Mediile politice europene discută de ceva vreme despre o inițiativă cu greutate considerabilă pe scena comerțului internațional și nu numai – negocierea unui acord de comerț liber cu SUA. UE ar completa astfel seria de tratate anunțată acum 6 ani în strategia “Global Europe”, încununând eforturile de coagulare a unei zone de liber schimb între economiile dezvoltate, ca răspuns la eșecul negocierilor sub egida Organizației Mondiale a Comerțului, la Geneva. Inițiativa este cu atât mai importantă cu cât UE și SUA realizează împreună aproape jumătate din PIB-ul, iar schimburile comerciale bilaterale însumează mai bine de o treime din comerțul mondial.
Relația UE și SUA, deși extrem de apropiată politic și economic, este marcată de dispute comerciale, până acum insolubile, lăsate dealungul vremii în plan secund pentru a nu umbri proiectele comune de succes. Este vorba despre disputele în comerțul cu organisme modificate genetic, de subvențiile pentru industria aeronautică (disputa Airbuss – Boeing) sau de carnea de pasăre clorinată, ca să le numim pe cele mai cunoscute. În anii din urmă s-au adăugat și altele; spre exemplu “Buy American Act” care îngreunează accesul companiilor europene la licitațiile publice din SUA. Nu în ultimul rând, subvențiile pe care America le acordă sectorului său agricol sunt greu de ignorat în contextul în care comerțul bilateral cu aceste produse ar fi sensibil liberalizat.
Nivelul taxelor vamale nu reprezintă însă un subiect real de negociere întrucât ambii parteneri au un regim comercial relativ nerestrictiv, cu excepția anumitor linii tarifare pentru produse agricole. Eforturile se vor concentra, cel mai probabil, pe eliminarea barierelor netarifare în calea comerțului, prin armonizarea standardelor tehnice, sanitar-veterinare, fito-sanitare etc., cele care îngreunează comercializarea efectivă a produselor din import. Un studiu al Comisiei Europene, realizat în 2009, estima că eliminarea acestor bariere ar putea crește comerțul bilateral cu 70 până la 160 miliarde de euro anual.
Desigur, pe orizontală, anumite sectoare productive, pe ambele maluri ale Atlanticului, vor trebui să-și ajusteze structura. Pentru UE, datele agregate nu lasă să se întrevadă impactul la nivelul fiecărui stat membru, diferit în funcție de competitivitatea sectoarelor economice naționale în parte.
Președintele Obama este abia la început de mandat și are timp la dispoziție pentru o negociere aprofundată cu UE. Comisiei Barosso îi expiră însă mandatul în 2014 iar la alcătuirea unui nou ‘cabinet european’ vocea Marii Britanii, un mare susținător al legăturilor transatlantice, s-ar putea să nu mai fie pregnantă. Astfel, flancul nordic al Uniunii, adeptul acordurilor de liber schimb și al delocalizării bazei industriale a UE, adică al globalizării, țări dezvoltate dar cu pondere relativă la nivelul voturilor în Consiliul UE, va rămâne oarecum descoperit. În mod cert, intersele nordului Uniunii, axat pe comerțul cu servicii, cu producția preponderent localizată în afara UE, constrastează oarecum cu prioritățile țărilor cu suprafațe agricole considerabile sau cu PIBul dependent de producția siderurgică sau de industria auto.
În plus, este de așteptat ca SUA să dorească includerea în noul acord a unor elemente de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală, mai ales în mediul on-line. Deznodământul ACTA a arătat că acest dosar este departe de a fi unul facil, cu toată simpatia, mai mult sau mai puțin disimulată, de care ACTA se bucură în rândul administrațiilor publice europene. Presiunea populară a împiedicat, în ultimă instanță, ca acordul agreat la nivel tehnic să fie aprobat în Parlamentul European.
Este cert că România se găsește între susținătorii acestei inițiative, din considerente strategice evidente, dar mai ales din nevoia de a atrage, în continuare, investiții străine și de a deschide piața americană pentru exporturile românești de bunuri și servicii. România ar putea avea însă și certe elemente defensive în abordare, posibil în comerțul cu produse agricole sau anumite produse industriale specifice. Pe de altă parte, investitorii americani beneficiază de facilități în România, facilități pe care vor dori, cu sigurnață, să și le conserve.
Cel mai interesant aspect strategic este însă comerțul cu servicii, unde liberalizarea accentuată nu ar trebui să-i lase indiferenți pe actorii locali, cum ar fi cei din industria IT sau de telecomunicații. Un acord echilibrat, dar ambițios va permite dezvoltarea și consolidarea antreprenoriatului local, inclusiv cu aportul investitorilor străini, care nu ar trebui să se rezume doar la tranzacții trasnfrontaliere ce nu aduc un beneficiu direct pentru locurile noastre de muncă, nu transferă tehnologie și expertiză tehnică pe piața românească.
Deși la nivel declarativ toată lumea este entuziasmată de acest proiect, realitatea negocierilor, fondată pe interesele individuale ale fiecărui stat membru în parte, este mai sumbră decât pare. Mărturie stau numeroasele inițiative transatlantice în domeniul economic (Transatlantic Economic Council, Transatlantic Business Dialogue, European American Business Council etc.), care au eșuat în încercarea de a apropia pozițiile părților pe dosare sensibile.
Luările de poziție recente ale oficialilor americani, în contra curentului eurosceptic care pare a domina scena politică britanică, reprezintă o încercare, puțin tardivă, de a menține actual proiectul european și, împreună cu el, viitorul unei relații transatlantice semnificativ mai bine integrate decât până acum, care ar prefigura un bloc politico-economic capabil să facă față cu mai mult succes provocarilor viitorului în arena internațională. La mai bine de 50 de ani de la naștere, UE are din nou nevoie de un imbold de peste ocean pentru a-și regăsi vigoarea și direcția justă, pentru a depăși tentația recriminărilor populiste și a naționalismului decuplat de fundamente economice de actualitate și viziune strategică pe termen lung.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Nivelul taxelor vamale nu reprezintă însă un subiect real de negociere întrucât ambii parteneri au un regim comercial relativ nerestrictiv”…Daca la importul unui produs de 100 dolari platesti transportul tot 100 dolari si taxele vamale ti se socotesc pe cost plus produs adica 200 de dolari, probabil ca ai o alta vizine asupra taxelor vamale. In urma acestui acord vor fi anulate taxele vamale? Cam cand credeti ca va fi negociat acordul?
Multumesc pentru întrebare. Mă refer la taxe vamale stricto sensu, calculate protivit Tarifului vamal comun al UE, aplicat de toate Statele membre. Există și alte taxe, nu de natură vamală, care se pot percepe la frontieră (TVA, accize etc) dar acestea nu fac obiectul negocierii pentru că sunt competență națională și nu comunitară.
Media taxelor vamale ale UE este de 4% la produse industriale, iar SUA nu au un regim vamal mult diferit.
Baza de calcul a taxelor este, cum ati menționat, valoarea bunului la frontiera de vămuire, ceea ce include transport, asigurare etc. Sigur, achiziția unui bun din SUA, la care valoarea transportului merge spre 100% din costul de producție este prohibitivă, de aceea cei care livrează cantitați mari, unde costul transportului nu depășește câteva procente, vor fi mereu avantajați. Există totuși un avantaj al acordului de comerț liber, respectiv eliminarea barierelor netarifare, să zicem prin armonizarea standardelor tehnice: ați putea importa o masină care nu este distribuită în UE și să o înmatriculați fără să trebuiască să o omologați mai înainte. Acest exemplu poate fi extrapolat la aproape întreg comerțul cu bunuri; peste tot există câte un standard.
Este greu de crezut că anularea taxelor vamale este posibilă în întregime, fiecare are sectoare productive pe care le dorește protejate, considerate strategice, cu impact social. Este însă foarte probabil ca majoritatea taxelor vamale, mai ales la produse industriale, să fie anulate. Actualul acord de comerț liber UE – Coreea, care este în vigoare din iulie 2011, setează deja un standard ridicat.
Cred ca procesul de negocire ar avea șanse să fie inițiat în acest an sau poate la începutul anului viitor, dacă statele membre se înțeleg asupra liniilor mari abordare, ceea ce nu e simplu. Negocierea propriu-zisă ar putea dura câțiva ani. Spre exemplu, acordul cu Canada, considerat inițial puțin problematic, este încă în negocieri, după mai bine de 3 ani.
Europa este insa o vaca de muls mult mai grasa decit SUA, partial si din cauza raportului euro/dolar, motiv pt care politica de preturi a firmelor care exporta in ambele zone e net in defavoarea Europei. Un acord de comert liber intre EU si SUA i-ar favoriza in primul rind pe consumatorii europeni care astfel s-ar vedea pusi in fata unor preturi americane. De exemplu, un Nikon D800 costa la lansare acelasi pret in SUA ca si in Europa, 3000, doar ca in monedele respective! La fel si pt automobile, unde producatorii auto europeni sint nevoiti sa vinda in SUA la preturi mai reduse.
Sunt si alte lucruri ce pot fi luate in calcul cand ne gandim la echilibrul unui acord de comert liber de o asemenea complexitate, cum ar fi:
– Un regim unitar al investitiilor directe va facilita fluxurile de capital, crearea de noi locuri de munca si crestere economica. Investitiile straine sunt, dupa Tratatul de la Lisabona, politica comuna a UE. US si SUA investesc mai mult una pe teritoriul celeilalte decat oriunde in alta parte in lume.
– Deschiderea pietei achizitiilor publice este un alt motor de crestere economica directa, cu efecte pozitive asupra sectoarelor economiei europene cu plus de competitivitate.
– Liberalizarea comertului cu servicii, cu puncte tari de ambele parti,
– Recunoasterea denumirilor de origine si a indicatiilor geografice europene, concept pe care SUA nu-l agreeaza, cel putin in forma in are este reglementat in Uniune.
Nu cred ca un acord se va incheia in curand.
sunt un pic cam confuz. Daca nivelul taxelor vamale sunt aproximativ identice pe ambele maluri ale atlanticului, atunci ce face ca unele produse de import/export in Europa sa fie mai scumpe cu (in jur de) 10-20% decat in U.S? De exemplu, un produs IT/electronics va fi mereu mai ieftin in state. Alt exemplu,,un model al marcii Audi costa vreo 30.000 euro p-acilea iar in State costa vreo 27.000 (dar) dolari. inteleg ca fiecare tara isi fixeaza taxele interne dar totusi..ma cam depaseste situatia asta.
Taxele reprezinta numai una din componentele pretului, iar taxele vamale au, in ambele cazuri, influență redusă în mare amjoritate a cazurilor. Costurile de transport, costurile de autorizare a comercializării/omologării, taxe locale (de mediu, de reciclare) etc. sunt uneori mai importante. Stabilirea prețului de comercializare rămâne însă, în esență, o decizie „politică”, legată de capacitatea de capacitatea de absorbție a pieței mai degrabă decât decât corelată cu prețul de cost real. Cred ca un specialist în marketing sau un manager de produs poate răspunde adecvat la această întrebare, nu este domeniul meu.