cu claritate, in zona politica si economica, ceea ce conduce inevitabil la diviziuni, tensiuni, scenarite, campanii mediatice violente, etc.
      A fost foarte interesant sa observam quasi-simultaneitatea cu care au aparut scandaluri in Turcia, Polonia si Romania, ce au lovit precis in persoane de nivel foarte inalt, cu discurs pro-american (Basescu, Sikorski).

      Ce a avut (si inca are) de castigat Romania?

      -am castigat foarte repede atentia USA, la Bucuresti a fost un adevarat ‘desant’ american, tara noastra e considerata acum aliat “privilegiat”, ce se intampla la noi a devenit “important” pentru liderii americani, suntem durabil instalati pe harta intereselor strategice americane. Clasa politica romaneasca a fost imediat obligata sa se pozitioneze in raport cu acest conflict.

      -primim instruire si echipamente militare ultramoderne, relansam cheltuielile si industria de aparare, avem deja si doua baze US (dintre care una va fi anti-racheta, alta e in realitate pentru fortele speciale, semn ca ne pregatim cu USA pentru interventii rapide in regiune). Coroborat cu experienta irakiana si afgana (mai nou siriana, doar cateva state, printre care si Romania, asigura protectia militara a oficialilor ONU acolo, vezi multumirile sefei delegatiei ce se ocupa de dezarmarea chimica) a zecilor de mii de militari profesionisti romani care au trecut prin acele teatre de razboi in ultimii 10 ani, va rezulta in 3-4 ani o Romanie cu forte militare la un nivel de pregatire si dotare de putere regionala.

      -am pus R.Moldova pe orbita UE, o accelerare nesperata prilejuita de agresiunea rusa in Ucraina, o parte a romanilor din Basarabia a inteles ca fara o protectie din partea UE/NATO vor deveni victima sigura a expansiunii imperialiste ruse. Clasa politica de la Chisinau, inca divizata de decenii de propaganda rusofila, are acum o optiune clara de apropiere de UE. Am observat intensificarea discursului public unionist (caravane prin sate, dezbateri la tv), de neconceput pana acum 5-6 ani. Iar Transnistria nu poate decat sa fie deprimata la gandul ca e acum o enclava intre o Ucraina care a invatat sa traga in separatisti rusofili si un spatiu etno-lingvistic romanesc protejat de UE/NATO si pregatit pentru scenariul “ucrainian”.

      -Ucraina va fi nevoita sa acorde minoritatilor o atentie sporita, sub monitorizare europeana, tocmai pentru a evita alte scenarii de violenta separatista. E o veste buna si pentru sutele de mii de romani de acolo, care sunt incurajati si de faptul ca noul presedinte de la Kiev, Petru Porosenco, e din Bolgrad, in sudul Basarabiei si e vorbitor de romana, a crescut intr-o familie cu bunici romani, ca premierul Iateniuc din Cernauti.

      -se consolideaza in Europa (si la Washington) pozitia consecventa a Romaniei de a respinge separatismele pe cale violenta, de a nu accepta “autoproclamari” de “republici” si “tinuturi”. Dupa Iugoslavia si Ucraina, UE este acum extrem de circumspecta cu tot ce tine de “autonomii” si “separatisme” etnice, singurele acceptate vor fi doar cele rezultate in urma unor acorduri politice intre majoritate si minoritate, restul vor fi izolate international si reprimate.

      Vedem ca UE si USA accepta ca separatismul etnic sa fie reprimat militar intr-un stat european neasociat la UE/NATO, cu atat mai mult nu va accepta astfel de destabilizari in interiorul UE sau NATO. E o veste buna pentru Bucuresti, pentru ce am fi nevoiti sa facem in Romania sau R.Moldova contra celor care folosesc arma “autonomiei” ca prim pas spre separare.

      Impresia e ca rezultatul actiunii din Ucraina e controversat pentru Rusia (castiguri interne, pierderi externe), e negativ pentru Ucraina (pierderi de teritorii, razboi civil, polarizare violenta in societate, probabila federalizare), e controversat pentru R.Moldova (castiguri externe, tensiuni interne cu noi amenintari separatiste, polarizare a societatii), e pozitiv pentru Romania (descalificarea discursului separatist/autonomist, consolidare a relatiilor externe, intarire a pozitiei geostrategice, tensiuni in clasa politica).

      • XXL spune:

        nu stiu altii cum sunt dar mie, cand ma gandesc la atati “lideri” separatisti care au timp sa posteze pe bloguri felurite comentarii, cand camioanele-i cara de colo-colo intr-o retragere “in graba”, parca sa sparie gandul. e prea simplu sa se termine aici. ar fi o partida de sah plictisitoare pentru niste maestrii cum sunt rusii

      • Viorel spune:

        Foarte buna anaiza ,inclusiv urmarea. Cred ca mai trebuia adaugat faptul ca prin actiunile din Crimeea, Ucraina dar mai ales cele din Siria, Rusia a obligat comunitatea internationala sa tina cont de opiniile ei in orice scenariu politic,militar, economic etc si si-a crescut vizibilitatea nu numai in zona Europeana ci si mondiala, reusind partial sa demonstreze ca tinde sa revina pe a doua pozitie in lume, la lupta stransa cu China si UE

    • sile spune:

      Nu cred ca articolele sunt pro-ruse. Sunt pur si simplu realiste.
      Putin isi vede de treaba lui, avand ca parteneri de “negocieri” lideri occidentali santajabili la un nivel sau altul. De aceea nu e deloc surprinzator ca isi poate urmari nestingherit agenda, in timp ce restul Europei nu poate decat sa dea din gura.
      Lucky guess sau nu, pana si eu am anticipat ca scopul lui Putin e Crimeea (Sevastopol, de fapt), iar agitatia din Ucraina e creata doar ca anexarea Crimeei sa para raul (mult) mai mic.

    • Dyogene spune:

      Eu am inteles articolul asta ca pe un avertisment lucid, nicidecum ca pe un articol pro-rus. Un articol foarte bun de altfel, pe care ar trebui sa-l citeasca si cancelariile de la Bucuresti.

  2. freestyle spune:

    Hatmanul Porosenko trece estul Ucrainei prin foc si sabie. Asa va unifica el tara si va uni poporul. Asta va fi o adevarata “unitate de sange”.
    1 “Şi totuşi, v-aş propune să nu ne grăbim în a concluziona că Ucraina e salvată definitiv, că aparţine lumii occidentale”
    Gresit! Ucraina nu va apartine niciodata lumii occidentale. Poate doar pe hartie (tratate, aderari si alte alea).
    2.”pe vice-premierul Rogozin nu l-ar fi crezut nimeni sau, mai rău, exista riscul să intre din nou în polemici ridicole „de pahar” cu vreun lider din regiune, cu nervii la pământ”
    Va referiti la presedintele Basescu? Vai, vai, vai, domnule Naumescu, nu ma asteptatam la asa ceva din partea dumneavoastra.

  3. victor L spune:

    Articolul, pentru cineva pina acum neinteresat de politica ruseasca, pare o devoalare, o noutate despre fostul mare frate de la rasarit; de unde ne venea lumina acum citiva ani!
    Totodata, asa mi se pare mie, dl Naumescu se lasa si el cucerit de politica ruseasca, nu doar Merkel ori Holande, Hans sau Pierre. De parca ar fi o competitie intre niste competitori ce respecta aceleasi reguli.
    Istoria a demonstrat, cam de 100 de ani, ca atunci cind “amicitia” dintre Hans, Pierre si Ivan dadea semne de maniere proaste (se poate si la case mari), erau asteptati americanii sa aranjeze lucrurile in alta ordine. Asta a uita dl Naumescu, americanii nu au plecat pe Luna.
    In plus, reflectii de genul asta par si ele de la un pahar: ” exista riscul să intre din nou în polemici ridicole „de pahar” cu vreun lider din regiune, cu nervii la pământ”.
    NB,
    analiza corecta pina la un punct, caci nimeni nu se astepta ca Rusia sa invadeze garajul lui Hans ori Pierre. Un santaj, ca deobicei, cu mici cistiguri. Un test.
    Hans si Pierre nu au curajul sa fie obraznici cu rusii, aia n-are manere, dar se razboiesc cu americanii, ca da bine la popol.

  4. dannd spune:

    Intrebare:
    Romania e salvata? Cu 50% din tineri alungati din tara, cu cei ramasi traind de pe o zi pe alta, cu toata averea tarii in mainile catorva corporatii straine si a catorva hoti autohtoni?

    Irakul e salvat? Libia e salvata? Egiptul e salvat?

  5. mihai spune:

    Din pacate cred ca Dl.Naumescu are dreptate, asa cum avut dreptate acum cateva luni in legatura cu Crimeea si tot ce a urmat.Romania, Polonia si Ucraina trebuie sa faca o Tripla intelegere, la care poate veni si Turcia, eventual sub binecuvantarea si sprijinul SUA, ptr. a bara Rusia.In Franta si Germania nu ne putem pune baza decat ptr. chestiuni gen justitie etc.
    Moldova sau mai bine zis Basarabia e o chestiune de bani.Propunerea mea , daca as fi macar presedinte al Romaniei,ar fi asa: 1 milion euro cash ptr. fiecare parlamentar moldovean care voteaza unirea cu Romania-plata imediat intr-un cont evident secret, alt milion de euro ptr. circumscriptia electorala a acelui parlamentar, toti parlamentarii moldoveni sa capete automat statut de senator/deputat al Romaniei Mari(ce frumos suna),premierul moldovean devine vicepremier roman, presedintele moldovean devine seful Senatului roman.
    Credeti ca e Ok?

    • Harald spune:

      Atunci avem mare noroc că nu ești tu președinte :P

      Unirea nu înseamnă semnarea unui tratat, unirea înseamnă adoptarea unor atitudini și mentalități, iar pe astea trebuie să e adopte națiunea, nu parlamentarii. Adică un moldovean în căutare de loc de muncă trebuie să ia în calcul opțiunea de a munci la Iași sau la Cluj, nu opțiunea de a munci la Moscova, cum face acum.

      Pentru asta, România trebuie să fie capabilă să ofere acele locuri de muncă, ceea ce deocamdată nu poate face nici pentru români. Plata parlamentarilor pentru a vota unirea nu ar face decât să strice lucrurile pentru încă 25-30 de ani.

  6. Anyhow spune:

    Pentru a face anexarea Crimeii un fapt implinit, Rusia trebuia sa creeze o criza care sa para potential mai periculoasa. De aceea intretinerea tensiunii din estul Ucrainei. Apoi, atunci cand scopurile politicii Kremlinului au fost atinse, iar chestiunea Crimeii a trecut in plan secund, Moscova si-a luat partial mana de pe rebelii rusofoni, cu atat mai mult cu cat acestia pareau ca scapa de sub control si aveau pozitii proprii. Ucraina va ramane insa cu o stare tensionata la granitele sale estice, fragila din punct de vedere institutional si economic, iar peste cativa ani, obosita de joaca de-a integrarea europeana si de costurile acesteia, populatia s-ar putea sa voteze cu partidele pro-ruse din nou. Am mai vazut scenariul si in Georgia, acolo unde dupa un conflict cu Rusia, electoratul a preferat partide mai temperate in privinta relatiei cu Moscova. Insa, noi trebuie sa judecam lucid lucrurile. Europa nu poate integra Ucraina. Nu in urmatorii 10 ani in conditiile politice si economice actuale. Sa zicem mersi daca in urmatorii 10 ani o sa vedem Serbia integrata in UE. Ar fi o mare realizare. Insa Ucraina, Georgia si Republica Moldova nu au sanse reale de a deveni membri ai UE in viitorul previzibil.

    • Mihai spune:

      Corect!

      E praf in ochi pt a deturna atentia. La noi la revolutie au murit intr-o saptamana peste 1000 de oameni. In Ucraina in mai bine de 3 luni oare cati s-au adunat?

      Crimeea e dusa, au avut 4 luni sa faca ordine si sa preia controlul in liniste. Altfel ar fi fost discutia daca aveau front acolo si lupte cu ucrainienii. Daca mai castiga o Ucraina instabila pt cativa ani…Rusia iese in castig.

  7. Horia spune:

    Excelenta analiza, felicitari! In concluzie, vorbim de virusul Rusia 1.0. Cu cat calculatoarrle sunt mai vulnerabile, avand sisteme corupte si fara un antivirus puternic, cu atat mai usor se instaleaza virusul si transforma calculatorul intr-unul compatibil Soyuz. Din pacate, la noi este nevoie de un super antivirus, de un cleaning system si de multe patch-uri…..Fortunately, avem ceva US antivirus. Despre cel UE, intrebati-o pe dna Nuland…

  8. Geo spune:

    Ceia ce a uitat domnul Naumescu sau nu a luat în considerare: timpul curge în defavoarea Rusiei și al lui Putin. Liderii occidentali acum sunt avertizați la golăniile lui Putin, acest Ponta al rușilor. În câțiva ani va fi rezolvată problema aprovizionării cu gaze a Europei. Atunci veți vedea voi cum Rusia va dansa dansul Lebedei muribunde…

  9. ian spune:

    imi spunea cineva, om de afaceri in ucraina, ca tactica lui Putin [cel putin in privinta ucrainei] este de a specula momente favorabile astfel incat sa aiba castig maxim cu cost minim. deci nu e de mirare ca nu a intervenit deschis la slaviansk si in general nicaieri. crimea nu l-a costat un sfant — tot ceea ce a facut a fost sa se mute in noile teritorii ocupate deja cu efortul altora. iar daca acuma Putin sta calm este pentru ca sunt lucruri suficient de putrede in ucraina incat sa-i dea siguranta ca la un moment dat vor trosni. sa nu ne iluzionam ca “libertatea e la putere” in ucraina, amintiti-va numai de frumosii ani 90 de la noi.

  10. make spune:

    Dl. Naumescu face abstractie aici de pozitia SUA. Putin a facut greseala vietii lui devoalandu-si tendintele expansioniste si dand la iveala rubasca mujicului rus de sub surtucul “nemtesc” care il incomodeaza. La conducerea Americii vor reveni ulii republicani dupa aceasta guvenare din gard in gard a lui Obama. Prin intermediul Angliei (care nici vorba sa paraseasca UE !) americanii vor pune presiune pe nemti si francezi, cu toate afacerile lor pro-rusesti. Poate ca Europa nu se va razboi din nou fierbinte cu urmasii lui Stalin, dar de inarmat se va inarma pana in dinti, ceea ce polkovnicii de la Kremlin nu au prevazut initial. E foarte clar ca mult timp de acum inainte Occidentul va trata Rusia ca adversar, nicidecum partener. Ca nu o s-o spuna cu gura mare e altceva, dar NATO s-a reinventat cu aceasta ocazie.

  11. Dimijoarei ZheroZheroObt spune:

    Linistea asta care vine de la Kremling suna a incordare si scrasnet de dinti ! In scurt timp intr-un abces de congestie cerebrala Rusia va redescoperi ca nu stie altceva decat sa rabufneasca in FORTZA !

  12. nnm spune:

    Daca Franta si Germania nu se sfiesc in a avea o pozitie concilianta fata de Rusia, nu vad de ce Romania trebuie sa faca altfel. Adevarul este ca Ucraina apartine din toate punctele de vedere, istoric, cultural, politic, spatiului rusofon (cu exceptia vestului, care insa nu poate fi tratat separat, pentru acest lucru ca ar avea consecinte inimaginabile). Si atunci de ce trebuie sa ne dam noi peste cap ca sa avem Ucraina in Europa?
    Interesul nostru este ca Moldova sa fie in UE, nu Ucraina. Dupa mutarea din Crimeea (care nu va mai fi retrocedata, asta e clar), Rusia e nevoita sa faca o mutare defensiva pentru a pastra cat de cat relatia cu occidentul. E o regula nescrisa, sa nu faci doua mutari ofensive consecutive, daca nu vrei sa rupi toate puntile. Iar interesul nostru e ca acesta mutare sa fie cedarea Moldovei.
    Poate ca suna cinic, Moldova in UE, contra Ucraina in sfera rusa, dar la ora actuala este cea mai buna varianta de compromis. Chiar si din punct de vedere economic, Moldova poate fi integrata in 10-15 ani, pe cand Ucraina va fi o gaura neagra pentru fondurile europene pentru decenii bune. Euromaidanul, sa fim seriosi, reprezinta doar o minoritate zgomotoasa si nimic mai mult. UE n-are niciun interes sa primeasca o tara divizata, cu o economie falimentara si dependenta de rusi. Cat despre Crimeea, stim foarte bine cum a ajuns in Ucraina si ce inseamna ea pentru Rusia, ca sa mai credem in povesti despre restituire.
    Astfel de ocazii in care Rusia sa fie obligata la o mutare defensiva sunt rare, si ar fi momentul sa profitam la maxim. Chiar si pentru Rusia, pierderea Moldovei ar fi un pret mic raportat la pastrarea Ucrainei in sfera sa de influenta. Din pacate diplomatia romaneasca nu are capacitatea de influenta pentru o astfel de miscare.

    • victor L spune:

      “Daca Franta si Germania nu se sfiesc in a avea o pozitie concilianta fata de Rusia, nu vad de ce Romania trebuie sa faca altfel”.
      Ca nu vezi, asta e problema.
      Pune o harta a Europei pe masa/perete, si vezi unde e Germania si Franta, si unde Romania fata de fratele de la rasarit. Vezi asezarea geografica si incearca sa-ti imaginezi ce ar vrea rusii.
      Daca nu poti, intreaba pe altii, citeste despre Istoria Rusiei.

      • nnm spune:

        Hai sa fim seriosi, Rusia poate sa vrea orice, ca de putut oricum nu poate sa agreseze un membru NATO. Asa ceva n-ar fi tolerat in veci. Asta nu inseamna ca noi trebuie sa ne situam in prima linie impotriva Rusiei, ci ca ar trebui sa jucam inteligent.
        Daca Franta si Germania sunt conciliante, cine suntem noi sa ne ratoim la rusi? Mai ales ca avem interes sa obtinem cat mai mult de la ei, atat in problema Moldovei, cat si in problema tezaurului. Deci retorica asta agresiva nu ne foloseste la nimic.

  13. sauron spune:

    A disparut armata regulata (si bandele de teroristi),dar a ramas armata nevazuta care va fi din ce in ce mai activa atat in vest cat si in est.
    nu lasa putin ucraina asa usor pe mana vestului sau americanilor.

  14. ion spune:

    Romania ar trebui sa rupa relatiile diplomatice si economice cu Rusia. Eventual diplomatic am putea apela la o terta parte.

  15. Incomod spune:

    “A cedat Rusia in Ucraina ?” Nu. Pur si simplu ii ofera regimului-caricatura de la Kiev mai multa funie, sa se spanzure singur :) Fie acesta va declansa un dezastru in est, “fortand” Rusia sa intervina in cele din urma pentru apararea etnicilor rusi, fie lucrurile se vor linisti si atunci… ucrainienii vor simti pe propria piele, efectele revolutiei maidanezilor…fara gaz, cu economia la pamant…” winter is coming” :)
    Cat despre adolescentii cu chilotii in flacari care tot viseaza venirea lui John Wayne sau a lui Schwarzenegger… :)

  16. jorj spune:

    Rusia e mare doar ca dimensiuni geografice si aspiratii. In realitate au un PIB mai mic decit Italia o economie de lumea a 3-a bazate pe exportul resurselor naturale, a construit ultimele arme serioase acum 25 de ani, nici o universitate performanta si o demografie care face imposibila pastrarea statutului actual in urmatorii 20 de ani. Rusia e o tara muribunda cred ca singura ei sansa pe termen mediu- lung e o uniune cu Europa. Chinei ii curg balele cind privese la nord si cred ca asteapta doar momentul propice.

  17. Hi Di Bre spune:

    Rep.Moldova nu se poate uni cu un fastat cu o falsa istorie, un stat creat de catre Rusia tzarista si sovietica in deplina intelegere cu slavii de sud si corciturile sudiste care detin acest avorton statal: cel mai sarac, inapoiat, nedemocratic si fara viitor stat din Europa; succesor al RPromina(cu A din “i in toate actele oficiale ale noului stat creat de sovietici si comiternisti din 1948 pana in 1965 – denumire sub care a devenit si membru al ONU, republica pop romina!)

    Daca in mod clar Moldova a creat ROMNIA, la 3 ani dupa Unirea Principatelor, in 1862, iar sudistul Tara ROMANEASCA impreuna cu ALLtenia si Rusia care i-a dat i o DOBRODJE instant, in mod logic sudistii – care sunt azi mai putin de 50% din cetatenii romani – a tradat Romania violand-o din fasa si obtinand avortonul statal din fata ochilor dvs. ca succesor direct al RPRomina si RSR.

    (pai, Vasile Alecsandri o fi cules el de-aiurea Miorita, Eminescu a fost ucis din intamplare, ori Penes Curcanul si Valter Maracineanu sunt simple fictiuni alaturi de Averescu si Ieremia Grigorescu?

    Putem compare noi RFG, cu acest avorton statal numit in bataie de joc ROMANIA – tara romilor nomazi, ai lui, oficial, Petrica fara gat si frica? -, cand RFG avea cea mai mare si puternica economie a Europei inca inainte de UNIRE, dupa denazificare (unde-i decomunizarea la cei aflati in postceausism si dupa un sfert de secol?) avand bazele pe o cutura si civilizatie solida,o democratie adevarata de tip occidental!

    (poi, nu-i asa, de ce nu aveti si voi macar unul singur ca Malaxa, Anghel Saligny, Emil Racovita, Antipa, Dimitrie Leonida, Georgenescu… George Emil Palade?
    UNUL SIN GUR, corciturilor!
    ca sa ziceti ca ati fost si voi pe undeva in laturile istoriei adevarate, nu cea din mintile voastre shui de bolanzi.
    …iar voi n-aveti decat bratieni si un Conada bucurestean scolit la iasi, proganda, furt minciuna si parazitarea celui mai de pe urma stat din EUROPA – nu conteaza, stat sa para a fi, ca sa avem ce! – pentru ca nu aveti contiinta de om, nefiind oameni daramite ROMANI or cetateni ai vreunei org sup de tip statal.

    IAR APOI, pana SI GEOGRAFIA E IMPOTRIVA VOASTRA!

    • Harald spune:

      Într-adevăr, nu încape nicio comparație cu RFG, nemții au avut nevoie de o ocupație americană întinsă pe durata a trei generații ca să le iasă militarismul prusac din cap și să nu-și mai invadeze mereu vecinii :)

      Astăzi nu le-au mai rămas nemților decât ipocrizia și unele idei naziste, sunt doar o națiune de roboți muncitori care fabrică submarine pe care le vând gratis Greciei, unde pot să-și facă după aia concediile. Iar grănicerii care îi împușcau pe cei care încercau să fugă în Berlinul de Vest erau tot nemți, dacă te întreabă cineva. E drept că și ei au avut nevoie de vreo două milioane de violuri până le-au scos rușii puritatea rasei ariene din cap, dar asta e, nimeni nu-i perfect! :)

  18. Alecu spune:

    Părerea mea e că și unora, și altora, le place să se joace de-a politica, să se joace cu viețile oamenilor, să se joace cu destinul în general, doar pentru propria lor satisfacție… că-s conducătorii lumii… eu stau aici spectator și aștept să dispară unica rasă ce merită acest lucru: Homo sapiens sapiens.

  19. DanielS spune:

    Rusii au pierdut apetitul pentru teritoriul ucrainian datorita americanilor. Fara sa anunte direct ultimatumul, presedintele Obama l-a declarat indirect in discutiile tete a tete. Si l-a sustinut practic, prin miscari militare vazute si nevazute. Armata rusa este convinsa ca SUA va riposta. Ceea ce este practic chiar adevarul gol-golut.

  20. KostasP spune:

    D-le Naumescu, felicitari pt un articol excelent ca de obicei. Sunt de acord ca Ucraina nu a scapat, si nici nu va scapa in opinia mea, de pericolul rusesc. Rusia isi schimba politica dar nu intentiile. Exista un proiect de lege in rusia prin care se incearca crearea de companii private de mercenari (pe modelul american) care sa lupte in diferite parti ale lumii aparand interesele rusiei. Acest lucru se va intampla destul de curand in opinia mea.

  21. Dumitru spune:

    Ce interes are Romania ca o tara – Ucraina – de doua ori mai populata, de doua ori mai saraca si incomparabil mai corupta si instabila sa devina membra a Uniunii Europene – fie si in urmatorii 20 de ani ?

    - S-a gandit cineva ce va insemna intrarea Ucrainei in UE pentru producatorii romani din agricultura? cam in ce fel vor face fata competitiei pe o piata libera, inundata de cerealele, cartofii, rosiile si zarzavaturile ucrainene la sfert de pret?

    - S-a gandit cineva ce va insemna admiterea Ucrainei pentru partea de buget comunitar pusa la dispozitia Romaniei? Sa nu-mi spuna cineva ca e dispus sa dea din banii lui ca sa primeasca in casa un flamand care mananca de doua ori mai mult decat familia lui…

    - Ucraina isi bate joc de comunitatea romaneasca din Nordul Bucovinei si din celelalte teritorii romanesti pe care acum le considera de drept ale ei. Mi-as fi dorit ca, pe langa aplauzele de sustinere pentru candidatura Ucrainei la UE, o singura voce din spatiul public romanesc sa puna macar problema apararii drepturilor minoritatii romanesti.

    - O Ucraina membra a UE ne va respecta mai mult ca vecini? Va rezolva problema datoriei de un miliard de dolari pe care o are fata de Romania pentru Combinatul de la Krivoi Rog? Va inceta sa isi mai bata joc de noi instaland oficii bancare pe Insula Serpilor, va fi mai draguta in problema canalului Bastroe si a sicanelor pe care ni le-a facut de-a lungul timpului in sectorul de jos al Dunarii?

    Foarte multi filo-ucraineni scriu in ultima vreme pe forumurile de discutii. Si foarte putini filo-romani…

    • Harald spune:

      Spre deosebire de ceea ce cred îndeobște românii, cu cât îi merge vecinului mai bine, cu-atât ne merge și nouă mai bine. O Ucraină membră UE, inclusă în tratate internaționale, ar fi un vecin mult mai sigur pentru România. Ar fi mai puțină contrabandă cu țigări și mai multă cooperare economică reală. Cu firmele românești exportând liber în Ucraina produse care nu se pot exporta la fel de bine în Germania. Și cu produse alimentare și forță de muncă ieftină ucraineană contribuind la dezvoltarea acitivității economice în România.

      Chiar dacă ultimii 7 ani (de când e membră UE) au cam fost pierduți aiurea de România, Ucraina mai are nevoie de cel puțin 10 ani pentru a adera efectiv la UE, timp în care va face și România niște pași înainte.

    • LM spune:

      Super, asa gandesc si Hans si Pierre si mai ales John in legatura cu aderarea noastra la UE. Acum ce facem, ne dam mari?

  22. Emil spune:

    Articolul dvs. trebuie citit în tandem cu “Tactica Rusiei în Ucraina. De la teorie la practică” a lui Armand Goşu, din Revista 22.

  23. Ideologul LuiPeste spune:

    Rusia a cedat mai totul: Siria, Ukraina, Romania, Moldova, Georgia, Tarile Baltice etc. Nu mai are bani pentru armata. Rusia e o benzinarie si atat, zicea senatorul american McCain. Rusia si China sunt deja terminate, asa cum prezicea Kissinger in interviul de acum 3 ani. In Romania a inceput deja dekaghebizarea tarii prin eliminarea rusilor din SIE sau a marionetelor lor securiste romane care acum sunt sau vor fi la puscarie. Curaj baieti, avem prezident neamt, premier mogyor, DNA mogyor si multa prostie romaneasca in capetele noastre.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)