Daca razboiul este justificat, cheltuielile nu ar trebui sa conteze

Este un moment de cotitura in societatea americana. Toate certitudinile pe care le reprezenta notiunea de razboi in imaginatia americanilor sunt pe cale a fi anulate. Din cauza notei de plata. Este insa corecta viziunea contabiliceasca asupra conceptului de securitate?

Echipa de consilieri a presedintelui Obama s-a folosit chiar si de paginile cotidianului The Washington Post pentru a argumenta ca „avand in vedere situatia bugetului federal, costurile cu dislocarea trupelor americane au devenit prea mari si ameninta cheltuielile cu programe interne”. Sau, cum spunea senatorul John Kerry, „presiunea fiscala a razboiului a devenit de nesuportat”.

Este o strategie politica desteapta, fara indoiala, daca ne gandim ca America se pregateste pentru alegeri anul viitor. Dar politicienii americani lasa impresia ca raspund cu argumente economice la o problema non-economica.

In mod ideal, decizia de manifestare a puterii militare se bazeaza pe o analiza fundamentata a intereselor si a amenintarilor din teren. Chestiunea fiscala – nici ea de neglijat in functionarea unui stat – e buna si frumoasa, dar in niciun caz un obiectiv pentru care o tara si-ar pune militarii sa-si riste viata.

Cu alte cuvinte, spune Lawrence F. Kaplan, profesor la U.S. Army War College, daca razboiul este justificat (recomandare de lectura) atunci cheltuielile nu ar mai trebui sa conteze. La fel, daca o campanie militara este gresita din punct de vedere strategic sau moral, atunci o tara nu are voie sa-si pericliteze soldatii nici macar o clipa.

SUA se vad confruntate acum cu aceleasi intrebari din vremea razboiului din Vietnam. „Cat anume este destul?”. La intrebarea aceasta a incercat sa raspunda Leslie Gelb, presedinte al Council on Foreign Relations, intr-un raport recent. Gelb a calculat ca „Obama ar putea economisi 100 miliarde USD anual doar prin retragerea din Irak si Afganistan. Astfel, obiectivul de retragere a 33.000 de militari in decurs de un an este justificat”.

Discutabil. Despre razboiul in sine exista loc de dezbateri. Dar cu siguranta nu misiunea militara ameninta America cu intrarea in incapacitate de plata.

Pentru 2011, Pentagonul a prevazut 107 miliarde USD pentru finantarea misiunii din Afganistan. Administratia Obama are bugetate in acest an cheltuieli totale de 3700 miliarde. Cu alte cuvinte, Afganistanul inghite 0,75% din PIB-ul de 14.100 de miliarde USD. Ca pondere, campania din Afganistan este aproape insignifianta. Drept ca tuturor americanilor le-ar placea sa beneficieze de pe urma asa numitelor „dividende de pace”, dar, cum spunea presedintele Comitetului Fortelor Armate din Camera Reprezentantilor, „nu suntem pe timp de pace”.

In plus, un document elaborat de Serviciul de Cercetare al Congresului american are un capitol cat se poate de sugestiv: „Personalul militar nu este cauza principala a cresterii cheltuielilor”. Raportul probeaza ca in perioada 2004-2008, costurile cu personalul au crescut cu doar 2%. Asa incat, proiectia unei economii consistente la buget prin retragerea a 33.000 de soldati din Afganistan nu este numai prost informata si cu tenta electorala, dar si incompleta.

Daca retragerea unui contigent atat de masiv va avea loc intr-adevar, America nu poate lasa regimul afgan fara sprijin economic. Altfel risca sa repete „unu la unu” istoria de dupa retragerea sovietica. Dar despre aceasta nota de plata nu vorbeste nimeni. Deocamdata.

CONTEXT: Interviu cu Dr. Stuart Gordon, Associate Fellow la think-tank-ul londonez Chatham House

==Decizia de retragere comportă şi o serie de riscuri pe care comunitatea internaţională nu trebuie să le ignore. Europa nu are alta solutie decat sa urmeze cursul dictat de SUA==

LDC: Cât de bine funcţionează în prezent ofensiva trupelor internaţionale în Afganistan?

Stuart Gordon: „Strategia forţelor aliate funcţionează foarte bine în locuri precum provincia Helmand. Acolo influenţa mişcării talibane a fost redusă semnificativ, iar administraţia locală şi dezvoltarea economică dau semnale pozitive.

Dar este evident că ofensiva trupelor aliate nu are acealaşi rezultate în toate regiunile. Pentru fiecare „Helmand” există câte o regiune unde talibanii au câştigat teren. Deci cred că este corect să afirmăm că succesele campaniei din Afganistan sunt mai degrabă răsfirate.”

LDC: În această situaţie, este acesta momentul potrivit pentru o retragere atât de masivă precum cea anunţată de preşedintele american Barack Obama?

Stuart Gordon: „Cred că este o întrebare foarte dificilă. Experienţa Afganistantului după retragerea URSS-ului ne arată că a lăsa în urmă o administraţie fără sprijin internaţional rezultă într-o eficientizare a forţelor militare locale. În plus, guvernul afgan nu mai este asociat cu o putere ocupatoare străină şi i se şterge practic apelativul de „marionetă a invadatorilor”. Aşa că regimul preşedintelui Karzai ar putea avea câteva beneficii imediate în urma retragerii trupelor.

În acelaşi timp însă, este foarte adevărat că forţele de securitate afgane nu sunt încă suficient de robuste. În plus, nici regimul Karzai nu se bucură de cea mai mare popularitate în multe regiuni ale ţării. Aşa că va trebui să aşteptăm să vedem ce impact va avea retragerea americană asupra securităţii în ţară, dar şi asupra legitimităţii administraţiei de la Kabul.”

LDC: Cât de mare este riscul întoarcerii la putere a talibanilor în Afganistan?

Stuart Gordon: „Cred că este foarte probabil ca mişcarea talibană să recâştige controlul în anumite regiuni ale ţării. În ceea ce priveşte controlul asupra întregii ţări, cred că este o altă chestiune.

Când sovieticii s-au retras, regimul Najibullah a supravieţuit încă trei ani de când ultimul soldat al Armatei Roşii a traversat frontiera din nord. În acel caz, sprijinul economic masiv al URSS, disensiunile din interiorul mişcării mujaheddinilor au ajutat la menţinerea regimului. De fapt, succesiunea la putere a clanului Najibullah nu a fost întreruptă definitiv decât odată cu destrămarea URSS.

Într-un context asemănător, regimul Karzai ar putea beneficia de acelaşi tratament. Cu sprijin economic american, preşedintele ar putea avea o poziţie destul de sigură la Kabul. Cu siguranţă însă că în unele regiuni ar mai rămâne o insurgenţă latentă.

Este însă o întrebare foarte dificilă.”

LDC: Vom fi acum martorii unei retrageri masive din Afganistan? La doar câteva ore de la anunţul lui Barack Obama, Nicolas Sarkozy a declarat că militarii francezi se vor întoarce acasă.

Stuart Gordon: „Da, este o mare grabă în direcţia „ieşirii”. Marile puteri militare participante la contingentul ISAF au anunţat toate că îşi vor reduce efectivele. Germania a anunţat că începe un program de retragere. La fel Polonia, Marea Britanie şi Franţa. Este într-adevăr un ecou al planurilor americane, trebuie să admitem asta.

Este clar însă că toate aceste state europene nu au cum să continue misiunea în aceiaşi parametri fără masiva prezenţă militară americană. Este logic ca deciziile europene să menţină cursul dictat de SUA.

Există însă şi oficiali militari – atât americani, cât şi europeni – care se îndoiesc de ritmul retragerii. Viteza cu care se retrag efectivele din Afganistan riscă să ameninţe operaţiunile din teren. De asemenea, aliaţii riscă să piardă eforturile de consolidare a succeselor din campaniile trecute.”

LDC: Credeţi că această retragere are legătură cu reducerile de cheltuieli din bugetul Statelor Unite în special cele din sectorul de apărare sau chiar are de a face cu situaţia din teren. Am să-l citez pe Robert Gates care declara unui reporter Newsweek: „Mi-am petrecut toata viaţa de adult în SUA cu rol de super putere, care nu avea nicio reţinere să cheltuiască oricât era nevoie ca să se menţină în acea poziţie”. Evident că el nu era de acord cu tăierile de cheltuieli din apărare.

Stuart Gordon: „Cu siguranţă cred că are legătură cu nepopularitatea războiului, apropierea alegerilor prezidenţiale din Statele Unite, probabil şi cu frustrarea faţă de progresul ultimilor zece ani. Au exista de asemenea dificultăţi care au împiedicat implementarea unei strategii cu adevărat funcţionale. Plus că americanii au şi un grad de frustrare faţă de preşedintele afgan Hamid Karzai însuşi. Cred că moartea lui Osama Bin Laden, şi un anume grad de optimism privind succesele înregistrate în provincii precum Helmand au sugerat că este momentul potrivit pentru retragere.

Dar cred că, dacă ne uităm la discursul lui Obama, este chiar interesant cum se concentrează către un rol mai retras al Statelor Unite în sistemul internaţional. Este o repoziţionare a multilateralismului american care se concentrează pe o construire a naţiunii, a unei forţe în interior. Deci cred că retragerea este şi în strânsă legătură cu presiunile bugetare din SUA care au avut o influenţă dramatică asupra capacităţii Statelor Unite de a-şi consolida influenţa dincolo de graniţele sale. Dar cred că, în fapt,  această retragere are legătură mai mult cu nepopularitatea războiului”.

LDC: Sunteţi de acord cu secretarul apărării Robert Gates care spune că „SUA sunt forţate să îşi reducă dramatic angajamentul cu restul lumii”. Face America un pas inapoi în rolul său de super-putere la cârma lumii?

Stuart Gordon: „Cred că da. Cu certitudine dacă ne uităm la susţinerea Statelor Unite faţă de intervenţia din Libia, observăm o abordare mult mai din culise. Cred că americanii au realizat două lucruri. În primul rând, bugetul lor nu este inepuizabil. În al doilea rând, proiecţia puterii militare americane poate avea consecinţe negative. Şi cred că asistăm la o retragere strategică şi o încercare de a da întâietate conceptului de „soft-power” în politica internaţională. Administraţia Obama încearcă să evite reacţiile toxice pe care le-am văzut la manifestarea puterii militare americane în Orientul MIjlociu.”

Interviul cu Stuart Gordon a fost publicat initial aici.