Să spunem din capul locului că volumul profesoarei Karen Dawisha despre originile și întemeierea regimului Putin este unul devastator, colosal de informat și menit să ofere un probatoriu irefutabil privind natura mafiotică a simulacrului de stat care este Rusia astăzi. Cu uluitoare acribie și o pasiune impresionantă pentru documentarea celui mai mic detaliu din această arheologie a cotropirii și acaparării resurselor Rusiei de către un grup înrădăcinat în structurile KGB, devenit FSB, Karen Dawisha a scris nu doar o analiză pătrunzătoare, ci un veritabil rechizitoriu. Este vorba de o dictatură nu doar politică, ci, poate ca o cheie pentru înțelegerea acesteia, de una economică. Înainte de a cuceri puterea politică prin sordide manopere și florentine alianțe de culise, jucându-și cu talent rolul de om de încredere pentru magnații gen Berezovski și Abramovici, câștigând suportul fiicei și al ginerelui lui Boris Elțin, „omul fără față”, cum l-a numit Masha Gessen, a urcat treptele puterii până la poziția supremă pe care, afirmă Karen Dawisha, nu are nici cea mai mică intenție să o cedeze într-un viitor previzibil. Am zice că dimpotrivă.
Nu există nimic senzaționalist în această sisifică deconstrucție a sistemului Putin pe care o propune directoarea Centrului Havighurst de Studii Ruse de la Universitatea Miami din Ohio, respectată specialistă în comunism și post-comunism. Tonul este sobru, detaliile personalizate sunt evitate. Scopul este unul științific, dar implicațiile sunt, evident, morale și trimit spre zona policy-making. Mai ales că sancțiunile adoptate în urmă cu un an se aplică exact personajelor numite în carte drept arhitecți și beneficiari ai regimului condus de mega-oligarhul kaghebist. Acești oameni urăsc Occidentul, dar și-au investit banii în băncile vestice, își fac vacanțele în Monaco și la Biarritz, schiază în Austria și Bavaria, cumpără, la propriu, castele în Spania. Putin este Homo Sovieticus devenit miliardar cu cont bancar la Zürich. Poate că aceasta este suprema diferență dintre el el și modelul său asumat deschis, Andropov. Și răposatul președinte al KGB, apoi scurtă vreme secretar general al PCUS, era gata să calce pe cadavre, a făcut-o de multe ori, dar scopurile erau de altă natură. Firește, tot una malignă. Putin este un parvenit cupid, Andropov era în felul său un bolșevic din specia asceților revoluționari, nu-și visa un ceas Vacheron Constantin, se mulțumea cu unul sovietic…
Povestea începe la Leningrad, în 1975, când Vladimir (Vova) Putin intră în cadrele KGB. Lucrează în contra-spionaj, urmărește disidenții. Unii spun că îi și anchetează. Idolul său, atunci și azi, este Iuri Andropov. Mimează stilul ascetic, dar este îndrăgostit de obiecte de consum occidentale. Ajunge ofițer la Dresda, recrutează cetățeni est-germani ca agenți ai KGB. Își face amici printre ofițerii Stasi specializați în furt tehnologic. Unii aveau să devină figuri majore în băncile germane care și-au stabilit branșe în Rusia după 1991. Revine la Sankt Petersburg, intră în grațiile primarului Anatoli Sobceak, o figură proeminentă a cercurilor care se declarau reformiste și chiar democratice.
Începe marile afaceri, profită de relațiile germane. Filiera germană, reiese din această carte, este esențială. Își trimite fiicele să urmeze liceul acolo. La fel, contează foarte mult pentru el cum e perceput în Germania. Îl cultivă pe Alexander Rahr, fost analist al RFE, biograful său german, acesta primește varii titluri onorifice în Rusia, are acces privilegiat la Putin. Timp în care are loc sugrumarea libertății de expresie.
Averea lui Putin și a cercului său (siloviki) de foști (sic) kaghebiști leningrădeni crește exponențial, atinge cote astronomice. Își construiește palate, are ceasuri în valoare de 700.000 de dolari. Timp în care afișează o figură ermetică, impenetrabilă. Convinge Vestul că este angajat în „războiul împotriva terorii”, timp în care duce un război împotriva memoriei și a societății civile în propria sa țară. George W. Bush se uită în ochii săi și simte că poate avea încredere în el. Mai târziu, Barack Obama merge într-o direcție similară când proclamă nevoia de „reset”, de a-i mai da lui Putin o șansă.
Cartea nu pretinde că oferă o radiografie exhaustivă a sistemului politic din Rusia contemporană, ci un instrument de înțelegere a naturii acestuia. Chiar și așa, Cambridge University Press a decis să nu o publice în Anglia, deși Karen Dawisha era o autoare de succes a acelei edituri. Legile britanice pe tema defăimării (libel) sunt intimidante. Dictatorii de pretutindeni se folosesc cinic de ele. Nu e vorba doar de CUP. Nici Simon and Schuster, editorul american, nu a difuzat-o în Anglia. Șansa cea mare a fost că Edward Lucas, directorul săptămânalului The Economist, auzind despre aventura cu CUP, a făcut povestea publică în paginile revistei pe care o conduce. Așa s-a născut, în mai puțin de trei zile, contractul cu gigantul editorial american. Cartea a fost preluată de Alice Mayhew, legendară ca redactor.
Odată publicată, lucrarea s-a bucurat de recenzii ultra-elogioase. O menționăm aici pe aceea semnată de Anne Applebaum în New York Review of Books. Teza cărții este tranșantă și clară: regimul Putin nu s-a născut în chip accidental, prin voia hazardului, ci este rezultatul unei strategii sistematice de acaparare a celor mai importante resurse ale Rusiei, de la exorbitanta cantitate de valută forte a defunctului PCUS, depozitată în bănci vestice, la petrol și gaze naturale. „Gazprom” este într-adevăr casa lui Putin. Avem aici o lectură tulburătoare și vital necesară în aceste timpuri când unii încearcă să justifice nejustificabilul și să găsească tot felul de scuze și alibiuri pentru un regim autoritar, cleptocratic, corupt până în măduva oaselor, agresiv, militarist, represiv și expansionist. Un regim care, când întâlnește critici ce nu pot fi domesticiți, recurge la orice mijloace spre a-i amuți, inclusiv crimă.
Recomandări:
http://www.nybooks.com/articles/archives/2014/dec/18/how-he-and-his-cronies-stole-russia/
http://www.wsj.com/articles/book-review-putins-kleptocracy-by-karen-dawisha-1412118992
http://books.simonandschuster.com/Putins-Kleptocracy/Karen-Dawisha/9781476795195
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Reiterez formidabila vivisecție a spiritului rus emisă de Arghezi ÎNAINTE de Primul Război Mondial:
”Adevărul este că între europeni şi ruşi e o diferenţă ca de la ied la hipopotam. E o lume de stupefacţii şi gigantisme. Definirea spiritului rusesc porneşte de la diferenţa cosmică faţă de spiritul european. A căuta să-l înţelegi după normele firescului e o întreprindere zadarnică.
Dacă mintea noastră merge la dreapta, mintea rusească o ia de-a-ndaratele şi săgeata ei de manometru tremură şi sare peste intervale. Au alte filozofii, chiar alte matematici. Ruseşte, una cu trei face între şapte şi nouă şi minusul e cubat. De două ori patru e unsprezece sau treizeci şi cinci. Conflictul de caracter ia la ruşi proporţii elefantiazis fantastice şi se tîrăsc (sic !) între Adam, Iov şi Apocalips. Neamul ăsta, pe care îl cunosc în străinătate, în exemplarele lui princeps, poate să fie internaţional şi naţionalist şi şovin în acelaşi timp, pravoslavnic bigot şi ateu, de-a valma. La el, contradicţia se armonizează. Lucrurile ce se bat cap în cap îşi împletesc coarnele într-o logică înspăimîntătoare. Diametralele opuse duc la unicul oblic şi la sinteza neagră.”
După opinia mea, cu asta s-a spus tot și despre țarism, și despre bolșevism, și despre post-bolșevism. Putin, împreună cu ”băieții lui”, sînt doar un amănunt de parcurs (remember ”Timur și băieții lui” de Arkadi Gaidar ?). Domnilor ”anal-iști” politici ”moderni”, știți la ce fac aluzie ? Nu ? În cazul ăsta sînteți complet ”analfabeți”, deci irelevanți !
Anglia e in buzunarul oligarhilor rusi si nu de azi de ieri. Legile privind defaimarea? Nu, mai degraba este vorba de apararea interesului financiar (adica a lacomiei unora).
Londrei ar trebui sa i se dea un nume rusesc, fiindca proprietarii sunt rusi si primarul e un tip pe nume Boris. Alde putinica, exact ca cei de dinaintea lui, fura cat pot din Rusia iar banii ii ingroapa in Europa, e un adevarat patriot.
Deci, cel putin pentru englezi, banii n-au miros.
Boris Johnson, primarul general al Londrei și este fiu de
emigranți ruși, născut în Londra. Este conservator, cu o
poziție voalat anti-EU, dar este departe de a fi pro-Putin.
Este adevărat că sunt mulți oligarhi în Londra, de toate
felurile, și fără îndoială că unii sunt spioni, alții poate că nu.
Să nu uitam că UK acuză deschis Rusia în cazul de
otrăvire cu Polonium 210 a lui Alexander Litvinenko
http://en.m.wikipedia.org/wiki/Alexander_Litvinenko
Concluzia este că Poloniumul 210 nu putea fi adus decât
din Rusia. Mai recent este cazul, neelucidat al `sinuciderii`
miliardarului Borus Berezovsky, oponent a lui Putin
http://www.theguardian.com/world/2014/mar/27/boris-berezovsky-inquest-open-verdict-death
În UK există și acum o îngrijorare legată de grupul celor cinci,
spioni ruși infiltrați adânc în structurile britanice, în frunte cu Kim Philby.
Să nu uităm că totuși UK s-a opus vehement acțiunilor Rusiei
din Ucraina și este una din țările care sprijină vehement sancțiunile
contra Rusiei (alături de USA).
Surprize mari pot veni din partea țărilor (membre EU) care se declară pe față
împotriva sancțiunilor impuse Rusiei și care sunt infiltrate de `capital
rusesc cu origini dubioase`.
Boris Johnson e nascut in New York
Si nu numai ptr englezi. Dar lumea de azi cauta drumul banilor si nu mirosul lor. Iar britii s-au facut mari cu lapte extern. Asa ca nimic nou sub soare. Azi și ataca pe rusi ptr a mai au de luat de la ei ceva parale, iar dupa aceea le dau viteza.
Din păcate cam acesta pare să fie adevărul: Rusia a intrat pe
mâna unui grup de interese de tip mafiot, cu acces la arme
nucleare. Cam totul indică acest lucru și încă a durat ceva
până să ne dăm și seama de acest lucru!. Au renunțat la comunism
pentru a se folosi de pârghii de natură `aparent capitalistă`
pentru sprijinirea interesele lor personale și de grup. Este
greu de văzut cum acțiunile lor ar putea servi Rusia pe termen lung.
Poate că cel mai evident este modul în care oponenții acestui
regim sunt uciși sau `sinuciși`. De cele mai muote ori făptuitorii
nu sunt găsiți, dar în ultimul caz, cel al fostului premier Nemtsov
persoana arestată este un apropriat a lui Kadyrov, apropriat a
lui Putin și care a și primit cea mai mare distincție rusească, chiar
în aceeași zi, cu arestarea subalternului său!!
Modul cum Putin i-a pus pe oligarhi să semneze `contracte`
de aderență, că să nu spun de supunere, cum se dau contractele
publice la grupuri de interese prietene (vezi jocurile de iarnă
de la Soci unde Rusia a cheltuit zeci de md USD), apoi desconsiderarea
intereselor propriei populații. Aceste lucruri nici măcar nu sunt
ascunse, ci sunt pe față! Rusia se bazează în acțiunile din Ucraina
pe faptul că populația rusă poate suporta orice fel de lipsuri
(spre deosebire de populațiile occidentale).
Chiar și respectul pentru Rusia, declarat ca obiectiv de către Putin,
ne duce cu gândul la găștile mafiote a căror scop declarat este
obținerea `respectului` celorlalți și a altor găști, apoi rămâne
plata taxelor de protecție. La fel cum Putin vrea să-și impună
voința asupra țărilor înconjurătoare. Nu degeaba printre
prietenii lui Putin se numără și banda `Night Wolves`, care -au
și afișat prin zonele anexate și cucerite Crimeea și Donbas
http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/russia/10670244/Meet-the-Night-Wolves-Putins-Hells-Angels.html
Pentru noi romanii care suntem obișnuiți cu asemenea evoluții deoarece le-am trăit si înainte de 89 si mai ales după. Remarcabilă este luciditatea si forta cu care autoarea trece in revista procesul de devenire al lui Putin, de la un ofiter acoperit in fosta Germanie Democrata la omul olitic care azi tine lumea in sah ( lucrul il subliniaza si autorii articolului cand spune: ”Nu există nimic senzaționalist în această sisifică deconstrucție a sistemului Putin…”), precum si devenirea/transformarea fostilor ofiter KGB din Leningrad in oameni de afaceri si aducerea fostilor ofiteri din STASI in filialele germane al bancilor di RFG care functionau pe teritoriul actual al Rusiei.
Concluzia finala este devastatoare: ”Teza cărții este tranșantă și clară: regimul Putin nu s-a născut în chip accidental, prin voia hazardului, ci este rezultatul unei strategii sistematice de acaparare a celor mai importante resurse ale Rusiei, de la exorbitanta cantitate de valută forte a defunctului PCUS, depozitată în bănci vestice, la petrol și gaze naturale. “Gazprom” este într-adevăr casa lui Putin.”
Finalul articolului te face sa simti fiori reci pe sira spinarii cand te gandesti la posibila soarta a autoarei: ”Un regim care, când întâlnește critici ce nu pot fi domesticiți, recurge la orice mijloace spre a-i amuți, inclusiv crimă.”
Numai acum simti, asa cum spunea si deputatul europarlamentar Traian Ungureanu, cat de important este ca suntem membrii NATO si membrii UE. Si tot acest statut al nostru ne permite sa intelegem de ce Ucraina, Georgia sau alti sateliti ai defunctei URSS vor ramane in afara.