Home » Analize »Global / Europa » Citesti:

Cum poate fi oprit un stat agresor, când nimeni nu mai este dispus să moară pe front? Noua dilemă a relaţiilor internaţionale

Valentin Naumescu martie 26, 2014 Analize, Global / Europa
137 comentarii 12,742 Vizualizari

Nimeni nu vrea să moară pentru Ucraina. Nici măcar ucrainenii, aşa cum lesne s-a văzut. Nici civilii, nici militarii. Nici pentru Ucraina, nici pentru alt stat de pe hartă, să ne înţelegem, naţiunile lumii democratice nu mai vor să plece la război. Anexările se fac astăzi fără să se tragă un singur cartuş. S-a întâmplat acum să fie vorba despre Ucraina. Dar o agresiune militar-politică fulgerătoare, de genul celei din Crimeea, s-ar putea repeta şi finaliza la fel de repede şi de neputincios, cu o ridicare din umeri adică, şi în alte părţi ale planetei, atunci când puterea care agresează este suficient de mare şi de ameninţătoare iar cel agresat este într-un dezechilibru evident de forţe, fără ca ideea rezistenţei eroice să mai anime naţiunile şi să poată mobiliza energiile şi resursele comunităţii internaţionale. Ştiu, veţi spune că şi Anschluss-ul Austriei s-a produs în 1938 fără ca cineva să fie dispus să se opună, prin forţă, încălcării dreptului internaţional. Şi acolo vorbeau aceeaşi limbă.

Lumea s-a schimbat, Occidentul nu mai e acelaşi de acum un secol, eroic şi grav, vibrând la discursurile radiodifuzate, principiale şi grandioase, ale lui F.D. Roosevelt, Winston Churchill sau Charles de Gaulles, sau la cele exaltate, superficiale şi delirante ale lui Adolf Hitler. Clopotele din stradă ale voluntarilor de la Salvation Army, chemând oamenii să ajute la alinarea suferinţei din oraşele devastate de bombardamente, nu vor mai răsuna niciodată cu puterea şi emoţia de atunci. Din fericire, să adăugăm imediat, sperând desigur să nu mai fie cazul vreodată…

Naţiunile Europei şi ale Americii de Nord nu mai „dispun”, ca în 1914 sau 1939, de zecile de milioane de bărbaţi tineri din satele sărace şi suburbiile oraşelor, supuşi autorităţii şi voinţei necondiţionate a conducătorilor statului, manipulabili până la sacrificiul suprem în faţa discursului naţionalist sau intervenţionist al liderilor politici, gata oricând să se înroleze sub drapelul patriei şi să-şi dea viaţa pe fronturi străine, departe de casă. Cu cât drepturile şi libertăţile individuale, respectiv practicile şi politicile democratice sunt mai consolidate şi mai înrădăcinate, sau accesul la informaţie şi la educaţia de tip individualist este mai larg, cu atât cetăţenii îşi preţuiesc mai mult viaţa, cariera profesională, bunăstarea şi confortul familial. Opusul îl vedem, din nefericire, în Orientul Mijlociu şi în rândul fundamentaliştilor islamici, captivi în îndoctrinarea la care au fost supuşi de mici, pentru care propria viaţă are o miză mai mică decât aruncarea în aer a duşmanului. Dar aici, în Europa, şi în America la fel, oamenilor le este dragă propria viaţă mai mult decât orice alt principiu politic. Ciudat şi paradoxal, aceasta este capcana lumii libere, punctul ei forte care se poate transforma oricând în vulnerabilitate, în „călcâiul lui Ahile”. Iar Putin a intuit perfect această limitare a noului Occident. Nici dacă şi-ar continua ofensiva spre alte zone ale Estului Europei tot nu ar vrea nimeni să-şi dea viaţa în lupta cu soldaţii ruşi. Cine susţine contrariul, ar aştepta desigur ca alţii să intervină, alţii să meargă pe front, nu el personal şi nimeni din familia lui.

Pe de altă parte, este cât se poate de firesc şi de uman raţionamentul „egoist” al lumii dezvoltate actuale, care a prins gustul vieţii confortabile. Individualismul ca model cultural a învins pretutindeni unde oamenii sunt cu adevărat liberi să aleagă. Emanciparea democratică a naţiunilor spaţiului euro-atlantic, coborâtă acum în straturile cele mai profunde ale societăţii (până la mijlocul secolului trecut era doar la nivelul discursului public al elitelor, în timp ce muritorii de rând rămăseseră sub controlul social strict al unui sistem conservator, cu autorităţi moralizatoare precum biserica, şcoala sau comunitatea locală, astăzi depreciate), face practic imposibile mobilizarea sub arme şi recursul la valori din sfera supra-materială, căci subţiază drastic masa de manevră a „discursului eroic”. Tocmai acum să ne întoarcem la război, când speranţa de viaţă în Occident a ajuns la 85 de ani, când veniturile permit clasei mijlocii să se bucure de aproape tot ce-şi doreşte, când oamenii pot călători şi vedea lumea mai uşor ca oricând, când progresele medicinei ne dau mai multe speranţe pentru o senectute liniştită?

Cuvintele mari de acum un secol mai pot servi, poate, la atragerea unor voturi (dar nici asta nu e sigur!) însă nu-i mai pot convinge pe oameni aşa uşor să plece la război. Eroismul nu mai are argumente în lumea de astăzi, în care mass-media ne-a demonstrat şi ne demonstrează zilnic faptul că „politica este coruptă” şi niciun lider nu merită să fie urmat până la capăt, iar mesajele pe care le transmit politicienii sunt doar expresii ipocrite ale intereselor lor de putere conjuncturale. Ia să-i lăsăm să se împuşte între ei dacă vor şi să nu ne mai trimită pe noi la moarte pentru ambiţiile lor politice, nu? În subtext, acesta este mesajul care vine de la baza societăţii, corect şi perfect legitim. Acum oamenii au pentru ce să trăiască, mai mult ca oricând în istoria umanităţii, au mize de viaţă plăcute şi bucurii posibile, iar moartea pe front e ultima dintre perspectivele dorite.

Bunăstarea generalizată a Occidentului face imposibilă susţinerea populară a unui nou război de masă, de tip clasic. Şi cum liderii occidentali îşi datorează puterea votului oamenilor, lucrurile devin clare. S-a văzut când s-a pus problema intervenţiei militare pentru stoparea masacrului din Siria (opinia publică occidentală nu a susţinut campania, nici în Statele Unite, nici în Marea Britanie), tot aşa cum s-a văzut la invadarea Georgiei de către Rusia, în 2008, când Occidentul a privit de pe margine şi a criticat abuzul Moscovei. Acum, preşedintele Obama ne spune clar că nici nu se pune problema unei intervenţii militare, ci doar se gândeşte cum să facă Rusia „să plătească” (economic) dacă mai face încă o dată aşa ceva. Deci, Crimeea „nu se pune”. Rămâne de văzut cât de eficace vor fi sancţiunile economice internaţionale impuse Rusiei sau oricărui stat mare, „noua metodă” a Occidentului de a descuraja statele agresoare…

Dacă, să presupunem, China ar anexa arhipelagul japonez Senkaku, ne-am putea imagina oare izolarea Chinei, sancţiuni economice impuse celei de-a doua mari economii a lumii, sau alte forme de constrângere a Beijing-ului la respectarea dreptului internaţional? Nu, ar fi un fapt împlinit şi cu asta gata. Eventual, douăzeci de oficiali nu ar mai primi vize timp de un an. Nici Japonia nu mai are kamikaze, piloţii sinucigaşi din anii 40. Tinerii lor, ca şi cei occidentali, au astăzi lucruri mai plăcute de făcut în viaţă. Mai pot fi aşadar impuse principii şi clauze marilor puteri, sau de fapt ele sunt cele care fac, desfac şi refac ordinea mondială şi balanţa de putere atunci când nu o mai acceptă pe cea existentă, iar principiile dreptului internaţional sunt doar pentru naţiunile mici?

Jumătate din trupele ucrainene din Crimeea au părut că s-au bucurat sincer de anexarea la Rusia (unii au dezertat şi au trecut voioşi de partea opusă), cealaltă jumătate s-au predat fără să tragă un foc de armă (nici măcar în aer, de avertisment) fiind la rândul lor bucuroşi să poată pleca de acolo cât mai repede. Doar nu erau să-şi rişte viaţa pentru nimic, nu-i aşa? În fond, poţi să trăieşti bine mersi şi într-o ţară mai mică, nu? Merită să mori pentru principiile dreptului internaţional, pentru nişte baze militare, pentru un petec de pământ care nici nu e al tău personal, pentru o idee abstractă cum e suveranitatea şi integritatea teritorială a unui stat? „Fugi de-aici!” Viaţa e frumoasă şi merită trăită, sunt atâtea tentaţii şi oportunităţi oferite de o lume globalizată şi americanizată în adevărurile ei ultime, acesta este discursul esenţial al societăţii în care trăim: televiziunea, media socială, reclamele comerciale, companiile de turism care ne propun vacanţe de vis, dealerii de maşini şi de telefoane mobile etc., toţi ne oferă imaginea unei vieţi pline de tentaţii mai mult sau mai puţin realizabile, tangibile, plauzibile în orice caz. Consumerismul vesel al lumii postbelice a produs mutaţii adânci în motivaţiile oamenilor şi în fundamentarea comportamentului statelor democratice.

Noi instrumente de menţinere a ordinii internaţionale trebuie descoperite urgent, mai ales după „experimentul Crimeea”, care a arătat că prevederile dreptului internaţional sunt, în eventualitatea unei încălcări flagrante, în aer, sunt doar cuvinte pe hârtie, care nu apără statele mai mici de pericolul unei agresiuni efective din partea unui vecin mai mare. Nimeni nu va interveni pentru tine. De ce să mori la război pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a altui stat? Un anume soi de frivolitate şi hedonism a cuprins generaţiile tinere (să ne includem aici), în sensul bun al termenului, al dorinţei legitime de a te bucura de plăcerile vieţii moderne, de avantajele libertăţii tale (nimic condamnabil în această atitudine), fără să te mai „încarci” şi să porţi pe umerii tăi povara nedreptăţilor politice, economice şi sociale care bântuie lumea. Dar este aceasta neapărat o lume mai sigură?

La noi, „Ciobanul Bucur” prezintă vesel şi optimist o reclamă la telefoane mobile şi de bună seamă că n-ar vrea să-i putrezească oasele în tranşeele din Crimeea. Căci, dacă Ucraina ar fi fost în NATO, ar fi trebuit teoretic apărată de aliaţi (conform art. 5 din Tratatul Atlanticului de Nord) iar noi eram primii aici în zonă, nu credeţi? Sau ne-am obişnuit cu ideea că numai americanii trebuie să vină de peste Atlantic să ne scape de agresori, să moară pentru suveranitatea teritorială a statelor europene de mila cărora plângem noi în discursuri oficiale şi să cureţe, din când în când, mizeria acestui continent îmbâcsit de complicaţiile politice inter-statale? Nu, stimaţi războinici ai site-urilor de pe internet, dacă NATO ar fi luat decizia combaterii agresiunii, ar fi cerut cu siguranţă statelor din regiune angajament militar direct în teatrul de operaţiuni. Adică, să ne ducem noi acolo să rezolvăm problema, eventual cu sprijin logistic american, dar cu trupele noastre. Uncle Sam s-a săturat să-şi trimită băieţii să moară pentru crizele nesfârşite ale Europei şi ale lumii şi să fie şi criticat pentru intervenţionism, ar cam fi deci rândul nostru, al europenilor, să ne apărăm libertatea şi ordinea juridică din tratate, dacă putem. Iar dacă nu putem, facem ce-au făcut ucrainenii în Crimeea, lăsăm dilemele ordinii internaţionale în seama generaţiilor următoare şi ne salvăm repede vieţile.

Revolta zgomotoasă a europenilor de anul trecut, împotriva abuzurilor NSA şi ale interceptărilor americane, a cam pălit în ultimele săptămâni, la vederea blindatelor ruseşti zburdând nestingherite încoace şi încolo la frontiera Uniunii Europene, iar francezii şi germanii (nu mai vorbim de micile naţiuni din Europa Centrală) sunt din nou cu ochii pe NATO. Acela vechi, uitat, demodat, blamat. Dar cine din Europa ar fi dispus, la modul concret, să meargă să lupte şi să moară în Ucraina sau în Transnistria? Cine?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "137 comments" on this Article:

  1. Calin Gilea spune:

    Nu cumva asa s-a intamplat si cu Imperiul Roman inainte de declinul lui? Beneficiile economice contau mult mai mult decat inrolarea intr-o legiune unde si asa erau multi “barbari”.

    • Harald spune:

      Articolul e mult prea alarmist, Occidentul e exact același ca și în urmă cu 70-80 de ani. Doar că ceea ce s-a întâmplat acum nu echivalează cu invadarea Poloniei sau cu dezmembrarea Cehoslovaciei, ci doar cu anexarea Austriei. Când Germania și-a crescut puterea pe continent prin asta, dar nimeni n-a avut nimic de zis, fiindcă rezultatul referendumului a fost edificator. Atât în Austria atunci, cât și în Crimeea acum.

      • clujean spune:

        Occidentul nu mai e de vreo 50 de ani acelasi ca in 1940; traiul bun si nesimtirea i-au facut pe cetateni sa refuze a-si face datoria sub arme, iar pretexte pentru asta se gasesc oricand

        • Harald spune:

          “Datoria sub arme” necesită și o minimă legitimitate, nu credeți? Ce legitimitate are Hitler să-ți ceară să-ți faci ”datoria sub arme”, când el are nevoie de acele arme pentru a invada Polonia și Cehoslovacia?

          Discursul tip Kennedy, acela cu ”întreabă-te ce poți face tu pentru țară, nu ce poate face țara pentru tine” (ask not what your country can do for you, ask what you can do for your country) sunt valabile pentru țări civilizate, care își respectă cetățenii proprii. Vi se pare că aveți astăzi prea multe exemple de state care își respectă cetățenii proprii?

          Pe măsură ce au apărut ”politicienii de profesie”, care activează în politică pentru a-și obține cele necesare traiului, nu pentru a organiza societatea așa cum cred ei că ar fi mai bine, respectul statului pentru cetățean a dispărut, așa că reciproca nu avea cum să intârzie. Așa că lăsați-o mai ușor cu ”datoria sub arme”, armata nu e decât un ”cumplit meșteșug de tâmpenie” într-o țară ca România. Și spun asta din experiență proprie.

          • Vasile spune:

            De aceea ţi-ai şi luat nume străin, ca să ne dai lecţie de patriotism găunos.
            Referitor la discursul lui J.F.K., apelul lui se potriveşte întocmai şi pentru oamenii societăţii noastre, care aşteaptă ca statul să le dea totul iar indivizii, nimic statului. De aceea discursul autorului articolului trage un semnal de alarmă. Sau, dacă vrei matale “alarmist”.
            Într-adevăr trebuie făcut ceva, anume introducerea serviciului militar obligatoriu. Cu mercenari, un stat nu face mare lucru. Cu mercenari a dispărut Imperiul Roman.
            Aviaţia poate pregăti terenul, dar steagul biruitorului, tot soldatul îl înfige! Şi nu aveţi grijă, se găsesc destui tineri şi mai puţin tineri care să-şi dea viaţa pentru vatra lui. Cred că mai degrabă se tem cei din fruntea bucatelor că-şi vor pierde privilegiile în cazul unei conflagraţii decît ostaşul simplu. El, guvernantul, şeful statului, generalul, trebuie să se angajeze imediat în luptă, nu să stea “în coada maselor!” ca să dicteze inamicul în ţara lui.

            • ks spune:

              mai vasile …ce spune harald e usor de inteles
              daca ar trai in norvegia unde tara are respect si grija de cetatenii ei , ar fi gata sa lupte pentru tara lui

              nici eu in romania nu as pleca pe front (pe gratis ) pentru tara mea
              se face-o probabil in norvegia sau in orice tara in care demnitarul nu se crede sef de turma , iar turma (adica eu , cu tine si inca o gramada) existam numai ca sa poata el sa manance cat toti la un loc …

              cam asta ar fi , si nu are nici o legatura cu patriotismul si cu serviciul militar obligatoriu sau nu.
              patriotismul meu e intact , a disparut inca la cei ce sunt deasupra noastra

            • Vasile spune:

              Fii pe pace, nimeni n-a vrut vreodată să meargă la războui din propria conştiinţă. Toată lumea a luat arma în mînă fie din interes, fie de frică. Frică de curtea marţială, care nu ierta, fie soldat, fie general. Interes? Da, există şi interes, atunci cănd te animă un ideal, cînd te aştepţi la vreo recompensă promisă de personalitate din fruntea statului, fie rege, fie preşedinte sau cînd prin profesie (ofiţer sau mercenar) trebuie să lupţi căci altfel îţi pierzi pîinea.
              Eroul Matrosov? Invenţie rusească. La Stalingrad ruşii n-ar fi obţinut victoria în vecii vecilor dacă în spatele primei linii nu era dispusă a doua linie de ofiţeri KGB sau Stavka care să-i îmuşte pe cei ce se retrăgeau. Acolo au murit de 10 ori mai mulţi ruşi decît nemţi.
              Nici la Mărăşeşti n-ar fi luptat românii ca leii dacă nu venea Ferdinand în tranşee să le promită ţăranilor pămînt.

  2. adib spune:

    “Naţiunile Europei şi ale Americii de Nord nu mai „dispun”, ca în 1914 sau 1939, de zecile de milioane de bărbaţi tineri din satele sărace şi suburbiile oraşelor”

    http://data.bls.gov/timeseries/LNS14000000

    7.5% somaj in SUA in 2013 la o populatie de 315.953.116 in 2012 (ar fi cam 280000 de posibil soldati platiti si hraniti de stat)

    http://www.dw.de/%C5%9Fomaj-record-%C3%AEn-zona-euro/a-16918130 – În luna mai, numărul celor fără locuri de muncă din zona euro ajunsese la 19,22 milioane, cu 67.000 de persoane mai mult decât în aprilie. Iar diferenţele între statele membre sunt uriaşe.

    Sunt aproape 20 milioane de posibil soldaticare ar face orice pentru a supravietui.

    • Harald spune:

      Se pare că nu ați petrecut niciun fel de timp în serviciul militar, dacă aveți impresia că există într-adevăr ”posibili soldați” printre acei 20 de milioane. Puteți să spuneți la fel de bine și ”20 de milioane de posibili șoferi de TIR”, credeți că-i veți convinge să devină șoferi de TIR? :P
      Tot așa nu-i veți convinge să devină nici soldați.

    • Gabriel I. spune:

      Aveti partial dreptate dar statisticile prezentate nu faca decat sa intaresca punctul de vedere al autorului. In US se pare ca exist cam 11 milioane de emigranti, ilegali -ca pe ceilalti nu-i socotesc. Pot sa pariez ca cel putin un sfert din ei ocupa niste locuri de munca pe care cei 280.000 de someri potentiali soldati nici nu se gandesc sa le ocupe. De ce credeti ca un tanar american care considera sub demnitatea lui sa mature strazile sau sa faca o munca fizica oarecare va pleca voios la razboi?
      Aceeasi situatie este si in Europa.

    • N. Curatu' spune:

      Stimate “adib”
      Somerii americani si vest-europeni despre care vorbesti nu sunt in situatia de a muri de foame si a-si pune pielea la bataie pentru ucraineni, romani sau “baltici”!
      E o iluzie ca, exceptand niste minti infierbantate (excitate sa se simta “dumnezei” fiindca au o arma in mana) si care au in fata sansa de a trai prin jaf (asta fac mecenarii pe unde se duc “la razboi”: traiesc din jaf si atrocitati), majoritatea celor numiti “someri” prefera sa traiasca din facilitatile pe care li le pun la dispozitie statele sau asociatiile “umanitare”.
      Daca iti imaginezi ca, spre exemplu, tiganii din Europa de Est (nu doar din Romania) care bantuie Europa de Vest vor schimba traiul din furat pe traiul de razboinic inseamna ca nu ai simtul realitatii.

  3. victor L spune:

    Desigur ca aveti oarecare, nicidecum in totalitate, dreptate cind spuneti ca “naţiunile lumii democratice nu mai vor să plece la război”.
    Ati bagat printre natiunile lumii democratice si Ucraina, care e doar tangenta cu democratia. Apoi, si Romania acum vreo 64 de ani a cedat teritorii fara sa se traga un singur cartus. Si au mai fost cazuri pe atunci, deci nu e ceva nou. Mai degraba este valabila sintagma: “Istoria se repeta” cind somnul ratiunii naste monstri.
    Sint de acord cu “Noi instrumente de menţinere a ordinii internaţionale trebuie descoperite urgent”. Iar daca nu se va ivi “inventatorul”, este neaparat sa se aplice metodele “vechi”.
    Si aici aveti foarte multa dreptate: “Uncle Sam s-a săturat să-şi trimită băieţii să moară pentru crizele nesfârşite ale Europei şi ale lumii şi să fie şi criticat pentru intervenţionism”.

    • Harald spune:

      Da’ chiar nu există nici cel mai mic motiv de război. Ce credeți că se va schimba în viața locuitorilor din Crimeea după trecerea provinciei la ruși? Mai nimic. Dacă un oraș din Cehia, Ostrava de exemplu, ar trece mâine în componența Poloniei, nu s-ar schimba mai nimic pentru locuitori, e practic aceeași lume pentru ei. La fel și pentru Crimeea, ori în Rusia ori în Ucraina, tot aia e.

      Nu e ca și cum ar fi venit naziștii să înființeze lagăre de concentrare sau să masacreze populația. În spațiul ex-sovietic se poate mult mai rău, Azerbaidjan-ul și Armenia s-au purificat etnic pe vremea llui Gorbaciov și acesta a trebuit să desfășoare zeci de mii de militari ca să oprească masacrele, deși nu a fost vorba decât de câteva sute de victime. În Crima nu va fi vorba de așa ceva, cine nu suportă Federația Rusă va pleca din peninsulă, dar aceia vor fi foarte puțini.

  4. Monte spune:

    Cine ar fi dispus sa moara pentru Ucraina din cei care sunt membrii NATO? Foarte putini. Cine ar fi dispus sa moara din cei care sunt membrii NATO daca o tara membra NATO ar fi atacata de Rusia? Eu. Mai bine mor fizic decat sa traiesc o viata intreaga cu rusinea de a imi fi lasat tara la greu… si nu as putea trai o zi fara sa stiu ca Romania exista si ca v-a fi acolo si pentru copii copiilor mei. Rusii sa ocupe Romania si eu sa nu lupt? Singur ma duc pe front si trag cu pusca cat timp respir. Dar asta sunt eu. Altii au alte pareri si le respect.

    • dookuaka spune:

      Să mă sacrific pe front și să apăr ce? Averea ta? Pe Ponta? PSD-ul? Ce?

      • dan spune:

        Tara. Ponta , PSD-ul trece dar pietrele raman. Sa nu-ti fie niciodata rusine cu ce n-ai facut si puteai face. Sa nu le fie rusine alor tai, copiii copiilor tai cu ce n-ai facut. Sa fie mandri de tine si tu sa fi multumit ca n-ai trait degeaba. E destul? In ’89 am fost soldat si cand mi-au pus arma-n mana, le-am spus celor din jur ca daca voi primi ordin sa trag in civilii de pe strada atunci superiorii mei vor muri primii de mana mea. Nu s-a ajuns la asta dar si acum dupa 24 de ani stiu ca era drept. In acele momente nu m-am gandit ca voi trai vesnic dar….mai bine un an ca un vultur decat o suta ca un sacal.

      • Marius spune:

        Ca sa iti aperi parintii, fratii, prietenii, femeia, copiii, casa, masina, orasul. Iata niste chestii concrete pentru care te duci la razboi, daca ti se cere, iata de ce m-as duce daca mi s-ar cere.

    • om normal spune:

      Suntem deja 2

    • N. Curatu' spune:

      Sigur ca pentru “mosia” si familia ta merita sa lupti si sa te sacrifici. Dar in nici un caz nu merita sa te sacrifici pentru altii. Nici americanii nu se vor sacrifica pentru romani. Chiar ieri, Obama le spunea europenilor sa nu-si faca iluzii ca americanii vor lupta in locul acestor europeni, chiar daca sunt “taticii” NATO; europenii sa se organizeze si sa se duca singuri la lupta; America se va implica doar material, logistic si, eventual cu trupe de sustinere, dar nu vor prelua efortul principal de razboi.
      Asadar…
      Problema mai e si ca armata romana e mai mult o umbra de armata (ca dotare, ca numar, ca instruire) si, doar “cu pieptul de arama”, nu ai mari sanse sa te alegi cu altceva decat (daca nu cumva mori in timp ce te afli la toaleta, inainte de a apuca sa tragi vreun foc de arma!) cu aura de “erou”. Care nu va folosi la nimic urmasilor tai.
      Iar, vorba unui alt interlocutor: pentru cine vrei sa mori? Pentru cei care aun jefuit tara si care se vor ascunde, ca sobolanii, in spatele tau?
      Fii convins ca aia nu se vor sacrifica si-i doare in cot de perceptia ca sunt hahalere pe care ar avea-o, despre ei, urmasii lor!

  5. Xaeus spune:

    Pe SUA nu i-a oprit nimeni si au bombardat 50 de tari dupa al doilea razbboi mondial.
    Interesul poarta fesul.
    Iar acum, occidentalii au demostrat din nou lipsa totala de oua.

    • Dora spune:

      Care-s alea 50 de tari? Poti fi mai specific?

      • Radu Dascalu spune:

        N-au fost 50, evident.

        Dar mie imi e suficient sa stiu ca au bombardat Belgradul. Ultima oara o bombardase Hitler.

        • Harald spune:

          Așa, și? E o blasfemie să bombardezi Belgradul sau ce?

          Nu l-au bombardat din senin, ca și cum ar bombarda azi Budapesta, de exemplu.
          Miloșevici a avut ani întregi la dispoziție să se potolească. Sau era OK să masacreze și ultimul kosovar, fără ca americanii să-l oprească?

          Asta e anti-americanism gen propaganda de la Antena 3, se scoate totul din context și se prezintă doar doar un fapt considerat reprobabil al părții denigrate. Vă asigur că americanii pot trăi cu dezamăgirea dvs.pentru că au bombardat Belgradul.

          • Radu Dascalu spune:

            Stai jos, Harald! Ai raspuns bine! :P

            Chiar eram ingrijorat ca americanilor o sa le cada greu dezamagirea mea.
            Noroc ca te au pe tine :D

            Si, da, e o blasfemie sa bombardezi o capitala europeana, mai ales in succesiunea lui Hitler.

          • Harald spune:

            Atunci când încerci să-ți ridiculizezi interlocutorul, de fapt recunoști că nu te descurci prea bine la capitolul argumente :P

            • Radu Dascalu spune:

              Te iei mult prea in serios, Haralde. In conditiile in care cei de pe Contributors ezita s-o faca. Asa ca de ce sa incerc sa te ridiculez?

              Dar daca tot percepi ridicolul din tine, afla ca el vine din ipocrizia ta, atunci cand justifici bombardarea Belgradului. Sunt convins ca in zilele alea nu te mai puteai hrani singur de grija celor din Kossovo. Apropo, ce mai fac baietii si fetele de la Pristina? Am inteles ca e raiul valorilor jeffersoniene acolo http://en.wikipedia.org/wiki/Kosovo#Rule_of_law (asta daca tot a meritat sa dai cu rachete in Belgrad).

              Du-te intr-un concediu, mediteaza, citeste Dostoievski si Edgar Rice Burroughs (ca pe Faulkner si Hemingway se simte ca i-ai sarit), vezi ce se mai poate bombarda pe lumea asta (si din ce ratiuni), si fii ceva mai umil in raport cu istoria si cu propria ta persoana.

            • Harald spune:

              Mă bucur că ți-am captat într-o asemenea măsură atenția încât să-mi dai astfel de sfaturi, dar dacă te uiți la celelalte comentarii (inclusiv cele de la alte articole) ai să remarci că nu există nicăieri o astfel de obsesie pentru persoana intrerlocutorului și dezbaterea este în primul rând de idei. Ce-ai zice să încerci să te conformezi obiceiurilor de pe-aici?

              Separat de asta, un om civilizat nu scrie sub protecția distanței sau anonimatului lucruri pe care nu i le-ar spune față în față acelui interlocutor.

          • clujean spune:

            necazul este ca amerlocii au bombardat Belgradul fiindca sarbii erau aliatii rusilor, nu de grija mafiotilor si islamistilor kosovari (care-si arata din 2000 incoace adevarata fata, de cancer al Balcanilor); sigur ca nesimtirea Unchiului Sam este dovedita indeajuns si, da, i se rupe de parerea restului lumii (ca si lui Ivan, de altfel), dar asta chiar nu este un motiv sa fii pro-american, asa cum nici sa fii pro-rus nu este; eu ii stimez doar pe pro-romani.

          • nemo12 spune:

            Da, e o blasfemie sa bombardezi Belgradul. Problemele etnice din Fosta Yugoslavie erau mari.
            Va spun din auzite, nu din citite (am locuit in Bulgaria 8 luni si mi-au spus cei de acolo). Cei din Kosovo erau considerati ca si tiganii de la noi: hoti, nespalati, fara chef de munca. Milosevici a actionat poate, asa cum se cerea la momentul acela.
            In plus, americanii nu au dus o lupta la sol in Serbia; le-a fost frica, si generalii stiu asta. Una e sa faci armata; alta e sa mergi la razboi. Nu mai are chef nimeni sa lupte.

    • victor L spune:

      @ Xaeus,
      cunostintele astea le ai din lectiile de la cursul scurt de marxism-leninism?

  6. om normal spune:

    Cu tot respectul, si constient de numarul foarte mare de cititori pe care ii strangeti trebuie sa va dau cateva exemple:
    1. Soldati romani mor in Afganistan
    2. Soldati englezi mor in Afganistan.
    3. Soldati americani mor in Afganistan
    4. Soldati rusi se pregateau sa moara in Crimea. (chiar credeti ca Putin a sperat sa nu fie nici un foc de arma?)
    5. Un nou razboi in Falkland Island ar strange automat mii soldati pregatiti sa moara pentru regina (la mii de km de Anglia).
    6. Eu as lupta pentru Romania. Nu vreau sa mor, dar daca nu pot sa ajut cu altceva, e si asta o solutie. (atentie! pt Romania, nu pentru un politician)
    Din respect pentru dumneavoastra, nu voi continua mesajul.

    • bugsy spune:

      1.-4. moartea face parte din “job description” la “meseria” de soldat! nu vad ce este asa de iesit din comun ca un soldat, pe front moare!
      5. I-le Falkland apartin Regatului Unit, in fruntea careia se afla Regina! In caz de conflict armat, vor muri soldati ai Majestatii Sale aflati la mii de km de Londra!
      6. Felicitari pentru patriotism!

      • om normal spune:

        Din respect pentru autor nu am continuat comentariul. Primele trei fraze contin inexactitati. Tot articolul contine cateva adevaruri. Daca doriti le pot selecta intr-un spatiu foarte mic. Imi pare rau. Cititi cu atentie. Problema este ca nu e primul articol gen ruleta.
        Imi pare rau ca a trebuit sa spun asa direct. Exemplele mele erau fix de persoane care mor sau sunt pregatite sa moara pentru tara lor.

        • victor L spune:

          @ om normal,
          ma indoiesc.
          De normalitate:
          “Primele trei fraze contin inexactitati. Tot articolul contine cateva adevaruri”; ceva nu este in regula cu normalitatea ;)
          ( citatul ma face sa cred ca esti urmas de cretan: “toti cretanii sint mincinosi; eu sint cretan”. Ceva pe aproape.

        • bugsy spune:

          @om normal – cu tot respectful, poate incercati sa va exprimati asa cum va este si nick name – adica normal! ceea ce inseamna simplu si clar!

          • om normal spune:

            Imi cer scuze. Asta este opinia mea. Chiar m-am gandit de ce asa o diferenta intre ce am simtit eu si ce au simtit altii. Opinia mea este ca oamenii sunt pregatiti sa moara pentru tara lor. Eu sunt. Dar nu condamn pe nimeni care are alta opinie. Cu o singura exceptie.

            • Marius spune:

              Patton spunea ca scopul razboiului nu este sa mori pentru patrie, ci sa il faci pe nenorocit (inamic) sa moara el pentru a lui.

              Lasand gluma la o parte, ca o completare la un mesaj anterior, nu m-as simti bine sa vad ca prietenii mei isi fac datoria, iar eu ma fofilez, sau sa imi vad orasul ocupat si familia abuzata de trupele de ocupatie.

  7. nimrod spune:

    Domnule Naumescu, eu cred că e mai complicat. Nu Occidentul, ci spaţiul ex-sovietic se bazează încă, pe serviciul militar obligatoriu, o majoră servitute astăzi, nu Occidentul ci spaţiul ex-sovietic, o duce prost cu bugetul pentru apărare. E o prăpastie între capacitatea de luptă a armatelor occidentale şi caracuda rusă, cu armele ei atomice cu tot, creată nu doar de tehnică şi soldă ci mai ales de timpul diferit de instrucţie, valabil la nivelul tuturor armelor. Mai mult, îndrăznesc să cobor în anecdotic şi să fac trimitere la Suleyman care aşa infatuat cum era avea totuşi o grijă, riscul confruntării cu “marea armată creştină”, aia care obţinuse cu veacuri în urmă, în condiţii de disperare, victoria de pe Cîmpiile Catalaunice. Cât priveşte aplecare spre bere şi hamburgeri a noii generaţii, nu vă potriviţi: acum câţiva ani am ascultat chiar în buncărul lui Churchill discursul ăla nervos de după unul dintre cele mai puternice bombardamente germane asupra Londrei. Nu era deloc patriotard şi sforăitor, dimpotrivă, în rezumat e ceva de genul, pardon de vorbă mare,
    “Tu-ţi gura mătii, să-mi bombardezi mie metropola! O să vin şi-o să-ţi iau gâţii la tine acasă!” Înlocuiţi conceptul de metropolă cu ăla de fish and chips, să vedeţi ce iese… :)

  8. Liviu Petre spune:

    Din nefericire, analiza Dv. este in intregime corecta. Aveam si eu de ceva mai mult timp convingerea ca vechile planuri de atac ale Tratatului dela Varsovia de pe vremea maresalului Iakubovski ce pareau atat de rizibile in atingerea Atlanticului de catre trupele rusesti in 2 saptamani dela comanda ‘Spre Vest!’, au acum sanse de 100% sa fie realizate (desigur, intr-o forma actualizata) chiar intr-n timp mai scurt.
    Sunt convins ca, cu exceptia unei firave rezistente initiale poloneze, germanii, olandezii, belgienii, francezii NU VOR TRAGE UN SINGUR FOC impotriva invadatorilor rusi. Se vor gasi justificari cu duiumul: nu putem risca distrugerea fabricii Mercedes de nu stiu unde, care are contracte asa de bune in Rusia, rusii ne-au garantat ca terminalul Gazprom din Hamburg va fi protejat, in Berlin este o sarbatoare a homosexualilor pe care nu o putem periclita (generalii rusi vor garanta cu generozitate sadica libertatea de expresie a minoritatilior sexuale), etc., etc. Va fi o invazie si o ocupatie ce nu va avea ca efect decat distrugeri minore, nu va fi instaurat comunismul, in schimb va fi o vanatoare de ‘fascisti’ adica cei care lupta impotriva pacii (rusesti).
    Victoria totala a Rusiei va fi posibila impotriva superioritatii tehnologice militare a Vestului sau chiar datorita acestei superioritati tehnologice care emasculeaza militarii occidentali (cum, sa lupt fara sa pot face un dus cald la sfarsitul zilei?). Va fi victoria ‘cutitului strins intre dinti’ impotriva ‘network centric defence’ ( :) .) :) ). In timp ce parasutistii rusi vor ocupa fara sa traga un foc podurile de pe peste Rin, generalii si planificatorii NATO nu isi vor intrerupe seminariile dela Mons pe tema ‘Challenges Posed by Shifting Military Paradigms’. In timp ce blindatele rusesti vor trece voios prin Amiens catre plajele Alanticului,, alianta NATO tocmai ce va decide externalizarea (eventual, catre companii chineze) unor servicii militare ‘neesentiale’ (non core businesses :) ) cum ar fi curatatul armamentului si facutul bocancilor (generalii NATO anticipeaza, pe buna dreptate ca aceasta masura sa aiba ca efect o superioritate evidenta a militarilor NATO asupra celor rusi).
    Si in fond (after all), i-ati vazut la televizor pe generalii NATO sau pe militarii germani, ce businesslike arata? Vi-i puteti imagina ca pe niste tipi gata sa omoare la ordin (da, in razboaie trebuie sa omori, asta-i realitatea)? Dar pe generalii si pifanii rusi?
    Din pacate, Rambo a murit, traiasca Dolce&Gabanna!

  9. Ovidiu spune:

    Inconştient, mai avem în vedere nişte salvatori: militarii profesionişti. Există nişte oameni bine plătiţi în trupele NATO pentru a face această treabă: la nevoie să aplice chiar cu preţul vieţii Articolul 5. Un eventual război nu m-ar viza pe mine, mai mult sau mai puţin tânărul hedonist preocupat de piaţa smart-phone-urilor, ci pe armatele de cvasiandroizi care au ca profesie ascultarea ordinelor. Ciudat la militarii din Crimeea, şi mă refer la ofiţeri, a fost nu că nu şi-au dat viaţa pentru un ideal abstract ci că nu au respectat ordinele şi că, după ce au luat salar o viaţă întreagă promiţând că-şi vor face treaba atunci când vor fi chemaţi, au întors spatele duşmanului. Îmi permit, ca naţiune, să fiu liniştită şi să mă preocup de lucruri frivole, dacă am o armată căreia îi deleg sarcina apărării.

    • A. spune:

      Dacă aţi urmări ştirile, aţi vedea că tocmai asta a fost supărarea multor militari ucrainieni: ei ar fi fost gata să respecte ordinele, dar acestea n-au venit de la Kiev! Deci, nu blamaţi militarii de pe teren, ci pe cei din birouri şi pe politicieni care au hotărât să nu se tragă niciun foc.

      • Harald spune:

        Nu are sens să tragi vreun foc, atunci când rezultatul e 100% previzibil. ”Violența e ultimul refugiu al incompetenței”. Guvernul de la Kiev a fost suficient de competent ca să înțeleagă consecințele.

        • A. spune:

          Vă înșelați. Din punct de vedere pragmatic aveți dreptate, dar nu trebuie ignorată dimensiunea simbolică. Există destui români azi care arată că trupele noastre ar fi trebuit să nu cedeze fără luptă teritoriile pierdute în al doilea Război Mondial. Polonia era și ea condamnată, dar s-a luptat, iar acum beneficiază de un ascendent moral. Mi-aș dori ca românii să fie mai puțini pragmatici, deoarece pe termen lung idealismul bate pragmatismul. Pragmatismul e bun la piață, idealismul însă construiește identitatea (individuală sau națională).

          • Harald spune:

            În acel moment, dacă avea de gând să facă ceva pentru imaginea proprie, România n-ar fi trebuit să se afle în tabăra lui Hitler. Ar fi fost invadată și cucerită de Germania și ar fi beneficiat ulterior de aceeași simpatie ca și Polonia. Dar când te aliezi cu Germania, ți-ai compromis complet orice reputație. Și când inclusiv Germania te sfătuiește să predai Basarabia fără un foc de armă, orice chemare la rezistență simbolică e pură ipocrizie.

            Separat de asta, ce fel de strateg poți să fii (la Antonescu mă refer) ca să nu observi că taberele sunt aceleași ca în Primul Război? Deci și rezultatul are toate șansele să fie același. România ieșise excelent din Primul Război, deși fusese complet cucerită de Mackensen. Ce să cauți alături de Hitler în condițiile astea, mai ales după ce ai rămas și fără Transilvania de Nord?

            • centurion spune:

              de ce alianta cu germania nazista putea distruge reputatia romaniei,iar alianta uk+sua cu stalin nu a distrus reputatia puterilor occidentale?pt ca reputatia e un concept subiectiv….reputatia romaniei a fost distrusa in ochii rusiei care si azi ne reproseaza tembel alianta cu hitler,la care stalin ne-a impins(gen antonescu spera ca nemtii sa-i bata pe rusi si americanii pe nemti k in ww1,ca tot ati agreat comparatia cu acel razboi) Cat priveste similitudinile pe care gen antonescu credeti ca ar fi trebuit sa le vada intre cele 2 razboaie,cred ca faceti o greseala: franta a castigat ww1 iar in 1940 s-a prabusit in 6 saptamani;desigur,rezultatul FINAL a fost acelasi,dar daca antonescu nu a anticipat viitorul [creat de : 1 eroarea strategica a lui hitler de a declara razboi sua dupa pearl harbour,desi nu era obligat sa o faca 2 erorile strategice permanente facute de hitler in conducerea razboiului din rusia 3 spargerea codurilor militare germane de catre aliati; chestia asta a schimbat multe] ar fi dificil sa il invinuim pt asta. Si nu in ultimul rand,sua nu au declarat niciodata razboi finlandei,care si ea s-a aliat cu hitler,din aceleasi motive ca si noi.deci reputatia internationala a finlandei nu s-a prabusit,desi a facut ce a facut si romania.

        • centurion spune:

          cetatene pragmatic,care spui ca a lupta cand nu ai nici o sansa,cuvintele ”la garde meurt mais ne se rend pas” iti spun ceva? Dumneata crezi ca razboiul inseamna numai pragmatism? de batalia de la camerone-mexic,ai auzit? dar de massada,ultima lupta din razboiul iudeilor cu romanii ai auzit? mda,pragmatism…

  10. Claudiu spune:

    Sunt convins ca s-ar mai gasi destui in orice tara care ar fi animati de sentimentul de patriotism suficient ca sa mearga pe front cu convingere. Este adevarat ca probabil statistic n-ar mai fi decat vreo 30% fata de acum 100 de ani, dar tot ar fi.
    Autorul sufera de “sindromul de generalizare” des intalnit, adica daca eu sunt si gandesc intr-un fel evident ca toti ceilalti gandesc la fel. Este destul de evident zic eu ca autorul este de la oras, cu studii superioare si plimbat prin tari straine, “dedulcit” la confortul occidental, si el in mod sigur nu s-ar duce pe front pentru Romania, necum pentru alte tari.
    Dar nu toti romanii din rural si din micile orasele din provincie gandesc ca el … si asta este valabil si pentru alte tari.

  11. Nedelcu spune:

    Raspunsul la intrebarea finala, prezumand ca nu ar fi retorica: eu personal nu. In ansamblu, cred ca e o problema de fond, mult mai severa, a setului de norme, principii si valori cu efect autodistructiv ale Occidentului postmodern. In contraponderea atomizarii relativiste din Vestul contemporan, Putin, Orban, Erdogan, chinezii, etc., par a propune revansa colectivismului. Iar cum noi ne-am “emancipat” in fudulia asta hollywoodizata, disneyizata, cocacolonizata, fireste ca nu prea mai avem chef de tulburari existentiale. Daramite de razboaie. Care oricum mai nou se transmit live si in regim de breaking news. In atare situatie… nu putem eventual sa-i cumparam pe rusi?

  12. Cristi spune:

    “Revolta zgomotoasă a europenilor de anul trecut, împotriva abuzurilor NSA şi ale interceptărilor americane, a cam pălit în ultimele săptămâni, la vederea blindatelor ruseşti zburdând nestingherite încoace şi încolo la frontiera Uniunii Europene, iar francezii şi germanii (nu mai vorbim de micile naţiuni din Europa Centrală) sunt din nou cu ochii pe NATO. Acela vechi, uitat, demodat, blamat”
    No comment. :)

  13. Bogdan Ivascu spune:

    Foarte bun!

  14. misu spune:

    Exceptional articolul !…..Noi instrumente de menţinere a ordinii internaţionale trebuie descoperite urgent

    • Florin J. spune:

      Pai da! Asta era tema de casa a articolului.
      Ilustrii nostri frati comentatori s-au ambalat cu sarg in rezolvarea temei date. As putea spune si cu entuziasm.
      Hmmmm…. E vorba aci de automagulire sau de boala:
      “- Vezi ma ce destept is ?
      - Vad. Ca si eu tot de aia scriu acilea.”
      Un site bun face cat 1000 de campanii de sondare a opiniei celor destepti.
      Si e greu sa te abtii (valabil si pentru mine :) )
      Deci sa rezolvam cum putem de bine task-ul furnicutzei…
      Sec si rapid…
      Bani sau constiinta? Raspunsul: bani. Ca mod de viata.
      Bani sau viata? Raspunsul: de dat (ca hotarare proprie si nu fortat de vointa nationala) mai intai se dau banii si tot ceea ce posezi material apoi cand nu mai ai ce da, dai si viata (dar si asta se da numai prin vointa nationala ca sunt destui lasi/fara caracter ).
      Bani sau iubire? Raspunsul: categoric inca sentimentele conteaza. Deci vor exista destui care sa isi sacrifice viata pentru a asigura celor iubiti un trai decent. Mercenarii sunt una dintre solutii avand in vedere si ordinea in care cineva poate renunta la ceea ce poseda (viata se considera si ea o posesie).
      A doua solutie este robotizarea, atomatizarea, controlul la distanta, reducerea participarii directe a factorului uman in zona de conflict.

      “Noi instrumente de menţinere a ordinii internaţionale trebuie descoperite urgent…”

      Inarmarea nucleara nu este o solutie fiabila de mentinere a balantei de putere ci capacitatea de a purta un razboi fara a suferi pierderi de vieti omenesti sau cel putin de a putea asigura premizele compensarii acestor pierderi.

      Avansul tehnologic si bunastarea unei natiuni va permite acesteia sa poarte un razboi fara a pierde vieti omenesti.
      Si gratie globalizarii comunicatiilor si cei din tarile mai putin avansate tehnnologic vor putea vedea si intelege aceasta realitate.
      Sigur ca realitatea nu este in alb si negru, nu exista razboi perfect robotizat, tehnologizat si calcule de eficienta economica (vesticul gras si imbuibat le face cu cinism din limuzina sau din propriul buncar) iar din aceasta cauza la apropierea de granitele conflictului raportul om/masina se schimba semnificativ dar nu neaparat din cauza apropierii de conflict ci din cauza faptului ca intotdeauna conflictul este atras de zone unde nu este prosperitate, unde resursele sunt critice, unde indoctrinarea religioasa sau manipularea media din cauza lipsei de educatie este la ea acasa. Este un cerc vicios aici de unde cu greu se poate iesi.

      Asta e raspunsul si asta este realitatea asa cum o vad eu.

      Ce nota primesc ? ….

  15. L-ati aruncat pe Dumnezeu la gunoi si acum va minunati ca nimeni nu vrea sa moara pentru vreun ideal “maret”. Ce ti-e si cu intelectualii astia. Nu poti trai nici cu ei nici fara ei.

    Imi da cineva un motiv bun ca eu sa mor pentru dreptul international ca eu nu vad? Am s-o fac cand voi vedea batalionane de intelectuali probasisti proamericani rusofobi inrolate 100% voluntat placand spre Rusia ca sa moara pentru mandrele idealuri moderne, internationale, intergalactice, libertine si postmoderniste.

    Ar fi totusi o metoda. Sa puna America tiparnita de bani in functiune si sa plateasca foarte foarte gras cu dolari toti somerii si cei cu salarii de foamete tot mai multi in ultima vreme ca sa plece pe front. Lumea in ziua de azi nu mai e sensibila la indealuri, morala, adevar, dreptate etc. dar e sensibila la bani.

  16. XXL spune:

    Da si Nu. Sarbii au luptat si murit pentru Kosovoul lor. Si aveau si ei optiunea telefoanelor mobile, vacantelor in Baleare etc. Ca n-au obtinut nimic, asta-i alta poveste (desi si aici se poate discuta). Adormirea spiritului prin consumierism nu poate dura la nesfarsit. Somnul asta o sa se transforme in Moarte inainte sa reuseasca sa nasca Monstri; fie si numai daca ar fi sa luam in considerare chiar la exemplul dat mai sus – cu Orientalii MIjlocii care sar in sus la…Bucurie si Necaz. N-o fac numai la ei! Au facut-o si la Madrid si Londra. Li s-a raspuns in Norvegia. Si toti aveau optiunea smartphonurilor, vacantelor, asistentei sanitare, sperantei celor 85 de ani traiti bine…….In sfarsit, om trai si-om vedea

  17. Ursu spune:

    Razboaiele nu se castiga murind pentru o tara sau alta ci facand-ul pe oponent sa moara pentru a lui. (Citat aproximativ din Generalul Patton)

  18. Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

    Tinind cont de faptul ca armatele occidentale sint alcatuite din profesionisti ANGAJATI PE BANI ar mai fi cite unii qata sa respecte contractul (salarial), agrementat cu un pic de mirodenii… patriotice. Insa nici rusii nu prea cred ca mai sint gata sa piara in atacuri tip “val de carne”, mai ales ca, din acest punct de vedere, armamentul actual este de o eficacitate inspaimintatoare.

    În războiul modern curajul trebuie să se dea la o parte din faţa trigonometriei !

    Iar atunci cind aritmetica bate baioneta, avantajele seculare ale “strategiei ruse” dispar (Hitler, in nesfirsitul sau delir, a distrus tocmai superioritatea pe care Wehrmacht-ul o detinea aupra inamicilor, preconizind rezistenta disperata pe pozitii fixe – exact ca in Primul Razboi Mondial – razboiul LUI).

  19. Dumitru Simion spune:

    D. Valentin Naumescu, imi plac comentariile dv. le citesc cu interes.
    In mare parte concluziile dv. sunt corecte dar sunteti cam ancorat in trecut.
    RAZBOIUL VIITORULUI VA FI CU RACHETE INTELIGENTE, SATELITI DE OBSERVATIE,COMUNICATII,COORDONARE, DRONE CONDUSE DE PE CALCULATOR etc.
    Pentru ocuparea teritoriului cu trupe de infanterie motorizata se gasesc destui “amatori”. Uitati-va cati “ultrasi” sunt pe stadioane. :)
    SUA au gasit sute de mii de soldati sa trimita in Irak dintre care au murit cateva mii.
    Romania a gasit cateva zeci de mii de soldati sa trimita in Afganistan, ba era concurenta cine sa mearga.
    In Crimeea e alta poveste. Populatia s-a pronuntat la referendum cu mare majoritate pentru unirea cu Federatia Rusa.
    V-a cam luat valul declaratiilor demagogice ale politicienilor.
    Stiti bine ca NATO este o organizatie pentru apararea statelor membre.
    Va jeliti ca ” nu mai are cine sa mearga sa moara ca sa ne scape de agresori”!
    Adica nu se mai gaseste “carne de tun”!
    Ar fi bine sa fie asa. Din pacate mai sunt multi fanatici, manipulabili, saraci dispusi sa se inroleze.
    Spuneti ca “noi instrumente de mentinere a ordinii internationale trebuie descoperite urgent”
    Va e dor de un JANDARM INTERNATIONAL care sa faca “ordine” cu forta?
    Si ce putea sa faca in fata Federatiei Ruse?
    Sa declanseze un razboi nuclear mondial?
    Avem nevoie de politicieni intelepti si cumpatati.
    Pentru asta avem nevoie de un electorat educat!
    Promovati “cartile” si nu “tunurile”!

    • dan spune:

      D-le Simion, din “ultrasi”, puscariasi si alte drojdii nu va iesii niciodata un soldat de calitate. Astia fug la prima fumigena. Ceausescu n-a fost dat jos de suporterii echipelor de fotbal nici de tiganii din ghetouri si nici de pungasi. A fost dat jos de floarea tineretului – studentimea si apoi le-au venit in ajutor parintii lor – muncitorii.

  20. IsraEL spune:

    In primul rand nimeni nu a plecat pe front din placere, pentru ca era sarac cu duhu si traieste in mediul rural/ suburban/ mahala/ semiurban de fatza,
    ci in urma unui ORDIN DE MOBILIZARE – cel care nu se supune ORDINULUI este arestat si condamnat pentru DEZERTARE! – eventual al unui ordin de incorporare in prealabil sub incidenta legilor statului pe picior de razboi. in ultima suta de ani au fost si la noi Ordine de Mobilizare GENERALA – cel putin pe teritoriul ramas neocupat. Iar pe tritoriul altor state au functionat din plin politii politice gen KGB, Gesttapo, fara de care statele acelea nu ar fi funtionat, iar armatele lor nu ar fi luptat fara ofiterii politici cu pistoletul infipt in cefele si dorsalele bietilor soldati impuri si inconstienti politic – vezi si postceausismul actual in care politicii gen Bogdan Olteanu, urmas de comitern, are inca rolul sau intr-un falstat mebru cu drepturi depline UE-NATO!
    Pana una alta nimeni nu a atacat inca un stat membru NATO, iar daca cineva hotaraste desfiintarea unui stat membru ONU va fi sanctionat exemplar!
    (Palestina nu era stat membru ONU, Israel da)

    • Ion spune:

      E mai greu sa arestezi o tara intreaga, nu ramane nimeni care sa ii aresteze si sa ii pazeasca pe ceilalti. Cred ca despre asta e vorba in articol, ca la un ordin de mobilizare nu vine nimeni.

    • bugsy spune:

      Respect si admiratie pentru IDF!

  21. r2 spune:

    “cetăţenii îşi preţuiesc mai mult viaţa, cariera profesională, bunăstarea şi confortul familial”

    desi afirmatia este corecta, cred ca rateaza esentialul. nu se ajunge la inceperea unui razboi pe baza de sondaje de opinie luate pe timp de pace, ci prin mecanisme mai subtile. oamenii care prefera confortul personal, cariera si bunastarea se pot schimba foarte repede. motivatia nu este apararea unui ideal sau altuia, ci apararea propriei vieti sau razbunarea. ajunge un incident violent scapat de sub control pentru a se exacerba ideea ca suntem toti in pericol, si omul uita repede si de cariera, si de confort. aduceti-va aminte cat de usor s-a ajuns la violenta si exaltare nationalista la targu mures in 1990, si unde se putea ajunge.

    de acord in rest.

  22. Iana spune:

    ” Noi instrumente de menţinere a ordinii internaţionale trebuie descoperite urgent. ”
    La ce fel de instumente vă gândiţi ? De control a populaţiei ?

  23. dusu spune:

    am citit doar titlul; am vazut ca autorul invatza pe altzii !!? asta mi se pare grav.
    dvs domnule autor traitzi inca in secolul trecut,dar acolo unde va aflatzi sintetzi apreciat

  24. Ela spune:

    Cred ca titlul articolului necesita o nuantare “Cum poate fi oprit un stat agresor CAND CEI CARE SUNT DISPUSI SA MOARA PE FRONT SE AFLA EXCUSIV DE PARTEA LUI ?”
    Aceasta pare sa fie realitatea care deruteaza complet Occidentul : faptul ca in sec 21, nu doar ca exista o cantitate, dificil neglijabila, de oameni care prefera Rusia, Europei sau Americii, ci sfideaza, cu un patriotism desuet (pentru noi!), valorile democratice pe care Lumea Libera i le ofera pe tava!
    Ma indoiesc ca “noi instrumente de mentinere a ordinii internationale”, neacompaniate de o ideologie credibila care sa fie impartasita unanim de manuitorii “instrumentelor” respective, vor fi suficiente ca sa contracareze determinatia celor care cred cu forta in justetea revendicarilor lor!
    S-a spus si s-a repetat ca Putin este un remarcabil jucator de sah, bun strateg deci, nu trebuie uitat nici ca practica judo si nu trânta, adica isi menajeaza cu inteligenta propriile forte, preferand sa se foloseasca de cele ale adversarului…
    In acest sens, excluderea (prea previzibila ca sa fie eficace!) Rusiei din G8 – devenit G7 – nu face decat sa creasca (re)sentimentul anti-occidental al rusilor, implicit sa li se exacerbeze patriotismul, si nu in ultimul rand sa li se sporeasca adeziunea la politica expansionista a lui Putin, devenit peste noapte un patriot incontestabil si un leader carismatic!
    Daca intelepciunea populara sfatuieste “sa-ti tii prietenii aproape, si dusmanii si mai aproape”…probabil ca nu o fi chiar degeaba!?

  25. tzu spune:

    Stimate Domnule Profesor, va citesc cu placere si apreciez judecatile dumneavoastra dar acest articol imi pare ca forteaza logica prin trei omisiuni majore:
    1. Statele serioase se apara astazi cu o armata de profesionisti si nu asteapta sacrificii de genul celor invocate in articol.
    2. Statele se pot apara intrand in aliante politico-militare de gen NATO
    3. Statele care se declara neutre pot sa faca acest lucru pe riscul lor sau stiind ca le este garantata integritatea de catre altii.

    Credeti ca Rusia ar fi indraznit sa procedeze asa cum a facut-o in Crimeea daca acela era un teritoriu NATO?
    Nu stiu care este tratatul dintre Japonia si USA dar sunt sigur ca USA va interveni daca exista un asemenea tratat si Chinei i-ar veni idea sa cucereasca respectivele insule.

  26. cole de iasi spune:

    SA FIM SERIOSI! Nu trebuie sa moara soldati pe front in epoca super-tehnicii. Problema e alta: statele avansate ale lumii fac si au facut compromisuri dupa compromisuri fata de agresori pentru a asigura bunastarea cetatenilor lor. E DREPTUL LOR, NU? Si atunci, la o adica, sunt cu mainile legate, neputand decat sa inchida ochii in fata faptului implinit. Cand au acceptat JO de la Soci (de ex.) stiau de Putin si de “sistemul” lui cvasi-mafiot. Mai exact, jucam cum ne canta interesele popoarelor noastre, iubiti europeni, americani, etc. Si mai incercam sa dregem busuiocul! Sa speram ca si manipularea are o limita.

  27. Un ultim lucru. Poate nu stiti dar se lucreaza intr-o frenezie la crearea de armate de roboti autonomi ca in filmele SF. Exista deja prototipuri complet functionale si se lucreaza la software care permite miilor de roboti sa lupte ca o armata coordonandu-se intre ei fara a fi necesar mii de operatori umani care sa dirijeze la distanta fiecare om cate un robot. In doar cateva decenii se va putea trece la productia de serie si fabrici cvasiindependente robotizate si automatizate vor produce pe banda rulanta sute de mii de roboti de toate tipurile care vor necesita doar cateva sute de ofiteri pentru a coordona armatele de roboti cvasi-independenti. Atunci nu va mai fi nevoie chiar deloc acesti virusi umani care polueaza planeta Terra.
    Scenariul nu e deloc SF robotii au trecut testele se asteapta probabil un pretext gen Crimeea pentru a se trece la productia de serie.

  28. Dan spune:

    “Noi instrumente de menţinere a ordinii internaţionale trebuie descoperite urgent” – aici cred ca aveti dreptate. ONU ar trebui restructurat, mai ales Consiliul de Securitate, in care deciziile sa se ia prin majoritate si sa dispara dreptul la veto.

  29. Mihaela spune:

    Daca nici soldatii Ucrainei nu au tras un foc de arma si au lasat nave de razboi pe mina rusilor, doar n-aveau cei din NATO sa ii apere. Nici mavar liderii din vest nu stiu cum sa actioneze in asa conditii Ucraina nu este un stat national, ci multinational cu 30-40 la suta rusi si alte nationalitati. s-ar putea federaliza in timp. au acaparat pe nedrept teritorii de la vecini, acum s-a vazut de ce sunt in stare, fiind un stat falimentar, fara capacitate de reactie. nu cred ca lucrurile stau la fel in state democratice sau in cele in care natiunea dominanta are cel putin 80 la suta. Ucraina nici nu a avut capacitatea sa incetineasca, sa saboteze actiunile rusiei. rusii vor mai incerca, daca sanctiunile nu ii vor lovi direct in rubla/nivel de trai.

  30. “Atunci nu va mai fi nevoie chiar deloc acesti virusi umani care polueaza planeta Terra.”
    Scuze dar afirmatia trebuia sa o postez in ghilimele deoarece nu sunt de acord cu ea desi in occident e plin de intelectuali si miliardari care spun ca populatia Terrei trebui redusa cu 90%.
    Cautati singuri pe google si youtube.

  31. Liviu Petre spune:

    Pro@IsraEL: Da, modelul de urmat este cel israelian. Si cel suedez (aici avea dreptate Iliescu I. :) ), si cel elvetian. Superioritatea tehnologica nu inlocuieste mentalitatea de aparator al tarii, de razboinic (barbat sau femeie) ce pastreaza pusca automata acasa si stie ce trebuie sa faca atunci cand va primi ordinul de mobilizare.

    • Ion spune:

      Daca se va pune vreodata problema chemarii in armata voi renunta la cetatenie prin posta de undeva de departe. Nu stiu de ce as lupta vreodata pentru Basescu, Ponta, 580 de parlamentari si 7 primari in Bucuresti, nu am pamant sau proprietati in Romania si ma simt luat in seama doar cand “tara are nevoie de mine”. Sa fie sanatosi, daca nu ar fi prea complicata viata de apatrid as fi renuntat la cetatenie inca de la majorat. In Romania esti mai bine tratat de stat daca esti turist decat daca esti cetatean, nu au decat sa se duca guvernantii sa se lupte cu cine au chef.

      • Pavl spune:

        @Ioane
        Mai bine ramai acolo. Si nu mai pomeni de nationalitatea/cetatenia ta nimanui. Tocmai ai confirmat aserțiunile autorului.

      • Liviu Petre spune:

        De luat aminte:

        Originally Stephen Decatur, in an after-dinner toast of 1816–1820:
        “Our Country! In her intercourse with foreign nations may she always be in the right; but right or wrong, our country!”
        Later stated by, and often attributed to, Carl Schurz, 1872.[1]
        “My country, right or wrong; if right, to be kept right; and if wrong, to be set right.”

        Din pacate, pentru Dv. nu se pune…

  32. dlc spune:

    De acord cu “Om normal” si “Vasiliu Mircea Paul”
    - razboaiele actuale se duc cu technica de ultima ora, nu cu “carne de tun”
    - in caz de razboi si de nevoie (a se ajunge la un razboi de rezistenta – om la om) , as lasa familia, cei 2 copii si as lupta pentru a nu maia vea vreodata ciuma dictaturii in Romania
    - Ucraina nu este o tara democrata, dezvoltata, ci o tara saraca, in prag de faliment, in care oamenii nu mai stiu in ce sa creada si sa spere. Un fel de Romania in 89-92 !
    Ca om apartinant “lumii democratice si prospere” sunt de acord cu sanctiuni economice imediate si in caz de escaladare a conflictului cu interventie armata, bazata pe technica de ultima ora. Numarul de soldati NU conteaza!!!
    Articol… pe langa realitate!

    • Harald spune:

      Până la ”intervenție armată cu tehnică de ultimă oră”, găsiți o formulare convingătoare pentru un ultimatum care să-i fie adresat lui Putin. Ceva de genul ”dacă Rusia nu retrocedează Crimeea Ucrainei, BASF și Siemens vor renunța să mai obțină miliarde de euro în schimbul produselor pe care le vând în Rusia” ? :P

      Pentru cine a mai jucat șah, asta a fost genul de partidă în care Putin a luat degeaba un turn blocat al adversarului, fără ca situația de pe tablă să se modifice imediat cu ceva. Dar strategic, eliminarea acelui turn va conta mai târziu. Rusia a scăpat de renegocierea viitoare a statutului flotei sale în Marea Neagră, o va ține tot în Crimeea, ca și până acum, doar că de data asta e pe teritoriul propriu.

      Investițiile germane și franceze în Rusia au pornit de la ideea de a recupera de la ruși ceva din miliardele plătite de occident pentru gaze naturale, însă un ultimatum adresat Rusiei acum nu poate rezolva erori strategice de pe vremuri. Un asemenea ultimatum nu ar speria pe nimeni, așa că nici nu va fi formulat. Așa că de ”intervenție armată cu tehnică de ultimă oră”, nici vorbă.

  33. adi spune:

    Orice tara poate ocupa orice teritoriu intr-un timp foarte scurt. Problema este cat timp o poate tine ocupata? Daca e un teritoriu mic si aplica ideologia nationalismului etnic modern (care extermina minoritatea din acel teritoriu in mai putin de o generatie,tipic 15 ani) de exemplu noul nationalism ucrainian ar fi eliminat rusii din Crimeea in maxim 10 ani la fel cum au facut rusii cu tatarii din Crimeea. Parerea mea este ca daca noua putere de la Kiev e ultranationalista atunci rusii au procedat corect, iar daca nu este ultranationalista atunci rusii sunt agresori si nu au dreptate.

  34. Hantzy spune:

    “Dar cine din Europa ar fi dispus, la modul concret, să meargă să lupte şi să moară în Ucraina sau în Transnistria? Cine?”

    Nimeni. N-ar exista nici o motivatie. Dupa ce li s-a promis o lume globalizata, fara frontiere, fara restrangeri adicatelea, si deci chiar mai libera decat isi puteau inchipui, anexarea de facto a intregii Ukraine n-ar insemna pentru multi decat eliminarea a inca unei granite. Reiterand procedeul, candva in viitor vor exista doar doua tari. Iar una dintre ele o va ingloba(liza) pe cealalta si se obtine visul de aur al vizionarilor care se gandesc la binele tuturor.

  35. basarab spune:

    Afirmatiile articolului sunt corecte : este drept ca cetatenii ociidentali (si nu numai) pretuiesc mai mult confortul este drept ca europa din 2014 nu este cea din 1914. Dar totusi aramate mor in lupte si in 2014, oameni de buna credinta pot inca pleca sa apere idelauri departe de casa.
    Dar aceasta situatie nu este una oarecare ! Mai putin Polonia, Estonia si Romania, statele europene nu doresc nici macar un razboi economic cu Rusia pentru Ucraina. Sunt de acuzat poate da, poate nu. Este dificil de afirmat si orice afirmatie trebuie sustinuta cu argumente solide. Vorbim de Ucraina, viitor partener al UE, care se gaseste ntr-o situatie instabila. Se poate spune ce curent politic va domina Ucraina dupa 25 Mai ? Credeti ca un proeuropean convins, decis sa se alinieze ideilor europene poate castiga puterea la Kiev ?. Daca puterea este luata de un pro rus sau un pro european “caldicel” situatia este clara, Ucraina ramane intr-o zona gri total dependenta de fratele mai mare. Pana la urma este decizia lor nu ? De ce sa ne mire reticenta europenilor fata de Ucraina, este pur si simplu nomala. Timp de doua decenii de independenta, Ucraina nu a dorit sa faca niste alegeri sau demersuri clare fata de Rusia sau fata de Europa. Spus mai pe scurt, incerca Ucrainei de a juca la doua capete in speranta de a obtine beneficii maxime nu a fost apreciata nici in Europa nici in Rusia. De asemenea, europenii sunt rezervatii sa intre intr-o disputa teritoriala in spatiul ex-sovietic. Tot pe scurt, de ce trebuie sa intervina nato pe probleme de frontiere mostenite de la Stalin. Viziunea occidentala asupra frontierelor nu este aceeasi cu viziunea celor din spatiul ex-sovietic. Credeti ca cei din spatiul ex sovietic sunt dispusi sa se aseze la o masa sa gaseasca solutii corecte ? Nu mi se pare. Revenind la Ucraina, cat timp a fost util sa tina in sah Rep. Moldova pentru Transnistria aufacut-o fara probleme, acum vazandu-se incoltiti si-au dat seama ca au o enclava rusa in coasta pe care ei au protejat-o din dorinta de tine presiune pe Rep. Moldova …Tot legat de Ucraina, au obtinut Bucovina de Nord de la Stalin, exprimand dorinta sincer probabil de inteles, ca ucranienii minoritari sa se regaseasca in granitele aceluiasi stat. Dar in aceste conditii linia de demarcatie intre cele doua comunitati etnice din Bucovina nu corespundea in 1940 granitei actule. Nici in 2014 aceasta nu corespunde cu toate masacrele facute de sovietici si eforturilor de ucranizare fortata de 20 de ani demarata de Ucraina independenta. Nu se discuta frontierele, dar pentru mica comunitate romana din Regiunea Cernauti este dispusa Ucraina sa accorde standarde europene ? Nu cred, indiferent de tipul regimului de la Kiev. Am vorbit de Bucovina, pentru ca imi este mai aproape de suflet, dar aceeasi situatie se regaseste si la polonezi si la ruteni in Ucraina de vest. Aceste situatii neclare au determinat pozitia ambigua a Ucrainei fata de vecinii sai, deci nu este de mirare ca nu se doreste interventia directa. Rusii care au intrat in Crimeea au stiut de ce intra in Crimeea si erau gata de lupta, nu plecasera fluierand sa ii sperie fratii ucranieni. Care a fost atitudinea Ucrainei ? Desigur ca nu se puteau opune rusilor, dar in loc sa existe o chemare la unitate in interiorul frontierelor ramase ei nu se gandesc decat cum se va recupera Crimeea….Aceasta atitudine arata lipsa de luciditate si pragmatsim politic. La fel cum si egeria lro blonda iesita din inchisoare isi luata anagajamente de integrare europeana in fata celor de pe maidan, cand de fapt ue nu le a propus nicidecum sa adere la ue, ci doar la un parteneriat.

  36. iosiP spune:

    “Noi instrumente de menţinere a ordinii internaţionale trebuie descoperite urgent.”

    Pai exista, domnule Naumescu, se cheama comunicat oficial, si inca unul scurt, cu textul “Stop or Moscow gets radioactive!”

  37. Gabi M. spune:

    Cateva consideratii persoanele:
    1. daca Rusia ar invada tarile UE probabil s-ar face coada instantaneu la centrele de recrutare deoarece nu poti sa-ti duci stilul de viata occidental sub cizma ocupantului rus. Mare lucru nu ar face acesti voluntari, poate doar lupte de gherila urbana.
    2. trebuie gandita o strategie de inarmare pentru tarile UE ca sa nu ne mai bazam pe ajutorul american. Poate o armata unica europeana… Totusi Europa i-a dat pe Napoleon, Rommel, Guderian, de Gaulle. UE nu poate juca un rol de actor international major fara armata proprie si o politica externa unitara.
    3. opinia publica occidentala nu e de acord cu razboiul. E logic pentru ca ce se intampla in Crimeea nu ii afecteaza, nu e razboiul lor. Noi stim ca am suferit sub diferitele ocupatii rusesti, dar spaniolii, francezii. olandezii, englezii nu au treaba cu rusii. Aceleasi argumente si in cazul Siriei, Libiei, dar mai ales al Irakului. Chiar… era necesar un razboi in Irak? Eu nici acum nu ii vad rostul. Razboaiele astea departe de casa nu vor gasi sustinere publica prea curand.

  38. noba spune:

    Tocmai pentru ca apreciez analizele Domnului Naumescu, trebuie acum sa nu fiu de acord cu abordarea de mai sus.
    Mai multi inaintea mea au prezentat cateva idei care corecteaza viziunea ancorata oarecum in trecut.
    Incep de aceea cu necesitatea unor noi reguli. Nu de reguli avem nevoie, ci de oameni(in cazul nostru state) care respecta regulile.
    Ca urmare, cu tot riscul ca voi fi calificat prorus si fan Putin (nu sunt, n-am cum sa fiu), voi spune in contra valului de pareri dogmatic prooccidentale ca in cazul de fata regulile au fost incalcate de Occident.
    Acum 25 de ani zidul din Berlin marca locul unde influenta SUA se termina si incepea influenta ruseasca. Acum acest loc este la granita de est a Romaniei. Dar este clar: SUA nu este multumita cu aceasta situatie, incercand sa-si extinda controlul pana la granita cu Rusia.
    Daca Dumneavoastra mai gasiti in istorie un exemplu in care intr-o situatie asemanatoare o putere militara semnificativa – sa nu intram acum in amanunte dar puterea militara a Rusiei in continuare este singura care are sanse cat de cat in fata complexului militar occidental – sa nu fi reactionat pentru oprirea tavalugului, sa ma anuntati.
    Desigur Rusia nu este o democratie, este si prea aproape de noi, insa asta n-ar trebui sa ne orbeasca atat de tare incat sa confundam agresorul cu cel amenintat.

  39. charlie spune:

    Excepțional articolul !
    Un bun prilej de reflecție…

  40. dorin valeriu spune:

    Autorul are nostalgii paseiste. Totusi, in 1939 intrebarea francezilor :” Pourquoi mourir pour la Pologne?” a dus la acel “drole de guerre” ce s-a terminat nefast, cu invadarea Frantei. Chiar credeti ca omenirea n-a invatat nimic ? La ce bun atunci sa invatam istorie ?
    Si-apoi, sa stiti ca mai exista pe lume barbati si natii curajoase, cu spirit combativ, capabili de lupta pentru o cauza nobila. Moartea nu e singura alternativa in razboi; mai exista gloria si dulceata victoriei !
    Evident ca aparitia armelor atomice ii face mai prudenti pe oamenii politici, mai dispusi sa cauta rezolvari nonrazboinice ale disputelor politice.
    Chiar credeti ca Articolul 5 din NATO nu mai conteaza ?(Nu-mi pomeniti, ca Hurezeanu, de McCann !).

  41. casandra spune:

    Domnule Naumescu, este adevărat că viaţa oamenilor obişnuiţi din Europa şi UE a devenit mai uşoară, mai plăcută şi mai demnă de a fi trăită decât în urmă cu un secol. Oamenii obişnuiţi nu mai pot fi mânaţi cu uşurinţă pe front, să moară. Însă nu ar trebui să uităm că oamenii obişnuiţi au fost trimişi pe front, să lupte, doar în ultimele două secole. Înainte de a se inventa “poporul sub arme” erau doar armatele “profesioniste” ale monarhilor şi marilor aristocraţi. Ei se luptau. Nu poporul.
    De când poporul a câştigat dreptul şi obligaţia de a fi “sub arme”, iar fiecare bărbat tânăr a avut obligaţia serviciului militar s-au întâmplat şi alte lucruri, “la pachet”.
    1. Statele naţionale s-au consolidat, iar guvernele au fost integral responsabile pentru toate politicile publice propuse şi impuse popoarelor. “Poporul sub arme” a câştigat drepturi de proprietate asurpa pământului, dreptul la educaţie, drepturi faţă de patroni, drepturi sociale, drepturi politice, s.a.m.d. Guvernele nu se puteau sustrage obligaţiilor complete faţă de “poporul sub arme” şi nu renunţaseră deloc la nimic din suveranitate. Niciun asemenea guvern nu putea invoca “globalizarea” sau alte obligaţii externe în faţa poporului care cerea reglementarea unzui anumit domeniu al vieţii sociale sau economice.
    2. De când statele “naţionale” au retras dreptul popoarelor de a sta “sub arme”, legiferând armate profesioniste, aceste state invocă diferite “constrângeri” – globalizarea, delocalizarea, competiţia fiscală, necesitatea flexibilizării pieţii muncii, etc. – pentru a nu răspunde cererilor popoarelor. Nu mai există “poporul sub arme” pentru a exercita presiuni substanţiale asupra statelor, suveranităţile s-au subţiat şi instrumentele guvernelor pentru a rezolva cereri legitime ale popoarelor s-au mai “evaporat”.

    Au rămas “armatele profesioniste” şi interesele economică-financiare care domină şi slăbesc statele. De ce s-ar grăbi “popoarele” să moară pentru aşa ceva? Patriotismul este durabil atunci când este raţional, când se bazează pe interese concrete: do ut des!
    Dacă o parte cere “poporului” să lupte, trebuie să fie în măsură să plătească. Dacă nu, nu!

    Asta este o consecinţă, poate neaşteptată, a “modernizării” statelor în domeniul militar şi nu numai. Noii soldaţi sunt companiile. Iar interesele acestora nu se suprapun de fel cu interesele statelor sau alianţelor militare. Şi este probabil să trăim şi ultima oroare: companiile îşi vor organiza propriile armate, peste capul statelor, şi îşi vor purta propriile războaie. Deja se întâmplîă pe ici, pe colo. sunt stetele sau alianţele de state conştiente de ce se întâmplă? Nu ştiu să răspund. Văd doar că putşine sunt statele care şi-au păstrat popoarele “sub arme” şi îşi mai pot exercita convingător suveranitate în aspecte vitale pentru oamenii obişnuiţi: servicii publice, politici de solidaritate, de dezvoltare economică, d eprotecţie a intereselor micilor comunităţi şi a oamenilor “mici”.

  42. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Nu știu dacă asta e problema, că oamenii au devenit comozi. Mobilizarea generală se rezolvă rapid cu o pregătire propagandistică bună prin mass-media. Imaginați-vă toată forța mediatică a statelor NATO concentrată ca să argumenteze că trebuie să avem război. Se apelează la incitare, se induc sentimente de panică, știu profesioniștii ce și cum să facă.

    Și sunt sigur că sunt destui oameni gata să lupte pentru țara lor, chiar și în România. Desigur, lași au fost cu nemiluita în toate generațiile, vor fi fiind și acum.

    După părerea mea în cazul Crimeei occidentul (liderii politici, serviciile de informații) consideră ca un conflict armat a dorit de fapt Putin și pur și simplu nu se dorește să i se servească ceea ce el vrea. Putin a provocat permanent Ucraina la reacție militară. Nu e vorba, cred, că nu ar avea cine să meargă la război, ci de faptul că acest război nu este oportun. Se mizează probabil pe implozia economică a Rusiei într-un timp mai lung sau mai scurt, care să ducă la o schimbare de regim.

    În concluzie între individualism și absența reacției la agresiunea asupra Ucrainei nu văd o legătură cauzală. Ba chiar susțin că individualismul ontologic și eroismul, capacitatea de sacrificiu pentru alții, nu sunt deloc incompatibile. Totul ține de valorile individului în cauză. Poate avea valori patriotice, sau altruiste.

    gânduri bune,

  43. Cristian Ioan spune:

    Nu prea am inteles cum pot sa aplic in practica sfatul autorului: “lăsăm dilemele ordinii internaţionale în seama generaţiilor următoare şi ne salvăm repede vieţile”.
    OK, nu mai sar sa imi apar Patria (ultima data am fost la trageri in vara lui ’89, nu stiu daca mai tin minte sa curata AKM-ul), vreau doar sa imi salvez viata.
    Dar CUM pot sa fac acest lucru? Fungind cit mai este timp?
    pentru ca maine o sa intre ciolovekul peste mine, o sa imi zica “davai iPhone!” si o sa ma impuste daca nu ma misc destul de repede!
    Ce pot face ca sa imi salvez, repede sau incetm viata?!

  44. R.A.Muresan spune:

    Cred ca apasati prea mult pe hedonismul occidentului din care facem si noi parte, simplificind cam asa cum ar face-o si politicienii, in dorinta lor de a motiva nu oamenii, ci masele sau populatia. Mai cred ca, procedind astfel, va subestimati cititorii.
    Indiferent de facilitatile modernitatii, viata oamenilor obisnuiti nu e usoara, iata, nici macar in democratie: ii puteti intreba despre asta pe toti romanii care profita de democratie pentru a o critica de dimineata pina seara.
    Inca din titlu impuneti o dilema care de fapt nu exista: caci daca e-adevarat ca nimeni nu e dispus sa moara pe front, la fel de adevarat e ca nici rusii nu sint. Fiindca asa se intimpla mereu atunci cind exista o amenintare legata de razboi: nimeni nu se inghesuie sa moara. Normal e sa tragi de timp, sa o iei cu binisoru’, sa mai negociezi, nu sa te grabesti sa mori. Iar in vremurile astea, sanctiunea economica este o arma redutabila, intrebarile trebuie sa-i nelinisteasca si pe ceilalti: sint rusii dispusi sa rabde o scadere drastica a nivelului lor de trai pentru capriciile unui politician iresponsabil?
    Altfel, nu-mi place deloc atunci cind razboiul e privit ca musai ceva serios, numai isi numai pentru ca se moare acolo pe capete: in lume se moare pe capete in “razboaie” tacute si fara eroi cam de cind exista oameni. In realitate, cel putin la fel de serioasa e si normalitatea, viata de zi cu zi intr-o lume niciodata perfecta. Ba as spune ca, intr-un sens, viata de zi cu zi presupune eforturi si abilitati adesea mai importante decit cele ale unui soldat si de aceea e nedrept si chiar imoral sa judeci oamenii ca, vezi bine, nu mai sint dispusi sa moara — dar oare cind au fost? Ginditi-va, intr-un fel, razboiul simplifica lucrurile iar oamenii stiu si nu mai vor simplificarea asta. As zice ca, din acest motiv, modernitatea traieste deja un soi de spiritualitate. Soldatii de azi nu-si mai propun sa moara pur si simplu pentru familie si tara fiindca sint multi printre ei, cei care, prin stagiul lor isi finanteaza studiile, iar asta e orice, dar nu hedonism.

  45. Fara SUA, pâna si Hrusciov ajungea la Atlantic. Ucrainenii insa, nu sunt fricosi. S-au jertfit pentru libertate precum românii in decembrie 1989. Ei vin dintr-o revolutie si s-au abtinut cu greu de la a da o batalie de onoare. Rapirea Crimeei a fost proiectata plagiind Rapirea Basarabiei de catre Molotov. Si in 1940 invazia a inceput fara a-si preciza decât treptat pretentiile, iar provocarile inclusiv de tip titushki cautau motive pentru un razboi care ar fi fixat granita pe Carpati si pe Milcov, unde probabil ar fi fost si azi. Atunci, o generatie inteleapta si deloc laşă a amânat cu un an raspunsul românesc. E de crezut literar ca in noaptea agresiunii din Crimeea s-a intrunit la Kiev tot asa un fel de Consiliu de Coroana, si trebuie sa fi primit, ca si noi in 1940, indemnul occidental Cedati! Au cedat, dar istoria nu moare când vrea Fukuyama.

  46. Lavinia spune:

    In artele martiale exista un principiu, potrivit caruia lupta este ultimul lucru la care apelezi. Pana atunci cauti mereu solutii pasnice si nu reactionezi impulsiv. Dar, daca dupa toate eforturile pasnice nu ai incotro si trebuie sa te bati, sau daca cineva ii ataca pe cei dragi, esti de neinduplecat si fara mila!

    In spiritul celor de mai sus, extinzand la scara mult mai mare, consider ca razboiul e ultima solutie aplicabila cand toate celelalte modalitati au esuat. Pierderile umane sunt prea mari si nu pot decat sa ma bucur cand vad ca in ziua de astazi lumea democrata, dezvoltata, civilizata, nu arunca cu una cu doua “carnea de tun” la bataie. Nu asta a fost visul democratic? Idealul pentru care s-au jertfit atat de multi in trecut? Libertati individuale, bunastare? Poate nu degeaba a luat Uniunea Europeana premiul Nobel pentru pace, in conditiile in care unele din cele mai sangeroase conflicte din istorie, inclusiv razboaie mondiale, si-au avut originea in sanul ei.

    Dupa parerea mea, lectiile invatate de statele europene din trecutul lor tumultuos nu sunt putine, iar intregul proiect european s-a construit si se dezvolta in continuare pe strategii pe termen lung, cu bunele si relele aferente, caci nici un sistem nu este perfect. Sa nu uitam vorba lui Sun Tzu “Arata-te puternic cand esti slab si slab cand esti puternic”.

    Mi se pare normal sa se exploreze mai intai toate celelalte cai posibile si cu sigurnanta oficialii nord atlantici detin mult mai multe informatii decat noi, consumatorii de presa si analistii. Daca se va ajunge in situatia unor interventii militare sunt sigura ca aliatii vor actiona fara ezitare. Dar sa nu uitam de consecinte, care pot fi catastrofale.

  47. Maxa spune:

    Eu ma bazez pe Lucian Mindruta.

  48. OvidiuB spune:

    Desi de vreo 3-4 ori apare in text opinia autorului ca este “perfect legitim” ca tinerii occidentali sa isi doreasca sa-si traiasca viata comfortabil in loc sa moara pentru cine stie ce “idealuri”, razbate constant un soi de dezaprobare pentru stadiul la care s-a ajuns. Calificarea ca “perfect legitima” a acestui individualism este facuta mai mult din corectitudine politica, cand e clar din restul articolului ca efectele sale ridica mari probleme Occidentului.

    • Paul_ spune:

      S-ar putea ca tinerii sa isi fi satisfacut atitudinile belicoase prin jocurile pe calculator, pe cand politicienii si o parte mai in varsta a societatii sunt dispuse sa sacrifice vietile tinerilor pentru a isi satisface propriele frustari.

  49. Petre spune:

    Sunt de parere ca problemele noaste politice, economice sunt mult mai grave decat relatie cu externul, mi se pare ca si deasta ne refuza afaceristii externi insa este doar o parere, poate ma insel.
    Asa ca sunt de parere ca e degeaba sa vorbi despre alte tari din moment ce la noi nu e totul roz.

  50. Oana spune:

    Ati ridicat o problema foarte, foarte interesanta.

    Intrebarile pe care vi le puneti mi le-am pus si eu de multe ori, si am ajuns cam la aceleasi concluzii (mult mai rudimentar formulate). Patriotismul e marfa rara pentru omul modern care a descoperit ca viata nu inseamna doar supravietuire si ca viata “de apoi” probabil nu exista. Dar asta e valabil, cred, doar in tarile in care nu se mai pune problema supravieturirii. In regiunile turbulente ale lumii, si nu doar cele mai putin dezovoltate, patriotismul ocupa un loc central in setul de valori al populatiei. Israelul e un exemplu. Confruntati cu problema supravietuirii zi de zi, tinerii din Israel, cel putin la fel de conectati la placerile vietii moderne ca si media europeana, sunt dispusi sa puna mana pe arma de cate ori tara le este amenintata. Sigur ca, asa cum spune Lavinia mai sus, razboiul ar trebui sa fie ultima solutie, dar nu se exclude din calcul.

    Sunt economist si viata este vazuta in economie ca un bun de consum aparte, dar totusi un bun. Ne riscam viata, mergand cu viteza mare pe un drum nesigur, de dragul economisirii a 5 minute. Ne riscam viata, sau suntem dispusi sa o scurtam, de dragul tigarilor, alcoolului, mancarii bune, etc. De ce nu ne-am risca viata pentru un pret adecvat pentru apararea celorlalti?

    Armatele profesioniste sunt solutia. Poate suna cinic, sa iti vinzi viata pe bani, dar o facem cu totii zi di zi intr-o oarecare masura, asumandun-ne diverse riscuri. Cei dispusi sa isi riste viata vor fi platiti de ceilalti, platitori ai unei taxe “de aparare”. Practic, unii vor vinde servicii de parare, altii le vor cumpara. Pretul va fi dictat de cererea si oferta de pe aceasta piata de servicii. Cu cat mai putin vanzatori dispusi sa isi riste viata, cu atat pretul va fi mai mare, pana cand vor fi suficienti ofertanti.

    In cazul Ucrainei si Crimeei insa, consider ca problema principala a fost nu lipsa de patriotism, lasitatea partilor implicate. Nu faptul ca Occidentul a refuzat categoric un conflict militar. Ci faptul ca Occidentul a refuzat impunerea unor sanctiuni economice pe masura agresiunii Rusiei. Occidentul nu doar ca nu si-a pus la bataie fortele armate, dar nu a acceptat sa-si sacrifice interesele economice. O sistare a importurilor de gaze din Rusia ar fi fost posibila in conditiile in care iarna e gata, a fost usoara oricum simulte tari dispun inca de rezerve de gaz suficiente pentru cateva luni cel putin. O astfel de masura ar fi fost un semnal clar pentru Rusia ca Occidentul nu se joaca, “we mean business”, e dispus la o adica sa sufere economic de dragul unor principii. Probabil Rusia e oricum mai sensibila la astfel de argumente decat la posibilitatea unui conflict armat, pierderile de vieti omenesti neinsemnand prea mult pentru ei, dupa cum ne arata istoria.

    Occidentul insa a introdus niste sanctiuni mult prea blande, preferand castigul pe termen scurt. Paradoxal, gandirea ingusta si interesul imediat s-ar putea sa-l coste mult mai mult, chiar si financiar, pe termen lung.

    • Harald spune:

      Se vede că sunteți economist, dar psiholog se vede că nu sunteți :P

      Nu ne riscăm viața pentru a economisi 5 minute, mecanismul psihologic e mult mai complex. Ne riscăm viața pentru a ne demonstra că merităm să trăim, iar satisfacția asta psihică nu se poate cumpăra cu bani și nici tempera cu amenzi. Într-o formă mai brutală decât asta, cel care își obține satisfacția psihică bătându-și nevasta sau dându-i vecinului cu toporul în cap, nu va putea fi ”deturnat” de la plăcerile lui. Singura soluție care poate schimba ceva este educarea generațiilor viitoare spre alte satisfacții psihice. Și exact asta a făcut Occidentul, de la Freud și Berne încoace.

      Armatele profesioniste sunt soluția valabilă dpdv economic. Dar dacă ați înțeles ceva din măcelurile din fosta Yugoslavie, acolo singura armată profesionistă a fost cea americană, care a înghețat conflictul. Pentru o generație, cel mult două, după care sârbii, croații și bosniacii o vor lua de la capăt. Dar pe vremea aceea nu erați (încă) economistă, așa e? :)

      • Oana spune:

        Pai atunci sa lasam timpul sa hotarasca, si sa vedem ce vor face sarbii si bosniacii dupa douazeci de ani, sau dupa doua generatii. La ora aceasta nu stiu armata cu mai mult succes si influenta decat cea americana, platita pe bani.

        Legat de “mecanismul psihologic” care ii determina pe oameni sa isi asuma riscuri in mod aparent irational, am rezervele mele (de economist). Banuiesc ca exista mai multe teorii care sa-l explice, probate de date dar nu neaparat demonstrate, ca asa e si in psihologie, si in economie, ambele stiinte sociale. Economia nu are ca scop sa explice de ce actioneaza oamenii intr-un anumit fel, ci doar sa constate felul cum actioneaza si eventual sa le modifice comportamentul in directia dorita prin parghii economice.

        • Harald spune:

          ”Pârghiile economice” sunt o modalitate imorală de a profita de comportamentul natural al oamenilor. Iar marketing-ul face în mod frecvent ceva de genul ăsta, se folosește (uneori doar empiric) de cunoștințe de psihologie pentru a promova vânzarea unor bunuri de proastă calitate și la prețuri nejustificate.

          Atât economia, cât și psihologia, ar trebui să se limiteze la a studia comportamentul oamenilor pentru a crea o lume mai bună (de genul ”explicați-le femeilor să nu-și mai bată copiii, pentru că de asta ajung bărbații să-și bată și chiar să-și omoare nevestele mai târziu).

          Succesul armatei americane este plătit pe bani, dar este nevoie de o cantitate impresionantă de bani pentru a crea și menține o asemenea armată în funcțiune. Sunt zeci de mii de oameni prin bazele din Japonia, alte zeci de mii prin bazele din alte țări din Pacific, alte zeci de mii de oameni în Flota a 7-a (care se cheamă a 7-a fiindcă mai există încă alte 6) iar toți acești oameni nu fac de fapt nimic. dar stăpânesc mările și asigură comerțul liber, ceea ce face ca economia americană să poată funcționa.

          În Balcani sau în spațiul ex-sovietic nu se poate realiza așa ceva în cursul vieții noastre. La ”pârghiile economice” de care înțeleg să se folosească guvernele din Estul Europei, reapariția masacrelor pe criterii etnice e doar o chestiune de timp. Și ar trebui să ne bucurăm că în Crimeea nu s-a optat pentru astfel de soluții.

          • Oana spune:

            Marketingul nu e economie. Economia explica cum anumite parghii pot modifica comportamentul oamenilor, in “bine” sau in “rau” (nu e intotdeauna clar ce inseamna bine/rau). Asta nu face economia o stiinta imorala. Daca cineva poate fi numit “imoral” sunt oamenii in sine; economia doar anticipeaza cum vor actiona ei intr-un anumit context. O parghie economica este de exemplu o taxa pe poluare care poate reduce cantitatea de poluare pe care omul ar produce-o in mod natural, daca nu ar fi sanctionat in vreun fel. In fine, scopul central al economiei e cum sa gestionezi cat mai bine o resursa limitata in functie de scopul propus. Ca e e vorba de bani, timp, sau aer curat, toate sunt limitate. Putem distruge aerul curat pentru a crea bunuri de consum, sau putem sa-l inhalam pur si simplu pentru santate si sa renuntam la o parte din productia de bunuri. Economia nu e cea care fixeaza obiectivul, ci doar explica drumul de parcurs pentru a ajunge la acel obiectiv, care in principiu e fixat de sociatate prin alesii sai.

            Preturi nejustificate- ce inseamna asta? Daca pe tine te costa 1 leu sa produci un bun, dar eu as da si 100 de lei ca sa il am, pentru ca il doresc si imi permit, si in final il cumpar de la tine cu 50, e pretul asta nejustificat?

            In aceeasi logica, daca armata ar fi organizata dupa logica pietei, pretul serviciilor de aparare ar fi acela pe care il dicteaza piata. Si cum nu multi se vor inghesui sa isi riste viata da, va fi probabil un pret foarte ridicat. Vom avea de ales intre a plati o taxa de aparare cu care sa-i platim pe altii sa ne apere, sau sa ne inrolam noi insine si sa fim platiti de ceilalti pentru serviciile noastre.

            • Harald spune:

              Nu, scumpă doamnă, prețul nejustificat e cel pe care statul îl creează prin intervenții disproporționate.

              Într-adevăr, pe vremea lui Ceaușescu era mai ieftin un pachet de Carpați decât o pâine, iar pentru a corecta astfel de realități economice (pentru că e realmente mai ieftin să obții tutun decât grâu de panificație) se justifică introducerea unor taxe pe post de ”pârghii”.

              Dar să fii economist și să vorbești despre taxa de poluare ca pârghie economică înseamnă să nu înțelegi nimic din toată economia pe care ai studiat-o. Taxa dvs.de poluare e o taxă vamală mascată, o măsură protecționistă care încalcă legislația UE și care condamnă o mulțime de români să circule în continuare cu Dacii vechi de 15-20 de ani. Există în prețul carburantului destul TVA și accize încât să nu fie nevoie de nicio taxă de poluare ca pârghie economică.

              TVA-ul de 24% și modul în care se aplică așa-zisa cotă unică, plus cheltuielile nedeductibile, plus legislația care permite oricărui funcționar corupt sau pur și simplu incompetent să dea amenzi pe care în vest le dă numai un judecător, toate astea sunt ”pârghiile” dvs.economice, provenite din fascinația pentru etatism și pentru control. Toate astea fac din România o țară aflată în feudalism, dpdv al relațiilor economice.

              Am dat ca exemplu marketing-ul pentru că e cel mai vulgar exemplu de aplicare a psihologiei pentru a crea ”pârghii”. Dar majoritatea pârghiilor economice cărora le faceți dvs.apologia nu sunt cu nimic mai morale. Și când românii își înființează firme nu numai în Olanda sau UK (confiteor :P ) dar până și în Bulgaria, atunci poate ar fi cazul să vă întrebați dacă nu cumva pârghiile dvs.economice au depășit demult orice limită.

            • Harald spune:

              Cât privește armata, continuați să gândiți de parcă România ar fi aceeași autarhie ca pe vremea lui Ceaușescu. Nu, scumpă doamnă, românii care produc bani reali nici nu se înrolează ei înșiși, nici nu plătesc taxe în neștire pentru armata dvs.”profesionistă” dotată cu MIG-uri 21 și cu AN-2-uri. Românii pleacă pur și simplu din țară, definitiv. Și vă lasă pe dvs.cu pârghiile.

  51. Otto Treuzig spune:

    Nici macar al doilea razboi mondial – cea mai mare actiune din istorie de mentinere a ordinii internationale – nu a inceput decat dupa ce si China, si Etiopia,si Austria, si Cehoslovacia, si Albania, si Polonia (si Finlanda cateva luni mai tarziu) fusesera atacate de Tari Mari (Japonia, Italia, Germania, URSS). Adica, o tara nu a fost de ajuns…desi toate aceste Tari Mari au fost excluse din Liga Natiunilor!

    Cand o Tara Mare a fost atacata sau s-a simtit atacata, a replicat repede (vezi Falkland 1982, Granada 1983, Kuweit 1990, Afganistan 2001, Irak 2003, Gruzia 2008).

    Cand Irakul a atacat Iranul in 1980, ce tari au incercat a opreasca agresiunea?? Dimpotriva, SUA nu stiau ce sa mai faca pentru a ajuta Irakul agresor!!!….

    Fraza “Noi instrumente de menţinere a ordinii internaţionale trebuie descoperite urgent” e vetusta: it’s all business as usual, mes amis! Va fi … ca mai inainte! Il sera comme il etait.

  52. kinn spune:

    Este efectul a 40 de ani de politica de dreapta pro-corporatii si in detrimentul oamenilor, dintre care ultimii 20 si la noi, si nu de comoditatea oamenilor. Pai capitalul strain cu afaceri in Ucraina credeti ca moare de dorul unui razboi care sa le ruineze afecerile? Pai credeti ca patronul meu american mi-ar da invoire sa plec la o amarata de manifestatie pro-Ucraina din centrul orasului, d’apai sa plec la razboi din patriotism? Credeti ca OMV-ul moare sa i se rechizitioneze benzina in scop militar, la pret mic fixat de stat, pentru folosul armatei? Patronatul strain al industriei romanesti credeti ca moare de patriotism, cand pe ei ii doare concurenta din cine stie ce colt al lumii?

    De atata timp ni se canta ca statul nu trebuie sa se implice in nimic, ca piata trebuie sa fie pur libera, ca oamenii trebuie cu responsabilitatea, cu d’astea. Pai, sa vina companiile sa lupte pe front, ca mai nou “corporations are people”. Pe mine sa ma lasati sa-mi platesc creditul la casa, sa-mi vad de asigurarea privata, de educatia copiilor, ca toate mi le-ati pus in carca sub motivul responsbilitatii. Si-acuma ati descoperit brusc ca aveti nevoie de alde mine?

    Ce vedeti bine aici este rezultatul unei politici conservatoare care i-a interzis statului orice scop, orice tinta, orice politica de coeziune sociala, si l-a redus la simplu arbitru al fortelor private, dezinteresat, mut si orb. Pai atunci sa vina fortele private sa ne apere, zic.

    Dar, dupa cum vorbiti de hedonism si comoditate, deja prevad solutia grandioasa: sa taiem ajutoarele sociale, probabil, ca incurajeaza lenea. Ca asa e in Romania: ajutoarele sociale sunt de vina pentru tot, de la lipsa fortei de munca, la saracie, la gandacii din spitale, la zapezi, si iata mai nou, cu voia dumneavoastra, lipsa de patriotism.

  53. Adi spune:

    Umbla o vorba cum ca un diplomat roman, intr-o anumita situatie, a cam lesinat un pic.
    Asta cred ca doar s-ar fi scapat in nadragi!
    Propunerea mea ar fi ca diplomatii astia care ne aburesc cu legitimizarea tradarii de tara prin dedulcirea la bunatati si, in general, toti diplomatii de simpozioane si dineuri, inainte de a-i trimite sa-si reprezinte tara sa fie supusi unui test simplu: cand se afla impreuna cu sotia sa fie “atacati” de o gasca de golani. Doar cei care nu-si vor explica vaduvia sau divortul prin grija pe care sunt datori sa o asigure copiilor sa li se permita sa se cheme diplomati!
    Culmea e ca le permitem sa-i invete si pe altii “diplomatia”!
    De acord cu cei care si-au exprimat opinia ca e bine ca occidentul si usa nu i-au oferit pe tava putintelului imbranceala pe care o dorea! Deocamdata suntem in situatia in care ciobanescul si-a pus antifoane sa nu-i deranjeze siesta de dupa pranz hamaiturile pechinezului! Pechinezul a aratat maximul de care-i capabil si noi stam sa blamam ciobanescul ca nu s-a decis sa-si scoata imediat antifoanele. Asta mai are si alta treaba dupa siesta, mai pe seara, poate pana atunci o obosi pechinezu sa hamaie!

  54. Bradut Bolos Bradut Bolos spune:

    Daca va fi nevoie, exista metode stiintifice de a provoca o isterie de masa care sa umple cazarmile cu recruti.

  55. Marian Grigorescu spune:

    Intrebarea mai complicata este daca cineva este dispus sa se sacrifice pentru un principiu. Din pacate, dl Naumescu cred ca are dreptate, un european, vreau sa spun un membru al civilizatiei euro-atlantice, nu mai reactioneaza la principii si nu mai este dispus sa lupte pentru ele. Simturile lui au fost anesteziate de asistanatul practicat de mai multe generatii deja de catre statul care si-a intins tentaculele peste tot. Cetateanul liber a cedat odata cu responsabilitatile sale, printre care si apararea caminului sau, si libertatea lui, sau o mare doza din ea.
    Putem sa punem problema si altfel: da, noi traim mai confortabil decat acum o suta de ani. Dar nu este oare adevarat ca si cei de acum o suta de ani traiau mult mai bine decat cei cu o suta de ani inaintea lor?
    Nu cred ca e vorba de confort, ci de adormirea spiritului, de disparitia energiei, de moartea principiilor in schimbul popcornului la televizor.
    Multi spun mai sus ca nu ar lua arma in mana pentru a apara un principiu, eu citesc libertatea. Sa reflectam mai profund, ce ati simti ducand o viata in mizerie, sub talpa unui asupritor, gandindu-va ca aveati o sansa, poate chiar mica, de a fi facut ceva sa nu ajungeti in aceasta situatie? Nu vi se pare un gand chinuitor? E suficient oare sa avem doar ce manca si ce imbraca si un acoperis deasupra capului? Asta avea si cainele tinut in lant in curte cand eram copil. Care ar fi atunci deosebirea fata de acel caine din acest punct de vedere? Niciuna.
    Lupta merita dusa pana la urma. Nimic nu vine fara lupta. Confortul nostru, libertatea noastra de azi sunt rezultatul luptei altora inaintea noastra. Revolutia americana a dus la aparitia unei mari natiuni, care, orice ar zice oricine, cu bune si rele, este campioana libertatii pe aceasta planeta. Cei o mie si ceva de morti din decembrie 1989 stau la baza libertatii noastre de azi. Unii atunci si-au asumat riscul de a-si pierde viata pentru un principiu. Aveau optiunea de a trai, chiar si o viata mediocra, dar au ales sa-si asume riscul unei lupte. Suntem dispusi sa aruncam aceste sacrificii la groapa de gunoi a istoriei?
    Pusi in fata unei astfel de alegeri, de a lupta pentru libertatea dvs si a generatiilor viitoare, ce le-ati spune copiilor dvs daca v-ar intreba de ce nu ati facut nimic? Ca v-ati protejat confortul, lasandu-i pe ei sa lupte, daca vor?
    Forta unei natiuni sta nu atat in cantitatea de popcorn consumata dar mai ales in masura in care adera la niste valori si este dispusa sa lupte pentru ele.

    https://www.youtube.com/watch?v=_3MiBI9ZRBo

    • Paul_ spune:

      “Cetateanul liber a cedat odata cu responsabilitatile sale, printre care si apararea caminului sau, si libertatea lui, sau o mare doza din ea.”

      Cetateanul liber nu a vrut sa moara pentru ca Crimeia sa faca parte dintr-o tara (Ucraina) din care locuitorii Crimeii nu vor sa faca parte!

      • Marian Grigorescu spune:

        Argumentul meu nu e despre a muri pentru Crimeea, ci o reflectie despre ce am face daca suntem amenintati mai aproape de noi, daca ne este amenintat modul de viata. A lua arma in mana este o situatie extrema, dar cred ca intrebarile mele raman valabile. Pana la lua arma in mana, putem face multe alte lucruri, putem fi mai implicati in calitatea noastra de cetateni, pentru a sustine niste idei, o societate, o civilizatie pana la urma.
        In mod fundamental nu putem abdica de la a ne preocupa de ce se intampla in jurul nostru, pentru ca ne afecteaza direct si semnificativ. Va este indiferent ca impozitul este 16% sau 36%?
        Ce spun eu este ça am delegat prea mult din aceste decizii majore unei clase politice care primeste un cec in alb la fiecare patru ani si face ce e mai bine pentru buzunarul si interesul ei, si mai putin al nostru, al cetatenilor.

        http://mises.org/document/1011/Anatomy-of-the-State

        • Paul_ spune:

          Sunt lucruri pentru care merita sa lupti si sa mori daca acesta este pretul care trebuie platit. Nu cred ca, apartenenta Crimeii la Ucraina se incadreaza in aceasta categorie. Sunt argumente istorice si democrafice in favoarea acestei idei.

          Parerea mea este ca riscul, in aceasta situatie, este de reactiona mai mult decat trebuie si de a ii da apa la moara lui Putin. Cred ca USA si EU au reactionat cat trebuie. Au transferat avioane de lupta in Polonia si tarile baltice si sunt dispuse sa ajute economic Ucraina.

          Daca era ocupata o parte din Polonia sau Finlanda cred ca europeanul cu gandul la popcorn ar fi reactionat.

          Sunt de acord ca cetatenii se bazeaza prea mult pe politicieni sa le rezolve problemele dar cred ca aceasta este o consecinta a statelor nationale. Daca o mare din deciziile care tin de viata de zi cu zi ar fi lasate la nivelul comunitatilor locale, atunci cred ca implicarea oamenilor ar fi alta. Ca si in cazul Crimeii, nu are rost sa incepi o lupta pe care stii ca nu o poti castiga.

          PS1: Ucraina va trebui sa isi rezolve problemele cu Rusia inainte de a se gandi sa intre in UE sau NATO. Pe de alta parte, asa cum bine remarca cineva, in Ucraina toate alegerile erau la limita. Fara cele 2 milioane de rusi din Crimeia, sansele ca partidele pro-occidentale sa castige alegerile, sunt mari.

          PS2: Nu sunt de acord ca este nevoie de confruntari de proportii pentru ca spiritul cetateanului sa se caleasca. Cred ca discusul presedintelui Reagan trebuie inteles avand in vedere razboiul rece.

  56. Leo MC spune:

    Daca o tara mai bogata cucereste o regiune dintr-o tara mai saraca iar locuitorii acelei regiuni au perspective de a o duce mai bine, de ce sa te razboiesti?
    De ce m-as razboi eu daca austriecii vor vrea teritoriul Romaniei? pai nu cumva devin si eu austriac adica mai bogat?
    Apoi, de ce m-as bate eu in conditiile in care platesc armata profesionista – pentru ca doar aia este NATO, de aia platesc impozite mai mari, de aia se cumpara avioane etc?

    • dan spune:

      Bati campii, stii asta? E ca si cum Romania ar anexa Somalia. Ce beneficii ne-ar aduce? Mai multe taxe sa-i aducem la nivelul nostru?

  57. Paul_ spune:

    De multe ori conducatorii se comporta ca niste adolescenti manati de hormoni nu se ratiune. Intr-un articol despre Putin se poveste o intamplare din care rezulta sa acesta dorea respect fata de natiunea rusa. Cred ca de fapt dorea ca Obama si Merkel sa il respecte pe el.

    De asemenea, amintitiva de al doilea razboi din Iraq. Rumsfeld & Co. le-a spus americanilor cat de rau este Saddam si despre saracii iraqieni care nu aveau democratie, iar sondajele de opinie nu au aratat ca americanii ar dori sa isi dea viata pentru democratie in Iraq. Dupa aceea au spus ca Haddam vrea sa construiasca arme nucleare si sa atace USA, iar populatia a acceptat sa mearga la razboi.

    Pana la urma americanii, europenii si ucrainenii au actionat rational.

    Dincolo de retorica politicienilor, oamenii si-au dat seama ca nu poti impune unei populatii sa faca parte dintr-o tara daca nu vor. Cred ca ucranianul de rand are fata de Crimeia aceeasi atitudine care o avem noi fata de Transnistria.

  58. Leeview spune:

    Exista cel putin 2 solutii hard-core, asa cum cere autorul. Adica carne de tun si sange :

    1) DRONE

    Tehnologia o detin americanii, europenii si japonezii. Nu China, Rusia sau statele islamiste.
    Daca chiar isi pun in cap ca prioritate ZERO pot sa faca si cei trei enumerati mai sus pot sa faca niste “soldati roboti” de o sa ni se para Terminator mic copil.

    2) LEGIUNEA STRAINA / LOTERIA VIZELOR

    Exista un numar impresionant de oameni care doresc sa emigreze in America sau Europa. Si nici unul in Rusia, China Iran etc.

    Daca li se ofera cetatenie contra serviciu militar, armata chineza ar intra in Guiness book la cea mai putin numeroasa armata.

    Acum, chiar asa, nu or sa stea nici europenii sau americanii sa fie cuceriti si sa nu miste un deget. Si toata istoria razboaielor a dovedit ca nu castiga cine e mai mare ci cine are “sabia mai lunga”. Si nu vad cine ar putea inventa arme mai sofisticate decat americanii, europenii sau japonezii.

  59. Mihai spune:

    Exista rachete balistice. Si avioane. Si mai nou drone, care pot cara si rachete aer-aer si aer-sol. Va aduceti aminte de Bagdad? Se transmitea live la CNN cum cadeau rachetele Patriot.

    Japonia probabil va monta niste rachete pe insulitele alea, si cand se vor apropia chinezii vor pierde ceva avioane/nave. Nu c-ar conta dar asa, sa nu fie luate gratis. Problema e ca mai nou China nu se uita doar la acele insulite, are tot felul de sicane cu mai multe tari din zona, inclusiv harta de pe ultimul tip de viza cuprinde niste teritorii care oficial nu-s ale lor.

    Nu trebuie neaparat o invazie terestra pt a da o replica. De ex daca ar fi scufundate cateva nave ruse la Sevastopol asta ar da un raspuns. Daca-s torpilate de un submarin mai greu sa stii cine a fost vinovatul, ha ha. Din cate tin minte ultima doctrina e sa ataci instalatii cu uz militar, deci navele ar fi “prime candidates”.

    Eu in continuare ma mir de lipsa de “vitalitate” a ucrainienilor, cred totusi ca anumiti comandanti din Crimeea au fost cumva momiti de rusi, altfel nu-mi explic apatia generala a armatei si marinei. De exemplu, cica rusii au capturat toate cele 67 nave ale marinei care erau bazate in Crimeea. Poftim? Adica, WTF, trebuia data alarma generala pt armata din Crimeea de cum au inceput rusii sa faca zgomot. Navele puteau fi mutate la Odessa, sau macar scoase in larg. Sau daca nu, dupa ce le-au blocat accesul la Marea Neagra, cum faceau in WW2: distruse pt a nu fi capturate.

  60. Adi spune:

    Nu cred ca trebuie sa mori pentru tara ta. Cred ca trebuie sa “lupti” cum poti mai bine, dar fara sa mori.
    Problema cu tinerii de azi (eu am 26 de ani) nu este ca nu vor sa moara pentru tara lor. Acum 80 de ani tinerii vroiau sa moara mai degraba decat sa iasa cu o fata in Cismigiu? Nu prea cred… Vroiau sa moara legionarii care erau fanatici (aveau idealuri frumoase, de basm, dar asta nu ii facea mai putin fanatici).
    Eu vad problema generatiei mele in lipsa dorintei de informare pe probleme de politica (interna si externa).

  61. Jean spune:

    Sub presiune britanică, Rusia a acceptat armistițiul oferit de Imperiul Otoman la 31 ianuarie 1878, dar a continuat să avanseze spre Constantinopol.
    Britanicii au trimis o flotă maritimă de război pentru a intimida Rusia și a opri armata acestui imperiu să ocupe orașul, iar forțele rusești s-au oprit la San Stefano.
    În cele din urmă, Rusia a impus otomanilor tratatul de la San Stefano la 3 martie (stil nou), prin care Imperiul Otoman recunoștea independența României, Serbiei și Muntenegrului, și autonomia Bulgariei.
    Conform acestui tratat, Bulgaria autonomă aflată sub protecția Rusiei avea un teritoriu foarte extins, cuprinzând Macedonia, mare parte din Dobrogea (până la sud de Constanța) și Tracia de Sud, având ieșire la Marea Egee.
    Alarmate de creșterea puterii Rusiei în Balcani, Marile Puteri au forțat modificarea acestui tratat la Congresul de la Berlin. Principala modificare a fost aceea că Bulgaria avea să fie împărțită în două provincii autonome, conform unor acorduri ale Marilor Puteri care doreau evitarea creării unui stat mare slav: Principatul Bulgariei la nord și Rumelia Orientală la sud, fiecare cu un guvernator separat; Macedonia, inițial parte a Bulgariei Mari la tratatul de la San Stefano, a revenit sub administrație otomană directă. Muntenegrul a primit orașele Podgorica, Bar, Nikšić și Plav. Rusia a anexat Dobrogea de Nord, pe care a oferit-o României în schimbul Sudului Basarabiei.
    Principele Carol a fost convins de Bismarck să accepte acest schimb.

    http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_Ruso-Turc_(1877-1878)#Interven.C8.9Bia_marilor_puteri

  62. Mihai Popa spune:

    ”Noi instrumente de menținere a ordinii internaționale trebuie descoperite urgent”

    Ce înseamnă Ordinea Internațională pentru ”colosul cu picioare de lut” care a fost și mai este încă Rusia ? Dar pentru UE, acest colos obez, obosit și îmbătrânit ?

    Comparația ”Rusia, colosul cu pcioare de lut” aparține marelui enciclopedist francez Denis Diderot (1713 -1784) și este sintetizarea impresiilor sale despre imperiul țarist pe care-l vizitase în perioada de intensă reformare declanșată de țarina Ecaterina a II-a ”cea Mare” (despotul luminat al Rusiei între 1762-1796), născută von Anhalt-Zerbst-Dornburg, în Prusia.
    Ecaterina a înțeles că un Imperiu nu se poate baza pe o bază demografică analfabetă și aservită condusă de feudali quasi-ignoranți. Sophie Friederike Auguste von Anhalt-Zerbst-Dornburg adică Ecaterina a II-a s-a născut la patru ani după moartea lui Petru cel Mare (1672 – 1725) cel care a smuls Rusia din negura Dark Ages.
    La sfârșitul celor 34 de ani de despotism luminat, Ecaterina a lăsat moștenire un imperiu în care aristocrația avea statut de bogăție și educație echivalent cu celelalte monarhii occidentale europene, o cultură în plin avânt spre culmile pe care le va atinge în sec. al XIX-lea dar cu o masivă populație care încă nu avea acces facil la educație pe toate nivelele sale în ciuda reformelor de inspirație occidentală în domeniul infrastructurii învățământului și a curriculei. Extinderea imperiului consuma banii care ar fi trebuit să fie investiți în Educație.

    Revoluția bolșevică a produs cea mai mare catastrofă demografică din Istoria Umanității, nu numai în Rusia ci în tot arealul Est-European în care s-a extins ca o epidemie de ciumă. Genocidul declanșat de către comisarii lui Lenin și ai lui Stalin contra familiilor de intelectuali sau a celor care înțelegeau cât de eronată este politica ”dictaturii proletariatului” a fost potențat în mod nefericit de către cele două războaie care au devastat Europa de două ori în același secol.

    Astfel, imperiul sovietic a molipsit o mare parte a Europei cu aceeași boală de care suferise cel rus: penuria de oameni Iluminați, o penurie agravată de teroarea dictaturii, anemia societății civile, lipsa solidarității sociale, autismul maselor igniorante. Clasa conducătoare – ”aristocrația roșie” – avea alergie la tot ce însemna gândire liberă și a exterminat sau înăbușit germinarea unei societăți educate.

    Deceniile de progres științific și tehnologic în arealul statelor democratice dar capitaliste au trecut în condițiile în care unei mari părți a populației din Europa (cea aflată în lagărul stalinist) nu i s-a permis să participe. Poate fi această situație considerată ”în ordine” ?

    Nu are sens să căutăm vinovați pentru că s-ar putea să avem mari surprize.

    Realitatea este cea care contează iar această realitate arată un început de secol XXI cu doi coloși, Rusia și Europa, (unul frustrat și speriat celălalt obez, obosit și îmbătrânit), care se privesc unul pe celălalt cu neîncredere, neîndrăznind să clipească, fiind conștienți că este inevitabil momentul în care se vor încleșta într-o fatală ”ruletă rusească” dacă unul dintre ei va arăta slăbiciune sau nesiguranță. Scenariul ăsta este al naibii de familiar…
    Oare este cazul să ne reamintim zicerea românească: – Atunci când doi se bat al treilea câștigă ?

    O nouă conflagrație în Europa va deveni mondială instantaneu !
    Dacă se va întâmpla înainte de 1 August 2014 europenii vor fi nevoiți să consemneze a treia conflagrație ÎN ACELAȘI SECOL !
    Oare să ne așteptăm ca lumea să vadă pentru a treia oară o Europă devastată logistic, demografic și ecologic în timp ce învingătorii se vor retrage în depărtatele lor bârloguri securizate unde se vor ascunde câteva secole până se va stinge iarna atomică ?

    Este inadmisibil !

    De aceea, întrebarea din titlul acestui articol este neadecvată !
    Dacă cei care conduc destinele Europei nu vor dovedi că sunt suficient de inteligenți încât să evite această nouă și definitivă catastrofă pe continentul european – leagăn al civilizației așa cum o cunoaștem astăzi – atunci ei merită să le fie uitate nu numai numele ci și pământurile pe care au călcat !

    Dar noi cu ce am greșit ?
    Că nu am găsit ”instrumentele de menținere a ordinii internaționale” ?

  63. Demagogu spune:

    Nu ma pot abtine sa nu comentez acest articol care atinge intr-o mare masura lucruri de bun simt dar ignora cauzele care duc la efectul mai sus mentionat de autor.
    Omenirea , Europa sau cetatenii SUA s-au saturat sa fie implicati material sau fizic in conflictele fabricate de cei care conduc aceasta planeta din castelele lor de fildes , aparati de orice fel de pericol sau responsabilitate fata de urmarile care conflictele le au asupra maselor dar nu si asupra lor, aritizanii razboaielor sau “revolutiilor” de tot felul , pomadate cu ipocrizii si minciuni afirmate cu nerusinare prin mijloacele mass-media pe care tot ei le controleaza in cea mai mare masura.
    Sa fie clar – Nimeni nu se implica de dragul libertatii sau prosperitatii altora fara sa-si socoteasca ce are el de cistigat in primul rind. Daca ar fi asa s-ar interveni in Africa in primul rind si s-ar investi in salvarea popoarelor de pe acest continent care mor in primul rind de foame sau lipsa asistentei medicale elementare. TV-ul abunda aici in Germania de reclame care cer cetatenilor sa doneze la cutia milei 5 sau 10 euro pt. salvarea copiilor africani sau a unor specii de animale amenintate cu disparitia. In acest timp sint locuri in lume precum Dubaiul unde zilnic se consuma milioane de dolari pt. desfatarea unor complexati smintiti care inteleg sa-si demonstreze lor si altora care ar fi unul din scopul vietii lor si unde au ajuns sa-si risipeasca o parte din agoniseala acumulata in cea mai mare parte pe mijloace necinstite. Asta in timp ce alte locatii dotate de la natura cu tot ce ofera acea oaza de rasfat si chiar mai mult , stau in asteptarea unor investitii de zeci sau sute de ori mai mici care nu mai vin.
    Ei da , lumea afacerilor nu cunoaste nici o morala , deci poate raspunde egoismului unor cetateni ai Terrei dar nu armoniei generale, cu atit mai putin firescului bun simt .
    Conflcitul din Ucraina este unul creat artificial ca si cel din Siria si pe undeva au cevain comun. La masa tratativelor internationale decid cei care in spatele lor au arme si baze militare impozante. Iar asta inseamna la ora actuala citeva state din lume . Tot ele au dreptul de veto si in compromisa ONU unde tarile mici sint chemate pe post de decor .
    Incercarea destabilizarii Siriei care a reusit pana la un punct s-a poticnit din cauza interventiei Rusiei . Aceasta inca mare putere militara are nunumai baze armate in zona dar a aparut intre timp si o miza extrem de tentanta si anume zacamintele de gaze descoperite acum citiva ani in zona marii Mediterane din dreptul Orientului apropiat. O Sirie adusa la sapa de lemn din cauza luptelor interne initiate de SUA si acolitii ei de nadejde ar da cisitg de cauza Israelului , micutul stat vecin dar supradotat in armament si cu un Unchiul Sam mereu la datorie sa-l apere armat sau diplomatic de orice conflict sau decizie ONU (internationala) care i-ar putea produce neplaceri . Cum poate fi slabit sustinatorul si salvatorul Siriei , doamna Rusie , decit creindu-i pe alt plan noi probleme ? Pai Ucraina vine tocmai la momentul potrivit . Se insceneaza de catre aceasi artizani ai conflcitelor internationale o asazisa revolutie in statul de la granita cu ea – Ucraina, pt. a i se da de lucru pe de o parte , sint angrenate apoi o sumedenie de tari in luarea de masuri de sanctionare economica a marelui furnizor de energie catre Europa , se agita sloganuri legate de dreptul international si integritate teritoriala care cu citiva ani in urma au fost total ignorate precum in cazul Jugoslaviei , Irakului sau mai vechiul Afganistan. Daca o America superdotata militar poate sa intervina oficial oriunde pe acest glob in baza doctrinei Brejinsky/ Carter de asazisa prevenire a lezarii intereselor proprii prin acest lucru intelegindu-se de la sine si apararea Israelului , de ce n-ar avea voie sa faca acelas lucru a doua mare putere militara a lumii , Rusia lui Putin ? Pt. ca o Ucraina intrata in NATO ar insemna pierderea iesirii la Marea Neagra a rusilor in cazul pastrarii Crimeei. De unde si jocul cu anexarea ei la Rusia care acum 24 de ani facea cadou Ucrainei nunumai Crimeea dar si o Bucovina sau sudul Basarbiei , cindva teritorii romanesti.Despre ele nu se sufla nici o vorba , nu intereseza pe nimeni, nici macar oficialii de la Bucuresti.
    De ce nu ies ucrainenii sa-si apere integritatea terioriala ? Foarte simplu . Exact din acelas motiv pt. care nici noi in 1940 nu am raspuns militar pactului Ribentropp-Molotov. Nu au mijloacele necesare . Si de fapt nici nu merita pt. ca si ei sint dependenti de energia venita de la fratii de ginta de la rasarit ca si Europa . In plus oamenii au inteles si aici îi felicit pe ucraineni , ca intrarea in EU si NATO nu le va aduce in perspectiva nimic bun de fapt . Ultima dovada care a pus lumea pe ginduri a fost chiar criza financiara pornita la comanda Finantei Mondiale din USA si care a lovit decisiv economiile tarilor din EU , dovedindu-se astfel ca nou infiintata uniune europeana care se dorea un rival economic colosului american este de fapt o noua cacialma a Guvernului Mondial care o controleaza de fapt si-i ordona ce are de facut. Acest Guvern Mondial lucreaza prin structuri mafiotice precum comisiia Trilaterala, grupul Bilderberg, grupul de la Roma ,CFR-ul american , Skull and Bones si nu in ultimul rind mai vechea Francmasonerie grupare care remorcheaza majoritatea oamenilor politici tolerati la conducerea tarilor din EU si care executa obedienti ordinele Guvernului Mondial.Peste tot si toate domina si ordona Sistemul Bancar Mondial atotputernic si autoritar care decide in final pana la solutia “razboi” cum si cit trebuie sa evolueze economic sute de tari ancorate la caruta datoriilor vesnice care asigura nunumai dependenta lor de acest Guvern dar si alimentarea lui cu mii de miliarde anual provenite din dobainzile la aceste datorii care cresc necontenit. In goana lui dupa profit nelimitat si putere absoluta , acest Guvern Mondial trebuie inteles ca o grupare multinationala fara aspiratii statale caci el doreste globalizarea pe de o parte iar pe de alta se impiedica din cind in cind de nationalismul unor popoare care incearca astfel sa i se opuna , clamind interesele proprii. Desi centrul lui de comanda se afla pe teritoriul SUA deocamdata , vizata in perspectiva este o alta locatie . Cred ca voi fi inteles despre ce loc este vorba . Existenta lui oriunde si oricind argumenteaza ideea ca cineva trebuie sa decida de undeva de sus ce se intimpla pe aceasta planeta . Si atunci apare intrebarea cum trebuie privita mult trimbitata democratie cind trecem de nivelul statal si ajungem la cel planetar din moment ce acest Guvern atotputernic isi doreste cu ardoare sa domine peste tot si toate fara sa fie ales de cineva si fara sa dea socoteala de ce intreprinde ? (M.D.)

  64. Demagogu spune:

    Deci sa fie clar : faptul ca nu se intervine armat in conflctul pe tema anexarii Crimeei nu se datoreaza deciziilor popoarelor din tarile EU sau SUA ci faptului ca Rusia nu este nici Afganistan, nici Irak , nici Libia lui Gaddafi sau o Sirie pusa pe lista negra .E vorba totusi de o superputere militara dotata cu arsenal atomic. Daca vreti o varianta la scara mare a Coreei de nord sau Cubei , de ce nu un Israel care ar putea si ele sa raspunda atomic unei agresiuni I Nu intelegerile si contractele internationale pot decide solutia armata ci capacitatea militara a partilor aflate in conflict .

  65. cSalomia spune:

    Din cele mai vechi timpuri am fost IOBAGII si ne-am nascut in opinci …….La stadiul acesta sintem si raminem.. S-a fiu iertat de putinii intelectuali pe care-i mai avem

  66. Mihai spune:

    Finlandezii nu s-au retras cum a facut armata romana din Basarabia. Si chiar au facut prapad, daca luam in considerare raportul de forte angrenate in razboi. E drept, au trebuit sa se declare invinsi pana la urma, dar si-au luat revansa cand a inceput WW2. La fel, a contat si ideea proasta a lui Stalin de a incepe un razboi in nord in mijlocul iernii.
    Cauta “Winter War” si gasesti detalii pe Wiki

  67. dan spune:

    Scuza-ma, m-ai bagat putin in ceata, pare ca vorbim limbi diferite. Tu, ca traitor al acestei tari, nu posezi nimic. Ea te are pe tine. Si pe vecinul tau si pe toti ceilalti asa cum sunt ei cu bune si cu rele. Tara asta unde te-ai nascut este aici dinainte de Decebal si cei dinaintea lui. Daca ai fi nemuritor n-ar mai avea importanta asta dar esti aici pentru o foarte scurta perioada. Nu uita ca omul sfinteste locul si nu invers. Chiar si limba ce o folosim nu este doar un simplu mod de comunicare, ca asa doar sa ne intelegem, e suficient un limbaj subdezvoltat ca prescurtarile de pe mess. Nu iti exprimi admiratia fata de un fapt strambandu-te gen: ” ce funny e!”. Cat despre traditii….sunt de acord cu tine, unele sunt penibile apartin de evul mediu altele de comuna primitiva dar ne apartin. Si nu sunt deloc ingrijorat de soarta Finlandei. Aia stiu foarte bine sa se apere. Nu ca ucrainenii care au predat 70 ( parca) de unitati militare si nu stiu cate nave de lupta fara sa moara un rus. Un singur soldat nu a fost in stare sa-si respecte juramantul fata de patria sa! Cum vor fi trecuti in cartea de istorie? Pe de alta parte francezii in fiecare an sarbatoresc cu mare fast si respect soarta a ( nu caut acum pe internet locul si numarul lor) – cred – 200 de legionari care au rezistat pana la ultimul cartus si au murit undeva prin Africa fara sa se predea. Asta, cred, deosebeste un barbat de o nulitate.

  68. Cri spune:

    Scuze, vad ca, intr-adevar, nu am exprimat bine ce vroiam sa spun in legatura cu Finlanda – faptul ca simt o mai mare afinitate fata de acea tara decat fata de Ro. Nu ma ingrijoreaza pentru ca o simt in pericol, ci, in cazul unui razboi clasic, mai degraba as simti o pornire de a ajuta cum pot – nu sunt sigura ca am stofa celor care merg la lupta. Si nu pentru ca sunt femeie – au fost destule femei care si-au dat viata pentru diverse cauze, de-a lungul timpului. Dar … nu am fost incercata, si cred ca doar atunci poti sa iti dai seama cum reactionezi, de fapt – e usor sa spui ca te duci la lupta cand esti in fotoliu, asa ca nu o fac. Insa imi pun problema.
    Nu la fel si in cazul tarii in care m-am nascut – de aici as pleca foarte repede, nici macar din fotoliu nu imi pun problema sa fac sacrificii importante pentru Ro. Timpul pe care l-am daruit, si, probabil, o sa-l mai daruiesc pentru proteste, campanii de informare etc. este maximul pe care i-l acord, si nu Romaniei in sine – as face la fel si daca as fi in alta tara. Daca traiesti undeva, mi se pare important sa iei atitudine, in masura posibilitatilor, atunci cand vezi ca lucrurile nu merg bine, sa participi la viata publica – e o necesitate in democratie, e datoria unui cetatean.
    Nu sunt imuna la ideea de datorie, doar ca datoria implica o afinitate, o aderenta la ceva. Nu simt asta ca am la ce sa ader cand vorbesc de Romania.

  69. Marian Grigorescu spune:

    Ref idealurile vesticilor, traiesc intr-o tara occidentala si nu vad prea mult idealism. Ref sistemul de educatie, as fi mai putin admirativ. Vedeti si rezultatele testelor PISA. Ref individualism, mie mi se parei ca ati luat doar beneficiile si ati lasat costurile deoparte. Prin costuri inteleg eforturile de a mentine acel mediu social, cultural, de civlizatie care va permite sa profitati de individualismul dvs. Presupunand ca am neglija aceste “costuri”, am fi intr-o societate complet atomizata, dar in acest caz am reveni la salbaticie. Asta pentru ca libertate 100% nu exista, suntem membri ai unei societati care supravietuieste in baza unor conventii la care aderam toti.
    Este o falsa dilema individualismul dvs versus, sa spunem, “civism”. Nu puteti ignora faptul ca sunteti intr-o colectivitate.
    Friedrich Hayek explica foarte bine aceste lucruri in “The Fatal Conceit”.
    Iar daca va este chiar indiferent si nu aveti nicio loialitate fata de locul unde traiti, atat timp cat se vorbeste o limba pe care o cunoasteti, puneti-va intrebarea de ce nu va mutati in Nigeria (se vorbeste engleza)? De ce nu v-ati converti la islamism sau la budism? Eu cred ca nu putem face abstractie de mediul din care provenim, de tara sau de civilizatia in care ne-am format. Ne schimbam, evoluam, dar exista un ADN socio-cultural pe care il purtam cu noi.
    Samuel Huntington in “The Clash of Civilizations” puncteaza magistral aceste lucruri.

  70. Cri spune:

    Privim lucrurile din unghiuri diferite.
    O tara este, dincolo de metafora, un teritoriu revendicat in comun de o entitate (popor, natiune … cum vrei sa-i spui), cu unele parti aflate in posesie privata a unor indivizi. Cam asa cum un grup de proprietari detin in comun scara blocului, iar apartamentele le au in proprietate privata. Bloclul le apartine lor, nu ei apartin blocului .
    Cat despre limba, chiar e doar un mijloc de comunicare – un limbaj subdezvoltat nu serveste la prea multe, dar complexitatea discutiei depinde de nivelul celor care o poarta (si de context), toate limbile au destule cuvinte de care sa te poti servi.
    Iar traditiile nu exprima valori unice si eterne. Au fost create / adoptate la un moment dat si exprima valori, convingeri, moduri de a vedea lumea la momentul respectiv. La fel pot fi si abandonate, daca ajung sa fie contrare valorilor societatii la un moment viitor, sau adaptate posibilitatilor moderne. Da, sunt ale unora (nu ale noastre, ale mele chiar nu sunt), si sunt pastrate pentru ca inca sunt … gustate. Altminteri, exista destule traditii care chiar au fost abandonate.
    Este cum ai spus si tu – omul sfinteste locul. Tipul de sfintire de aici nu e potrivit cu mine. Ajungi sa apreciezi pamanturile si limba tarii in care te afli, si tara insasi, sa le vezi ca pe un tot caruia, metaforic vorbind, ii apartii, prin afinitatea pe care o simti pentru societatea construita, modelul social, eventual mandria pe care o resimti pentru contributia ta – cum ar fi : iata ce sistem de educatie performant se construieste din taxele mele. Ai motive sa simti ca faci parte din ceva mai mare decat tine.
    Ori, multi dintre estici nu simt asa ceva. Taxele mele sunt doar furate, conceptiile prevalente in societate sunt, in majoritate, contrare alor mele. Eu nu as simti ca ceva de care apartin ar fi amenintat daca ar fi atacata Romania. Pe unii poate-i deranjeaza doar nivelul de trai. Cert e ca rezultatul e asemanator – te intrebi daca merita sa sacrifici prea mult pentru asta. Si nu ma refer la viata, ci chiar mai putin.
    De asta spuneam, in alt comentariu, ca mi se pare ca premiza de la care porneste articolul nu este corecta – ca vestul nu mai este dispus sa se apere. Nu putem spune ca vestul nu mai reactioneaza la agresiuni, pentru ca nu prea putem spune ca vesticul de rand se simte amenintat in mod real, sau doar (cel mai probabil) o ia ca pe ceva ce li se intampla altora, si intervii doar daca pierderile nu ar fi disproportionate fata de castig – ori, care ar fi castigul ?
    Vesticul de rand nu ar castiga mare lucru, si nici nu are de unde sa-si traga satisfactia morala ca ar restaura dreptatea – practic, niste oligarhi au ocupat un teritoriu condus, pana acum, de alti oligarhi, ucrainianul obisnuit ar trai cam la fel. Au vazut si ei ce s-a intamplat in alte teritorii “redate poporului”- trecerea de la dictatura la mafie. Ori, Rusia nu limiteaza dreptul de a parasi tara, nu era oricum o tara democratica … nu s-ar schimba mare lucru. De unde sa-si traga vesticii motivatia de a face sacrificii – nu sacrificiul vietii, ci chiar mai putin de atat ?

  71. Adi spune:

    Sunt de acord. Strabunicii mei au murit in lagare de munca fortate la canal si din ministrii au ajuns sa astepte pomana in fata bisericilor. Si eu acum sa stau si sa ii astept pe rusi din nou? As repeta naivitatea lor. Moartea lor in chinuri sa ne fie un exemplu. Cred ca din istoria noastra trebuie sa invatam ca solutia supravietuirii noastre ca popor nu sta in forta, ci in intelepciune si abilitate politica. Cred ca inconsecventa proverbiala a politicienilor si a Statului roman este o urmare directa a situatiilor delicate fara numar prin care a trebuit sa treaca poporul nostru.
    Daca Statul roman ar avea viziune si-ar intari si uni diaspora. Avem exemplele Israelului, Poloniei, Ungariei care au o diaspora puternica si unita. E adevarat ca nu stiu cum ar putea Statul sa isi intareasca diaspora, atat timp cat ideea de patriotism este desueta.

  72. dan spune:

    Si care este domeniul tau, daca nu sunt indiscret?

  73. dan spune:

    Scuza-ma ca m-am ambalat nitel. Sfintirea locului n-are a face cu religia ci cu faptul de a respecta locul unde iti petreci timpul si a-l face mai frumos, ergonomic, etc. Ca din taxele tale crezi ca sunt prost intrebuintate, nu-i vina ta. Ai principiul democratic la disozitie sa-i arzi pe misei, cam rar e adevarat, o data la 4 ani. Faptul ca esti femeie nu te face mai slaba, ai armele specifice sexului tau de la a te lupta cu gura ( n-o lua in sens sexual) – la un barbat fiind penibil, pana la a-ti educa viitorii copii sa fie mandrii ca sunt romani. In orice femeie, cred acest lucru, zace in stare latenta, mai multa forta interioara decat in multi barbati. Si evident, ca fiecare natie avem punctele noastre slabe in evolutie dar si lucruri de care putem fi mandri.

  74. dan spune:

    Ar mai fi ceva de spus: nu mi-a trecut prin cap sa plec niciodata dar, cand ratiunea a ajuns sa fie cumparata cu o galeata, doi mici si-o bere ori o lingura de fasole cu ciolan am zis gata, sunt prea multi tampiti care nu se uita in spate cu, macar, 25-30 de ani. Asa ca … sunt apatrid altundeva si stiu ca asta voi fi for ever. Dar de fiecare data cand ma intreaba cineva de unde sunt le raspund: din Romania. Acolo m-am nascut si n-o voi renega niciodata! Acolo zac inaintasii mei care au facut sa ajung aici. Sunt penibil?

  75. dan spune:

    Cu alte cuvinte…degeaba au luptat strabunicii tai, ca sa-i renege urmasul. Halal sa-ti fie! Nu mi-a trecut vreodata prin minte ca un om normal poate gandi asa. Poate nu esti dar, pastreaza pentru tine barbatia de – scapa cine poate. Sigur, sunt destui ca tine insa, chiar trebuie sa fii mandru de asta? Crezi ca vei traii mai bine si mai mult daca vei fugii unde ar fi viata mai dulce? Mizerabila optiune!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Legea cererii si ofertei nu poate fi contrazisa de nicio reglementare iar legea celor 51% produse ro...

de: Valentin Mircea

la "Despre timpurile când supermarketurile dominau România"

Cauta articole

august 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)