Home » Analize »Global / Europa »Sinteze » Citesti:

Barbaria filtrată prin tehnologie: globalizarea războaielor civile

Serban F. Cioculescu mai 4, 2016 Analize, Global / Europa, Sinteze
2 comentarii 2,264 Vizualizari

În Siria, Yemen şi Libia au loc zilnic lupte feroce între grupuri locale dar şi între luptători străini şi locanici, între guverne şi miliţii tribale ori religioase. Copii, bătrâni, femei – nimeni nu e cruţat. Pe continentul „negru”, Mali, Sudan şi Sudanul de Sud, Republica Centrafricană, R.D. Congo trec sau au trecut prin episoade violente sau chiar prin războaie civile extrem de sângeroase. Nici Ucraina nu a scăpat încă de blestemul unei insurecţii în zona de est, sprijinită masiv de Rusia vecină. Asistăm în ultimii cinci ani la o adevărată cascadă de conflicte civile, generatoare de victime şi mari distrugeri materiale. Toate aceste conflicte se desfăşoară în state slabe sau eşuate din Africa şi Asia, dar în mod excepţional şi Europa este atinsă – a se vedea cazul Ucrainei, la circa douăzeci de ani după teribilul război civil din Bosnia Herţegovina şi după cele din Republica Moldova, Georgia, Azerbaidjan. Statul „slab” nu e doar cel pauper, subdezvoltat material ci orice ţară cu nivel de coeziune naţională scăzută, în care guvernul central are deficit de legitimitate şi dovedeşte ineficienţă crasă în actul de guvernare.

Cifre şi iar cifre

Statistic, aşa cum ne arată baza de date Correlates of War (i), războaiele civile au fost mai numeroase decât cele interstatale, după 1945, iar trendul s-a accentuat şi după Războiul Rece. Intre 1945 şi 1997 au existat 108 războaie civile şi 11,4 milioane de decedaţi, faţă de 23 de războaie interstatale şi 3,3 milioane de morţi pe câmpul de luptă. Universitarii americani Fearon şi Laitin au contabilizat intre 1945 şi 1999 de cinci ori mai multe războaie inter-statale decât intra-statale şi de cinci ori mai multe victime în cazul celor intra-statale.(ii)

De asemenea, Uppsala Conflict Data Program menţionează că în 2014 a crescut semnificativ numărul conflictelor militare din lume, anume 40, dintre care 11 sunt considerate războaie (adică cu minim 1000 de decedaţi) si numai unul singur e de tip inter-statal dar cu număr mic de victime (Indis vs Pakistan). Deci zece războaie civile. Prin comparaţie, în 2013 erau doar şase războaie, aşadar o creştere de circa 18%. iii Deşi e o cifră mult mai mică decât cea din 1988, când se semnalau 16 războaie, şi chiar faţă de anii 1991-1994 (ex: 51 conflicte active in 1991) iv, totuşi creşterea este reală faţă de anii ’2000 când trendul fusese constant descrescător. Şapte dintre conflictele existente în 2013 se stinseseră în 2014 dar cel din Siria avea să escaladeze necontrolat (mai ales prin venirea a numeroşi combatanţi străini şi armamente, muniţie trimise de state terţe); de asemenea luptele din Ucraina de Est (implicând atât gherile substatale cât şi forţe paramilitare ale Rusiei) s-au soldat până în mai 2016 cu circa 9000 de decedaţi (şi peste un milion de refugiaţi externi), însă fără a afecta populaţia şi statul într-o măsură similară cu ce s-a intâmplat în Siria – peste 200.000 de morţi la finele lui 2014 şi 400.000 la mijlocul lui 2016. Fluxurile imense de refugiaţi au acompaniat aproape mereu războaiele civile de pe mapamond.

Globalizarea şi finalul Războiului Rece au mărit probabilitatea războaielor civile şi a eşuării unor state fragile post-coloniale. Superputerile – SUA şi URSS – au încetat să mai „sponsorizeze” state-satelit africane şi asiatice, să ajute la menţinerea unor dictatori locali cândva necesari în logica Războiului Rece, de aceea regimurile acestora au fost fragilizate iar opoziţia a avut acces la arme şi le-a contestat cu succes. Războiul civil este corelat de mulţi cercetători occidentali, în linia deschisă de Paul Collier, Anke Hoeffler şi Nicholas Sambanis, cu sărăcia, lipsa educaţiei, slaba mobilitate socială şi abundenţa unor resurse „prădabile”.v Astfel, lipsa democraţiei, sărăcia, polarizarea etno-religioasă (tribalismul)vi, graniţele contestate, grupurile identitare transnaţionale, resursele valoroase, relieful muntos-păduros şi vecinătăţile „rele” sunt elementele ce conduc spre o mare probabilitate de a izbucni războaie civile, apoi de a reizbunci periodic. Avioanele şi autostrăzile permit transportarea de arme şi muniţie către ţările afectate de război civil, pentru că există cerere. Binomul „lăcomie-frustrare” (greed-grievance) a fost folosit iniţial de Collier şi Hoeffler spre a explica declanşarea unor războaie civile, pentru că motivaţia beligeranţilor are la bază frustrări, iar dorinţa de a „epura” adversarul se traduce prin necesitatea de a captura resurse exploatabile (primary commodity predation) spre a continua lupta şi a priva inamicul de asemenea resurse, folosind desigur şi finanţarea prin diaspore active. vii Sărăcia impinge anumite grupuri identitate să se revolte spre a avea acces la resurse de care sunt private dar totodată ea limitează şi resursele statului, făcându-l mai puţin eficace în lupta cu gherilele.viii Iar luptele nu fac decât să redistribuie resursele intre grupurile mulţumite şi cele frustrate, care astfel vor avea continuu motivaţia de a continua războiul spre a recupera o parte mai mare, primind şi ajutor transnaţional, prin diaspore. O spirală a violenţei ce nu poate fi blocată decât tăind accesul la resurse şi contactele transnaţionale.

Statele slabe, cu activităţi de gherilă, low intensity conflict, nu atrag capitaluri şi tehnologie, de aceea creşterea economică este mică sau inexistentă, ceea ce face ca şi persoane cu educaţie superioară să nu aibă acces la joburi satisfăcătoare şi să se lase antrenate in activităţi de luptă, care le aduc venituri mai mari şi prestigiu (jefuirea resurselor). Resursele sunt de doua feluri – cele uşor de extras şi de valorificat (diamante, aur) şi cele mai greu de utilizat, cum ar fi lemnul sau recoltele agricole. Nu toate gherilele sunt predispuse la jaf, iar războaiele civile nu izbucnesc decât uneori din acest motiv. Dar prin jaf, gherilele isi finanţează lupta.ix Dacă un grup etnic minoritar e concentrat într-o regiune depărtată de capitală, unde se află resurse valoroase, iar guvernul e dominat de altă etnie, fiind corupt şi ineficient în plan economic, probabilitatea de secesiune şi război civil separatist creşte. Accesul la arme e şi el important. Donald Horowitz arată că statele cu multe grupuri etnice vor avea dificultăţi în a se consolida, sentimentul naţional fiind slăbit iar tensiunile centrifuge sporite.x Dominaţia unui grup etnic asupra altora poate accelera acest fenomen. Dar şi clivajele religioase sunt foarte nocive, deoarece religia face parte din nucleul identitar al indivizilor, pentru care sunt gata să se sacrifice in luptă. Violenţele comise de un grup identitar contra altuia întreţin o spirală a violenţelor bazată pe logica retalierii, spre a răzbuna membrii familiilor afectate de război.xi

Banca Mondială într-un studiu comandat în 2003 conchidea că “empirically, the most striking pattern is that civil war is heavily concentrated in the poorest countries.” (…)”Thus our central argument can be stated briefly: the key root cause of conflict is the failure of economic development”.xii Sărăcia pare un indicator valid al probabilităţii de război civil.xiii Dar există destule state sărace care nu au avut parte de episoade de război civil, cu toate că nu au armate foarte puternice şi guverne de mână forte care pot zdrobi uşor insurecţiile. Invers, Irlanda de Nord e un stat bogat dar nu a scăpat violenţelor civile.

Despre “beneficiile” globalizării

Globalizarea economică pare că a sporit letalitatea şi durata războaielor etnice şi religioase deoarece permite unor grupuri să aibă resurse mai mari pe care le folosesc în luptă, de asemenea unele grupuri migrează transfrontalier în căutare de locuri de muncă, ceea ce le aduce în contact nu întotdeauna amical cu alte grupuri umane.xiv Globalizarea face să circule informaţiile peste graniţe, aşa încât unele grupuri identitare devin conştiente de marginalitatea şi sărăcia lor, revoltându-se contra guvernelor corupte. Tehnologia globală – internet, twitter etc – ajută la formarea reţelelor de solidaritate, scade costurile mobilizării entice şi le permite insurgenţilor să îşi coordoneze activităţile. Primăvara arabă a demonstrat acest lucru in cazurile Egiptului, Libiei şi Tunisiei.xv Unele cercetări au arătat că rat mare a corupţiei se corelează cu un număr sporit de victime în război în conflictele non-etnice, dar nu în cele etnice iar regimurile democratice cunosc un număr mai mare de victime în conflictele etnice, nu şi în cele religioase. Dacă se suprapun clivaje etnice şi religioase, rata victimelor de război va fi mult mai mare.xvi Sărăcia de masă cronică pune la dispoziţia warlord-ilor suficienţi tineri bărbaţi, frustraţi, săraci, fără educaţie şi fără profesie, dornici de afirmare şi câştigxvii, după cum şi atacarea unor puşcării oferă acces la potenţiali combatanţi transformaţi din indivizi cu trecut infracţional.

De asemenea, încălzirea globală a condus la diminuarea rezervelor de apă în zone largi precum Africa de Nord, Orientul Mijlociu dar şi Asia Centrală, însoţită de fenomenul de deşertificare. De aceea, conflictele pentru apă şi terenuri fertile conduc la imigraţie dar şi la situaţii de război civil, de pildă opunându-i pe agricultorii sedentari nomazilor crescători de vite precum în Mali şi Niger. Sunt cercetători care au identificat conexiuni între creşterea temperaturii şi diminuarea rezervelor de apă disponibile şi sporirea probabilităţii de război civil în unele state mai ales dintre cele africane, dar desigur trebuie evitate analizele monocauzale, deterministe şi simpliste.

Nivelul de violenţă societală, imposibilitatea de a consuma violenţa societală în războaie inter-statale, dificila convieţuire intre grupuri identitare cu trecut ostil şi care se tem reciproc de agresiune şi anihilare au condus la imposibilitatea emergenţei unui centru decizional care prin forţă sau persuasiune să determine subordonarea centrelor locale de putere şi apoi dezarmarea acestora. Inegalităţile economice şi monopolul puterii politice în beneficiul unor grupuri şi prin excluderea altora sunt de asemenea cauze ce explică războaiele din Siria şi Iemen. Ipoteza declanşării de războaie civile spre a obţine acces la resurse exploatabile, aşa nunitul „blestem al resurselor”, nu constituie un adevăr absolut, deşi existenţa unor minorităţi discriminate ce trăiesc în zone bogate în resurse („greed-grievance dispute”) poate spori probabilitatea de conflict – însă e dificil de demonstrat că dorinţa de a jefui resursele duce la război, mai degrabă rebelii se folosesc ulterior de acces la resurse ca să continue lupta, finanţând-o.xviii Unele războaie civile se cronicizează, durează extrem de mult, mai ales acolo unde sunt mai multe tabere implicate (nu doar două), mize cu grad mare de emoţie colectivă, mitologii colective puternice şi populaţii extrem de polarizate identitar, teren accidentat, muntos, împădurit, greu accesibil, resurse valoroase ce pot fi jefuite iar comunitatea internaţională nu intervine sau o face extrem de inconsistent.xix Dimensiunea populaţiei e un indicator al numărului de victime, in corelaţie cu PIB-ul şi starea economiei, accesul la resurse etc. Existenţa unor „vecinătăţi” rele, adică a unor state slabe care deja au război civil pe teritoriul lor, sporeşte probabilitatea izbucnirii unui conflict civil in ţara care are ghinionul geografic de a se afla într-un asemenea loc nefast. Congo, Ruanda, Burundi dar şi Irak şi Siria sunt exemple de state care s-au destabilizat reciproc prin acţiunea gherilelor transnaţionale şi a diasporelor.

Tot globalizarea e asociată şi cu răspândirea unor boli infecţioase contagioase în zonele de război civil, unde populaţiile au o igienă precară şi suferă de malnutriţie ori de lipsa apei potabile. De pildă în Siria şi Sudanul de Sud, unde hepatitele, dizenteria şi poliomielita fac ravagii.xx

Un alt fenomen interesant e accesul tot mai larg al actorilor non-statali la tehnologia şi cunoştiinţele aferente războiului cibernetic. De la simpla utilizare a reţelelor sociale spre a găsi adepţi şi fonduri până la recrutarea unor hackeri ori crackeri spre a bloca serverele adversarilor, asistăm la adevărate bătălii cibernetice, în care uneori actorul non-statal e avantajat faţă de statele „slabe” deoarece cu investiţii nu foarte mari şi recrutând punctual experţi adesea necostisitori – tineri fanatizaţi, îndoctrinaţi sau „generoşi” – reuşesc să producă mari pagube statelor contra cărora luptă ori altor grupări non-statale pe care le demonizează.xxi In Siria atât Desh cât şi adversarii săi kurzi, sunniţi, turcomani, dar şi grupul occidental de protest Anonymous folosesc atacuri cu viruşi, troieni dar şi propagandă prin filme şi imagini, precum şi „naraţiuni strategice” cu impact emoţional asupra publicului mondial.xxii De asemenea, mijloace de cyber-warfare sunt şi vor fi folosite tot mai des contra regimului de la Damasc, ca „pedeapsă” pentru nerespectarea de către acesta a armistiţiului de la Geneva şi recursul la bombardarea unor spitale şi alte clădiri civile.

Crimele, jaful, violurile, chiar canibalismul acompaniază sporadic noile războaie; din Liberia şi Congo, Rwanda şi Burundi, până în Siria şi Irak, asistăm la „(re)barbarizarea” războiului, la „privatizarea” violenţei colective, fiind clar că legile războiului nu se aplică iar civilii cad victimă crimelor contra umanităţii şi tentativelor de genocid. Daesh şi Boko Haram sunt „avangarda” actuală a acestui fenomen, fiind grupări hrănite din energia tensiunilor sectare specifice Irakului (Siriei) respectiv Nigeriei şi vecinelor sale.

Concluzii

Din nefericire, războaiele civile tind să dureze mai mult decât cele inter-statale şi să fie sângeroase, afectând grav societăţile respective. Sărăcie, depopulare, refugiaţi, banditism, arme mici în posesia civililor, analfabetism, resentimente, ură – sunt doar câteva dintre efectele acestor conflicte. Desigur că nu se pot compara în termeni de carnagiu cu cele două războaie mondiale iar recursul la arme de distrugere în masă este rar, deocamdată accidental. De pildă în Siria unde şi guvernul şi rebelii se pare că au folosit deja gaze de luptă. Însă răzbaiele civile actuale durează mult (să ne gândim la cele din Liban şi Sudan), destabilizează regiuni întregi, provoacă mari fluxuri migratorii. Şi mai ales distrug vieţile a milioane de civili, care sunt pe rând atât combatanţi înrolaţi în miliţii şi alte forţe de gherilă cât şi victime obligate să fugă din calea atrocităţilor. De asemenea, pot contribui la exacerbarea terorismului, ca armă predilectă a unor combatanţi anti-sistemici.

Note:

 i Singer, J.D. (1987) “Reconstructing the Correlates of War Dataset on Material Capabilities of States,” International Interactions, Vol. 14, pp. 115–31.

ii Fearon, J.D. and D.D. Laitin (2003) “Ethnicity, Insurgency, and Civil War,” American Political Science Review, Vol. 97, No. 01, pp. 75–90.

iii Therese Pettersson, Peter Wallensteen, “Armed conflicts, 1946–2014”, Journal of Peace Research 2015, Vol. 52(4) 536–550 – Uppsala Conflict Data Program.

iv Ibidem, p. 537. Autorii arată că şi numărul diadelor conflictuale a crescut de la 48 la 53 în 2015 faţă de 2014.

v Djankov, S. and M. Reynal-Querol (2010) “Poverty and Civil War: Revisiting the Evidence,” The Review of Economics and Statistics, Vol. 92, No. 4, November.

vi Horowitz, Donald L, Ethnic Groups in Conflict. Berkeley, Los Angeles and London: University of California Press, 1985

vii Collier, Paul şi Anke Hoeffler, “Greed and Grievance in Civil War,” Oxford Economic Papers, Vol. 56, No. 4, 2004, pp. 563–595. Studiul a apărut iniţial in anul 2000, sub egida World Bank Research Development Group – Policy Research Working Paper 2355. De altfel economistul P. Collier şi grupul său de adepţi reflectă mai ales viziunea Băncii Mondiale asupra violenţelor substatale legate de subdezvoltare şi înapoiere socio-economică.

viii Idem, Collier şi Hoeffler, World Bank Research Development Group – Policy Research Working Paper 2355, p.26. Vezi şi Jack S. Levy, William R. Thompson, Causes of war, Wiley Blackwell, 2010 – capitolul Civil war, p. 188

ix Collier şi Hoeffler, op. cit.

x D. Horowitz, The deadly ethnic riot, Berkeley: University of California Press, 2001

xi Nicholas Sambanis, “A Review of Recent Advances and Future Directions in the Literature on Civil Wars.”, Defense and Peace Economics, 2002, 13:2, pp. 215-43.

xii World Bank, 2003, www.worldbank.org3/research/conflict/data/index.htm and www.yale.edu/unsy/civilwars/ data.htm.

xiii Sambanis, Nicholas. 2002. “A Review of Recent Advances and Future Directions in the Quantitative Literature on Civil War.” Defence and Peace Economics 13(3):215—243.

xiv Susan Olzak, „Does Globalization Breed Ethnic Discontent?”, Journal of Conflict Resolution, 55(1), 2011, pp. 3-32. vezi la p. 7.

xv Barbieri, Katherine, and Rafael Reuveny, “Economic globalization and civil war”, The Journal of Politics 67, 2005,:1228-47.

xvi Olzak, idem, p. 20

xvii Herfried Münkler , The New Wars . Oxford : Oxford University Press, 2004, pp. 77-78.

xviii Idem, p. 187.

xix J. D. Fearon, “Why Do Some Civil Wars Last So Much Longer Than Others?,” Journal of Peace Research, Vol. 41, No. 3, 2004. pp. 275–301.

xx http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4231133/, accesat pe 20 martie 2016

xxi Bryan Lee, “The Impact of Cyber Capabilities in the Syrian Civil War”, http://smallwarsjournal.com/jrnl/art/the-impact-of-cyber-capabilities-in-the-syrian-civil-war, 26 April 2016.

xxii Idem. Evident, statele puternice, bogate, avansate tehnologic sunt eficiente şi în războiul de tip cibernetic, însă nu trebuie uitat că şi Iranul, un stat mai avansat tehnologic decât Siria, a căzut victimă virusului Stuxnet care i-a paralizat capabilităţile nucleare în mod spectaculos.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "2 comments" on this Article:

  1. valer spune:

    Destul de interesanta prezentarea, plina de cifre, clar o analiza pozitivista. Cred ca ar fi interesant sa ne arate autorul ce razboaie civile au fost declansate doar de forte interne, de tip clanuri, grupuri etnice, religioase etc si care dintre ele au fost provocate de state din afara. De pilda razboiul din Ucraina de Est, Donetsk, clar ca fara Rusia nu incepea…dar cel din Siria incepea oricum pentru ca Bashar, musulman siit alawit cam persecuta celelalte grupuri, mai ales pe sunniti si le bara ascensiunea socio-economica….sunt multe elemente de acest fel care nu trebuie ignorate.
    Inca ceva – sunt cazuri de state care au simultan razboi civil dar lupta si contra altui stat?

  2. dana eugenia spune:

    eu inca ma intreb cum naiba a crezut bush jr. ca poate aduce democratia intr-un stat artificial (ca istorie) in care oamenii se revendica identitar intai ca membru al tribului, apoi ca apartinator al unei religii, si abia apoi ca cetatean al acelui stat;
    sau a facut vreo analiza (SWOT, fishbone, alta) care I-a aratat ca veniturile din petrol sunt mai importante decat riscurile de a invada o societate atat de primitiva – pe care saddam o tinea cumva in echilibru ?!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Serban F. Cioculescu


Serban F. Cioculescu

Dr. Şerban F. Cioculescu (n. 1972) este cercetător ştiinţific în domeniul studiilor de securitate la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară din Bu... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)