sâmbătă, mai 18, 2024

De ce l-ar putea răsturna revoluția bolșevică pe Putin

Putinismul este țesut din trei fire contrastante: roșu, alb și maron. El sărbătorește realizările Uniunii Sovietice (“roșu”), mai ales triumful războiului împotriva lui Hitler. Omagiază Imperiul Țarist (“alb“); Biserica Ortodoxă Rusă i-a canonizat pe Romanovii asasinați. Dar Rusia urmează o traiectorie fascistă (“maron”): cu un amestec între politică și afaceri, o presă atent controlată, un cult al personalității și un serviciu de securitate deloc discret.

Cele trei direcții împărtășesc același dispreț față de liberalism și aceeași suspiciune față de lumea din afară, vecină cu xenophobia. Dar centenarul Revoluției Bolșevice din 1917 va pune la grea, dacă nu chiar la o fatală încercare aceste diferențe și modul în care Kremlinul abordează istoria, rămas încă indecis.

Timp de 70 de ani, semnificația anului 1917 a fost mai presus de orice îndoială. Aniversarea Marii Revoluții Socialiste din Octombrie a fost cea mai importantă sărbătoare din calendarul sovietic. Pelerinajul la cadavrul îmbălsămat al lui Vladimir Lenin din înspăimântătorul său mausoleu din Piața Roșie era un ritual pentru orice patriot rus și pentru vizitatorii străini. În pofida anumitor erori, comunismul promova altruismul, modernitatea și internaționalismul.

În realitate, acest imperiu malefic era edificat pe minciuni, frică și asasinate în masă. Sistemul său economic era un eșec grăitor. În alte țări – Polonia și statele baltice, de exemplu – prăbușirea lui a fost marcată de o respingere totală a trecutului. Proprietățile, acolo unde a fost posibil, au fost redate proprietarilor  anteriori sau descendenților  acestora. Era comunistă a fost considerată o invazie străină (chiar și de cei care au profitat de pe urma ei).

Rusia care, în 1991, era măcinată de disensiuni interne și de greutăți economice, a reacționat diferit. Conducerea Partidului Comunist a fost înlăturată; Uniunea Sovietică s-a destrămat, dar statul rus creat de Lenin și de Stalin a supraviețuit în cea mai mare parte, cu o temporară cosmetizare democratică.

KGB-ului i s-a schimbat numele, dar nu a fost desființat. În anii ‘90, tentativele de cercetare și de documentare a crimelor din trecut s-au înmulțit, dar ele au fost anihilate de regimul Putin. Nu au existat procese ale vinovaților sau compensații pentru victime; nu a axistat nici măcar o comisie a adevărului și reconcilierii. Nu s-a încercat căutarea deținătorilor de drept ai proprietăților furate de comuniști; acestea au revenit discret unei agenții a Kremlinului (acum fabulos de bogată).

În anumite direcții, ceasul a fost dat înapoi. Biserica Ortodoxă a intrat în centrul vieții publice, pe locul lăsat vacant de Partidul Comunist. Cu un cinism izbitor, conducerea bisericească se opune acum oricărei tentative de înmormântare a lui Lenin, afirmând că asta ar alimenta subversiva “de-rusificare” de sorginte străină. În centrul Moscovei, bisericile restaurate opulent atrag mult mai mulți turiști decât cadavrul mumificat al lui Lenin. Strălucitoarele magazine din Piața Roșie și răsfățata lor clientelă îl pun și ele în umbră: Rusia a devenit un paradis al plutocraților.

Aceste șubrede fundații demonstrează că statului modern rus îi lipsește legitimitatea. Frontierele sale terestre și structurile puterii sunt  – în cea mai mare măsură – opera lui Lenin și a lui Stalin, dar Rusia nu-i poate nici să-i susțină, nici nici să-i respingă pe aceiști lideri, pentru că atât de multe întrebări legate de 1917, și de ceea ce a urmat, au rămas fără răspuns.

În primul rând, ar putea oare avantajele revoluției – alfabetizarea în masă, industrializarea și urbanizarea – să justifice milioanele de vieți pierdute și ruinate, dezastrul cultural și izolarea Rusiei de restul continentului european? Aproape sigur, nu.

Dacă Roșii au greșit, să lași balanța să se incline în favoarea Albilor e la fel de periculos. Mulți dintre cei care au fugit din Rusia – mai ales cazacii – au luptat ulterior împotriva lui Stalin, alături de naziști. Dacă ei au avut dreptate să distrugă monstrul bolșevic în cei patru ani de război civil care au urmat revoluției din 1917, cum s-ar putea caracteriza acțiunile lor de după 1941? O versiune simplistă a războiului împotriva lui Hitler a devenit principalul mit național rusesc (ceea ce, desigur, Marea Britanie n-ar face niciodată). O privire aspră asupra anului 1917 îl ameninţă)

Modul de abordare al lui Putin este acela de a respinge revoluția în principiu (un mod inteligent, având în vedere incompetența, corupția și stagnarea din propriul regim). Asta rimează cu principalul mesaj al regimului său, și anume, alternativa la autoritarism este, în mod convenabil, haosul; rușii au avut cu prisosință parte de așa ceva în anii ‘90.

El îi condamnă pe bolșevici pentru acordul de pace umilitor la care au ajuns la sfârșitul războiului, dar laudă forța statului clădit de ei.

În loc să explice acele paradoxuri, el încearcă să le minimalizeze, pledând pentru “calm la nivel național și pentru reconciliere” între Albi și Roșii, dând de înțeles că niște provocatori încearcă să inducă “dezbinare, animozitate, insulte și reproșuri din trecut” în viața Rusiei moderne. El a înființat o comisie sub conducerea lui Serghei Narușkin, șef al serviciului de informații externe, care să promoveze o anchetă la nivel academic,  precum și dialogul social.

Lăsând la o parte ciudățenia opțiunii (vă puteți imagina o comisie guvernamentală condusă de un șef de la MI6 examinând Greva Generală din 1926?), dl Putin ocolește adevărata problemă. Albii și Roșii erau (cu câteva mici excepții) la fel de odioși și nedrepți, numai că în moduri diferite. Revoluția cu adevărat importantă din 1917 nu a avut loc toamna, ci primăvara, când țarul a abdicat, iar un guvern liberal de scurtă durată, sub conducerea lui Aleksandr Kerenski, a promovat reforme precum libertatea cuvântului și dreptul la asociere (și, un pas cu adevărat  progresist pentru această țară, dreptul la vot pentru femei).

Angajamentul lui Kerenski de a transforma Rusia într-o democrație constituțională a eșuat. Din loialitate față de Marea Britanie și Franța, el a continuat, credincios, războiul cu Germania și Austro-Ungaria. Asta a făcut imposibil ca el să le poată oferi rușilor pacea, țara și pâinea pe care aceștia, aflați într-o situație dificilă, și le doreau cu disperare.  Pe fondul unui haos, al unor greutăți și al unei disperări ce păreau fără de sfârșit, fanaticii bolșevici, bine organizați, și-au încercat norocul punând la cale un puci. Revoluția bolșevică nu a fost împotriva țarului, ci împotriva celor mai mari șanse ale Rusiei (dacă nu chiar singurele) din secolul trecut de a deveni o democrație capitalistă liberă, guvernată de lege și prosperă.

Acum dl Putin dorește atât de mult să elimine exact aceeași perspectivă. Nu diferențele dintre Albi și Roșii sunt cele care fac ca anul 1917 să fie atât de periculos pentru el, ci tocmai similitudinile dintre ei: ambele tabere au oferit niște căi istorice fără ieșire, la fel ca el.

Traducerea: Mihaela Danga

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Rusia-eterna poveste.Mesianismul slavon şi imperialismul rusesc au mers mână în mână.Azi,Putin vrea acelaşi lucru,în alte timpuri,cu alţi oameni şi altfel.NU există soluţie contra Rusiei.Singura soluţie este să se prăbuşească singuri.Când o vrea Dumnezeu.Deci,Rusia trebuie lăsată în pace şi când se întinde prea mult,trebuie să i se dea peste gheare.

  2. Corect dar: Elementul fascist este cel mai important, dar trebuie sa precizam, cel putin eu asa consider, ca vorbim despre fascismul actual care de regula apare mai degraba in zonele unde regimurile totalitare comuniste au esuat, adica acolo unde proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie (a se citi se stat si de fapt a proprietarilor statului respectiv, oligarhia comunista dusa si pana la un singur individ(familie), in dictaturile comuniste care au reintrodus prin cultul personalitatii conducatorului, despotismului asiatic modern) a fost inlocuita cu proprietatea privata dar una aparuta neorganic cum a aparut ea in capitalismul traditional ci directionata prin fosta clasa conducatoare politic spre ea insasi si aliatii ei in procesul numit tranzitie. Evident ca o asemenea structura de proprietate chiar daca este privata in anume limite, reclama in mod imperios si necesar un sistem politic de sorginte fascist -mafiota adica exact ce se intampla in Rusia dar in mare masura si la noi si de aceea o directionare a oligarhiei securist -mafiote din Romania catre Moscova nu este chiar atat de imposibil de a se intampla, mai ales ca putini sunt cei care inteleg acest pericol sub aceasta forma.
    Vom trai si vom vedea! :)

  3. Bun aricol. Buna sinteza a situatiei actuale din Rusia. Cat de incet ne indreptam spre democratie/eliberam de vechile mentalitati aici in Romania fiind sub comunisti numai 44 de ani.Catt timp o sa ia Rusiei?100-150 de ani? Putin este doar rezultatul majoritatii rusilor asa cum e PSD in Romania. Cred ca numai o noua revolutie o sa il elimine pe Putin sau pe dictatorul care o sa-i urmeze.

  4. Istoria ne arata ca marile rasturnari in Rusia se produc exclusiv pe fondul unor cataclisme si suferinte teribile ale poporului. Sau dintr-un gargaune al stapanului absolut al tarii (Petru cel Mare & Gorbaciov) :P

    Rusia de azi are problemele ei economice (inca) suportabile. Putler a creat iluzia (destul de convingatoare) ca Rusia e din nou o mare putere, ceea ce gadila in mod placut burta mujicului. Daca e sa luam in serios gargara progresistilor americani, chiar poate decide cine-i ajunge la Casa Alba :D

    Nu vad sub nici o forma premisele nici unei revolutii. Cei ce i se opun cu adevarat lui Putin nici nu conteaza. Sunt mai putini, mai slabi si infint mai putin periculosi decat erau combatantii Narodnaia Volia de acum mai bine de un secol si jumatate. In plus, in loc sa omoare ei tzari si nacealnicii tarului, sunt ei lichidati de slugile tzarului :P

    Un alt element important e acela ca sanctiunile impuse de UE si SUA Rusiei sunt destul de slabe ca sa aiba un impact insuficient asupra standardului de viata al rusilor, dar suficient de vizible ca sa cauzeze ralierea poporului in jurul carmuirii de la Kremlin care se zbate sa refaca maretia Rusiei si care a readus Crimeea la „patria mama”. A fost cel mai prost moment posibil ca Occidentul sa raspunda cu o asemenea lesinatura. Daca voiau sa-i vina de hac regimului putlerist trebuaiu impuse sanctiuni aspre caresa infometeze Rusia, care sa bloceze averile oligarihilor rusi din afara Rusiei, respectiv excluderea tuturor bancilor rusesti de la SWIFT – asta ar fi blocat accesul oligarhilor rusi la cea mai mare parte a banilor lor din afara Rusiei. Nu stiu cum ar fi supravietuit Putler unei asemenea lovituri.

    Ce au facut debili din UE plus administratia Obama in 2014 a fost sa administreze doze insuficiente de antibiotic care in loc sa vindece infectia acuta au transformata intr-una cronica tot mai rezistenta la antibiotice. De aceea nu cred ca 100 de ani de la revolutia lui Kerenski nu reprezinta nici un pericol pentru regimul putlerist.

    • Foarte pertinenta analiza, agreez total si sper ca EUpolitruci sa aiba norocul sa o citesca si intelepciunea sa o inteleaga.

  5. Violenta și cruzimea secolului 20 are cauze și participanți în toate părțile continentului nostru. A început cu războaiele balcanice, deportările etniilor în Grecia și Turcia la începutul secolului 20. Romania a atacat 1912 Bulgaria. A urmat 1916 cu intrarea Romaniei în război și ocuparea Bucureștiului în 1917. Războaiele balcanice au continuat în anii 1990-1994 (Vucovar, Srebrenița, Kosovo,etc.) în Yugoslavia. Refugiații din zone de război și din state „eșuate” (Afganistan, Siria, Libia, Somalia, Yemen, etc.) sunt un simbol trist al secolului 20 și începutul secolului 21.

    …. „…… Angajamentul lui Kerenski de a transforma Rusia într-o democrație constituțională a eșuat. Din loialitate față de Marea Britanie și Franța, el a continuat, credincios, războiul cu Germania și Austro-Ungaria. Asta a făcut imposibil ca el să le poată oferi rușilor pacea, țara și pâinea pe care aceștia, aflați într-o situație dificilă, și le doreau cu disperare. Pe fondul unui haos, al unor greutăți și al unei disperări ce păreau fără de sfârșit, fanaticii bolșevici, bine organizați, și-au încercat norocul punând la cale un puci…… “……..

    Am văzut multe filme documentare TV cu V.I. Lenin în tren, pe drum din Elveția prin Kaiserreich în Finlanda. Organizat și plătit ( 5 milioane Mark) de militarii în Kaierreich tovarășul Lenin ajunge în tren plombat 2017 la granița Rusiei. Cu milioanele încasate discret (cu interlocuitori în Suedia) a organizat ziarul bolsevic PRAVDA (Stalin) și a intervenit propagandistic în Rusia țaristă. Puciul bolșevic din 1917 e bine documentat în filme TV și printmedii. Leninismul și stalinismul sunt bine documentate și cunoscute, electrificarea, colectivizarea, industrializarea forțată, Gulagul, etc. Rusia țaristă 1880- 1914 a cunoscut o industrializare asemănătoara cu Germania după 1871 Versailles. Rusia țaristă a pierdut 1905 războiul în Pacific cu Japonia (conflict cu insulele Kurile azi). A urmat o revoltă în Russia 1905 și executarea unui frate a lui V.I. Lenin.

    …. “….. Acum dl Putin dorește atât de mult să elimine exact aceeași perspectivă. Nu diferențele dintre Albi și Roșii sunt cele care fac ca anul 1917 să fie atât de periculos pentru el, ci tocmai similitudinile dintre ei: ambele tabere au oferit niște căi istorice fără ieșire, la fel ca el….. “….

    Africa cu rachete a denumit cancelarul SPD Helmut Schmidt URSSul anilor 1980. NATO Doppelbeschluss cu staționarea rachetelor Pershing/SUA împotriva SS20 a fost impus de Helmut Schmidt, după presiuni în SUA /Carter. Helmut Kohl /CDU a stationat rachetele. Pînă azi în Bundesrepublik D. sunt staționate forțele militare NATO ale SUA (Stuttgart) și cîteva arme nucleare. In anul 1994 s-au retras trupele rusești din Germania (tratatul celor 4) de est. Relațiile comerciale, economice au fost o constantă în relatiile ruso- germane (după 1919 militarii germani au cooperat cu sovieticii, au antrenat în URSS piloți etc. pînă 1939- 1941).
    Gerhard Schröder /fostul cancelar SPD-Grüne e de mult timp la Gazprom și a realizat conducta de gaze prin Marea Baltică/ Ostsee, ocolind Polonia și țările baltice. O nouă conductă de gaze paralelă e suspendată din cauza intervenției rusești în Ucraina de est/ tratatul de la Minsk.

    Ocuparea peninsulei Krim și intervenția în Ucraina de est sunt linia rosie pentru Rusia lui Putin la ora actuală? Nu e decis cum va decide SUA/ D. Trump. Ingrijorările autorului sunt intemeiate.

    Economia decide soarta lui Putin. Presiuni din exterior asupra unui stat în consiliul de securitate ONU (SUA, China, Rusia, UK, Franța) nu au și nu vor avea efecte. Problemele Rusiei sunt problemele interne cu economia, cu democrația și societatea civică. Biserica rusă ortodoxă ultranaționalistă a înlocuit dogma comunistă.

    Din păcate Rusia nu e singurul stat illiberal pe lume. Arabia Saudita e un stat clerical reacționar, protejat de SUA. Iranul islamic e pe cale de putere regională (arme nucleare?). Turcia în NATO devine tot mai autoritară și iliberală. In UE27 sunt tendințe autoritare și iliberale în Polonia și Ungaria.

    Democrația face o pauză 2017?

    Rusia face un joc politic și militar cu experimente îngrijorătoare. Nu e pericolul unui conflict Rusia- Nato. Dar sunt tensiuni și incertitudini la baltici, în Polonia, Georgia și Transnistria. Ce va urma?

    Pe termen lung Rusia nu are resursele de a deveni din nou un hegemon mondial. Umbrele Moscovei trec granițele Rusiei (Georgia, Ucraina). Nu sunt în pericol partenerii NATO/UE.
    Lumea de azi nu a profitat de Friedensdividende, de prăbușirea URSSului în măsura care era dorit după 1989/1994. Eliberarea estului continentului și intarea fostelor state “satelit” ale URSS în UE și NATO e un succes al democrației. Rusia lui Putin nu e pe cale de a deveni o democrație liberală occidentală în viitorul apropiat. Cîte generații mai sunt necesare în Rusia cu un Putin după altul?

    Interesele economice comune ale Rusiei și ale UE /SUA au fost în cele mai dezastruoase momente ale secolului 20 după 1945 o punte și o cale care a ameliorat încet tensiunile politice și militare.

    Cînd se va trece din nou în Rusia lui Putin la o ameliorare a tensiunilor cu vecinii în estul continentului nostru? UE 27 nu e si nu va fi în curînd o putere militară. UE27 cu un BIP de 15 mii miliarde Euro e un factor economic cu BIP de 15 ori mai mare ca Rusia. Mărirea cheltuielilor militare cu 54 miliarde $ de către D. Trump ( mai mult decît budgetul militar total al Rusiei) e numai un indiciu ce înseamnă 2017 o Rusie cu o economie „africană”.Pretul petrolului de 51 $ azi e mult sub cele 90 $ necesare Rusiei în Siberia.

    Conflictete regionale pe glob sunt folosite de Putin pentru a neliniști vecenii și UE. Rusia nu e singurul pericol în lumea de azi. Numai rachetele dotate nuclear fac din Putin un actor major pe glob. Cît timp?

  6. daca putin va pica si va fi inlocuit de navalnai, ar pica exact ca gorbaciov: pentru ca asa vor serviciile secrete care isi dau seama ca situatia prezenta nu mai poate continua

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Edward Lucas
Edward Lucashttp://contributors
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro